UNIVERSITATEA „NICOLAE TITULESCU”

FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR

PROGRAMUL DE STUDII: MANAGEMENT CONTABIL, AUDIT ŞI EXPERTIZĂ
CONTABILĂ

ESEU
Sistemul de administrare unitar și sistemul de
administrare dualist
Disciplina: Dreptul afacerilor

Masterand
Craiu Gina-Mariana
 Sistemul de administrare unitar și sistemul de administrare dualist
Sistemul de administrare unitar

Sistem de administrare a societăţii de către un administrator, respectiv, în cazul

pluralităţii de administratori, de un consiliu de administraţie. Societatea pe acţiuni este
administrată de unul sau mai mulţi administratori, numărul acestora fiind totdeauna impar.
Când sunt mai mulţi administratori, ei constituie un consiliu de administraţie (art. 137 din
Legea nr. 31/1990). Primii membri ai consiliului de administraţie sunt numiţi prin actul
constitutiv.
O noutate adusă de legiuitor prin Legea nr. 441/2006 o constituie modificarea raportului
dintre administrator şi societate. Astfel, în noua reglementare, administratorul nu mai poate
încheia cu societatea un contract de muncă, relaţia dintre aceştia fiind reglementată conform
regulilor contractului de mandat.
Consiliul de administraţie este însărcinat cu îndeplinirea tuturor actelor necesare şi utile
pentru realizarea obiectului de activitate al societăţii, cu excepţia celor rezervate de lege
pentru adunarea generală a acţionarilor. Consiliul de administraţie poate delega conducerea
societăţii unuia sau mai multor directori, numind pe unul dintre ei director general. Directorii
pot fi numiţi dintre administratori sau din afara consiliului de administraţie.
  Consiliul de administraţie reprezintă societatea în raporturile cu terţii şi în justiţie. În lipsa
altor precizări în actul constitutiv, preşedintele consiliului este cel care reprezintă societatea.
Însă prin actul constitutiv, pe lângă preşedinte mai pot fi numiţi unul sau mai mulţi
administratori care să reprezinte societatea, împreună sau în mod individual. Această clauză
va fi opozabilă terţilor. În situaţia în care puterea de conducere a societăţii este delegată
directorilor, atunci directorul general va reprezenta societatea.
„Specific sistemului unitar român, în forma prezentă, este delimitarea în interiorul lui a
unui regim mai strict de organizare, folosind un criteriu economic: obligația de auditare.
Societățile care se califică în mod legal pentru această obligație au un regim mai elaborat de
organizare, regim care trece din domeniul posibilității liber alese în sfera imperativului
normativ. Obligația de auditare a societăților atrage practic un sistem de gestiune diferit( o
specie mai evoluată a sistemului de administrare unitar) (Gheorghe C. p.386)
În cazul societăţilor pe acţiuni ale căror situaţii financiare anuale fac obiectul unei
obligaţii legale de auditare financiară, delegarea conducerii societăţii către directori este
obligatorie. Consiliul de administraţie are următoarele competenţe de bază, care nu pot fi
delegate directorilor:

2
 i) stabilirea direcţiilor principale de activitate şi de dezvoltare ale societăţii;
ii) stabilirea politicilor contabile şi a sistemului de control financiar, precum şi
aprobarea planificării financiare;
iii) numirea şi revocarea directorilor şi stabilirea remuneraţiei lor;
iv) supravegherea activităţii directorilor;
v) pregătirea raportului anual, organizarea adunării generale a acţionarilor şi
implementarea hotărârilor acesteia;
vi) introducerea cererii pentru deschiderea procedurii insolvenţei societăţii, potrivit
Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei;
vii) atribuţiile primite de către consiliul de administraţie din partea adunării generale a
acţionarilor (art. 142 şi 143 Legea nr. 31/1990 a societăţilor comerciale).
În cazul în care într-o societate pe acţiuni are loc delegarea atribuţiilor de conducere către
directori, majoritatea membrilor consiliului de administraţie va fi formată din administratori
neexecutivi; membri neexecutivi ai consiliului de administraţie sunt cei care nu au fost numiţi
directori (art. 138 Legea nr. 31/1990 a societăţilor comerciale).
„Administratorii sunt răspunzători pentru îndeplinirea obligațiilor lor conform izvoarelor
acestora, legale și contractuale.Specific administratorilor este răspunderea pentru altul
instituită de legea societară, respectiv administratorii răspund pentru prejudiciile cauzate
societății de directori sau de personalul încadrat, când dauna nu s-ar fi produs dacă ei ar fi
exercitat supraveghere impusă de îndatoririle funcției lor, o altfel de răspundere pentru pentru
altul este și în privința neregurilor săvârșite de administratorii anteriori, dacă acestea le sunt
cunoscute.”( Gheorghe C. p.392). Administratorilor le sunt interzise creditarea de către
societate, prin acordare de împrumuturi, sau avantaje financiare, utilizarea creditului sau
bunurile societății.
„Sistemul unitar de administrare a societăților pe acțiuni, în varianta delegării de
compentențe de către directorii societății, prezintă un nivel de noutate pentru sistemul nostru
de drept similar cu cel adus de sistemul dualist. Obligația de auditare a situațiilor financiare
fixează configurația aparte a sistemului unitar de administrare din dreptul românesc.
Delegarea de competențe către directori poate fi facultativă, dincolo de satisfacerea obligației
legale, conformația sistemului de administrare putând fi aleasă și liber de părți.
Caracteristicile sistemului unitar în care s-a realizat delegarea de competențe către directori
are trăsături proprii atât de pronunțate încât tinde spre un sistem separat de administrare.”
( Gheorghe C. p 392- 395)

