Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie « Nicolae Testemiţanu »

Catedra de propedeutică stomatologică « Pavel Godoroja »

Instrumente
endodontice moderne
manuale
Ê Endodonţia este o ramură a stomatologiei care se ocupă cu
studiul morfologiei, fiziologiei și patologiei pulpei dentare și
afecţiunilor ţesuturilor periapicale.

Ê Tehnicile și instrumentarul endodontic au evoluat

considerabil în timp, conformându-se necesităţilor medicilor
în vederea unei preparări, dezinfectări și obturări cât mai
eficiente a canalelor radiculare [14].
Instrumentarul endodontic manual

Ê Instrumentele endodontice manuale tradiţionale așa ca K-

file, K-reamer, H-file sunt utilizate pe larg în cadrul
tratamentului endodontic, la etapa de permeabilizare sau de
lărgire și planare a canalelor radiculare. Dar acestea prezintă
unele deficienţe în utilizare, de aceea, pentru a limita
inconvenienţele și a mări eficacitatea și flexibilitatea, la noile
instrumente manuale endodontice s-au făcut unele
modificări în ceea ce privește: modul de fabricare, metalul
utilizat, vârful, secţiunea instrumentului, partea activă [1].
Din punct de vedere istoric al instrumentarului endodontic, în anul 1966
Curson [6] a propus clasificarea instrumentelor endodontice după utilizarea
clinică și le-a împărţit în 4 grupe:

Ê 1. instrumente pentru examinare și diagnostic;

Ê 2. instrumente pentru înlăturarea ţesuturilor dentare moi;

Ê 3. instrumente pentru permeabilizarea și lărgirea canalului

radicular;

Ê 4. instrumente pentru obturarea canalului radicular.

Mai târziu Е.В.Боровский [6] a concretizat și a extins al 3-lea grup al clasificării
Curson, și în aspect clinic aceasta este prezentată în felul următor:

Ê I- instrumente diagnostice;

Ê II- instrumente pentru înlăturarea ţesuturilor moi;

Ê III- instrumente pentru permeabilizarea și lărgirea canalului:

Ê a.pentru lărgirea orificiului de intrare a canalului;

Ê b.pentru permeabilizarea canalului radicular;
Ê c.pentru lărgirea canalului radicular.
Ê IV- instrumente pentru obturarea canalului.
ISO (International Standard Organisation) și FDI (Federation Dentaire
Internationale) împart instrumentele și materialele endodontice în
patru grupe [5]:

Ê Grupa I. Instrumente numai pentru utilizarea manuală:

Ê -instrumente de tip broșă (broaches) așa ca pulpoextractor (tire-nerf) și rasp (rat-tail);

Ê -instrumente de tip Kerr (K-type) și derivate ale acestora: K-reamer, K-file, Kerr-Flex, NiTi-Flex, Flex-O-
File, Flex-R-File, Pathfinder;

Ê -instrumente tip Hedströem (H-type) și derivate ale lor: S-File, Unifile, Helifile;

Ê -instrumente manuale pentru obturaţia radiculară: plugger-e și spreader-e (pentru condensarea verticală
și laterală a gutapercii);

Ê Grupa II. Instrumente acţionate mecanic cu sistem clavetat:

Ê -instrumente care au același design ca instrumentele grupei I (broșe, K,H) ,dar sunt adaptate pentru
atașare la piese de mână, inclusiv și acele Lentulo;

Ê -sisteme speciale rotative din NiTi ca Profiles, Light Speed [6];

Ê Grupa III. Drilluri sau Reamere acţionate mecanic: freze Gates-Glidden (G-type), Peeso reamers (P-type);

Ê Grupa IV. Conuri pentru canalele radiculare – de gutapercă, argint, de hârtie.

