LP 6.

Dozarea LDH / 2 ore

Determinarea activitatii lactat dehidrogenazei (LDH)

LDH este o enzima intracelulară, larg distribuita in organism, fiind intalnita cu

precadere in rinichi, miocard, musculatura scheletica, creier, ficat si plamani.
Desi cresterile LDH sunt nespecifice, acest test este util pentru confirmarea
diagnosticului de infarct miocardic sau pulmonar. In infarctul miocardic
persistenta nivelului LDH crescut este mai indelungată decât a celorlalte enzime.
LDH este o oxidoreductază ce participă la glicoliza anaerobă, catalizand reactia
reversibila de conversie a acidului lactic in acid piruvic. Este o enzimă
citoplasmatică tetramerica, compusa din subunitati H (Heart) si M (Muscle), larg
distribuita in organism.
LDH este un indicator nespecific de lezare tisulara. Pentru a identifica sursa
cresterii nivelului enzimatic sunt necesare izolarea si cuantificarea celor 5 fractiuni
diferite ale LDH-ului rezultate prin combinarea in diferite proportii a celor doua
tipuri de monomeri H si M: LDH-1 (H4), LDH-2 (H3M), LDH-3 (H2M2), LDH-4
(HM3) si LDH-5 (M4).

Specificitatea tisulara deriva din faptul ca in anumite tesuturi exista sinteza

specifica de diferite subunitati in raporturi bine definite. Astfel celulele cardiace,
eritrocitele si rinichii sintetizeaza preferential subunitati H (LDH-1 -H4), in timp
ce hepatocitele sintetizeaza aproape exclusiv subunitati M. Musculatura striata
scheletala produce, de asemenea, in mare masura, subunitati M, astfel incat LDH-5
creste atat in afectiuni hepatice cat si musculare. LDH-1 si LDH-5 sunt cel mai
adesea utilizate pentru a indica patologie cardiaca sau hepatica. LDH-2 se gaseste
in eritrocite, inima, rinichi, sistemul reticuloendotelial, LDH-3 se intalneste
preferential in plamani, limfocite si pancreas, iar LDH-4 in musculatura striata,
ficat, rinichi sau pancreas2;3.

Recomandari pentru determinarea izoenzimelor LDH

• Diagnosticul afecțiunilor cardiace, hepatice, musculare, renale, pulmonare
sau hematologice;
• Diagnosticul diferențial al bolilor cardiace, hepatice, musculare, renale,
pulmonare sau hematologice;
• Diagnosticul IMA (infarct miocardic acut) in combinatie cu creatinkinaza
totala (CK) si CK-MB;
• Investigarea cauzelor inexplicabile de cresteri LDH;
• Detectarea formelor macro-LDH.
Recomandari pentru determinarea LDH
• diagnosticul retroactiv al infarctului miocardic;
• stabilirea gradului de activitate a bolii in alveolita fibrozantă criptogenică ți in
alveolita alergică extrinsecă;
• marker al hemolizei in vivo (anemii hemolitice) sau in vitro (artefact);
• monitorizarea terapiei citostatice in diverse tumori.

Dozarea LDH prin metoda spectrofotometrica (cinetică)

Principiul metodei
Lactat dehidrogenaza (EC 1.1.1.27: L-lactat: NAD + Oxidoreductaza; LDH)
catalizează conversia piruvatului la L-lactat în prezenŃa NADH, care este
transformat în NAD+.
Viteza de conversie NADH în NAD+ este măsurată la lungimea de undă de
340 nm, şi este proporŃională cu activitatea LDH.

Reactivi
Reactiv R1 - tampon phosphat pH 7.50 50 mM
Reactiv R2 – piruvat de sodiu 0.60 mM, NADH 0.18 mM.
Se amesteca R1 cu R2 in cantitati recomandate de producator.

Proba
Ser nehemolizat, proaspat
Plasma heparinizata

Mod de lucru
Intr-o eprubeta se pipeteaza 1 ml amestec R1 + R2 si 10 µl ser sau plasma.
Se agita si se incubeaza timp de 1min la 370C.
Se masoara variatia absorbantei la λ = 340 nm fata de apa distilata, in cuve de 1
cm, timp de 3 min., la fiecare minut.
Se calculeaza variatia absorbantei pe minut (∆A/min).

Calcul
CP = (∆A/min) x 16030 in U/l

unde: CP – concentratia probei

∆A/min – variatia absorbantei pe minut

Factor de conversie: U/L x 0.0167 = µkat/L.

Valori normale

Adulti 135 - 225 U/l

Sugari 0 – 1 an 225 – 600

Copii 2 – 14 ani 120 - 300

Variatii fiziologice – crețte in efort fizic

Variatii patologice

Valori crescute:
• in infarctul miocardic apar niveluri crescute de LDH la 36-55 ore de la
debut, care persista 3-10 zile;
• in infarctul pulmonar cresterile LDH se inregistreaza in decurs de 24 ore
de la debutul durerii toracice;
- insuficienta cardiaca congestiva, afectiuni hepatice (ciroza, alcoolism,
hepatita acuta virala), tumori solide, leucemii, limfoame, hipotiroidism,
afectiuni musculare (distrofii, traumatisme), anemii megaloblastice si
hemolitice, convulsii, delirium tremens, soc, hipoxie, hipotensiune,
hipertermie, infarct renal, pancreatita acuta, fracturi, obstructie
intestinala, mononucleoza infectioasa1.

Valori scazute:
• se asociaza cu un raspuns bun la terapia citostatica