Evaluarea activității enzimatice

a lactat dehidrogenazei (LDH)

serice totale
LP 5
Semnificație clinică
În prezența oxigenului, glucoza se transforma în piruvat (glicoliza) care
intră apoi în ciclul Krebs și fosforilările oxidative (în mitocondrie).
În anaerobioză, piruvatul rezultat în urma glicolizei nu mai pătrunde în
mitocondrii, se acumulează și se reduce în lactat, regenerând astfel
NAD+ esențial pentru glicoliză.
Lactatul există în două forme stereoizomerice ale căror caracteristici
fizico-chimice sunt comparabile: forma L (+)-lactat și forma D(-)-lactat.
Mamiferele produc predominant forma L-lactat. Ficatul asigură 60-
70% din clearance-ul lactatului produs de țesuturile corpului
(contractia mușchilor scheletici - glicoliză anaerobă).
D-lactatul este specific bacteriilor și
poate fi prezent în sânge fiziologic la
concentrații foarte scăzute. La
mamifere, sursele de D-lactat sunt
exogene și necesită fermentarea
bacteriilor prezente în tractul
digestiv (în principal lactobacili) sau
în stare de cetoacidoză (oameni,
rumegătoare sau pisici).
Se elimină prin urină.
 Semnificație clinică
• Lactat dehidrogenaza (LDH) este o enzimă (oxidoreductază) importantă împlicată în
glicoliza anaerobă și în gluconeogeneză.
• Catalizează interconversia piruvatului în lactat, în funcție de nevoile energetice ale
organismului, precum și de aportul de oxigen din celule.
• Se găsește în celulele diferitelor organe și țesuturi: ficat, rinichi, inimă, mușchi, globule
roșii, pancreas, splină, creier, plămâni, piele și placentă.

• În anumite boli sau leziuni celulare, LDH este eliberată în fluxul sanguin, astfel că o creștere a nivelului acestei
enzime în sânge indică leziuni severe ale celulelor.
• LDH este crescută în multe situații patologice deoarece este prezentă în multe țesuturi. Prin urmare, măsurătorile
LDH nu sunt specifice de organ.
• Dozarea LDH a fost recomandată pentru diagnosticarea și monitorizarea infarctului miocardic (împreună cu
creatinkinaza (CK) sau creatinkinaza-MB (CK-MB)), însă s-a dovedit că dozarea troponinei este mai sensibilă și mai
specifică leziunilor cardiace, troponina nefiind prezentă în sânge în mod normal.
Semnificație clinică
LDH are o structură tetramerică, formată din patru subunități – M (mușchi) și H (inimă).
Diverse combinații ale acestor subunități au ca rezultat cinci izoenzime ale LDH, care pot fi
separate prin electroforeză.
Monomerul M se găsește în principal în mușchiul scheletic ca izoenzimă M4 (sau LDH5), în
timp ce monomerul H se găsește în principal în mușchiul cardiac ca izoenzimă H4 (sau LDH1).
Celelalte trei forme sunt date de combinațiile dintre cei 2 monomeri, care formează izoenzimele
M3H (sau LDH4), M2H2 (sau LDH3) și MH3 (sau LDH2) și se găsesc în diferite organe.

