Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
angajailor
Obligațiile care pot da naștere unor beneficii ale angajaților pot fi legale sau implicite.
(a) beneficii pe termen scurt, precum retribuții, salarii și contribuții la asigurările sociale, concedii de odihnă
anuale plătite și concedii medicale plătite, prime și participări la profit (dacă se plătesc în termen de
douăsprezece luni de la sfârșitul perioadei) și beneficii nemonetare (precum asistență medicală, locuințe,
mașini, precum și bunuri sau servicii gratuite sau subvenționate), pentru angajații actuali;
(b) beneficii postangajare, precum pensiile, alte beneficii de pensionare, asigurări de viață postangajare și
asistență medicală postangajare;
(c) alte beneficii pe termen lung ale angajaților, inclusiv concedii pentru vechime în serviciu sau concedii
sabatice, jubilee sau alte beneficii legate de vechimea în serviciu, indemnizații pentru invaliditate de lungă
durată și, dacă nu sunt plătibile în totalitate în termen de douăsprezece luni de la sfârșitul perioadei, participări
la profit, prime și compensații amânate; și
(b) absențe compensate pe termen scurt (precum concediul de odihnă anual plătit și concediul medical plătit) atunci
când se preconizează că absențele vor avea loc în termen de douăsprezece luni de la sfârșitul perioadei în care
angajații prestează serviciul aferent;
(c) participări la profit și prime de plătit în termen de douăsprezece luni de la sfârșitul perioadei în care angajații
prestează serviciul aferent; și
(d) beneficii nemonetare (precum asistența medicală, locuința, mașinile și bunurile sau serviciile gratuite sau
subvenționate) pentru angajații actuali.
Datoriile pentru beneficiile pe termen scurt sunt evaluate la valoarea nominală-suma necesară pentru a le deconta
(a)în cazul absențelor compensate cumulate, atunci când angajații prestează un serviciu care le crește dreptul la
absențe compensate viitoare;
și
Absențele compensate cumulate sunt acelea care sunt reportate și pot fi folosite în perioade viitoare, dacă nu se
utilizează în întregime dreptul aferent perioadei curente.
O entitate are 100 de angajați care au fiecare dreptul la cinci zile lucrătoare de concediu plătit în fiecare an.
Concediul nefolosit poate fi reportat pentru un singur an calendaristic. La 30 decembrie N, media dreptului
nefolosit este de două zile pe angajat. Entitatea preconizează, pe baza experienței trecute că 92 de angajați
nu își vor lua mai mult de cinci zile de concediu plătit în N+1 și că ceilalți 8 angajați rămași își vor lua, în
medie, șase zile și jumătate fiecare.
Entitatea preconizează că va plăti suplimentar 12 zile de concediu medical, ca rezultat al dreptului nefolosit
cumulat la 31 decembrie N (o zi și jumătate pentru fiecare dintre cei 8 angajați). Prin urmare, entitatea
recunoaște o datorie egală cu plata a 12 zile de concediu.
Acesta este, de obicei, cazul concediilor medicale plătite (în măsura în care dreptul anterior nu duce la
creșterea dreptului viitor), al concediilor de maternitate sau de paternitate. O entitate nu recunoaște nicio
datorie sau cheltuială până în momentul absenței, deoarece serviciul prestat de angajat nu crește valoarea
beneficiului.
Pe lângă drepturile salariale prezentate mai sus angajaţii mai pot beneficia şi de scheme de participare la profit
menite să le stimuleze competitivitatea, dar şi să îi fidelizeze în cadrul entităţii o perioadă îndelungată de timp.
Exemplu
Un plan de participare la profit prevede ca o entitate să plătească anual o proporție specificată din profit angajaților
care au lucrat pe întreg parcursul anului. Dacă niciun angajat nu a plecat din entitate în timpul anului, plățile totale
care trebuie efectuate din profit pentru acel an vor fi de 3 % din profit. Entitatea estimează că rotația personalului va
reduce plățile la 2,5 % din profit.
Planurile de beneficii postangajare sunt clasificate fie drept planuri de contribuții determinate, fie drept planuri de
beneficii determinate, în funcție de fondul economic al planului, așa cum decurge din termenii și condițiile sale
principale.
În cazul planurilor de contribuții determinate:
(a) obligația legală sau implicită a entității este limitată la valoarea cu care aceasta convine să contribuie la fond. Astfel,
valoarea beneficiilor postangajare primite de angajat este determinată de valoarea contribuțiilor plătite de o entitate (și,
poate, de asemenea, și de angajat) unui plan de beneficii postangajare sau unei societăți de asigurare, împreună cu
randamentul investițiilor generate de contribuții; și
(b) în consecință, riscul actuarial (acela că beneficiile vor fi mai mici decât se preconizează) și riscul investiției (acela că
activele investite vor fi insuficiente pentru a putea genera beneficiile preconizate) revin angajatului.
Beneficii asigurate
O entitate poate plăti prime de asigurare pentru a finanța un plan de beneficii postangajare. Entitatea trebuie să
trateze un astfel de plan ca un plan de contribuții determinate, cu excepția cazului în care entitatea va avea (fie în
mod direct, fie în mod indirect, prin plan) o obligație implicită sau legală de a:
sau
(b) plăti sume suplimentare dacă asigurătorul nu plătește toate beneficiile viitoare ale angajatului aferente
serviciului prestat de acesta în perioada curentă și în perioadele anterioare.
(a) absențe compensate pe termen lung, precum concediile pentru vechime în serviciu sau concediile sabatice;
(b) jubilee sau alte beneficii legate de vechimea în serviciu;
(c) indemnizații pentru invaliditate pe termen lung;
(d) participarea la profit sau prime plătibile în termen de douăsprezece luni sau mai mult de la sfârșitul perioadei în care
angajații prestează serviciul aferent; și
(e) compensații amânate plătite în termen de douăsprezece luni sau mai mult de la sfârșitul perioadei în care sunt
câștigate.
Suma recunoscută ca datorie pentru alte beneficii pe termen lung ale angajaților trebuie să reprezinte totalul net al
următoarelor valori:
Exemplu: În cadrul unui plan cu beneficii determinate un salariat are dreptul la un beneficiu de 1% din salariu la
terminarea serviciului. Salariul în anul 1 este de 10.000 u.m şi se estimează că va creşte cu 7% pe an. Se
estimează că salariatul va termina serviciul peste 5 ani.Rata de actualizare este de 10%.
Beneficiul aşteptat=1% x (10.000 x (1+7%)4= 131
Valoarea obligatiei la sfârşitul anului 1 =131/(1+10%) 4 =89
Dobânda pentru anul 2=89 x 10%=8,9
Costul serviciului pentru anul 2 =131/(1+10%)3=98
Valoarea obligaţiei la sfârşitul anului 2 =89+8,9+98=195,9