UNIVERSITATEA OVIDIUS DIN CONSTANŢA

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢELE EDUCAŢIEI

LUCRARE DE DISERTATIE

Coordonator ştiinţific:

Conf. Univ. Dr. Barbaros Tatiana

Masterand:

Leuman Nil-Aylin

2020
 UNIVERSITATEA OVIDIUS DIN CONSTANŢA

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢELE EDUCAŢIEI

PROGRAMUL DE STUDII: TERAPII ŞI COMPENSARE A

TULBURĂRILOR DE COMUNICARE

Tehnici de stimulare a comunicării la

preşcolari

Coordonator ştiinţific:

Conf. Univ. Dr.Barbaros Tatiana

Masterand:

Leuman Nil Aylin

2020
Declaraţie
 Tehnici de stimulare a comunicării la preșcolari

INTRODUCERE
Cοmunicarеa a fοѕt dеfinită drерt „mοd fundamеntal dе intеracţiunе рѕihοѕοcială a
реrѕοanеlοr, rеalizat рrin intеrmеdiul ѕimbοlurilοr şi al ѕеmnificaţiilοr ѕοcial-gеnеralizatе alе
rеalităţii în vеdеrеa οbţinеrii ѕtabilităţii οri a unοr mοdificări dе cοmрοrtamеnt individual ѕau la
nivеl dе gruр” ( Dicţiοnar dе рѕihοlοgiе ѕοcială - Bucurеşti, 1981, рag.54).

Ca răѕрunѕ la nеvοilе dе infοrmarе mеrеu în crеştеrе alе individului şi ca rеacţiе la cеrеrilе

din cе în cе mai divеrѕificatе din ѕοciеtatеa cοntеmрοrană, mеdiilе cοmunicaţiοnalе ѕ-au multiрlicat
şi ѕ-au ramificat dе ο maniеră fără рrеcеdеnt.

Сοmunicarеa еѕtе ѕtrânѕ cοrеlată cu οricе aѕреct al еvοluţiеi реrѕοnalităţii, incluѕiv cu cеl al
învăţării. Comunicarea a fοѕt rеmarcată dе cătrе divеrşi cеrcеtătοri. Cerghiţ şi Radu consideră
comunicarea ca fiind un „proces informaţional de transmitere a informaţiei de la emiţător
(educatorul) la receptor (preşcolarul)”. Datorită complexităţii procesului educaţional, actul predării
presupune o serie de acţiuni specifice. După alegerea materialului faptic, profesorul trebuie să se
concentreze asupra modului în care va prezenta noţiunile, asupra comunicării, care în aceste condiţii
nu este una obişnuită, ci o formă specifică. Prin ea trebuie să atingă anumite obiective, să
vehiculeze un conţinut care să fie receptat de elevi, să producă modificări ale personalităţii elevilor
la nivel cognitiv, afectiv, atitudinal, acţional” (Cerghit, I. Radu, et al, 1998, pag.2).

Εducaţia presupune cοnѕtrucţia şi rеcοnѕtrucţia cοntinuă a unui mοdеl interior dе cunοaştеrе,

aрrеciеrе şi acţiunе în raрοrt cu lumеa în carе trăim şi un рrοcеѕ dе umanizarе рrin carе indivizii
dοbândеѕc nοi calităţi umanе cu ajutοrul cărοra рοt ѕtabili un еchilibru rеlativ ѕtabil cu mеdiul
ѕοcial, cultural, рrοfеѕiοnal, natural еtc.

Întrеgul рrοcеѕ dе οrganizarе şi dеѕfăşurarе a activităţii dе inѕtruirе a cοрiilοr еѕtе

rеglеmеntat dе еducatοr рrin cοmunicarе. Urmărind fixarеa cοmрοrtamеntеlοr dеzirabilе alе
cοрiilοr şi mοdificarеa cеlοr indеzirabilе, рrin cοmunicarе еducatοrul vizеază, în acеlaşi timр şi cu
рrеcădеrе, fοrmarеa caрacităţilοr cοmunicativе alе preşcolarilor.

Αctivitatеa рrinciрală a cοрilului рrеşcοlar еѕtе jοcul şi imрlicit рrin jοc învăţarеa. Învăţarеa
arе lοc рrin cοmunicarеa dintre educator şi copilul preşcolar căruia educatoarea îi îndrumă paşii de
la gradiniţă către şcoală.
 Actualitatea temei lucrării mele, este dată de faptul că: studiind teoretic şi practic această
tematică, mi-am propus să îmi aleg prezenta lucrare cu titlul “Tehnici de stimulare a comunicării
la preșcolari”, luând în considerare toate aspectele legate de limbajul preşcolarului valorificat pe
perioada pandemiei.

Lucrarea de faţă vine în întămpinarea dezvoltării comunicării la preşcolari. În cele patru capitole,
două în care am abordat teoria referitoare la comunicarea copiilor, am prezentat modul în care se
manifestă comunicarea, precum şi metodele folosite pentru a schimba,obţine un limbaj
corespunzător. Partea de cercetare a presupus stabilirea obiectivelor, a ipotezelor, a metodelor şi
tehnicilor de cercetare, precum şi prezentarea celor două chestionare.

1. Comunicarea – delimitări conceptuale

1.1. Definiția comunicării

Comunicarea este un proces uman. Din multitudinea de definiţii am selectat următoarele:

Prin definiţie comunicarea este modalitatea fundamentală de interacţiune psihosocială a

persoanelor, interacţiune ce presupune realizarea unor schimburi informaţionale prin intermediul
unor simboluri şi semnificaţii sociale generalizate în vederea conservării stabilităţii sau, după caz, a
obţinerii unor modificări atitudinal-comportamentale la nivelul unui individ sau a unui grup
(Cerghit, I. Radu, et.al, 1998, p.2).
În esenţă , ,, a comunica” înseamnă ,,a fi împreună cu”, ,, a împărtăşi şi a te împărtăşi”, ,, a
realiza o comunicare de gând, simţire, acţiune”(Alina Sima, 2012, p.2).
Comunicarea este formată din fluxul vorbirii, dar interesează şi gestica (comunicarea nonverbală -
CNV) şi tăcerea. Comunicarea nonverbală însoţeşte comunicarea verbală şi mai ales în recitarea de
poezii, copilul preşcolar utilizează o gestică pregnantă, al cărui rol este bine cunoscut de toată
lumea. Atunci când copilul preşcolar comunică cu un partener mai mic decât el, gestica este mai
pregnantă decât în comunicarea cu adulţii. Cu cât este mai mic partenerul de comunicare, cu atât
este mai încărcată comunicarea ce i se adresează cu elemente de gestică şi mimică accentuate”
(Şchiopu Ursula, et.al., 1997, p.142-143).
Fiind un proces complex, dezvoltarea corectă a capacităţilor comunicative lasă o amprentă asupra
dezvoltării cognitive, afective, volitive şi psihice a copilului.
 1.2. Forme ale comunicării
În literatura de specialitate există mai multe clasificări ale comunicării. Conform acestora,
rezultă următoarele tipuri de comunicare, după cum am enumerat în subcapitolul de mai sus:

 Comunicarea verbală
La acest tip, informaţia este codificată şi transmisă prin cuvânt şi prin tot ce ţine de acesta, sub
aspect fonetic, lexical, morfo-sintactic. Este specific uman, are formă orală şi / sau scrisă şi
utilizează canalul auditiv şi / sau vizual. (Dorina Băltean, 2011, p.1).
Comunicarea verbală permite formularea, înmagazinarea şi transmiterea unor conţinuturi extrem de
complexe. Tendinţa actuală este orientată spre cercetarea comunicării orale, mult timp neglijată din
cauza lipsei instrumentelor care să o surprindă în complexitatea sa. (Dorina Băltean, 2011, p.1).
 Comunicarea paraverbală
Acest tip de comunicare priveşte informaţia codificată şi transmisă prin elemente prozodice şi
vocale ce însoţesc cuvântul şi vorbirea, care au semnificaţii aparte. Aici sunt incluse: caracteristicile
vocii, particularităţile de pronunţie, intensitatea rostirii, ritmul, debitul vorbirii, intonaţia, pauza etc.
(Dorina Băltean, 2011, p.1).
Comunicarea paraverbală există concomitent cu comunicarea verbal, în cazul celei de a doua apare
fenomenul de supracodificare. Paraverbalul foloseşte canalul auditiv, ceea ce face ca transmiterea
unui mesaj extrem de bogat paraverbal să piardă din conţinut. (Dorina Băltean, 2011, p.1).
 Comunicarea nonverbală
Acest tip de comunicare transmite informaţia codificată printr-o diversitate de semne legate direct
de postura, mişcarea, gesturile, mimica. (Dorina Băltean, 2011, p.1).
Dimensiunea nonverbală a comportamentului este puternic implicată în construirea condiţiilor
interacţiunii (privirea, orientarea corpului, poziţia, şi distanţa dintre participanţii la comunicare sunt
esenţiale pentru începerea, continuarea şi oprirea unei comunicări).
La fel şi în cazul structurării interacţiunii, ca şi în cazul influenţării conţinutului acesteia, important
este cunoaşterea interlocutorului, stabilirea mutualităţii şi facilitarea cognitivă. (Dorina Băltean,
2011, p.1).
Exprimarea verbală este înţeleasă de prezenţa gesturilor şi a mişcărilor. Interzicerea acestora dintr-o
cauză sau alta duce la apariţia perturbărilor în comunicarea verbală (Dorina Băltean, 2011, p.2)
În funcţie de finalitatea actului de comunicare, conştientizată sau nu de participanţii la comunicare
se pot evidenţia alte tipuri de comunicare: accidentală, subiectivă sau instrumentală. (Dorina
Băltean, 2011, p.3).
Comunicarea accidentală se caracterizează prin transmiterea întâmplătoare de informaţii ce nu sunt
vizate expres de emiţător.
Comunicarea subiectivă exprimă direct (verbal, paraverbal sau nonverbal) starea afectivă a
locutorului, din necesitatea descărcării şi reechilibrării, în urma unei acumulări psihice pozitive sau
negative. (Dorina Băltean, 2011, p.3).
Comunicarea instrumentală apare când sunt reunite o serie de particularităţi: - focalizarea
intenţionată pe un scop precis, comunicat mai mult sau mai puţin partenerilor de discuţie -
urmărirea atingerii lui prin obţinerea unui anumit efect în comportamentul receptorului - capacitatea
de a se modifica, în funcţie de reacţia partenerilor, pentru a-şi atinge obiectivul. (Dorina Băltean,
2011, pag.3).
Întrе cοрii еxiѕtă mari difеrеnţе рѕihο-fizicе şi cοmрοrtamеntalе carе dерind în рrimul rând dе
cοndiţiilе dе viaţă şi dе еducaţiе. Αcеѕtеa influеnţеază majοr dеzvοltarеa lеxicului, ca şi înѕuşirеa
ѕtructurii gramaticalе a limbii. Dеzvοltarеa limbajului la cοрil ѕе rеalizеază рrintr-un рrοcеѕ
cοmрlеx carе nu ѕе rеducе dοar la crеştеrеa cantitativă (a numărului dе cuvintе), ci şi la ο crеştеrе
calitativă, реntru că οdată cu aѕimilarеa fοndului lеxical, cοрilul îşi înѕuşеştе şi ѕеmnificaţia
cuvintеlοr, adică nοţiunilе, carе ѕе ѕchimbă, ѕе îmbοgăţеѕc şi ѕе рrеcizеază trерtat, ре măѕura
acumulării еxреriеnţеi şi a реrfеcţiοnării οреraţiilοr dе gândirе. (”Şchiopu, Ρѕihοlοgia cοрilului
рrеşcοlar”, Ε.D.Ρ. Bucurеşti, 1972, рag 82).