3
 Sistemul de administrare dualist
Sistem de administrare a societăţii pe acţiuni care presupune existenţa unui directorat şi a
unui consiliu de supraveghere. Prin actul constitutiv se poate stipula că societatea pe acţiuni
este administrată de un directorat şi de un consiliu de supraveghere. Actul constitutiv poate fi
modificat în cursul existenţei societăţii prin hotărâre a adunării generale extraordinare a
acţionarilor, în vederea introducerii sau a eliminării unei astfel de prevederi (art. 153 din
Legea nr. 31/1990)
„Sistemul de administrare de tip dualist adoptat de legea română urmărește modelele
relevante în materie( germanic și european). Caracterul său de noutate pentru dreptul român
nu a permis inovații în domeniu, transpunerea sârguincioasă fiind suficientă. Existența unui
model european este una indirectă. Regulamentul privind societatea europeană înglobează
însă ambele modele de administare pe care le introduce în acest mod în sistemele naționale de
drept. De aceea, în mod natural, raportarea sistemului român se realizează la normele
europene – care erau oricum aplicabile față de regimul izvoarelor juridice europene care sunt
regulamentele.”( Gheorghe C. p 395)
Directoratul

Directoratul este format dintr-un număr impar de membri, legea acceptând şi varianta unui
singur membru, care se va numi director general unic.Societăţile pe acţiuni ale căror situaţii
financiare anuale fac obiectul unei obligaţii legale de auditare sunt obligate la constituirea
unui directorat format din cel puţin trei membri. Calitatea de membru al directoratului o poate
avea persoana fizică care îndeplineşte condiţiile impuse de lege pentru a fi fondator.
Membrii directoratului sunt desemnaţi de consiliul de supraveghere, care numeşte dintre
aceştia şi preşedintele directoratului. Membrii directoratului nu pot fi concomitent şi membrii
ai consiliului de supraveghere. Persoana numită ca membru al directoratului trebuie să accepte
numirea în mod expres şi să încheie din acel moment o asigurare de răspundere profesională.
Membrii directoratului nu vor putea să îndeplinească, fără autorizarea consiliului de
supraveghere, calitatea de director, administrator, membru al directoratului ori al consiliului
de supraveghere, cenzor sau, după caz, auditor intern ori asociat cu răspundere limitată în alte
societăţi concurente sau cu acelaşi obiect de activitate şi nu vor putea exercita acelaşi comerţ
pe cont propriu sau pe contul altei persoane, sub sancţiunea revocării şi răspunderii pentru
daune.

4
Raporturile dintre membrii directoratului şi societate sunt reglementate de dispoziţiile
referitoare la mandat şi de legea societăţilor comerciale. Durata mandatului membrilor
directoratului este stabilită prin actul constitutiv, însă nu poate depăşi patru ani.
„Poziția membrilor directoratului prezintă multe similitudini cu cea a directorilor ( și
administratorilor) din sistemul unitar. Spre deosebire de aceștia, organele instituționalizate ale
acestui tip de organizare nu acceptă nici un fel de întrepătrunderi, nici în privința membrilor,
dar nici în privința compentențelor. Astfel, membrii directoratului nu pot fi membri în
consiliul de supraveghere, dar nici consiliul de supraveghere nu își poate asuma atribuții de
conducere a societății.”( Gheorghe C. p 396)
Consiliul de supraveghere
„Distincțiile realizate între membrii directoratului și consiliul de supraveghere sunt foarte
tranșante, contribuind la o separare evidentă a gestiunii și controlului în cadrul organului de
administrare.” (Gheorghe C. p 397)
Numărul membrilor consiliului de supraveghere este stabilit prin actul constitutiv, însă
acesta nu poate fi mai mic de 3 şi mai mare de 11. Primii membri ai consiliului de
supraveghere sunt numiţi prin actul constitutiv, urmând ca, ulterior, candidaţii pentru posturile
de membru să fie nominalizaţi de către membrii în funcţie şi numiţi de către adunarea
generală a acţionarilor. Membrii aleg din rândul lor un preşedinte al consiliului de
supraveghere.
Durata mandatului membrilor consiliului de supraveghere este stabilită prin actul
constitutiv, însă nu poate fi mai mare de patru ani. Excepţie face mandatul primilor membri,
care nu poate fi mai mare de 2 ani. Poate fi membru al consiliului de supraveghere o persoană
fizică sau juridică. În cazul persoanei juridice, aceasta trebuie să îşi desemneze un
reprezentant permanent, persoană fizică. Acest reprezentant trebuie să îndeplinească aceleaşi
condiţii ca şi un membru al consiliului de administraţie, persoană fizică.
Consiliul de supraveghere are, în principal, următoarele atribuţii principale:
– exercită controlul permanent asupra conducerii societăţii de către directorat;
– numeşte şi revocă membrii directoratului;
– verifică conformitatea cu legea, cu actul constitutiv şi cu hotărârile adunării generale ale
operaţiunilor de conducere a societăţii;
– raportează cel puţin o dată adunării generale a acţionarilor cu privire la activitatea de
supraveghere desfăşurată.
Deşi consiliul nu are atribuţii de conducere, prin actul constitutiv, pot fi stabilite tipuri de
operaţiuni ce nu pot fi îndeplinite decât cu acordul consiliului de supraveghere. În lipsa

5
acestui acord, directoratul va cere acordul adunării generale ordinare, care va decide în
această privinţă cu o majoritate legală de 3 pătrimi din numărul voturilor acţionarilor prezenţi.
Membrii consiliului de supraveghere sunt obligaţi să participe la adunările generale ale
acţionarilor.

Bibliografie:

Gheorghe, C. (2013), Drept comercial român, Editura C.H. Beck, București,

Legea nr.31/1990