Izoenzima LDH1 are activitate maximă la concentrații scăzute de

piruvat și este inhibată de excesul de piruvat, care promovează
oxidarea lactatului.
Izoenzima LDH5, pe de altă parte, își menține activitatea la
concentrații relativ mari de piruvat, ceea ce promovează
reducerea anaerobă a piruvatului.
Astfel, țesuturile al căror metabolism este predominant aerob,
precum mușchiul cardiac, conțin în principal izoenzime specifice
inimii, în timp ce țesuturile al căror metabolism este mai flexibil,
precum mușchiul scheletic, conțin în principal izoenzima specifică
mușchilor.
Semnificație clinică
Din cauza variabilității izoformelor, acuratețea și specificitatea diagnosticului activității
totale a LDH serice sunt reduse.
Activitatea LDH serice crește într-o varietate de stări patologice, cum ar fi infarctul
miocardic, boala hepatică, bolile de sânge, bolile musculare și cancerul. Cu toate
acestea, din cauza lipsei specificității de organ, determinarea izoenzimelor sale sau a altor
enzime precum fosfataza alcalină sau GOT și GPT este necesară pentru diagnosticul
diferențial.
Locațiile și proporțiile izoenzimelor tind să fie după cum urmează:
Izoenzime Procent Localizare
LDH1 20-30% Mușchiul inimii, globule roșii, rinichi,
creier, ficat - la bovine și oi
LDH2 25-35% Mușchiul inimii, globule roșii, rinichi (dar
mai puțin decât LDH1), creier

LDH3 20-30% Plămâni, trombocite, țesut limfoid, țesut

neoplazic
LDH4 5-13% Globule albe, noduli limfatici, mușchi,
ficat (dar mai puțin decât LDH5), țesut
neoplazic
LDH5 2-15% Mușchi, ficat, țesut neoplazic, piele
Semnificație clinică
 Concentrația de lactat din sânge, sau lactatemia, rezultă atât din fluxurile de producție, cât și de eliminare.
Aceasta depinde de specie și poate prezenta variații fiziologice în funcție de: vârstă (rata mai mare la nou-născuți
și copii), efort (creștere după efort muscular) și masă (creștere în timpul digestiei).
 Hiperlactatemia este definită ca o creștere a lactatului din sânge față de valorile uzuale. Poate fi explicată fie
printr-o creștere a producției de lactat, fie printr-un clearance redus, fie printr-o combinație a celor două.
 La om, valorile normale ale lactatului din sânge sunt cuprinse între 0,8 și 2,5 mmol/L. Hiperlactatemia poate fi
caracterizată după cum urmează:
- ușoară dacă valorile lactatului din sânge sunt cuprinse între 2,5 și 5 mmol/L
- moderată dacă valorile lactatului din sânge sunt cuprinse între 5 și 7 mmol/L
- sever dacă lactații din sânge depășesc 7 mmol/L; această situație este adesea asociată cu acidoză lactică.
 În medicina veterinară intervalele de lactatemie care permit o clasificare a severității nu sunt încă clar fixate. Ele
sunt extrapolate din datele stabilite la om. În mod normal, nivelul de acid lactic din sânge este scăzut. Nivelul
acidului lactic crește atunci când nivelul de oxigen scade. Nivelurile scăzute de oxigen pot fi cauzate de:
- exercițiu intens
- insuficiența cardiacă
- infecție severă
Semnificație clinică
Simptomele acidozei lactice includ:
- greață și vărsături
- slăbiciune musculară
- transpiraţie
- dificultăți de respirație
Există două tipuri de acidoză lactică: tip A și tip B. Cauza acidozei lactice depinde de tipul pe care îl aveți.

Acidoza lactică de tip A este cea mai comună formă, Acidoza lactică de tip B este cauzată de o desincronizare
se instalează în lipsa oxigenului. Condițiile care între glicoliză și restul metabolismului glucozei și apare
provoacă acidoză lactică de tip A includ: în următoarele afecțiuni:
- Septicemie - Boli ale ficatului
- Şoc - Leucemie
- Insuficienta cardiacă - Boală de rinichi (insuficiență renală)
- Boli pulmonare - Exerciții fizice intense
- Anemie - Medicament/toxine: etilen/propilen glicol,
catecolamine, cianura, monoxid de carbon, stricnină,
salicilați, acetaminofen
Interpretarea rezultatelor:

Creșterea patologică a activității LDH

Leziuni hepatice LDH5 crește în leziunile hepatocelulare la cai și animale mici. Într-un studiu pe 7 cai cărora li s-a
administrat tetraclorură de carbon (hepatotoxică), activitatea LDH5 a crescut peste valoarea
inițială în 4 ore de la administrare și a rămas crescută timp de 2 zile. Activitatea a scăzut apoi în
limita de normalitate în zilele 4-5. Unele pisici cu leziuni hepatice prezintă activitate LDH ridicată
(când activitatea creatinkinazei (CK) este normală și proba nu este hemolizată).

