ARENE (HIDROCARBURI AROMATICE)

ARENELE (hidrocarburi aromatice) sunt substanţe organice care conţin

în molecula lor unul sau mai multe cicluri benzenice.

CLASIFICARE:
Arenele se clasifica în funcţie de numărul de nuclee benzenice din molecula lor:

I) mononucleare

II) polinucleare

- nuclee izolate

- nuclee condensate

STRUCTURA NUCLEULUI BENZENIC

Deşi formula moleculară a fost cunoscută de mult, prima formulă structurală a fost
dată de Kekulé:

Dovezi experimentale care confirmă structura Kekulé:

- raportul atomic dintre C şi H este 1:1;
- cei 6 atomi de H din molecula benzenului sunt echivalenţi între ei;
- în condiţii speciale, benzenul participă şi la reacţii de adiţie.
Dovezi experimentale care vin în contradicţie cu structura Kekulé:
- benzenul participă cu uşurinţă la reacţii de substituţie, asemănător compuşilor
saturaţi;
- dacă molecula benzenului ar fi aşa de nesaturată, ar trebui să participe cu uşurinţă
la reacţii de polimerizare, fapt neconstatat experimental;
- prevede la derivaţii di-substituiţi existenţa unor izomeri care nu au fost găsiţi în
realitate;
- agenţii oxidanţi caracteristici alchenelor sunt fără acţiune asupra benzenului,
molecula sa fiind stabilă la oxidare;
- ţinând cont de distanţele dintre atomi, în formularea dată de Kekulé laturile ar
trebui să fie inegale; în realitate molecula benzenului este un hexagon regulat şi
plan, cu laturi egale şi unghiuri de 1200.

Pentru a realiza o concordanţă între proprietăţile benzenului şi structura sa,

mecanica cuantică admite atomii de C ca având hibridizare sp2.
Orbitalii p perpendiculari se contopesc, formând deasupra şi dedesubtul ciclului un
orbital molecular extins în care electronii π se delocalizează, fenomen cunoscut şi
sub numele de conjugare. Consecinţa conjugării este modificarea distanţelor
interatomice.
S-a admis că acest fenomen de conjugare are loc cu degajarea unei energii de circa
36 kcal/mol, ceea ce determină o stabilitate mai mare pentru moleculele cu
electroni π delocalizaţi. Reacţiile de adiţie la nucleul aromatic decurg în condiţii
mai energice tocmai datorită acestei delocalizări a electronilor π şi necesităţii
localizării lor în procesele de adiţie.
NOMENCLATURA:

Omologii benzenului monosubstituiti se denumesc prin numele radicalului urmat

de cuvantul benzen, dar se folosesc si denumiri uzuale:

Omologii benzenului disubstituiti se denumesc cu ajutorul prefixelor orto- (o-),

meta- (m), para- (p).

- pozitii orto (2 pozitii consecutive)

- pozitii meta (cand exista o pauza intre substituienti)

-pozitii para (cand exista 2 pauze intre substituienti)

Omologii benzenului polisubstituiti se denumesc prin indicii de pozitie, cei mai
mici in ordine alfabetica si benzen

Arenele polinucleare
* cu nuclee izolate

Numerotarea nucleelor se face simetric

 pozitiile 2,2’ si 6,6’ sunt pozitii orto
 pozitiile 3,3’ si 5,5’ sunt pozitii meta
 pozitiile 4 si 4’ sunt pozitii para

*cu nucleee condensate

Naftalen Antracen
Principalii radicali proveniti de la arene

METODE DE SINTEZA

a. Izolarea din petrol. Fractiunile mijlocii si superioare din petrol contin

uneori 30% hidrocarburi aromatice. Extragerea lor din petrol se face cu
SO2 lichid la -60º C.
b. Prin mijloace chimice - reformarea catalitica a benzinelor medii si
grele;

benzen
 c. Reactii de alchilare Friedel Crafts:

d. Reactii de polimerizare:
- Trimerizarea acetilenei – conduce la benzen
- Trimerizarea propinei – conuce la trimetil benzen:

PROPRIETĂŢI FIZICE

Numele de aromatice se datorează atât mirosului caracteristic al unor

reprezentanţi cât şi faptului că erau extrase din materiale vegetale parfumate.
Benzenul şi omologii lui sunt substanţe lichide, incolore cu densitate mai mică
decât a apei. Arenele polinucleare sunt solide. Toate arenele sunt insolubile în apă,
solubile în diferiţi solvenţi organici. Un solvent caracteristic este dioxidul de sulf
lichid. Atât benzenul cât şi toluenul sunt utilizaţi ca solvenţi pentru numeroase
substanţe organice. Un dezavantaj major al utilizării benzenului este toxicitatea lui.
Naftalina este o substanţă solidă, albă, insolubilă în apă; prezintă proprietatea de a
sublima. Majoritatea arenelor au acţiune cancerigenă.
PROPRIETĂŢI CHIMICE

Arenele participa la reactii de substitutie, de aditie si de oxidare care pot avea loc
la atat la nucleul benzenic, cat si la catena laterala.