Clasificarea instrumentelor endodontice după modul de acţionare
(Garg N., 2014) [3]:

Ê Grupa I: Instrumente acţionate manual: pulpoextractoarele, file-uri, reamer-e;

Ê Grupa II: Instrumente endodontice non-rotative:

Ê Instrumente acţionate mecanic:

Ê - cu mișcări „înainte-înapoi”

Ê - cu mișcări verticale „în sus-în jos”

Ê Instrumente cu acţiune vibratorie-sonice și ultrasonice.

Ê Grupa III: Instrumente endodontice rotative atașate la piesa de mână:

Ê Instrumente rotative din oţel inoxidabil cu viteză de rotaţie mică;

Ê Instrumente rotative din NiTi.

Grossman [2] a grupat instrumentele, după funcţia acestora:

Ê 1. Instrumente pentru explorare: pentru reperarea,

identificarea orificiile canalelor radiculare și permeabilizarea
acestora, de exemplu, sondă endodontică, pathfinder;

Ê 2. Instrumente pentru debridarea și extirparea pulpei:

pulpoextractor;

Ê 3. Instrumente pentru curăţirea și formarea canalelor

radiculare: remear-e și file-uri;

Ê 4. Instrumente pentru obturarea canalelor: spreader-e,

plugger-e și ace Lentulo.
Standardizarea instrumentelor
endodontice după ISO

Ê La majoritatea instrumentelor endodontice lungimea părţii

active este aceeași de 16 mm. Partea activă reprezintă
suprafaţa care acţionează asupra ţesutului dentar. Însă
întreaga lungime a tijei, lungimea de lucru de la vârful
instrumentului până la baza mânerului poate fi diferită: 21,
25, 28, 31 mm [6].
Standardizarea instrumentelor endodontice după ISO

Ê D"- diametru la vârful instrumentului,

Ê D#- diametru la baza părţii active a instrumentului,

Ê L"- lungimea părţii active- cel puţin 16 mm,

Ê L#- lungimea de lucru de la vârful instrumentului până la baza mânerului

21, 25, 28, 31 mm.
Unghiul vârfului instrumentului trebuie să
fie 75o ± 15o .
Conicitatea

Ê Alt parametru care caracterizează instrumentele

endodontice este conicitatea. Conicitatea părţii lucrătoare
conform standardelor ISO este obligatorie de a fi
permanentă. Ea corespunde 0,02 mm/mm sau 2%, adică la
fiecare milimetru din partea lucrătoare a instrumentului
diametrul lui crește cu 0,02 mm [6].
 Codificarea prin culori și cifre a
instrumentelor conform ISO
Mărimea D " după ISO Cod color

006 Roz
008 Gri
010 Violet

015 Alb
020 Galben
025 Roșu
030 Albastru
035 Verde
040 Negru

045 Alb
050 Galben
055 Roșu
060 Albastru
070 Verde
080 Negru

090 Alb
100 Galben
110 Roșu
120 Albastru
130 Verde
140 Negru
Standardizarea instrumentelor endodontice după ISO

Ê În corespundere cu standardele ISO principalele

instrumentele endodontice (de tip file și reamer) sunt
codificate color, prin simbol și prin cifre. Cifra din capătul
mânerului indică mărimea D" - diametrul la vârful
instrumentului, exprimat în sutimi de milimetri.
Standardizarea instrumentelor endodontice după ISO

Ê Instrumentele sunt numerotate de la 10 la 140.

Ê Fiecare număr descrie diametrul vârfului instrumentului mărit de

100 de ori.
Ex: instrumentul cu mărimea 10 are diametrul vârfului de 0,1 mm.

Ê Instrumentele mărimea 006, 008, o10 au fost adăugate la

standardizarea originală.