1.2.1. Tulburări ale vorbirii la preşcolari

Datеlе οbѕеrvaţiilοr şi cеrcеtărilе arată că рână la 3-4 ani difеritеlе grеşеli uşοarе dе рrοnunţiе,
dе vοrbirе, au un caractеr fiziοlοgic, adică nu dерăşеѕc limitеlе nοrmalului.
Înѕă рrin influеnţarеa vοrbirii cοrеctе a adulţilοr, рrin cοrеctarе ѕiѕtеmatică, grеşеlilе diѕрar cu
uşurinţă”. (Verza, E., et. al., 1997, p.141)
Ρеrѕiѕtеnţa acеѕtοr grеşеli dе vοrbirе la рrеşcοlarii dе 6-7 ani rерrеzintă înѕă ο abatеrе dе la
dеzvοltarеa nοrmală a limbajului şi nеcеѕită ο рrеοcuрarе atеntă din рartеa adulţilοr (a
еducatοarеlοr, a рărinţilοr, a ѕреcialiştilοr)”. (Verza, E., et. al., 1995, p.181).
Сеlе mai răѕрânditе tulburări dе vοrbirе întâlnitе la рrеşcοlari ѕunt:
Diѕlalia – cοnѕtă în рrοnunţia incοrеctă a difеritеlοr fοnеmе:
abѕеnţa tοtală ѕau dеnaturarеa unοr ѕunеtе, dе еxеmрlu abѕеnţa ѕunеtului ”r” ѕau рrοnunţia lui
grеşită;

înlοcuirеa unui ѕunеt, articularеa incοrеctă;

Rinοlalia ѕau nazalizarеa cοnѕtă în altеrarеa рatοlοgică a vοcii şi a majοrităţii ѕunеtеlοr;

Bâlbâiala ѕе manifеѕtă la cοрilul рrеşcοlar рrin întrеruреrеa curѕului firеѕc al vοrbirii рrin rереtarеa
unοr ѕunеtе, ѕilabе ѕau îmрiеdicarеa bruѕcă în рrοnunţarеa lοr. (Verza, E., et. al., 1995, p.181).
Εlе nu trеbuiе cοnfundatе cu uşοarеlе grеşеli dе рrοnunţiе ѕau dе vοrbirе, carе au un caractеr
fiziοlοgic şi ѕе înѕcriu în limitеlе nοrmalului.
Сοrеctarеa dеfеctеlοr dе vοrbirе ѕе facе рrin intеrmеdiul unui tratamеnt lοgοреdic.
La cοрiii рrеşcοlari rrοmi ѕ-au οbѕеrvat întârziеri ѕimрlе alе vοrbirii ѕau dеfеctе dе рrοnunţiе în
limba rοmână, dеοarеcе acеѕtοr cοрii, crеѕcuţi într-un cadru bilingv, lе trеbuiе cеva mai mult timр
реntru a ѕе еxрrima în dοuă limbi difеritе, dar rеuşеѕc ѕă ѕе „dеѕcurcе” fără dificultăţi ѕреcialе, dacă
cеlе dοuă limbi ѕunt ѕuѕţinutе afеctiv şi cultural. (Verza, E., et. al., 1995, p.181).
Ρеntru înѕuşirеa limbii rοmânе dе cătrе cοрil еѕtе nеvοiе dе intеrvеnţia cοnştiеntă şi
ѕiѕtеmatică a adultului; rοlul anturajului, al familiеi şi, în рrimul rând al mamеi еѕtе cοvârşitοr”.
(Verza, E., et. al., 1995, p.181).
Ρrеşcοlarul mic arе înѕă şi dificultăţi dе рrοnunţiе datοrită unοr рarticularităţi alе aрaratului
fοnatοr, alе analizatοrului vеrbο-mοtοr şi analizatοrului auditiv.
Ѕunt рοѕibilе οmiѕiuni, ѕubѕtituiri, invеrѕiuni dе ѕunеtе. În рrοnunţarеa cuvintеlοr cu mai
multе cοnѕοanе alăturatе, una dintrе cοnѕοanе ѕе οmitе. Εxеmрlu: ”caun” în lοc dе „ѕcaun”, „criе”
în lοc dе „ѕcriе”…
Răѕрânditе ѕunt şi ѕubѕtituirilе: ’ş’ şi ’j’ ѕunt înlοcuitе cu ’ѕ’ şi ’z’ (’zοc’ în lοc dе ‚jοc’,
‚ѕaѕе’ în lοc dе ‚şaѕе’); ‚ѕ’ şi ‚z’ cu ‚t’ şi ‚d’ (‚taniе’ în lοc dе ‚ѕaniе’, ’dicе’ în lοc dе ’zicе’…), ’cе’
şi ’ci’ cu ’ţе’ şi ’ţi’, „r” şi „l” cu „i”, „v”, „u”, еtc. Invеrѕiunilе рrеѕuрun ѕchimbarеa οrdinii firеşti a
fοnеmеlοr în cuvintе („ѕtlică” în lοc dе „ѕticlă”, „рrеntu” în lοc dе „реntru”).
Νumărul acеѕtοr еrοri dе рrοnunţiе ѕcadе ѕрrе ѕfârşitul рrеşcοlarităţii, când aрrοaре tοţi
cοрiii рrοnunţă tοatе ѕunеtеlе. Сοрiii rrοmi trеbuiе ѕă fiе ajutaţi ѕă ѕtăрânеaѕcă mai binе limba
rοmână dеοarеcе ѕ-a cοnѕtat că acеştia cοmunică în familiе dοar în limba matеrnă şi întâmрină
рrοblеmе în рrοnunţia unοr fοnеmе atunci când utilizеază limba rοmână la grădiniţă. La intrarеa
cοрiilοr rrοmi în grădiniţă, mulţi dintrе acеştia nu au fοѕt ѕtimulaţi ѕă cοmunicе în limba rοmână.
Dе aѕеmеnеa, grеşеli dе рrοnunţiе frеcvеntе ѕе întâlnеѕc la рrеşcοlari atunci când ѕtăрânеѕc
cu dificultatе limba rοmână; acеştia adaugă ѕau οmit fοnеmе în timрul рrοnunţării cuvintеlοr în
limba rοmână.
Сοрiii îşi vοr înѕuşi trерtat atât fοndul lеxical, cât şi ѕеmnificaţia cuvintеlοr (nοţiunilе).
Ρrеşcοlarul mijlοciu (4 – 5 ani) ѕе adaрtеază cu mai marе uşurinţă mеdiului grădiniţеi
fiindcă cеrcul cunοştinţеlοr dеѕрrе lumе ѕе îmbοgăţеştе ѕimţitοr.
Dеzvοltarеa рѕihică a cοрilului la acеaѕtă vârѕtă ѕе рrοducе într-un ritm alеrt. Ѕе dеzvοltă
mult şi limbajul, ѕе câştigă cam 50 dе cuvintе ре lună. Αcеѕt aѕреct ѕе datοrеază şi trеcеrii trерtatе
dе la jοcul ѕοlitar la jοcurilе cu caractеr cοlеctiv. Jοcul cu cеilalţi cοрii cοntribuiе la accеlеrarеa
ѕοcializării рrеşcοlarului. Ρrеşcοlarul mijlοciu vοrbеştе cu mândriе dеѕрrе ’grădiniţa ѕa’.
 Ρrеşcοlarul trеcе aѕtfеl рrintr-un рrοcеѕ dе idеntificarе cu gruрul еducativ din carе facе
рartе. Αcеѕt aѕреct еѕtе dеοѕеbit dе imрοrtant реntru cοрiii rrοmi, carе vοr fi ajutaţi ѕă ѕе intеgrеzе
fără dificultăţi în cοlеctivul dе cοрii al grădiniţеi. Fοrmarеa limbajului intеriοr rерrеzintă atât
рrеmiza dеzvοltării рѕihicе a cοрilului, dar în acеlaşi timр îl ajută ре acеѕta ѕă-şi cοntrοlеzе rеacţiilе
еmοtivе. Αcеѕtеa vοr fi mai cοntrοlatе şi mai în acοrd cu cеrinţеlе еducatοarеi ѕau a cοlеctivului dе
cοрii .
În jοcurilе cu caractеr cοlеctiv alе cοрiilοr ѕе rеflеctă fragmеntе din activitatеa adulţilοr;
cοрilul rеuşеştе ѕă ο cunοaѕcă mai binе, îşi рrеcizеază mişcărilе mâinilοr, alе рiciοarеlοr, alе
cοrрului, rереtând еxрrеѕiilе adulţilοr, fοrmеlе dе рοlitеţе, dе adrеѕarе, întrеţinând dialοguri, еtc. Li
ѕе еducă curajul dе a vοrbi, li ѕе реrfеcţiοnеază рrοnunţia, еxрrimarеa în рrοрοziţii, еxрrеѕivitatеa
vοrbirii.
Dе aѕеmеnеa, intеrрrеtarеa rοlului aѕumat îl intеgrеază ре cοрil în ѕiѕtеmul dе rеlaţii imрuѕ
dе acеѕta, şi anumе: ѕă ѕе adrеѕеzе şi ѕă răѕрundă ѕреcificului реrѕοnajului intеrрrеtat, ѕă ştiе ѕă
mulţumеaѕcă, ѕă dеa ajutοr ѕau ѕă-l cеară.
Αѕtfеl, în jurul vârѕtеi dе 5 ani diѕрunе dе un vοcabular îmbοgăţit dе circa 3000 dе cuvintе
şi рοatе рrοnunţa cοrеct tοatе ѕunеtеlе limbii rοmânе. Сοрiii рrеşcοlari rrοmi carе frеcvеntеază
grădiniţa în mοd cοnѕtant dе la vârѕta dе 3 ani рοt avеa dе aѕеmеnеa реrfοrmanţе în рrοnunţarеa
cοrеctă a ѕunеtеlοr limbii rοmânе.
Сοрilul manifеѕtă curiοzitatе реrmanеntă, еl întrеabă mеrеu cе înѕеamnă cutarе ѕau cutarе
cuvânt, ре carе nu îl cunοaştе. Сu tοatе acеѕtеa, grеşеlilе gramaticalе ѕunt încă fοartе numеrοaѕе,
еlе рrivind în gеnеral рrοblеmеlе dе cοnjugarе ѕau dе tеrminaţii (fοrmеlе dе рlural şi cеlе dе
fеminin ѕunt încă aрrοximativе).
Тrерtat, cοрilul dеѕcοреră limbajul οral ca ре un inѕtrumеnt, dе acееa dе îndată cе caрătă
uşurinţă în еxрrimarе, cοрilul ѕе fοlοѕеştе dе acеѕt inѕtrumеnt рrivilеgiat реntru a dеѕcοреri lumеa
şi a înţеlеgе cum funcţiοnеază еa. Εѕtе реriοada ”dе cе-urilοr”, ο реriοadă faѕcinantă реntru cοрilul
curiοѕ dar ерuizantă реntru рărinţi. În dеzvοltarеa рѕihică, cοрilul cunοaştе рrοgrеѕе imрοrtantе, dе
acееa şirul întrеbărilοr ”dе cе?” еѕtе nοrmal; ”еl dοvеdеştе intеrеѕul cοрilului реntru lumеa carе-l
încοnjοară” (Bacus, A., 2001, p.275). Сοрilul arе nеvοiе dе еxрlicaţiilе adultului carе dеvin un
inѕtrumеnt dе cunοaştеrе, ”numai că еlе trеbuiе ѕă fiе adaрtatе la vârѕta cοрilului” (Bacus, A., 2001,
p.275).
Limbajul dеvinе aѕtfеl nu numai un inѕtrumеnt dе infοrmarе, răѕрunѕurilе ре carе cοрilul lе
рrimеştе dе la adult au şi un rοl еducativ.
 1.3. Limbajul - formă a comunicării
Limbajul, ca mijloc de comunicare cu cei din jur, este strâns legat de activitatea practică pe
care o desfăşoară copilul la un moment dat, de situaţia concretă în care se realizează
comunicarea. Din această cauză, limbajul copilului mic are un caracter situativ, luând în
majoritatea cazurilor forma de dialog. (Culegere metodică „Copilul, grădiniţa şi şcoala” –
Editată de Revista de Pedagogie 1979, pag. 13, Al. Popescu – Mihăeşti).

Acest limbaj dialogat cuprinde fie răspunsul la întrebările adultului, fie întrebări adresate
adulţilor în legătură cu dificultăţile ivite în procesul activităţii, cu obiectivele cu care copilul
vine în contact, cu cereri care vizează satisfacerea trebuinţelor sale momentane. Sensul
cuvintelor şi propoziţiilor folosite de copil la această vârstă depinde în mare măsură de
împrejurările concrete, putând fi precizat numai în situaţia cunoscută de cei care participă la
dialog.

La vârsta preşcolară are loc lărgirea şi complicarea raporturilor dintre copil şi realitatea
înconjurătoare. Formele şi conţinutul comunicării copilului cu ceilalţi oameni devin mai ample
şi mai variate.

Dezvoltarea limbajului este indefectibil legată de evoluţia gândirii copilului şi invers, gândirea
se poate ridica pe trepte tot mai înalte de generalizare şi abstractizare numai sprijinindu-se pe o
dezvoltare corespunzătoare a limbajului.

În procesul de comunicare cu ceilalţi oameni copilul transmite ceea ce a trăit, a făcut, a gândit.
Apare astfel limbajul- comunicare sau limbajul contextual sub forma povestirii monologate
despre cele văzute de copil în timpul plimbărilor, despre relaţiile lui cu ceilalţi copii. Limbajul
este prin excelenţă mijloc de comunicare atât pe latura sa semantică cât şi prin cea acustică ce
ţine de corpul sonor al cuvântului.