A. REACTII LA NUCLEUL AROMATIC

I. REACŢII DE SUBSTITUŢIE
Ar – rest de hidrocarbură aromatică

a) Halogenarea– conduce la derivati halogenati aromatic (Ar – X, X=Cl, Br, I)

Br2 + C6H6 → C6H5 ─ Br (bromobenzen) + HBr
Scrisă cu formule structurale, reacţia arată astfel:
Reacţiile de halogenare la nucleu au loc catalitic, in prezenta de AlCl3, FeCl3 sau
FeBr3 pentru Cl2 si Br2, iar pentru I2, in prezenta de HNO3.

b) Sulfonarea:

HOSO3H + C6H6 → C6H5 ─ SO3H (acid benzen-sulfonic) + H2O

Scrisă cu formule structurale, reacţia arată astfel:

c) Nitrarea: are loc în prezenţa amestecului sulfo-nitric (HNO3 + H2SO4)

HONO2 + C6H6 → C6H5 ─ NO2 (nitrobenzen) + H2O

Scrisă cu formule structurale, reacţia arată astfel:

d) Alchilarea:

CH3Cl + C6H6 → C6H5 ─ CH3 (toluen) + HCl, catalizator AlCl3.

CH3─CH2─Cl + C6H6 → C6H5─CH2─CH3(etil – benzen) + HCl
Acest tip de reacţie se numeşte Friedel-Crafts şi se utilizează la obţinerea
omologilor benzenului. Scrise cu formule structurale, reacţiile arată astfel:

C2H4 + C6H6 → C6H5─C2H5 (etil – benzen)

Intermediar, se formează C2H5Cl:
AlCl3 + 3H2O → Al(OH)3 + 3HCl
HCl + H2C ═ CH2 → H3C ─ CH2 ─ Cl (clorură de etil).
 Benzen clorura de metilen difenilmetan

Benzen clorura de benziliden trifenilmetan

e) Acilarea benzenului - reacţia prin care atomul de hidrogen se substituie cu

grupa acil în prezenţa AlCl3. Produşii reacţiei de acilare a arenelor sunt

compuşi carbonilici.

Benzene clorura de acetil fenil-metil-cetona (acetofenona)

Substituţia la omologii şi derivaţii benzenului

Introducerea unui substituent face ca trei poziţii

din nucleu să nu mai fie echivalente orto, meta,
para. Următorul substituent va intra într-o poziţie
determinată numai de natura primului substituent.
După natura lor, substituenţii sunt de oridnul I şi
ordinul II.
Al doilea substituent la nucleul aromatic, se
orientează în funcţie de categoria din care face
parte:
- substituenţi de ordinul I: ─CH3, ─OH, ─X,
─NH2, orientează al doilea substituent în poziţiile orto şi para (o, p);
- substituenţii de ordinul II: ─NO2, ─SO3H, ─COOH, - CN, - CHO orientează al
doilea substituent în poziţia meta.

II. REACŢIA DE OXIDARE:

a) Cu agenţi oxidanţi: s-a constatat că oxidarea la nucleu cu agenţi oxidanţi are

loc doar în cazul hidrocarburilor aromatice cu multe nuclee condensate.

antracen antrachinona
b) Cu oxigen molecular:
 oxidarea benzenului (500oC, V2O5)

acid maleic anhidrida maleica

 oxidarea naftalinei (350oC, V2O5)

acid o-ftalic anhidrida ftalica

C6H5 ─ CH3 (toluen) + 3[O] → C6H5 ─ COOH (acid benzoic) + H2O, în prezenţă
de KMnO4

III. REACŢIA DE ADIŢIE:

a) - adiţia clorului:

b) - adiţia hidrogenului:
3H2 + C6H6 → C6H12 (ciclohexan), în prezenţă de Ni şi Pt. 100-180oC

naftalina tetrahidronaftalină decahidronaftalină

(tetralina) (decalina)

B. REACŢII CHIMICE ALE CATENEI LATERALE

I. Halogenarea fotochimică a toluenului

toluen clorofenilmetan diclorofenilmetan triclorofenilmetan

(clorură de benzil) (clorură de benziliden)

Etil-benzen 1-cloro-1-fenil-etan

II. Dehidrogenarea catalitică

Etil-benzen stiren

III. Oxidarea: conduce la acizi ftalici

o-xilen acid o-ftalic

 p-xilen acid tereftalic

acetofenona

Etil-benzen Acid benzoic

Izopropilbenzen Hidroperoxid de
fenol Acetona
(cumen) cumen

UTILIZARI

- Benzenul şi omologii săi: solvenţi sau materii prime pentru obţinerea de:
medicamente, insecticide, coloranţi, detergenţi, elastomeri, explozivi,
plastomeri, fire şi fibre sintetice, utilizaţi în diferite sinteze organice.
- Naftalina şi antracen: solvenţi, insecticide, materii prime pentru obţinerea
de: coloranţi, detergenţi, lacuri, tananţi.