Ê Ex. Nr. 15- 15/100 mm, diametrul în punctul D" fiind de 0,15 mm.
Numerotarea ISO folosește numere de la 006 până la 140.
Progresia instrumentelor se face prin 5/100 mm până la nr. 60 și
prin 10/100 mm mai sus de 60. Un alt diametru este D# - punctul de
unire între partea activă și tijă (D# = D"+0,32) [1].
Codificarea prin simboluri a
instrumentelor conform ISO
Clasificarea instrumentarului manual după Cherlea.V (2000) [1]

Clasice Moderne
-fabricate prin torsionare: -fabricate prin torsionare (răsucire)
-ace tip K-burgiu (reamer) -Flexoreamer
-ace tip K-pilă (file) -Flexofile
-fabricate prin uzinare (turnare și șlefuire): -K-flex
-ace tip H (Hedströem) -Star-flex
-ace tire-nerf -Unitek
-ace tip codiţă de șoricel (rat-tail) -fabricate prin uzinare (turnare și șlefuire)
-MMC(Micro-MegaCateterizator)
-MME (Micro-Mega-Elargiser)
-Unifile
-Helifile
-Canal Master U
Acele endodontice manuale

Ê Acele endodontice acţionate manual pot fi confecţionate fie

clasic din oţel, fiind mai rigide, fie din aliaje de nichel-titan,
obţinându-se astfel ace cu o mai mare flexibilitate și
rezistenţă, cu un modul de elasticitate crescut, fiind indicate
în instrumentarea canalelor radiculare curbe. În urma dorinţei
de a realiza ace mult mai active și mai rezistente pe lângă
confecţionarea acestora din aliaj nichel-titan, producătorii au
reușit să scoată pe piaţă o serie de ace hibride, îmbinând
proprietăţile acelor Kerr și Hedström.
Metoda de fabricare a instrumentelor
endodontice manuale este – K- stil și H-
stil

Instrumente K- stil-obţinute prin răsucirea semifabricatului

metalic cu schiţă metalică de secţiune triunghiulară sau pătrată.

Instrumente H-stil – obţinute prin strunjirea semifabricatului

metalic
Aliajele utilizate pentru confecţionarea instrumentelor
endodontice sunt din :

Ê Oţel carbon;

Ê Nichel- Titaniu;

Ê Titaniu

Ê Oţel inoxidabil;
K-File

Ê K-File-ul este un instrument confecţionat prin răsucire. Simbolul este

pătrat.

Ê Vârful K-File-ului este ascuţit și acţionează destul de agresiv. K-file-ul

produce o cantitate mare de detritus dentinar, ce poate bloca spiralele
file-ului.

Ê K-File-urile sunt disponibile cu mărimile după ISO 06-140 cu lungimi de

lucru de 21, 25, 28, 30 și 31 mm (în funcţie de producător).
Derivatele noi moderne a instrumentelor de tip Kerr sunt: K-Flexofile, K-
Flexoreamer, K-flex, NiTi-Flex, Flex-O-File, Flex-R-File, Pathfinder [12].

Ê K-flexofile (Maillefer) este un instrument manual

standardizat care păstrează principiul de fabricaţie al acelor
pilă K.

Ê Spre deosebire de K-file-ul standard, la confecţionarea

acestui instrument se utilizează un oţel de calitate
superioară, mult mai flexibil. Diferenţa esenţială constă în
flexibilitatea net superioară a acestui ac care se datorează, în
primul rând, micșorării pasului de filet, amplasat pe partea
activă a instrumentului și în al doilea rând, firului metalic cu
profil triunghiular care permite micșorarea suprafeţei totale a
secţiunii transversale la fel cu scopul măririi flexibilităţii. K-
flexofile-ul este folosit pentru prepararea canalelor curbe [6].
 K-FlexoFiles
Ê The K-Flexofile-urile sunt file-uri din inox obţinute prin răsucirea
unui fir metalic cu secţiune în formă de triunghi și sunt valabile de la
diametrul 15. În comparaţie cu un K-File clasic, variază prin forma
vârfului, care este rotunjit și secţiunea transversală (formă de
triunghi).

Ê Secţiunea triunghiulară este mai mică faţă de K-file, mărindu-I

flexibiltatea, iar cele 3 unghiuri de contact dintre spire și pereţii
canalelor avantajează avansarea rapidă în direcţie apicală.