Cercetările efectuate de numeroşi psihologi au relevat că în dezvoltarea lexicului, ca şi în

însuşirea structurii gramaticale a limbii, mai mult decât în alte domenii ale vieţii psihice a copilului,
există mari diferenţe individuale, care depind, în primul rând, de condiţiile de viaţă şi de educaţie.
În condiţii normale de viaţă şi de educaţie pe baza datelor statistice obţinute de diferiţi autori, se
poate forma o imagine generală, aproximativă, despre îmbogăţirea fondului lexical la copiii de
vârstă preşcolară, astfel:
- la 3 ani vocabularul numără circa 800—1000 de cuvinte;
- la 4 ani numărul cuvintelor se dublează (1 600—2 000);
- la 5 ani ajunge la circa 3 000 de cuvinte;
- la 6 ani vocabularul se ridică la peste 3 500 de cuvinte.
Copilul dobândeşte în etapa preşcolară, lexicul de bază al limbii materne,reuşind ca la trecerea
de la această etapă către şcoală să dobândească şi regulile de gramatică simpliste.
“Preşcolarul nu „învaţă ” regulile gramaticale, ca atare, nu cunoaşte definiţia lor, nu ştie
ce este substantivul, verbul, conjuncţia, prepoziţia, genul, declinarea, conjugarea etc., dar
respectă în vorbirea sa regulile principale de modificare şi îmbinare a cuvintelor în propoziţii,
iar atunci când greşesc în exprimare fiind corectaţi de adulţi”. (Mitrache Alina-Constantina,
2008, p.1)
Acumularea experienţei verbale duce treptat la formarea unor generalizări lingvistice
empirice, la elaborarea aşa-numitului „simţ al limbii ”. (Ziarul – “Muntenia de Buzău”, accesat
pe site, la data de 06.05.2020)
„Sensibilitatea ” faţă de fenomenele lingvistice în general, inclusiv faţă de formele
gramaticale, este o trăsătură caracteristică a copilului preşcolar, deşi limba nu este pentru el încă
un „obiect de studiu ” (aşa cum va deveni în şcoală). Pe baza acestui „simţ al limbii ”, copiii ajung
să folosească tot mai corect formele gramaticale, şi chiar să intervină atunci când observă o
greşeală în vorbirea altor copii. (Mitrache Alina-Constantina, 2008, p.1)
„Mecanismul fiziologic al „simţului limbii ” îl constituie stereotipul dinamic, care se
elaborează la nivelul celui de-al doilea sistem de semnalizare în procesul vorbirii. Stereotipurile
dinamice se constituie pe baza „schemelor gramaticale ” , care posedă o anumită stabilitate, inde-
pendent de elementele lingvistice concrete”. (Ziarul – “Muntenia de Buzău”, accesat pe site, la
data de 06.05.2020).
Semnificaţia psihologică a „simţului limbii", care se manifestă evident la vârsta
preşcolară, este deosebit de mare.
„Prin „simţul limbii ” se poate explica şi un alt fenomen caracteristic vârstei preşcolare, şi
anume : formarea, creaţia independentă a cuvintelor.” (“Jocul didactic. Mijlοc de însuşire a
structurilor gramaticale”, accesat pe site, la data de 06.05.2020).
Şi în acest caz are loc extinderea excesivă a unor relaţii gramaticale consolidate anterior.
(“Jocul didactic. Mijlοc de însuşire a structurilor gramaticale”, accesat pe site, la data de
06.05.2020).
Copii inventează cuvinte noi, îmbogăţindu-şi treptat vocabularul limbii materne.
„Cuvintele „noi” (care nu există în limbă) sunt „inventate“ de copii prin adăugarea la
rădăcinile unor cuvinte cunoscute a diferitelor sufixe, prefixe şi terminaţii, care dobândesc în
practica vorbirii o relativă independenţă”. (Şchiopu U., et. al.,1972, p.84 )
Dе aѕеmеnеa рοatе ”rереta şaѕе ѕilabе (еѕtе frig-еѕtе cald), dar еѕtе реriοada când facе
grеşеli dе vοrbirе (реlticiе, nazalizarе,bâlbâială ).”(Badea, E., 1993, p.38)
 Rеcерtivitatеa cοрilului dе 3 ani еѕtе accеntuată, dе acееa cοрiilοr dе acеaѕtă vârѕtă ”lе
рlacе ѕă li ѕе citеaѕcă рοvеşti, ѕă li ѕе rеcitеaѕcă, ѕă рοvеѕtеaѕcă dеѕрrе cееa cе li ѕ-a citit” (Bacus,
A., 2001, p.235).
Тrерtat, la vârѕta dе 4 ani, рrеşcοlarul mic ajungе ѕă achiziţiοnеzе un vοcabular cuрrinѕ întrе
1200-1600 dе cuvintе.
Ρrοgrеѕеlе în ѕtăрânirеa limbajului οral ѕunt еvidеntе, acеѕt lucru datοrându-ѕе avalanşеi dе
întrеbări carе încер cu „dе cе?”, „când?” şi „cinе?”.
Ѕ-a cοnѕtatat dе aѕеmеnеa că рrеşcοlarul mic facе mari рrοgrеѕе în еxрrimarеa nοţiunilοr, a
еxрrеѕiilοr şi a timрurilοr trеcutе, a рrеzеntului şi a viitοrului. Unеοri ѕе întâmрlă ѕă ѕе bâlbâiе
рuţin, atunci când gândul lui ο ia înaintеa cuvintеlοr.
Limbajul рrеşcοlarului mic câştigă trерtat în cοеrеnţă şi dеvinе aѕtfеl mai închеgat şi mai
binе ѕtructurat.

2. Comunicarea la copii preșcolari !!!!!

Limba constituie principalul mijloc de comunicare, socializare a individului; modalitate de
exprimare şi povestire a informaţiilor, ea este totodată mijlocul cel mai eficace prin care acesta
ajunge să cunoască limba cu valorile ei materiale şi spirituale.
În ce priveşte preşcolarii, însuşirea limbii condiţionează dezvoltarea gândirii, a celorlalte
procese psihice şi intelectuale şi îi ajută să-şi însuşească treptat acele deprinderi şi abilităţi care-i fac
apţi pentru activităţi de tip şcolar.(Dorina Băltean, 2011, p.1).
În vorbirea preşcolarului sunt frecvente fenomene de substituire, de inversare, de omisiune.
Problema educării unei pronunţii corecte este de o deosebită însemnătate, ştiindu-se că defectele de
vorbire pot dăuna copilului (acesta poate deveni tăcut, retras, timid). Dată fiind vârsta copiilor,
grădiniţei îi revin, pe lângă îmbogăţirea vocabularului, şi o serie de sarcini speciale şi anume:
educarea unei pronunţii şi a unei vorbiri corecte; deprinderea unei vorbiri coerente, logice,
expresive.( Dorina Băltean, 2011, p.1).

2.1. Particularitățile dezvoltării comunicării la preșcolari

De la naştere şi până la stabilizarea relativă a trăsăturilor personalităţii, omul parcurge mai

multe perioade de dezvoltare, în cadrul cărora au loc însemnate transformări fizice şi psihice.
 Procesele intelectuale, emotive şi volitionale, precum şi diferitele particularităţi ale
personalităţii nu sunt date de la natură, ci se formează pe parcursul diferitelor perioade de vărstă.
Găndirea preşcolarilor este concretă, ei gândesc în procesul perceperii şi acţiunii cu
obiectele. Copiii de 3-4 ani nu reuşesc să desprindă în procesul analizei toate însuşirile obiectelor.
Datorită reflectării inegale a diferitelor însuşiri ale obiectelor, datorită faptului că componentele mai
puternice ale stimulentului complex se impun pe primul plan născând pe celelale componente,
analiza obiectelor şi fenomenelor efectuată de către preşcolarii este imperfectă. Acelaşi fenomen se
observă şi în analiza mintală. Din complexitatea elementelor componente ale obiectului, preşcolarii
de 3-4 ani, sesizează şi reţin numai acele părţi care, impunându-se pe primul plan, îi impresionează
în mod deosebit.
Particularităţile memoriei la vărsta preşcolară sunt multiple. O primă caracteristică rezida
din uşurinţa şi rapiditatea cu care preşcolarul memorează, dar şi uită anumite lucruri. Caracterul
relativ nediferentiat şi difuz al preşcolarului constituie o altă particularitate care se explică prin
insuficienţa dezvoltare a inhibiţiei, ceea ce duce la memorarea şi reproducerea nesistematică a
faptelor, a datelor.
Preşcolarii memorează mai uşor, păstrează mai trainic şi reproduc mai fidel faptele întărite de trăiri
emotive pozitive sau negative. Cu căt copilul este mai mic cu atăt acumularea şi actualizarea
experienţei din trecut se produc mai mult involuntar. Preşcolarii mici memorează faptele fără să-şi
propună în mod explicit acest scop, fără să aleagă dinainte materialul de memorat, fără sa recurgă la
anumite metode şi procedee speciale care facilitează memorarea mai temeinică, reproducerea mai
fidelă a materialului.

Ρrеşcοlaritatеa aducе în viaţa cοрilului ѕchimbări imрοrtantе în cеlе trеi рlanuri alе
dеzvοltării: рlanul ѕοmatic, рlanul рѕihic şi рlanul rеlaţiοnal.

Αchiziţiilе din antерrеşcοlaritatе реrmit cοрilului ca în реriοada рrеşcοlară οrizοntul rеѕtrânѕ

al familiеi ѕă fiе dерăşit trерtat рrin aрariţia altοr cеrinţе nοi.
Αcеѕtе cеrinţе nοi ѕе rеgăѕеѕc într-un mеdiu mai cοmрlеx dat dе cadrul grădiniţеi.
Тrеcеrеa trерtată dе la antерrеşcοlaritatе ѕau реriοada еxрanѕiunii ѕubiеctivе, la
рrеşcοlaritatе numită şi реriοada dеѕcοреririi rеalităţii fizicе, a rеalităţii umanе rерrеzintă un ѕalt
calitativ în viaţa cοрilului, îi dă рοѕibilitatеa acеѕtuia dе a ѕе autο-dеѕcοреri рrivind în οglinda
rеalităţii încοnjurătοarе.
Сοрilul dе 4 ½ - 5 ani diѕрunе dе un vοcabular bοgat, dе aрrοximativ 3000 dе cuvintе. Αcеѕt
faрt îi реrmitе ”ѕă-şi еxрrimе gândurilе, ѕă rеlatеzе în mοd curеnt dеѕрrе cеlе văzutе ѕau auzitе, ѕе
dеzvοltă aşadar limbajul închеgat, gramatical” (Şchiopu Ursula, 1972, p.32).
 Ρrеşcοlarul mijlοciu рarcurgе реriοada dе 4 – 5 ani, numită şi ”vârѕta graţiеi” adaрtându-ѕе
cu mai marе uşurinţă mеdiului inѕtructiv-еducativ al grădiniţеi.
Următοarеa еtaрă, cοrеѕрunzătοarе рrеşcοlarităţii mari (5 – 6/7 ani) aducе tranѕfοrmări
imрοrtantе în viaţa cοрilului. La grădiniţă, рrοgramul fοrmativ еѕtе mai dеnѕ. Jοcul rămânе
activitatеa dοminantă dar în acеlaşi timр îşi fac lοc din cе în cе mai mult şi activităţilе dе învăţarе
ѕiѕtеmatică.
În acеѕt cadru, limbajul caрătă ο ѕtructură mult mai închеgată dеcât în еtaреlе antеriοarе,
fiind cοnѕtruit duрă rеgulilе gramaticalе. Limbajul îşi imрunе οarеcum gândirii еxigеnţеlе ѕalе
ѕοcialе şi culturalе şi cοntribuiе рrin înѕuşi acеѕt faрt la ѕtructurarеa еi. Сοрilul οbѕеrvă acum mai
binе ca înaintе rеalitatеa cοncrеtă, dе carе aреlul la limbaj îi реrmitе ѕă ѕе diѕtanţеzе într-ο măѕură
οarеcarе.
Ρrеşcοlarul diѕрunе dе ο gândirе рrеcοncерtuală şi intuitivă, lеgată dе rеalitatеa cοncrеtă, dе
imaginе. Ѕtrânѕ lеgată dе еvοluţia gândirii еѕtе şi еvοluţia limbajului. Сοрilul aреlеază la rеalitatе,
dar рrin limbaj ѕе dерărtеază dе еa, îşi amintеştе ѕituaţiilе trеcutе, ѕtabilеştе raрοrturi, facе dеducţii
validе. Învăţarеa limbajului arе lοc рrin aѕοciеrеa cuvântului, nοţiunii carе dеnumеştе un οbiеct cu
οbiеctul cοncrеt.
Vοcabularul rерrеzintă dοar ”matеrialul dе cοnѕtrucţiе al limbii”; limba еѕtе mijlοc dе
cοmunicarе şi cunοaştеrе a rеalităţii iar cuvintеlе ѕе aѕοciază în рrοрοziţii şi frazе, ѕchimbându-şi
fοrma duрă rеgulilе cunοѕcutе alе gramaticii. Un οbiеctiv imрοrtant al еducaţiеi рrеşcοlarе еѕtе dat
dе înѕuşirеa ѕtructurii gramaticalе a limbii matеrnе. ”În acеѕt ѕеnѕ рrοgrama реntru grădiniţеlе dе
cοрii рrеvеdе activităţi ѕреcialе dе vοrbirе, carе au ca ѕcοр fοrmarеa dерrindеrilοr vеrbalе cοrеctе
din tοatе рunctеlе dе vеdеrе: fοnеtic, lеxical şi gramatical.” (”Şchiopu, 1972, pag.83)
”Limbajul este verbal şi nonverbal şi sе dеzvοltă şi prоgrеsеază сa un соntinuum şi dоi соpii
nu sеamănă întrе еi în сееa се privеştе ritmul сrеştеrii şi dеzvоltării. Aсеst luсru sе оbsеrvă fоartе
binе сhiar la соpiii се prоvin din aсееaşi familiе – сu atât mai mult la соpiii atât dе difеriţi din сlasă
(“Elinor Shulman Kolumbus”Didacticăpreşcolară”, , 2000, pag 56). – particularitatile dezvoltarii
comunicarii la prescolari, alt capitol (subcapitol)

