Evaluarea Prehensiunii

Presiunea este un gest precis adaptat conştientizat sau reflex, care pe baza informaţiilor tactile, termice, extero şi proprio receptive, se automatizează
prin repetare şi determină coordonarea optimă a mâinii pentru prindere sau apucare. După LITTRE, mână este divizată în 3 elemente de mişcare numite raze.
Raza I - Este a policelui, începând de la articulaţia în şa (trapezo-meta-carpiană), cei 9 muşchi proprii, metacarpianul 1 şi coloana articulara a degetului
liber. Policele este independent faţă de celelalte metacarpiene şi poate fi opus degetelor 2-5.
Raza a II a – Este a indexului. Indexul, prin cei 7 muschi proprii poate fi imobilizat independent faţă de celelalte degete.
Razele 1 şi 2 – Formează o unitate funcţională pentru activităţi de prehensiune fină, activităţi precise la care poate participa în mai mică măsură şi
mediusului (degetul 3). Ex: Scrisul, priză pe tacâmuri, înşurubat.
Rază a III a – Este formată din degetele 3-5 şi din metacarpienele corespunzătoare. Legătura funcţională dintre cele 3 raze asigura prehensiunea de forţă. Ea
este evidenţiata prin redoarea în extensie a degetului 4 (inelarului) care făcea imposibilă strângerea pumnului.
Cele 3 raze de mişcare sunt grupate în jurul unei unităţi centrale stabile reprezentată de rândul distal al carpienelor, metacarpienele 2-3 şi musculatura
aferenta:
· Flexorul radial al carpului,
· Extensorul radial al carpului lung şi scurt.
Tipuri de Prehensiune
1. Prehensiunea Terminală / Termino-Terminala – Se realizează între vârful policelui aproape de unghie şi extremitatea pulpei fiecăruia dintre degete.
Este o prehensiune bi-digitală fină discriminatorie (face diferenţa între două obiecte fine prin prinderea lor) testul de eficienta constă prin prinderea a
unui ac/chibrit aşezat pe masă. Mişcarea necesită integritatea M Flexor propriu al policelui, respectiv al Flexorului profund al degetului opus.
2. Prehensiunea Subterminală – Se realizează între pulpa degetului şi pulpa altui deget. Atunci când este vorba de priză bi-digitală sau pulpele a trei
degete / tri-digitală. Deoarece se opun pulpele degetelor, prizele se mai numesc bi şi tri-pulpare. Acest tip de prehensiune este mai des folosit în
activităţile cotidiene, permiţând prinderea unor obiecte mai groase ce pot fi apucate cu 2-3 degetele, de regulă Police, Index şi Medius. Testul de
eficacitate pt priză bi-digitală Police-Index constă în încercarea de a smulge o foaie de hârtie prinsă între cele două degete.
3. Prehensiunea Subtermino-Laterala – Se realizează între pulpa policelui şi fata laterală a altui deget, mai frecvent pe indexului, este numită pensă de
cheie! Aceasta prehensiunea bi-digitală realizează o priză mai puternică decât precedenta deoarece, degetul opus a policelui se sprijină pe degetele 2-
5. În acest mod, adductori policelui pot dezvolta forţa maximă. Prehensiunea subtermino-laterala se mai poate realiza tri-digital între pulpa policelui,
pulpa indexului şi fata laterală a indexului. Aceasta priză este utilizată la scris motiv pt care este denumită şi pensă de scris. Testarea constă în ţinerea
pixului.
4. Prehensiunea Palmară – Este numită şi Lombricală şi este o prehensiune de forţă care implică palma opusă degetelor 2-5 dar şi policele. Se realizează
în jurul unor obiecte grele şi voluminoase (unelte) când volumul obiectului apucat este prea mare, policele nu mai poate face priză cu restul degetelor
şi forţa prehensiunii scade. Testul este în susţinerea obiectului.
5. Prehensiunea prin opoziţie Digito-Palmara – Opune degetele 2-5 palmei fără implicarea policelui. Testarea constă în permite prinderea unor obiecte
mai mici decât precedentă, ex: mânuirea unei levier, agăţarea cu degetele 2-5 de o bară, purtarea unui geamantan, apucarea volanului. Priza se
menţine mai greu, fapt pt care este mai puţin folosită.
6. Prehensiunea Latero-Laterală – Este realizată interdigital între fetele laterale şi mediala a doua degete laterale, mai frecvent index şi medius. Aceasta
prehensiune este secundară dar devine preţioasa în absenţa policelui.
Absenţa policelui se pierde 70% din capacitatea de prehensiunea a mâinii.