Ê Instrumentul FlexoFile este disponibil în mărimile 15 -40 (ISO) și

lungimi de 21, 25 și 31 mm.
K-flexoreamer

Ê K-flexoreamer (Maillefer) se deosebește de K-reamer printr-

o flexibilitate deosebită, care se datorează profilului
triunghiular al părţii active, micșorarea pasului spiralei,
calităţii înalte a aliajului de crom-nichel modificat. Acest
instrument este indicat pentru permeabilizarea canalelor
înguste și curbe [6].
Ê K-flex (Kerr) - secţiunea este rombică, are o eficacitate
mărită datorită prezenţei a două unghiuri ascuţite, o creștere
a flexibilităţii prin diminuarea lărgimii instrumentului și
mărire a spaţiului dintre marginile tăietoare care se încarcă cu
o cantitate mai mare de resturi dentinare în timpul retragerii
instrumentului.
K-Flex

Ê K Flex File

Ê Acest instrument este confecţionat prin răsucire

din fir metalic cu secţiune romboidală,
prezentând 2 unghiuri ascuţite și 2 unghiuri
obtuze.

Ê Unghiurile ascuţite (< 90o) îmbunătăţesc eficienţa

de tăiere a instrumentelor.

Ê Unghiurile obtuze(> 90o) nu contactează cu

canalul radicular, oferind mai mult spaţiu pentru
îndepărtarea detritusului și pentru irigare.
A- K-file, B-K-flexofile, C- K-reamer,
D- K-flexoreamer, E- K-flex
Ê Flex-R - este realizat prin îndepărtarea marginilor tăietoare
de la nivelul vărfului instrumentului, rezultând un vârf
modificat, netăietor cu rol de ghidaj. Este fabricat din aliaj
nichel-titan. Secţiunea este triunghiulară cu creșterea
flexibilităţii. Utilizat în canalele cu curbură accentuată
datorită flexibilităţii instrumentului și vârfului netăietor.
Vârful semiagresiv a instrumentului Flex-R-File
A- K-file, B- K-reamer, C- K-flexfile
Comparaţie între K-flex și Flex-R
 K-Reamer

Ê K-Reamer, confecţionate din inox sunt

disponibile în mărimi de 08-140 și lungimi
de 21, 25, 28 și 31 mm (ISO)

Ê Secţiunea transversală – pătrat la

instrumente cu mărimea până la 40 și
formă de triunghi pentru instrumente cu
mărimea de 45-140.
 Reamer
Ê Reamer-ele sunt confecţionate din fir metalic cu secţiune transversală
triunghiulară, iar vârful acestor instrumente are o faţetă tăietoare destul
de agresivă pentru a realiza crearea unui prag conic în regiunea apicală.

Ê Reamer-ele, datorită numărului redus de spirale nu condiţionează

acumularea detritusului dentinar, dar dimpotrivă, reprezintă o variantă
perfectă de îndepărtare a smear-layer-ului produs în timpul prelucrării
instrumentale a canalului.
K-reamer
 Instrumente endodontice manuale
confecţionate din aliaj din oţel de carbon
Ê Aceste aliaje conţin mai puţin de 2,1 % de carbon.

Ê Avantaje: Au o duritate mai mare decât instrumentele din inox

Ê Dezavantaje:

a. Susceptibil la coroziune

b. Susceptibil la ruginire, nu pot fi resterilizate. (ex. Pulpextractorul)

 Instrumentele manuale din aliaje din oţel
inoxidabil
Ê Instrumentele confecţionate din acest material sunt rezistente la
coroziune. Conţin 18% de crom, 8-10% nichel și 0,12% carbon

Ê Avantaje:

Ê Rezistenţa la coroziune;