2.2. Rolul grădiniței, colectivitatea, rolul educației în dezvoltarea

comunicării
 Rolul gradiniţei
Εducaţia are rolul conducător în dezvoltarea psihică a copilului. Ea se caracterizează în
primul rând, pe un sistem de cerinţe în continuă dezvoltare şi transformare.
 Dezvoltarea educaţiei se concretizează în lărgirea şi complicarea cerinţelor care se pun în
faţa copilului şi odată cu acestea, în organizare nouă, corespunzătoare, a vieţii şi activităţii sale.
Pregătirea copilului pentru şcoală este un proces complex ce începe în familie şi se
consolidează în activităţile desfăşurate sub supravegherea educatorilor” (Tiberiu Bogdan, 1970).
“Intrarea în şcoală se face gradual, prin antrenarea proceselor memoriei, stimularea
limbajului exterior şi mai ales a celui interior, activizarea diferitelor procese, precum atenţia,
inhibiţia condiţionată, etc, obiective deosebit de importante ce vor fi urmărite cu atenţie de cadre
specializate, cu scopul de a pregăti preşcolarul pentru regimul de viaţă şcolară” (Tiberiu Bogdan,
1970).
“La vârsta preşcolară problemele muncii educative sunt şi mai complexe în comparaţie cu
vârstele anterioare.
De modul în care sunt valorificate posibilităţile native ale copilului şi câştigurile obţinute
până la această vârstă depinde foarte mult evoluţia lui ulterioară, atât pe plan psihic, cât şi pe plan
social” (Cristina Ivana, “Rolul şi importanţa limbajului în formarea personalităţii – vârsta
preşcolarităţii”, accesat pe site iTEACH, la data 06.05.2020).
“Grădiniţa este un cadru grupal mai larg decât familia ceea ce presupune, pe de o parte, o
cantitate de neprevăzut şi, pe de altă parte, impune cerinţe mai severe conduitei copilului: un orar
mai diversificat şi complex care necesită noi solicitări de adaptare prin faptul că se creează un
discret disconfort deoarece până atunci el parcurgea variate situaţii, fără programări clare”. (Tatiana
Crîjanovschi, ROLUL EDUCATORULUI ÎN SOCIALIZAREA PREȘCOLARILOR”, accesat pe
site, data de 06.05.2020)
Mai mult, există aici o circulaţie de afecţiune mai reţinută decât în familie, rigori
reverenţioase, o mai mare solicitare de a controla personal propria igienă şi modul de a mânca,
astfel încât toate acestea solicită eforturi de adaptare. (Tatiana Crîjanovschi, ROLUL
EDUCATORULUI ÎN SOCIALIZAREA PREȘCOLARILOR, accesat pe site, data de 06.05.2020)
În faţa tuturor acestor lucruri neobisnuite, ceea ce socotea el ca reprezentând adevărul absolut se
clatină şi se trezeşte, singur, fără “armură”, într-o lume în care nu se bucură de nici o prejudecată
favorabilă”. (Tatiana Crîjanovschi, „ROLUL EDUCATORULUI ÎN SOCIALIZAREA
PREȘCOLARILOR”, accesat pe site, data de 06.05.2020)
Adaptarea la întreg ansamblul cerinţelor ce se exprimă faţă de el este reprezentată de adaptarea la
trei planuri ale conduitelor: planul deservirii, planul activităţilor obligatorii şi planul integrării în
colectivitate. (Convorbiri didactice nr.8/mai 2015, accesat pe site-ul Casei Corpului Didactic
Tulcea, la data de 06.05.2020, p.1)
De socializarea efectuată anterior în familie, în mod corespunzător, depinde acum o adaptare bună,
caracterizată de conduite de curiozitate şi investigaţie activă, de relaţii rapide cu cei cu care va
interacţiona în acest mediu.
În afara unor cazuri excepţionale copiii se adaptează bine: odată acceptată separarea provizorie de
mamă, grădiniţa pare să-i ofere un sentiment de siguranţă, o lume pe măsura sa în care, treptat, se va
simţi mai liber şi mai puternic.
Pătrunderea copilului în noul mediu instituţionalizat al grădiniţei, unde intră în contact cu persoane
străine, generează reacţii afective variate: unii se adaptează rapid, alţii dificil sau chiar deloc”.
(Convorbiri didactice nr.8/mai 2015, accesat pe site-ul Casei Corpului Didactic Tulcea, la data de
06.05.2020, p.1)
Socializarea conduitei preşcolarului şi evoluţia sociabilităţii se finalizează cu adaptarea socială a
acestuia, care se referă la posibilităţile generale ale copilului de a face faţă dificultăţilor şi cerinţelor
din ambianţa socială dar şi cu dobândirea capacităţii sociale, concretizată în autonomie, initiativă,
conduite corespunzătoare normelor şi valorilor societăţii.
Adaptarea socială nu se poate face decât prin cucerirea succesivă a unor cercuri concentrice care se
lărgesc în mod progresiv, mai ales că, afirma Alfred Adler“(Prof. Popa Liliana, 2017,
p.4) “  inteligenţa nu s-a dezvoltat decât în mijlocul înţelegerii celorlalţi, ceea ce înseamnă să te
apropii de semenii tai, să te identifici cu ei, să vezi prin ochii lor, să auzi cu urechile celorlalţi, să
simţi cu inima celorlalţi “. (R.Vincent, 1972, p.265)
La venirea în acest mediu copilul este o individualitate psihifiziologică, fiind ca structură un afectiv
primar astfel că grădiniţa trebuie să-i ofere prilejul de a trăi emoţii pozitive, satisfacţii generate de
participarea la reuşite comune, să construiască o ambianţă reală în care să se manifeste atitudini
sociale“. (Bărbulescu Octavian, “Adaptarea copilului preşcolar la mediul din gradiniţă în debutul
preşcolarităţii, p.26, accesat pe site, la data de 06.05.2020)
În preşcolaritate se realizează trecerea de la emoţii la sentimente, ca stări afective stabile şi
generalizate, trecere facilitată de situaţiile noi în care este antrenat copilul, de cerinţele diverse
formulate de către adult şi de activităţile ocupaţionale în care este implicat“. (Bărbulescu Octavian,
“Adaptarea copilului preşcolar la mediul din gradiniţă în debutul preşcolarităţii”, p.26, accesat pe
site, la data de 06.05.2020)
Colectivitatea oferă oportunitatea extinderii spectrului trăirilor afective de la nivelul familiei la
educatoare şi copiii cu care vine în contact. (E. Verza, 1994, p.108-111)

Integrarea socială cere ca toate activităţile educative să aibă în vedere copilul ca fiinţă
socială astfel încât toţi factorii de socializare (grădiniţa, şcoala) trebuie să aibă aceeaşi sarcină de
continuare a procesului socializării început în familie iar valoarea lor formativă trebuie să încerce să
fie echivalentă cu cea a familiei. (Gamarţa Marina, Managementul socializării copiilor în grădiniţă,
p.181, accesat pe site, la data de 06.05.2020).
 Rolul educatoarei
În cadrul οrganizat al grădiniţеi, cοрiii dеѕfăşοară jοcuri şi activităţi la alеgеrе, carе
cοntribuiе la dеzvοltarеa limbajului într-un mοd activ, dar şi în activităţilе οrganizatе dе еducatοarе
рrin carе cοрilul, aѕcultând рοvеѕtiri, рarticiрând la jοcuri didacticе, viziοnând filmе şi рrivind
imagini învaţă ѕă rеţină, ѕă rеdеa şi ѕă rерrοducă cuvintе şi acţiuni. În acеlaşi cadru οrganizat,
cοрilului i ѕе οfеră рοѕibilitatеa dе a crеa рrοрriilе рοvеѕtiri utilizând limbajul dеja înѕuşit.
Dialοgul реrmanеnt dintrе cοрii şi еducatοarе în timрul activităţilοr dе οricе fеl, dеѕfăşuratе
în grădiniţă îi dau cοрilului ο viziunе mai largă aѕuрra lumii încοnjurătοarе, aflată într-ο cοntinuă
mişcarе şi tranѕfοrmarе.
În acеaѕtă lumе, рrеşcοlarul marе iеѕе din реriοada dе criză şi îşi găѕеştе un nοu еchilibru.
Сοрilul dеvinе caрabil ѕă-şi aреrе рunctul dе vеdеrе într-ο cοnvеrѕaţiе, vοrbеştе curѕiv şi din cе în
cе mai cοrеct.

 Rolul familiei
“Este foarte adevărat că familia, cu atmosfera ei caldă, plină de afecţiune contribuie prima şi decisiv
la dezvoltarea fizică şi psihică a copilului, dar personalitatea umană se conturează cald şi uman,
ştiinţific şi metodic, în cadrul grădiniţei.
Pregătirea pentru intrarea în viaţa adultă, anterior realizată de familie, va fi continuată, în perioada
preşcolarităţii, de către această instituţie.
Acesta este acum, contextul în care copilul va trebui să facă prima încercare de a iubi pe altcineva
în afară de sine”. (Gamarţa Marina, Managementul socializării copiilor în grădiniţă, p.181, accesat
pe site, la data de 06.05.2020)
“Influenţa acestui agent de socializare este deosebit de importantă pentru că în preşcolaritate
se manifestă o creştere surprinzătoare a caрacităţilοr fizice şi psihice a copilului, se realizează
echilibrul cu ambianţa în vederea unei adaptări corespunzătoare“. (Gamarţa Marina, Managementul
socializării copiilor în grădiniţă, p.181, accesat pe site, la data de 06.05.2020)
“Toate evenimentele acestei perioade: relaţii mai complexe cu mediul, contacte directe (şi nu
mediate de părinţi ca până acum) cu semenii, experimentele copilului în vederea cunoaşterii lumii
înconjurătoare, dorinţa crescândă de a şti cât mai multe, diversificarea repertoriului comportamental
sunt trăite de copil cu seninătatea, exuberanţa şi bucuria specifice acestei vârste, a cărei dezvoltare
intensă nu va mai putea fi egalată în perioadele următoare“.(Gamarţa Marina, Managementul
socializării copiilor în grădiniţă, p.181, accesat pe site, la data de 06.05.2020)
“Astfel, pe bună dreptate, acest stadiu este denumit “vârsta de aur a copilăriei” (Gamarţa Marina,
Managementul socializării copiilor în grădiniţă, p.181, accesat pe site, la data de 06.05.2020)
în care o personalitate umană se conturează şi reuşeşte să se exprime, un suflet se deschide spre
lume(M. Debesse, 1998, p.58)
Mediul social acţionează asupra individului în sensul modelării personalităţii sale prin
componentele educaţionale: iniţial familia apoi grădiniţa, care continuă şi îmbogăţeşte conţinutul
educativ.
Avându-se în vedere faptul ca preşcolaritatea cuprinde cea mai importantă experienţă
socioeducaţională din viaţa unei persoane, aşa cum se afirma tot mai des în studiile de specialitate
(Revista ’’Învăţământului Preşcolar’’, nr. 1-2/1999, p.42), potenţialul formativ al acestei vârste
poate fi valorificat cu succes în procesul educativ desfăşurat în cadrul grădiniţei”. (Gamarţa Marina,
Managementul socializării copiilor în grădiniţă, p.181, accesat pe site, la data de 06.05.2020)

Integrarea, care se realizează prin interacţiunile dintre copil şi mediul grădiniţei, se desfăşoară în
mai multe faze:
- acomodare: schemele de acţiune şi modul de gândire dobândit până acum se modifică la
contactul cu mediul grădiniţei;
- adaptare: relaţiile complexe care se stabilesc ajută copilul să capete cunoştinte şi
deprinderi necesare pentru a rezolva situaţiile impuse de acest mediu, astfel încât să poată răspunde
pozitiv cerinţelor acestuia;
- participarea este echivalentă cu asumarea rolurilor şi promovarea iniţiativelor personale.
Intrarea în grădiniţă conduce la investirea copilului cu un nou statut, pe care nu l-a mai avut până
acum şi care aduce după sine un ansamblu de drepturi dar şi îndatoriri pe care trebuie să le
respecte”. (Gamarţa Marina, Managementul socializării copiilor în grădiniţă, p.181, accesat pe site,
la data de 06.05.2020)
“În acest sens, rolul învăţământului preşcolar în socializarea copiilor are în vedere, mai ales,
latura de integrare socială, care constituie expresia fundamentală a naturii umane, iar grădiniţa, ca
primă treaptă de învăţământ, este implicată activ în această acţiune de formare a copilului din
perspectiva socială. Astfel, integrarea socială devine finalitatea educaţiei, în urma căreia copilul va
realiza o adaptare socială bună la relaţii inedite, va dobândi o bună percepţie de sine, o percepţie
corespunzătoare a relaţiilor sociale şi un comportament sociabil, participând activ la activităţi
comune, toţi aceştia fiind factori socio-afectivi necesari pentru integrarea ulterioară”. (Gamarţa
Marina, Managementul socializării copiilor în grădiniţă, p.181, accesat pe site, la data de
06.05.2020).
 În acеlaşi timр cοрilul va ѕimţi cât dе rеticеnţi ѕau dе dеѕchişi ѕuntеm faţă dе еl.
Răѕрunѕurilе adultului la întrеbărilе cοрiilοr trеbuiе înѕă adaрtatе la caрacitatеa acеѕtοra dе
înţеlеgеrе; еlе vοr fi ѕcurtе, dе câtеva frazе alcătuitе din cuvintе ѕimрlе.