Boli musculare LDH5 este crescut la oi, bovine și cai în miopatie deficitară în seleniu și vitamina E și în
rabdomioliză de efort (din greacă: rhabdo-: „dungi” myo-: „mușchi” și –lysis: „distrugere”) la cai. La
pisici, a fost observată o creștere concomitentă a activității LDH cu cea a CK, sugerând că LDH
crește odată cu afectarea musculară.

Neoplazii LDH crește în diferite tumori maligne la câini și bovine. O creștere a activității LDH plasmatice și
urinare a fost observată și la vacile cu cancer de vezică urinară.
Interpretarea rezultatelor:

Creșterea patologică a activității LDH

Infarct miocardic Fracția LDH1 este cea mai crescută (și, prin urmare, raportul LDH1/LDH2 este
mai mare de 1).

Embolie pulmonara Creșterea LDH (în special LDH2 și LDH3) este asociată cu niveluri normale de CK.

Infarct renal Asociat cu o creștere a fracțiilor LDH1 și LDH2.

Stări de șoc, arsuri, proceduri Creșterea LDH seric total.

chirurgicale, comă

În timpul efortului, activitatea LDH crește ca răspuns la producția crescută de

Creșterea fiziologică: piruvat din mușchi.
Interpretarea rezultatelor:

Artefacte:
Specie Activitatea enzimatică LDH Hemoliză (LDH este crescută în eritrocite la câini, pisici și porci);
45 – 233 U/L serul are o activitate mai mare decât plasma deoarece enzima
Câine este eliberată din celule în timpul coagulării sângelui.
LDH este un parametru foarte instabil și foarte sensibil la cea mai
63 – 273 U/L
Pisică mică hemoliză. Se poate lua în considerare doar o creștere clară
(de 3-4 ori mai mare decât normal) pe un ser nehemolizat.
162– 412 U/L Lipemie: lipemia severă (indice de lipemie > 1000-1500) poate
Ecvine
scădea concentrațiile LDH.
692 – 1445 U/L Icter: Concentrațiile mari de bilirubină (>60 de unități pe indicele
Bovine
de icter) afectează activitatea enzimatică a LDH.
Principiul metodei
LDH catalizează conversia L-lactatului în piruvat. În această reacție reversibilă, substratul
L-lactat în prezența NAD+ este oxidat la piruvat, iar NAD+ este redus la NADH.

Nivelul de NADH este măsurat prin citirea spectrofotometrica la 340 nm. Absorbanța
NADH-ului format este proporțională cu activitatea LDH.
Reactivi și soluții:
- N-méthyl-D-glucamine pH 9,40………................................325 mmol/L
Reactiv 1 - L-Lactate…......................................................................50 mmol/L

- NAD+……………………………………………………………………...…..…...10 mmol/L
Reactiv 2

Probă - Ser sau plasmă recoltată pe heparină sau EDTA / urină

- LDH din probele de ser de câine este stabil timp de 4 săptămâni la 4ºC sau
-20ºC

Se prepară reactivul de lucru amestecând R1 și R2 într-un raport de 3:1

Mod de lucru
Se pipetează reactivii și soluțiile direct în cuve, urmând pașii din tabelul de mai jos:
Ser / Plasmă
Urină
Reactiv
Blank Probă Blank Probă
Probă (µL)
- 20 - 20
Apă distilată (µL) 20 - 20 -
Reactiv de lucru  (µL) 1000 1000 1000 1000
Omogenizare, și citire absorbanță la 340nm după 1 min, 2 , 3 și 4 minute.

Calculul rezultatelor: l – lungimea drumului optic (1 cm);

ε – coeficientul de absorbție molară a NADH
la 340nm (6,3 L×mmol-1×cm-1)
Vol reacție = 1020 uL (vol proba = 20uL)