Ê Dezavantaje:
a. Rigiditate
b. Risc de fractură;
c. Susceptibil la deformare: ex.: K-file, H-file, K-reamer
 Instrumente “Golden Medium”
1. Acestea sunt niște instrumente intermediare, iniţial fiind descrise de către
Weine.
2. Reprezintă jumătăţi de mărimi în comparaţie cu mărimile standard
utilizate pentru canale înguste.
3. Acestea sunt instrumente cu mărimile cu valori cuprinse între 12 și 37 (12,
17, 22, 27, 32, 37) fabricate de producătorul “Maillefer”.
4. Weine a propus convertirea mărimilor 10, 15, 20, 25 la 12, 17, 22, 27.
Secţiunea transversală a instrumentelor
endodontice
 Hedstroem file
Ê Hedstroem File-ul sau H-File-ul este obţinut din fir metalic cu secţiune
rotundă (prin metoda de strunjire). În așa mod, sunt obţinute niște faţete
tăietoare cu traiect spiralat, cu unghiul între faţetă și axul longitudinal –
600). Toate acestea asigură instrumentului o eficienţă tăietoare înaltă,
dar totodată, fragilitate.

Ê H-file-urile sunt folosite pentru planarea pereţilor canalului radicular.

Derivatele instrumentelor de tip
Hedström sunt: S-File, Unifile, Helifile

1. S-File( Unifile) seamănă cu acul pilă H produs prin

strunjirea unei sârme de secțiune inițial rotundă,
diferența esențială rezidă din numărul de lamele,
care este dublu față de pila H pe aceeași secțiune.
Au secțiunea în formă de „S” care opune două
lamele active în rotație în sensul acelor de ceasornic
[1].
2. Helifile - are trei lame active opuse, care nu sunt
eficace decât în sensul acelor de ceasornic. Sunt
caracterizate printr-un vârf tăietor, flexibilitate
sporită și rezistență la torsiune [1].
 S-File
Ê S-File-ul este obţinut prin
microprelucrarea unui fir
din NiTi cu o conicitate de
.02 după ISO cu o secţiune
transversală în S.

Ê Pe lângă faptul ca este un

file utilizat manual cu
mărimi 15-80 și lungimi de
21, 25 și 28mm (ISO) există
și versiunea rotativă al
acestuia, disponibil doar în
lungimea 21 și 25mm.
Derivatele instrumentelor de tip
Hedström
 Safety Hedstrom File

Ê Acest file are o porţiune de protecţie

netăietoare de-a lungul lungimei părţii
lucrătoare, fapt ce reduce riscul de
formare al perforaţiilor.

Ê Porţiunea netăietoarea este orientată

spre acea parte a canalului unde pilirea
nu este necesăra.
Acele endodontice NiTi Flex

Ê Acele endodontice NiTi Flex sunt realizate dintr-o bucată de

sârmă de nichel-titan care este torsionată pentru a reda
forma tipică a unui ac Kerr pilă (file). Unghiul format de axul
lung al instrumentului și lama tăietoare este mai mare ca la
acul Kerr burgiu (reamer), așadar prepararea mecanică cu
ajutorul file-urilor NiTi Flex este efectivă prin utilizarea
ambelor mișcări, atât de rotire cât și de pilire.
Acele endodontice NiTi Flex

Ê Acele au vârful neagresiv, netăietor, prin urmare pot fi

folosite în canalele foarte curbe fără a exista riscul de formare
a pragurilor. Sunt realizate în mărimi de la 15 până la 60 ISO
cu conicitatea de 2%. NiTi Flex-file este recomandat de a fi
utilizat în canalele extrem de înguste sau foarte curbe
datorită flexibilităţii pe care o posedă aliajul, de 5 ori mai
mare decât instrumentele obișnuite din oţel. NiTi Flex-file
sunt super-elastice și au capacitatea de a reveni la forma
originală (memorie elastică) [6].
Acele endodontice NiTi Flex
Aliajul nichel-titan