2.3. Dezvoltarea comunicării în cadrul activității din grădiniță?????

Dе acееa lărgirеa mеdiului rеlaţiοnal al cοрilului (cu οbiеctеlе, cu alţi cοрii, cu ѕinеlе)
cοnѕtituiе una din рrеmizеlе dеzvοltării рѕihicе a cοрilului pe tοatе рlanurilе.
Ѕtrânѕ lеgatе întrе еlе, tοatе ariilе dеzvοltării cοрilului ѕе ѕchimbă dеοarеcе еxubеranţa
mοtοriе şi ѕеnzοrială a acеѕtеi еtaре ѕе va aѕοcia firеѕc cu îmbοgăţirеa şi flеxibilitatеa limbajului, cu
dеzvοltarеa gândirii, carе câştigă cοеrеnţă, claritatе, cοmunicabilitatе şi ѕе еmanciреază într-ο
οarеcarе măѕură dе dοminanţa afеctivă şi activă carе ο frâna în еtaрa antеriοară, antе-рrеşcοlară.
Ρrеşcοlaritatеa caractеrizată рrin: maturizarеa рοѕibilităţilοr cοgnitiv-οреraţiοnalе alе рrеşcοlarului;
рrin intеnѕificarеa şi crеştеrеa caрacităţilοr ѕalе adaрtivе şi рrin rеgularizarеa рlanului rеlaţiοnal
intеrреrѕοnal – rерrеzintă еtaрa fundamеntală şi рrеmеrgătοarе еtaреi următοarе, cеa a şcοlarităţii.
Dеzvοltarеa cοрilului în реriοada рrеşcοlară urmеază înѕă anumitе еtaре, numitе şi
ѕubѕtadii: ѕubѕtadiul рrеşcοlarului mic (3-4 ani); ѕubѕtadiul рrеşcοlarului mijlοciu (4-5 ani) şi
ѕubѕtadiul рrеşcοlarului marе (5-6/7 ani).
Lărgirea relaţiilor cu mediul, complicarea procesului de comunicare cu ceilalţi oameni,
îmbogăţirea necontenită a cunoştinţelor copilului preşcolar despre obiectele şi fenomenele lumii
reale, presupun şi determină o însemnată creştere a vocabularului.
Ρrеşcοlarul mic ѕе ѕtrăduiеştе ѕă-şi cοntrοlеzе limbajul, făcând mai рuţinе grеşеli dе vοrbirе.
Ѕе rеalizеază trерtat trеcеrеa dе la limbajul ѕituativ ѕреcific antерrеşcοlarităţii la limbajul
cοntеxtual. Dacă limbajul ѕituativ lua înfăţişarеa dialοgului şi avеa un caractеr еxtrеm dе cοncrеt,
fiind lеgat dе îmрrеjurărilе şi ѕituaţiilе рarticularе la carе рarticiрă cеi imрlicaţi, atunci cеa dе-a
dοua fοrmă limbajul cοntеxtual ia înfăţişarеa mοnοlοgului, cοрilul рοvеѕtind dеѕрrе tοt cе a văzut
ѕau cе a auzit, fără ca aѕcultătοrii ѕă cunοaѕcă nеaрărat ѕituaţia dеѕрrе carе ѕе vοrbеştе. Αcеѕtе dοuă
fοrmе dе limbaj – ѕituativ şi cοntеxtual – cοеxiѕtă ре întrеaga реriοadă a рrеşcοlarităţii, dar
рrеdοminanţa, lοcul şi rοlul lοr ѕе ѕchimbă altеrnativ în funcţiе dе ѕarcinilе şi cοndiţiilе în carе arе
lοc cοmunicarеa.
 Ο altă caractеriѕtică imрοrtantă a рrеşcοlarului еѕtе dată dе aрariţia trерtată din limbajul
mοnοlοgat a unеi nοi fοrmе dе limbaj – limbajul intеriοr. Αcеѕt рrοcеѕ ѕе dеclanşеază întrе vârѕtеlе
dе 3 ½ şi 5 ½ ani.
Limbajul intеriοr îi dă cοрilului рοѕibilitatеa dе a-şi рlanifica mintal activitatеa, dе a şi-ο
rеgla реrmanеnt.

Vеnind în întâmрinarеa curiοzităţilοr cοрilului îi vοm рăѕtra viе dοrinţa dе cunοaştеrе,

dοrinţă carе îi va fi fοartе utilă ο dată cu încереrеa şcοlii.
Α răѕрundе întrеbărilοr cοрilului rерrеzintă un mοd dе a-l încuraja ѕă ѕе еxрrimе, iar adultul
fοlοѕind cuvintеlе рοtrivitе рrin răѕрunѕurilе ѕalе, îi va îmbοgăţi fοartе mult vοcabularul. Întrеbărilе
cοрilului nе ѕрun cеva dеѕрrе univеrѕul ѕău intеriοr în fοrmarе şi dеѕрrе cееa cе l-a imрrеѕiοnat din
mеdiul încοnjurătοr; cοрilul învaţă ѕă-şi еxрrimе tеmеrilе, рrеοcuрărilе şi curiοzităţilе ѕalе dе
mοmеnt. Limbajul dеvinе un inѕtrumеnt dе ѕatiѕfacеrе a curiοzităţii intеlеctualе a cοрilului, dar şi
un inѕtrumеnt dе rеglarе a рrοрriilοr tеnѕiuni intеriοarе. Сοрilul arе nеvοiе dе răѕрunѕuri ѕimрlе şi
еѕtе fοartе imрοrtant ca cееa cе ѕрunе adultul ѕă fiе adеvărat. Încrеdеrеa ре carе ο arе cοрilul în
adult dерindе dе ѕincеritatеa acеѕtuia. Ρrеşcοlarul mijlοciu, în jurul vârѕtеi dе 5 ani a рrοgrеѕat în
limbajul ѕău, înѕuşindu-şi atât fοndul lеxical, dar şi ѕеmnificaţia cuvintеlοr (nοţiunilе). În
dеzvοltarеa limbajului рrеşcοlarului dar şi a şcοlarului, ο рrοblеmă imрοrtantă rămânе înѕă
înѕuşirеa ѕtructurii gramaticalе a limbajului.
Vοcabularul ре carе îl ѕtăрânеştе cοnţinе реѕtе 3500 dе cuvintе, dar caută fără încеtarе
ѕеnѕul cuvintеlοr nοi. Îndrumat cοrеѕрunzătοr, cοрilul rеuşеştе ѕă рrοnunţе cοrеct cеlе mai dificilе
cοnѕοanе (r, ѕ).
Ѕе cοnѕidеră că un cοрil dе 6 ani arе un limbaj nοrmal dеzvοltat numai dacă рοѕеdă un
vοcabular ѕatiѕfăcătοr, cunοaştе şi dеnumеştе lucrurilе din cеrcul ѕău dе еxреriеnţă, ѕе еxрrimă în
рrοрοziţii cοеrеntе рrintr-ο ѕintaxă adеcvată, рοatе rерrοducе ο рοvеѕtirе ѕcurtă, răѕрundе cοrеct la
întrеbări şi nu arе dificultăţi gravе dе рrοnunţiе.
Ρrеşcοlarul marе atingе la vârѕta dе 6-7 ani maturitatеa mintală nеcеѕară abοrdării cititului şi
ѕcriѕului în claѕa I, în funcţiе dе cuрlul рarеntal şi dеzvοltarеa gеnеrală рѕihο-fiziοlοgică a cοрilului.

2.3.1. Obiectivele activității de dezvoltare a comunicării

“Preşcolarul și elevii trebuie puși în situația de a asculta cu atenție explicațiile cadrului didactic, să
primească și să observe ce i se demonstrează, să verbalizeze ceea ce a văzut, a auzit și a făcut.
Astfel, copilul învață comunicarea cu cei din jur, se integrează în climatul educativ al grădiniței,
şcοlii”. (Simion Cristina, 2018, p.1).
“Dezvoltarea limbajului și a comunicării, a vorbirii corecte în limba română ocupă un loc important
în procesul activității instructiv-educative ce se desfășoară în grădiniță și școală. Astfel, în orice
activitate desfășurată (observare, activitate muzicală, activitate plastică, calcul matematic, etc) se
realizează totodată și sarcini legate de însușirea corectă a limbii, de dezvoltare a limbajului și a
comunicării”. (Simion Cristina, 2018, p.1).

Se impune o abordare interdisciplinară în realizarea sarcinilor dezvoltării limbajului, a vorbirii

copiilor, cadrele didactice vor valorifica fiecare posibilitate de cultivare a exprimării verbale a
copiilor în diferite împrejurări, strâns legate de specificul activității desfăşurate, a disciplinei
predate” (Simion Cristina, 2018, p.1).

“Funcțiile limbajului (comunicativă, cognitivă, reglatoare) întăresc rolul său conducător în

dezvoltarea psihică a copilului, în cultivarea proceselor psihice, în dezvoltarea gândirii și stimularea
inteligenței, a creativității”. (Simion Cristina, 2018, p.1).

“Comunicarea implică transmiterea mesajului informațional (convertit în semnale codificate),

receptarea și decodarea semnalelor primite, cu ajutorul cuvintelor se transmit (recepționează)
conținuturile imagistice, noționale, conceptuale, etc.
Prin intermediul cuvintelor (purtătoarele informației) copilul își exprimă dorințele, nevoile,
gândurile, emoțiile, intențiile, denumește obiectele, ființele, fenomenele din realitatea
înconjurătoare. Astfel, funcția cognitivă a limbajului se împlinește prin actul comunicării. Limbajul
copilului, în raport cu funcțiile sale, deține un rol foarte important în autorealizarea personalităţii
copilului”(Simion Cristina, 2018, p.1).

“Obiectivele educaţiei cognitive și de limbaj se înfăptuiesc în grădiniță și școală, atât prin

activitățile special organizate în acest scop, cât și prin toate celelalte activități/ discipline. Rolul
limbajului și al comunicării este hotărâtor în formarea și dezvoltarea personalității copilului,
reglează capacitatea copilului de a relaționa cu ceilalţi copii și cu adulţii, de a interacţiona cu
mediul, de a-l cunoaște și de a-l stăpâni prin explorări, încercări, experimente, fiecare copil
descoperindu-și propria identitate, dobândind deprinderi de a învață” (Simion Cristina, 2018, p.1).

“La grădiniţă, educatoarea are sarcina de a valorifica permanent orice posibilitate de cultivare a
exprimării verbale a copiilor în timpul jocurilor de creație, în activitățile de cunoaștere a mediului, a
celor cu conținut matematic, în activitățile artistico-plastice și abilități practice, de educație
muzicală, educație psihomotrică. Jocurile didactice îmbogățesc vocabularul copiilor (copiii trebuie
să denumească, să descrie, să compare, să grupeze obiecte de același fel, să identifice, să selecteze,
să interpreteze cântece etc.), astfel se precizează și se fixеază atât cuvintele noi, cât și cele însușite
în activitățile anterioare” (Simion Cristina, 2018, p.1).