Ê Aliajul nichel-titan utilizat în endodonţie este compus

aproximativ din 55% nichel și 45% titan. În unele aliaje NiTi,
2% din nichel poate fi înlocuit cu cobalt. Raportul nichel-titan,
încorporarea altor oligoelemente în compoziţia aliajului și
tratarea termică poate schimba considerabil proprietăţile
fizice și chimice ale aliajului. Proprietăţile și comportamentul
mecanic al aliajelor NiTi apar din structurile lor cristaline și
caracterul acestora [6].
 Instrumentele manuale endodontice din
aliaje din nichel -titaniu
Ê Aceste instrumente endodontice conţin 55% nichel și 45% titaniu.

Avantaje:
Ê Memoria formei (Shape memory)
Ê Elasticitate
Ê Rezistenţă la coroziune
Ê Rezilienţă bună
Ê Biocompatibilitate
Dezavantaje:
Ê File-urile din Ni-Ti nu prezintă modificări înainte de fractura instrumentului;
Aliajul nichel-titan

Ê Faza de austenită, o structură cubică centrată volumetric,

există la temperaturi înalte și presiuni reduse. În contrast,
faza de martensită la temperaturi mai scăzute și presiuni mai
ridicate și are o structură hexagonală compactă.
Aliajul nichel-titan
Ê Faza 1: Transformarea între aceste două faze este reversibilă și
depinde de intervalul de temperatură de transformare.

Ê Faza 2: Faza R este o fază intermediară care se poate forma în

timpul transformării între fazele de austenită și martensită, cu o
structură romboidală.

Ê Faza 3: Fenomenul transformării provoacă o schimbare la nivelul

proprietăţilor fizice ale aliajului și dă naștere asemeni caracteristici
ca schimbarea memoriei formei instrumentului [4].

Ê Aceasta este caracteristica aliajului NiTi, de a-și păstra memoria

formei. Cu acest efect, este posibil să se plaseze aliajul NiTi într-o
configuraţie anumită la o anumită temperatură.
C+Files

Ê C+ file-urile sunt utilzate pentru

canale calcificate și dificile. Ele
dispun de o rezistenţă mai mare
faţă de K-file-uri.

Ê Sunt disponibile în mărimile 8, 10 și

15 cu lungimi de 18, 21 și 25 mm
Surse literare
Ê 1.. Cherlea V., Tratamentul Endodontic. Ed. Naţional, 2000, p. 44-88.

Ê 2. Chandra Suresh B., Gopikrishna V., Grossman’s endodontic practice.

13() Edition. 2014

Ê 3. Garg N., Garg A., Textbook of Endodontics. New Delhi, London,

Philadelphia, Panama, 2014, 603 p.

Ê 4. John I. Ingle, Leif K. Bakland, Ingle’s Endodontics, BC Decker, Hamiton,

6th edition, 2008, p. 791-847.

Ê 5. Mocanu C., Vataman M. Endodonţie practică. Ed. Apollonia, Iași, 1999,

p.25-42.

Ê 6. NicolauGh., Nicolaiciuc V., Năstase C. Bazele endodonţiei practice

moderne, Chișinău, 2009, p. 59-87
Surse literare

Ê 7. http://medind.nic.in/eaa/t14/i1/eaat14i1p217.pdf

Ê 8. http://www.academia.edu/4875683/Materialele_cu_memorie_a_formei

Ê 9. http://www.dentsplymaillefer.com

Ê 10. http://www.redentnova.com/

Ê 11. https://bdigital.ufp.pt/bitstream/10284/6200/1/PPG_34882.pdf

Ê 12. https://www.vdw-dental.com/en/

Ê 13. https://www.endoruddle.com/Inventions#shaping

Ê 14. Dima Tatiana ”Instrumente moderne endodontice manuale și rotative în cadrul

tratamentului endodontic (simulator) și cazuri clinice”, teza de licenţă, conducător
știinţific Uncuţa Diana, Chișinău, 2019.