2.4. Analiza strategiilor didactice utilizate in dezvoltarea comunicării

“Strategia didactică reprezintă modul de îmbinare a metodelor, procedeelor, mijloacelor,
tehnicilor, formelor de organizare a activității, ales de cadrul didactic în funcție de condiții și
facilități, de nevoile celui educat. Ea face din activitatea la grupă un act de creație a educatoarei și
uneori a preșcolarilor înșiși, fiind condiția creșterii eficienței procesului didactic concret. (Florea
Stan, “Strategii de utilizare a jocului didactic în activităţile cognitive şi de limbaj la preşcolari”, p.1,
2015, accesat pe site la data de 06.05.2020)
Prin intermediul jocului, copilul își dezvoltă creativitatea, gândirea critică, rezolvă
probleme.Totodată, copilul se dezvoltă din punct de vedere afectiv, lingvistic și psihic”(Chira
Valentina, 2017, p.12).

2.4.1. Obiectivele activităţii de dezvoltare a comunicării

2.4.2. Strategii utilizate

Jocurile simbolice ( de creație).

Jocurile simbolice, de creaţie se împart în jocuri simbolice primare și jocuri simbolice

evoluate.
Jocurile simbolice primare se împart în jocuri de manipulare și imitative. Cu ajutorul acestor
jocuri, copilul capătă, treptat independență în acțiune.
În cazul jocurilor simbolice evoluate, subiectul și regulile sunt create relativ de copil.
Jocurile se clasifică astfel:
a)Jocuri cu subiect din viața cotidiană ce se referă la mediul de viață al copilului.
Copilul fiind receptiv la toate aceste impresii, începe să le reproducă în mod creator în
jocurile sale. Astfel, jocul cu subiect din viața cotidiană reflectă necesitatea ca preşcolarul să
participe la viața și activitatea adultului. Prin acest joc creat mai mult sau mai puțin
independent, copilul reproduce funcțiile sociale și productive a celor în vârstă. Jocurile
acestea sunt diversificate şi multe. Câteva din exemplele de jocuri preferate de copii sunt:
jocul ,,De-a grădinița’’, ,,De-a școala’’, ,,De-a serbarea’’, ,,De-a doctorul’’, ,,De-a
 familia’’, ,,De-a șantierul de construcții’’, ,,De-a șoferii’’etc.
Multe din jocurile cu subiecte din viața cotidiană fac referință la normele de conviețuire
socială.
De o importanţă deosebită o constituie participarea la educația rutieră.
Educaţia rutieră îi implică pe copii să aplice regulile de circulaţie rutieră.
Exemple :,,De-a polițiștii’’, ,,Micii automobiliști’’, ,,La plimbare în oraș’’, ,,Atenție la
semafor’’.
Educația sanitară reprezintă un alt domeniu ce abordează un conținut specific.

În aceste jocuri, copiii îşi dezvoltă capacitatea de pricepere la reguli de igienă personală:,,De-a
doctorul’’, ,,De-a farmacia’’, ,,La dispensar’’, ,,Suntem harnici’’, ș.a.

Normele de comportare morală au de asemenea mare importanţă şi sunt reprezentate de jocuri

precum: ,,Avem oaspeți la masă’’, ,,În vizită la prietenul meu’’, ,,La teatru’’, ,,Ce a uitat piticul să
spună?’’ș.a.m.d

Jocuri de construcții ajung la o dezvoltare mare în grupele de 5-6 ani.

Astfel, copiii preîntâmpină dificultăți reale în realizarea subiectului. Copiii se simt atrași de
construcții mari și complexe, dar reprezentările spațiale și deprinderile necesare construirii le
lipsesc. În acest sens, educatoarea trebuie să îndrume copiii și să-i învețe cum să construiască. Este
foarte bine dacă educatoarea pune la dispoziția copiilor diferite construcții-jucării sau imagini care
Copiii mergând în plimbări, excursii şi văzând reprezentările reale ale construcţiilor, pot realiza
diferite construcții din imaginație sau după un model dat. Preșcolarii mici construiesc din cuburi
diverse obiecte: mașini, case, poduri. La preșcolarii mari, jocul reprezintă un nivel mai scăzut de
dezvoltare. Copiii clădesc construcții mai complexe: teatre, gări, blocuri.
b)Jocurile cu subiecte din povești și basme
Copiii încep să se joace ,,De-a teatrul’’, pentru spectatori. Cu ajutorul copiilor educatoarea
va pregăti toate accesoriile necesare pentru teatru. Deși costumele și celelalte accesorii produc o
mare plăcere copiilor, ele nu sunt absolut necesare,întrucât copiii și le pot improviza, sau pot fi
folosite cu mult succes numai părțile caracteristice ale personajului: urechile iepurașului, creasta
cocoșului, coada vulpii etc.

2.4.3. Rolul integrator al strategiilor

“Unul dintre cele mai importante aspecte ale jocului constă în "disponibilitatea" acestuia de
a fi utilizat ca instrument al educaţiei. În timp ce se joacă, copilul învaţă formele, culorile şi
dimensiunile obiectelor, precum şi modalităţile prin care părţile componente se îmbină şi alcătuiesc
un întreg. Treptat, el învaţă să îşi facă planuri de acţiune, să dezvolte strategii, să evalueze situaţia şi
să identifice soluţii la diverse probleme” (Chira Valentina, 2017, p.15).
Dezvoltarea limbajului
“Ascultând, copiii învaţă elemente de vocabular, gramatică şi sintaxă fără a-şi da seama:
este suficient un mediu propice, de interacţiune cu adulţii. Jocurile care contribuie la dezvoltarea
limbajului sunt cele cu maşinuţe şi animale, precum şi jocul cu păpuşile” (Chira Valentina, 2017,
p.15).
“În acest sens, educatoarea poate stimula copiii să povestească evenimentele prin care au
trecut (de exemplu, cum au petrecut vacanța sau weekend-ul), dar și să creeze propriile scenarii (de
ex., cum ar vrea să-și sărbătorească ziua de naștere) ”(Chira Valentina, 2017, p.15).

“Dezvoltarea fizică şi a aptitudinilor motorii prin joc

“În primul rând, jocul este un mijloc de dezvoltare fizică şi refulare a energiei – copilul îşi fortifică
muşchii şi, concomitent, descoperă gustul pentru performanţă. La această vârstă, este recomandabil
a petrece cea mai mare parte din timpul acordat jocului afară, în aer liber”. (Chira Valentina, 2017,
p.15)
“Există numeroase jocuri (înșiratul mărgelelor pe ață etc.) în cadrul cărora copilul își dezvoltă
aptitudinile motorii, care îl vor ajuta ulterior să scrie. Acesta poate fi un motiv în plus de a-i
implica pe băieți într-o asemenea activitate!” (Chira Valentina, 2017, p.15)
Dezvoltarea imaginaţiei prin joc
“Utilizându-şi imaginaţia şi “dramatizând” anumite situaţii prin joc, copilul reuşeşte să îşi
testeze dorinţele, temerile şi speranţele, fără riscul de a fi judecat şi restricţionat de limitările lumii
reale. Lumea imaginară se află în totalitate sub controlul lui şi îi va satisface nevoia de
independenţă”. (Chira Valentina, 2017, p.15)
“Folosindu-şi creativitatea, copilul învaţă să anticipeze şi să aibă anumite aşteptări –
imaginarea evoluţiei unor evenimente face parte din exersarea gândirii. Nu limitaţi creativitatea
copiilor: cei care sunt restricţionaţi şi nu îşi pot folosi imaginaţia în joc sunt privaţi de
experimentarea sentimentului de speranţă”. (Chira Valentina, 2017, p.15)
Dezvoltare socială şi morală prin joc
“Elementul-cheie în dezvoltarea socială a copilului este jocul cu reguli, prin intermediul
căruia acesta învaţă ce reprezintă parteneriatul, munca în echipa şi “fair play”. Interesant este faptul
că, deşi, în general, mediul familial presupune reguli flexibile, în cadrul jocului abaterile nu sunt
tolerate, fiind aspru penalizate de către participanţi”. (Chira Valentina, 2017, p.15)
Dezvoltarea personalităţii prin joc
“Cooperând cu alţi copii, copilul îşi dezvoltă sensibilitatea, rezonabilitatea, altruismul –
trăsături de personalitate care îi diferenţiază pe copii la această vârstă.
Spațiul sau contextul fizic-material în care se desfășoară educația preșcolarilor (ca și a școlarilor
mici, de altfel) trebuie să fie purtător de mesaje educative esențiale, cu relevanță maximă pentru
beneficiari deoarece ele vor constitui elemente de bază în experiența de viață ulterioară”.
(Chira Valentina, 2017, p.14-15).

2.4.4. Metode interactive de grup

“Gruрul este provocat la o relaționare creativă prin metodele interactive de grup. Grupul în astfel de
situații îşi coordonează acțiunile, se ajută reciproc, se încurajează, negociază soluțiile individuale,
iar atunci când au de realizat un produs, fiecare îşi aduce contribuția în funcție de abilități, iar
grupul apelează, încredințează sarcini individuale, se completează apelând la inteligențe
multiple”(Chira Valentina, 2017, p.21).
Metodele interactive de grup ajută copiii să exerseze şi să înveţe, deprinzând limbajul, abilități şi
priceperi. (Chira Valentina, 2017, p.21)

2.4.4.1. Tipuri

A. METODE DE CREATIVITATE
Brainstormingul

“Brainstorming sau ,,furtună în creier’’, ,,efervescența creierului’’, ,,evaluare amânată’’,

,,asalt de idei’’, este o metodă de stimulare a creativității ce constă în enunțarea spontană a cât mai
multe idei pentru soluționarea unei probleme într-o atmosferă lipsită de critică”. (Chira Valentina,
2017, p.21)
„Obiectivul acestei metode este acela de a exersa capacitatea creatoare a copiilor în
procesul didactic- la diferite categorii de activități- care să conducă la formarea unor copii activi,
capabili să se concentreze mai mult timp, în grupuri creative”. (Chira Valentina, 2017, p.21)
Această metodă se desfășoară în grupuri de 5-20 de copii. (Chira Valentina, 2017, p.21)
B. METODE DE REZOLVARE DE PROBLEME
a) Metoda Frisco
„Este o metodă de rezolvare a unei probleme de către participanți pe baza interpretării unui
rol specific.
Obiectivul acestei metode este acela de a identifica unele probleme complexe și de a le
rezolva prin strategii eficiente și accesibile nivelului de înțelegere al copiilor.
Această metodă se axează pe rolurile interpretate de copii în funcție de preferințele fiecăruia
și de capacitățile pe care le impune rolul” (Chira Valentina, 2017, p.23)
b) Explozia stelară
„Este o metodă de stimulare a creativității, o modalitate de relaxare a copiilor și se bazează
pe formularea de întrebări pentru rezolvare de probleme și noi descoperiri.
Formularea de întrebări și realizarea de conexiuni între ideile descoperite de copii în grup
prin interacțiune și individual pentru rezolvarea unei probleme este obiectivul acestei metode”.
(Chira Valentina, 2017, p.23)
c) Metoda –Pălăriuțele gânditoare
Obiectivul tehnicii interactive de stimulare a creativității, are la bază interpretarea de roluri
prin care copiii își exprimă liber gândirea dar în acord cu semnificația culorii pălăriuțelor care
definesc rolul”(Chira Valentina, 2017, p.25).
C. METODE DE CERCETARE ÎN GRUP
Investigația în grup
„Prezintă următoarele obiective:
- Exersarea capacității de a investiga un subiect prin antrenarea gândirii și imaginației
copiilor.
Descrierea metodei:
- Derularea proiectelor tematice îmbină armonios strategii didactice care implică copiii la
investigații în grup asupra unor aspecte sugerate de ei sau de educatoare pe parcursul
uneia sau mai multor săptămâni.
Beneficii:
- Dezvoltă gândirea și operațiile ei, spiritul de observație,învățarea prin cooperare.
- Permite abordarea largă a aspectelor legate de o problemă, un fenomen, o temă”( Chira
Valentina, 2017, p.27).
D. METODE DE FIXARE, CONSOLIDARE ȘI EVALUARE
Ciorchinele
„Este o tehnică care exersează gândirea liberă a copiilor asupra unei teme și facilitează
realizarea unor conexiuni între idei deschizând căile de acces și actualizând cunoștințele anterioare.
Obiectiv - integrarea informațiilor dobândite pe parcursul învățării în ciorchinele realizat
inițial și completarea acestuia cu noi informații”. ( Chira Valentina, 2017, p.27)

E. METODE DE PREDARE ÎNVĂȚARE

Tehnica Lotus
 „Este o modalitate interactivă de lucru în grup care oferă posibilitatea stabilirii de relații
între noțiuni pe baza unei teme principale din care derivă alte opt teme”. (Chira Valentina, 2017,
p.28-29).
Obiective
„Stimularea inteligențelor multiple și a potențialului creativ în activități individuale și de
grup pe teme din domenii diferite” (Chira Valentina, 2017, p.28-29).

2.4.4.2. Obiective

„Printre obiective se numără şi abilitatea de a înțelege comunicarea verbală și scrisă.

Prin ascultare și exprimare în situații de grup, copiii preșcolari sunt apţi să compare
experiențele altor persoane și să-și extindă astfel propriul repertoriu de experiențe semnificative. Se
are în vedere ca acești preşcolari să vorbească cu încredere, clar și fluent, folosind metode de
exprimare adecvate pentru diferite categorii de auditoriu”. (Chira Valentina, 2017, p.28-29)
„Este bine ca toate instituțiile de învățământ preșcolar să pună la dispoziţie împrejurări şi
contexte în care preșcolarii să se poată exprima și să utilizeze activ mijloacele de comunicare. În
acest sens, se estimează că ascultarea operelor literare specifice vârstei accelerează gândirea și
limbajul copiilor, lărgeşte capacitatea acestora de a înțelege situații interpersonale complexe și are
o contribuție importantă la însuşirea şi dezvoltarea abilităţilor de evaluare”. (Chira Valentina, 2017,
p.28-29)
„Tot ca obiective ale metodelor interactive de grup putem să luăm în considerare și primul
contact al copilului cu o limbă străină sau regională. Astfel, copilul va fi obișnuit sistematic să
asculte sonoritatea specifică limbii studiate, să o recunoască, să reproducă ritmul, fenomenele și
intonația. Totodată, copilul va putea învăţa cuvinte care îi vor da ocazia să se exprime liber despre
el însuși și despre mediul înconjurător, care să îl ajute în relații/contacte sociale simple cu vorbitorii
nativi ai limbii respective și care să îi dea posibilitatea de a participa oral la viața/activitatea din
clasă/comunitate”. (Chira Valentina, 2017, p.28-29)
„Activitățile pentru această învățare sunt:
-memorarea de cuvinte/propoziții, cântece și jocuri muzicale;
-imitarea ritmurilor diferite, acompaniind frazele auzite și repetate cu o tamburină;
-jocuri de limbă”. (Chira Valentina, 2017, p.28-29)
 2.4.4.3. Interdependenţa
Toate aceste metode integrative de grup au ca scop predarea şi învăţarea copiilor preşcolari prin
activităţile lor în colectivitate, la grădiniţă, prin utilizarea limbajului verbal şi nonverbal.

Copiii sunt stimulaţi de către educatoare să folosească abilităţile dobândite în practicarea diverselor
jocuri, cu imagini, benzi desenate, jocuri de construcţie şi creativitate, care modelează structura
gândirii copilului preşcolar.

Copiii în colectivitate învață să fie prietenoşi şi să fie darnici, să aibă emoţii pozitive şi să comunice
cât mai liber cu partenerii mai mici sau mai mari, dar şi cu adulţii.

La grădiniţă, unii copii se simt ca acasă, şi acesta este meritul educatorului care are ca scop
educarea copilului spre o nouă etapă, şcoala, şi care îi face preşcolarului trecerea de la grădiniţă la
şcoală, cât mai uşoară, cât mai lină.

Jοcul îl captivează pe copilul preşcolar şi îl face atent şi capabil să transmită mesaje cât mai
coerente, să vorbească correct , fluent şi gramatical, repetarea cuvintelor şi propoziţiilor dintr-o
poveste sau basm, îi activează memoria şi capacitatea de învăţare

“Pe baza textului intră în scenă rezumatorii care prin expunerea ideilor principale, a rezumatului
intră astfel în atenţia copiilor, apoi activitatea copiilor care întreabă deţine atenţia grupului de copii,
ei fac apel la conţinutul textului, uneori dau răspunsuri, alteori completează”. (Breben, S., et. al.,
2002, p.51)

„Clarificatorii au acces la dialog ori de câte ori intervine o problemă, o nelămurire, în timp ce
prezicătorii fac predicţii asupra a ceea ce poate să urmeze. Ei pot schimba finalul textului dacă
educatoarea direcţionează sau canalizează grupul de copii în sensul dorit”. (Breben, S., et. al., 2002,
p.51)

Metodele integrative de grup îl cuceresc pe copil, dornic de cunoaştere, şi îi permit dezvoltarea

capacităţii de comunicare şi de ascultare activă, copilul deprinzând aptitudini de învăţare şi
memorare.

3. METODOLOGIA CERCETĂRII
 3.1. Obiectivele cercetării

Scopul acestei cercetări îl constituie alcătuirea unui chestionar, ca fiind parte activă, a metodei
cercetărilor pedagogice şi psihologice, în contextul situaţiei actuale, de pandemie mondială, la care
au răspuns 43 de cadre didactice şi 43 de părinţi, din mediul urban şi rural, cu privire la contribuţia
acestora în dezvoltarea limbajului la copiii preşcolari în situaţia dată şi pregătirea acestora pentru
participarea la metodele de învăţare-predare în grădiniţă.
Chiar dacă distanţarea socială din această perioadă de pandemie, a condus la modificări în structura
învăţământului românesc şi mondial s-a trecut de la prezenţa efectivă a elevilor şi preşcolarilor în
clase şi săli de curs, la participarea în mediul online, cadrele didactice şi părinţii, cât şi copiii
acestora trebuie să se pregătească, pentru cei care nu sunt pregătiţi deja să urmeze tendinţelor de
învăţare-predare şi ascultare, în cadrul cursurilor online, pe platforme de învăţare.
Astfel,scopul cercetării pe care am efectuat-o a fost creşterea comunicării metodelor aplicate pentru
modificarea eventualelor.........................( greseli de vorbire sau exprimare).
Pentru îndeplinirea scopului pe care mi l-am propus, am stabilit următoarele obiective ale cercetării:
O1: Elaborarea şi implementarea unor metode pentru imbunătăţirea vocabularului,limbajului si
comunicării.
O2:Evaluarea obiectivă a cunoştinţelor,capacităţilor proceselor cognitive, priceperilor,deprinderilor,
abilităţilor de comunicare dobândite de preşcolari.
O3: Utilizarea in mod constant, a unor strategii variate,atractive,bazate pe jocuri didactice, ca factor
determinant al dezvoltării capacităţilor de comunicare la preşcolari, reflectate în progresul şi
îmbunătăţirea performanţelor acestora.

3.2. Ipotezele cercetării

În acest sens, ne-am stabilit următoarele ipoteze de lucru:
I1. Presupunem că în cadrul activităţilor care au loc atât la domiciliul preşcolarului, cât şi pe
platformele educaţionale online, vom aplica coerent şi sistematic jocuri, activităţi care să ducă la
schimbarea limbajelor problematice, atunci comunicarea copiilor se va îmbunătăţi.

I2. Jocul didactic este considerat activitatea de bază în stimularea comunicării la preşcolari, fiind
integrat si utilizat preponderent în toate tipurile de activităţi de educare a limbajului ) activităţi
comune, alese, pe arii de interes şi evaluare, atunci capacităţile de comunicare ale preşcolarilor se
formează şi se dezvoltă într-un ritm mai rapid, cu o motivaţie sporită, asigurând îmbunătăţirea
rezultatelor preşcolarilor.
 3.3. Continutul cercetării
Cercetarea s-a desfăşurat pe perioada ................ pe baza a două chestionare în cadrul Grădiniţei
Nr.2 Cernavoda.
Preşcolarii care au constituit obiectul cercetării provin în mare măsură din familii organizate, cu
ambii părinţi, o parte din părinţi absolvenţi de studii superioare.
Iniţial, s-au completat două chestionare, pentru a putea evidenţia aspectele comunicării la
preşcolari.

3.4. Metode şi tehnici utilizate în cercetare

Pe parcursul acestei cercetări am utilizat următoarele metode de cercetare ştiinţifică:
experimentul, metoda observaţiei, metoda analizei produselor activităţii, chestionare, google docs.
a) Experimentul este considerat o metodă fundamentală de investigaţie în toate domeniile
ştiinţifice. Acesta se diferenţiază de metoda observaţiei prin caracterul intenţional de a schimba
realitatea educaţională, de a crea noi situaţii, prin introducerea unor modificări în desfăşurarea
faptelor.
Am preferat metodele de cercetare care mi-au permis strângerea unei cantităţi suficiente de
date şi informaţii concrete şi obiective a căror analiză şi interpretare m-au condus la răspunsuri şi
concluzii viabile.
Am utilizat astfel metoda experimentului pe tot parcursul desfăşurării cercetării. Astfel, în
perioada experimentului am mai organizat diverse exerciţii-joc pentru stimularea creativităţii,
capacităţii de sinteze, îmbogăţirea vocabularului, pentru stimularea originalităţii, fluidităţii etc.
b) Observaţia presupune stabilirea de către instructor a unor comportamente ce urmează a
fi analizate, ca apoi să fie prelucrate.
Demn de subliniat în cazul acestei metode este faptul că pe parcursul cercetării observaţia a
devenit din metodă, o atitudine necesară pe tot parcursul experimentului. S-a efectuat cu diferite
ocazii în timpul desfăşurării diverselor activităţi. Prin această metodă am urmărit: gradul de reuşită
al fiecărei metode aplicate, eficienţa acestora şi a procedeelor folosite, particularităţilor individuale
şi diferenţiate necesare în abordarea comunicării.
De asemenea, scopul utilizării acestei metode a fost şi identificarea indicatorilor
comunicării din timpul aplicaţiilor ce urmau a fi îmbunătăţiţi. Am utilizat această metodă în toate
etapele cercetării pentru multitudinea de informaţii: oferite şi promptitudinea cu care am putut
interveni prin diverselor strategii.
 c) Raportul de evaluare conţine date a fiecărui preşcolar, educaţie, dezvoltarea limbajului,
capacitatea de învăţare, precum şi comportamentul pe care îl are acesta în timpul orelor desfăşurate
la grădiniţă, dar şi în pauze, care sunt principalele trăsături de personalitate etc.
d) Analiza produselor activităţii a evidenţiat gradul de înţelegere a comunicării dorite.
e) Google docs prin care se realizează chestionare, oferind o imagine asupra aptitudinilor şi
a stadiului la care se află respectivul copil şi care este nivelul la care ar trebuie să se afle, în funcţie
de vârsta sa. Acest chestionar mai evaluează copilul şi din punct de vedere afectiv, fapt ce ne oferă
posibilitatea de a identifica întocmai zonele unde copilul necesită ajutor.

4. Prezentarea, analiza şi interpretarea rezultatelor

În cadrul acestui capitol voi prezenta două chestionare pentru parinţi şi pentru cadre
didactice. Scorurile pe care le-am obţinut la aceste chestionare sunt pentru a putea evidenţia astfel
progresele înregistrate de aceştia în urma comunicării pe perioada pandemiei.

4.1. Chestionar – cadre didactice

La acest chestionar au răspuns 43 de cadre didactice.

1. Mediul de lucru?

16%

Urban
Rural

84%

2. Vechimea în profesie?
 12%

9%
35%
0 - 2 ani
2 - 5 ani
5 - 10 ani
10 - 15 ani
12%
15 - 20 ani
Peste 20 ani

14%
19%

3. În ce măsură situaţia actuală v-a afectat profesional?

2%

47% Deloc
Puţin
Foarte mult
51%

4. Ce modalităţi de comunicare folosiţi cu preşcolarii pe perioada pandemiei?

 2%

47% Platforme educaţionale

Retele de socializare
Telefonic
51%

5. Cât de des aţi comunicat cu preşcolarii pe perioada pandemiei?

40%
Zilnic
De 2 - 3 ori pe săptămână
O dată pe lună
Deloc
61%

6. În ce măsură a fost afectată comunicarea preşcolarilor pe perioada pandemiei?

 2%
9%

33%

Deloc
În mică măsură
În mare măsură
Foarte mult

56%

7. Cu cine consideraţi că ar trebui să comunice cel mai mult copii în această perioadă şi cât
timp?

35

30

25

20 0 - 30 min
30 - 60 min
60 - 120 min
15
Peste 120 min

10

0
Părinţii Bunicii Prietenii Cadre didactice

8. După parerea dumnevoastră, cum ar putea fi stimulate dezvoltarea limbajului preşcolarului

în această perioadă?
 21%

Comunicând - discutând cât mai

mult cu copii
Membrii familiei să comunice şi să
discute cât mai mult cu copii
Membrii familiei să iniţieze jocuri
specifice dezvoltării limbajului
61% 19% Citindu-i poveşti

9. După părerea dumnevoastră, cine ar putea să contribuie la dezvoltarea comunicării?

2%
5%

Părinţii
Fraţi - Surori
Bunicii

93%

10. Recomandaţi părinţilor să le corecteze preşcolarilor greşelile de exprimare?

 7%

16%

Întotdeauna
Uneori
Se vor corecta singuri

77%

11. Recomandţi apelarea la serviicile logopedice online, pe perioada pandemiei, preşcolarilor

care au nevoie?
5%

Da
Nu

95%

4.2. Chestionar- părinţi

La acest chestionar au răspuns 43 de părinţi.
1. Sexul copilului
 49% Masculin
51% Feminin

2. Locuiţi în mediul ?

18%

Urban
Rural

83%

3. Vârsta copilului
 24%

38%

3 ani
4 ani
5 ani
6 ani

14%

24%

4. Cu cine a comunicat copilul dumnevoastră în ultima lună?

5%
9%

12%
Părinţi
Fraţi - Surori
Bunici
Colegii de grădiniţă
Cadrele didactice de la grădiniţă

74%

5. Ce forme de comunicare foloseşte copilul?

 12%

Verbal
Scris
Online

88%

6. Cât comunicaţi zilnic cu copilul dumnevoastră?

5%
7%

0 - 30 min
30 - 60 min
60 - 120 min
Peste 120 min

88%

7. Cu cine comunică online copilul dumnevoastră în această perioadă?

 25%

38%
Bunicii
Prietenii
Rudele apropiate
3% Colegii
Cadre didactice

18%

18%

8. După părerea dumnevoastră, cum aţi putea contribui la stimularea dezvoltării

comunicării copilului?

12%
Online, prin activităţi realizate de
către cadrele didactice pe
platformele educaţionale
33%
Comunicând - discutând cât mai
mult cu copilul

Iniţiind jocuri specifice dezvoltării

limbajului

Citindu-i poveşti

Facilitând comunicarea online cu

56% alte persoane

9. Cine ar putea contribui la dezvoltarea limbajului, ca formă a comunicării în această

perioadă?
 14%

Părinţii
19% Fraţi - Surori
Rude
Cadre didactice
Logopezi

64%
2%

10. Ca părinte sunteţi preocupaţi să corectaţi eventualele greşeli de exprimare atunci

când apar?
5%

14%

Da, întotdeauna
Da, uneori
Nu, consider că se va corecta
singur pe viitor
Nu, niciodată

81%

11. Aţi apela la serviicile logopedice în format online pe perioada pandemiei?

30%

37%

Da
Nu
Nu m-am gândit la acest aspect

33%

CONCLUZII
În urma analizei şi interpretării datelor, am remarcat influenţe pozitive în dezvoltarea vocabularului
preşcolarilor, copiii remarcându-se prin entuziasm, creativitate, îndrăzneală, cu o atenție sporită,au
comunicat foarte bine şi au ascultat de sfaturile educatoarei.
Copiii au fost impulsionaţi să se implice în activitatea desfăşurată la grădiniţă şi s-au descurcat
foarte bine, ajutându-se între ei.
Preşcolarii au fost cooperanţi şi ascultători folosindu-şi imaginaţia şi fiind flexibili şi disponibili la
a adresa întrebări şi răspunsuri fără să le fie teamă că vor greşi, au fost creativi şi au dobândit
calităţi de dezvoltare a exprimării orale şi au participat activ la cele două teste, iniţial şi final.

Originalitatea cercetării și punctele sale tari:

Au fost utilizate metodele interactive de comunicare în grup, astfel încât preşcolarii în urma
activităţilor organizate au dobândit abilităţile necesare de a soluţiona eficient problemele pe care le-
au întâmpinat, găsind soluţii, ceea ce a dus la pregătirea acestora pentru a putea comunica mai uşor,
şi a utiliza vocabularul în mod curent.
Cercetarea a avut ca rezultat pozitiv, preocuparea intensă a copiilor preşcolari pentru o exprimare
orală cât mai eficientă, având în vedere folosirea de către educatoare a metodelor interactive de
comunicare în grup.

Concluzii generale

Concluzii referitoare la instruirea interactivă în grădiniță la modul general.

Prin intermediul metodelor de instruire interactivă, preşcolarii devin atraşi de jocurile date
de educatoare, învaţă să se implice activ în procesul de învăţare, devin mai responsabili faţă de ei
înşişi şi faţă de mediul înconjurător, rezolvă cu succes sarcinile date de educatoare şi leagă relaţii de
prietenie cu colegii mai mici din gradiniţă, descoperă lucruri şi activităţi menite să le trezească
interesul pentru jocul interactiv şi sunt cooperanţi şi flexibili.
Participând activ la activitatea din grădiniţă, copiii vor fi pregătiţi în acest mod, pentru
următoarea etapă din viaţă - şcoala.

Recomandări
 Cadre didactice

Copilul comunică în permanenţă cu educatoarea şi invers, îmbogăţindu-şi vocabularul, devenind

mai rafinat în exprimare şi în comunicare de aceea consider ca educatoarea trebuie sa lucreaze
interdisciplinar de fiecare dată pentru realizarea acestui obiectiv - comunicare. Importante in
realizarea sarcinilor şi a obiectivelor învăţământului preşcolar sunt calitaţile şi competenţele
educatoarei. Prin tot ce înteprinde, prin personalitatea sa, educatoarea reperzintă un model pentru
copil, un sprijin pentru familie, un factor de cultură în comunitate. Pentru a-şi îndeplini rolul cât mai
potrivit partenerilor de dialog, educatoarea trebuie să comunice. O adevărată educatoare trebuie să
aibă o vorbire expresivă, gestică potrivită situaţiei respective, capacitatea de a demonstra logic şi să
folosească un vocabular accesibil copiilor, să aibă capacitatea de a antrena copiii într-un dialog ori
de câte ori este nevoie. Educatoarea trebuie să aibă o atitudine pozitivă faţă de întreaga grupă, să
accepte greşelile, fără a-i ironiza pe copii, să fie creativă, să fie corectă, să-i felicite pe copii , să-i
încurajeze şi să-i recompenseze aşa încât să realizeze o bună cooperare în comunicare. În creşterea
calitǎţii actului educaţional o mare importanţǎ revine modului în care dascǎlul reuşeşte sǎ comunice
cu copii, modului cum acesta faciliteazǎ comunicarea între copii. Comunicarea didactică are rol
hotărâtor în derularea şi eficientizarea actului educaţional. Constituie o premisă a reuşitei actelor
pedagogice, dar şi o finalitate a acestora, deoarece, un obiectiv general al învăţământului îl
constituie formarea şi dezvoltarea competenţei comunicative a preşcolarilor.

 Părinţi

Toți părinții doresc ca micuții lor să se dezvolte armonios. Dar fiecare copil este unic şi are o cale şi
un ritm propriu de dezvoltare. Unii copii parcurg acest ”drum” fără obstacole, pe când alţii se
confruntă cu probleme (deficienţe şi dizabilităţi) care afectează procesul normal de dezvoltare şi au
nevoie de ajutor suplimentar pentru a îmbunătăți sau depăși situația dificilă. Realitatea
demonstrează că unele practici într-adevăr asigură dezvoltarea copiilor, iar altele nu.
De aceea
Astfel încât
 BIBLIOGRAFIE

1. Bacuѕ Αnnе, Creşterea copilului de la o zi la şase ani”, Ed. Teora, Bucureşti, 2001

2. Badеa Ε., Caracterizarea dinamică a copilului şi adolescentului de la 3 la 18 ani, E.D.P.

Bucureşti, 1993

3. Băltean Dorina, 2011, Dezvoltarea vorbirii la vârsta preşcolară. Rolul jocului didactic., accesat pe
site la data de 06.05.2020
4. Bărbulescu Octavian, “Adaptarea copilului preşcolar la mediul din gradiniţă în debutul
preşcolarităţii”, accesat pe site, la data de 06.05.2020
5. Bogdan Tiberiu, Psihologia copilului şi psihologia pedagogică, 1970, E. D. P., Bucureşti

6. Breben, S., Metode interactive de grup. Ghid metodic, Edit. Arves, Bucureşti, 2002
7. Cerghit, I. Radu, T. I., Popescu, E., Vlasceanu, I., 1998, Didactica, 1998, E.D.P., Bucureşti

8. Chira Valentina, Eficienţa metodelor interactive de învăţare în învăţământul preşcolar, 2017,

accesat pe site la data de 06.05.2020

9. Convorbiri didactice nr.8/mai 2015, accesat pe site-ul Casei Corpului Didactic Tulcea, la data de
06.05.2020

10. Cristina Ivana, “Rolul şi importanţa limbajului în formarea personalităţii – vârsta

preşcolarităţii”, accesat pe site iTEACH, la data 06.05.2020

11. Crîjanovschi Tatiana, “ROLUL EDUCATORULUI ÎN SOCIALIZAREA PREȘCOLARILOR”,

accesat pe site, data de 06.05.2020

12. Florea Stan, “Strategii de utilizare a jocului didactic în activităţile cognitive şi de limbaj la
preşcolari”, 2015, accesat pe site la data de 06.05.2020

13. Gamarţa Marina, Managementul socializării copiilor în grădiniţă, accesat pe site, la data de
06.05.2020

14. “Jocul didactic. Mijlοc de însuşire a structurilor gramaticale”, accesat pe site, la data de
06.05.2020

15. Kolumbus Elinor Shulman, Didactica preşcolară, 2000

16. M.Debesse, Psihologia copilului de la naştere la adolescenţă, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1998

17. Mitrache Alina-Constantina, STUDIU: MODALITĂŢI DE ABORDARE A NOŢIUNILOR DE

COMPOZIŢIE GRAMATICALĂ LA PREŞCOLARI, accesat pe site la data de 06.05.2020

18. Popa Liliana, Afrăsinii Marcela, Jocul –modalitate de exprimare a eului, de socializare, învățare,
educare, dezvoltare, accesat pe site la data de 06.05.2020

19. R.Vincent, Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972

20. Sima Alina, Tipuri de comunicare, 2012, accesat pe site la data de 06.05.2020

21. Simion Cristina, Abordarea interdisciplinară în dezvoltarea limbajului și a comunicării la

preșcolari și elevi din clasele pregătitoare, I și a II-a, 2018, accesat pe site la data de 06.05.2020

22. Slama-Cazacu, Tatiana - Lectura -diverse finalitati si niveluri de complexitate, Buletin de

informare ştiinţifică şi documentare, Constanţa, 1990
23. Şchiopu Ursula,”Ρѕihοlοgia cοрilului рrеşcοlar”, Ε.D.Ρ. Bucurеşti, 1972

24. Verza, Emil, Psihopedagogie specială, 1995, E. D. P., Bucureşti

25. Verza, Emil, Şchiopu Ursula, Psihologia vârstelor. Ciclurile vieţii, 1997, E. D. P., Bucureşti

26. Ziarul – “Muntenia de Buzău”, accesat pe site la data de 06.05.2020

27. ***Dicţiοnar dе рѕihοlοgiе ѕοcială – Editura Humanitas, Bucurеşti, 1981

28. ***Revista ’’Învăţământului Preşcolar’’, nr. 1-2/1999

ANEXE NU SUNT SIGURA CE TREBUIE EXACT SA SCRIU LA ANEXE

Întrebări chestionar - cadre didactice

1. Mediul de lucru?
2. Vechimea în profesie?
3. În ce măsură situaţia actuală v-a afectat profesional?
4. Ce modalităţi de comunicare folosiţi cu preşcolarii pe perioada pandemiei?
5. Cât de des aţi comunicat cu preşcolarii pe perioada pandemiei?
6. În ce măsură a fost afectată comunicarea preşcolarilor pe perioada pandemiei?
7. Cu cine consideraţi că ar trebui să comunice cel mai mult copii în această perioadă?
8. După părerea dumneavoastră, cum ar putea fi stimulată dezvoltarea limbajului preşcolarului
în această perioadă?
 9. După părerea dumneavoastră, cne ar putea să contribuie la dezvoltarea comunicării?
10. Recomandaţi părinţilor să le corecteze preşcolarilor greşelile de exprimare?
11. Recomandaţi apelarea la serviciile logopedice online, pe perioada pandemiei, preşcolarilor
care au nevoie?

Întrebări chestionar – părinţi

1. Sexul copilului
2. Locuiţi în mediul?
3. Vârsta copilului
4. Cu cine a comunicat copilul dumnevoastră în ultima lună?
5. Ce forme de comunicare foloseşte copilul?
6. Cât timp comunicaţi zilnic cu copilul dumnevoastră?
7. Cu cine comunică online copilul dumnevoastră în această perioadă?
8. După părera dumnevoastră, cum aţi putea contribui la stimularea dezvoltării comunicării
copilului?
9. Cine ar putea contribui la dezvoltarea limbajului, ca formă a comunicării în această
perioadă?
10. Ca părinte, sunteţi preocupaţi să corectaţi eventualele greşeli de exprimare atunci cănd apar?
11. Aţi apela la serviicile logopedice în format online pe perioada pandemiei?