Scala de depresie Hamilton

1. Starea depresiva (tristete, deznadejde, lipsa de interes)

0 – lipseste
1 – pesimism, tristete, deznadejde
2 – Accese de plans ocazionale
3 – accese de plans frecvente
4 – pacientul dezvolta aceste stari numai in timpul comunicarii (verbale si
non-verbale)

2. Sentimente de vinovatie
0 – lipsesc
1 – autorepros, a acea senzatia ca a dezamagit anumite persoane
2 – idei de vina sau meditatie asupra greselilor din tercut sau a actiunilor
imorale
3 – boala actuala este pedeapsa
4 – aude voci acuzatoare sau denuntatoare sau / si are halucinatii vizuale
inspaimantatoare. Iluzii de vina.

3. Ideea de “suicid”
1 – lipseste
2 – simte ca viata nu trebuie traita
3 – isi doreste sa fie mort sau orice gand despre o posibila idee de suicid
4 – tentative de suicid

4. Insomnie (seara devreme)

0 – nu exista nici o dificultate de a adormi
1 – se plange de dificultati de a adormi
2 – se plange de dificultati de a adormi in timpul noptii

5. Insomnie (mijlocul noptii)

0 – nu exista dificultati de a adormi
1 – pacientul se plange de neliniste si de deranj in timpul noptii
2 – plimbari in timpul noptii (fiecare sculare din pat primeste 2 puncte, in
afara de satisfacerea nevoilor organice)

6. Insomnie (dimineata)
0 – nu exista dificultati
1 – se trezeste dimineata devreme, dar se culca la loc
2 – nu mai poate dormi odata sculat din pat

7. Munca si activitati
0 – nu exista dificultati
 1 – sentimente si ganduri de incapacitate asociate cu activitati ca: munca
si hobby-uri
2 – pierderea interesului in activitati (munca si hobby-uri) declarate de
pacient sau observate indirect prin: neatentie, indecizie (pacientul simte ca
trebuie sa se apuce de o activitate / munca)
3 – scadere a timpului actual folosit pentru activitati sau scadere a
productivitatii in munca (in cazul spitalizarii, acest scor se acorda daca
pacientul isi petrece mai putin de 3 ore/zi in activitati – munca in
interiorul spitalului sau hobby-uri, fara sa desfasoare munca de garda)
4 – oprirea din munca datorata bolii in curs (in cazul spitalizarii, acest
scor se acorda daca pacientul nu se angajeaza in nici o activitate in afara
de munca de garda sau pacientul nu reuseste sa desfasoare munca de
garda neasistat)

8. Retardare (scadere a ritmului ideativ si a ritmului vorbirii, afectarea

abilitatii de concentrare, activitate motorie scazuta)
0 – ritm de vorbire si ideativ normal
1 – o usoara incetinire in timpul interviului
2 - incetinire evidenta in timpul interviului
3 – interviu dificil
4 – interviu imposibil

9. Agitatie
0 – nu exista
1 – lipsa de nervozitate
2 – se joaca cu mainile, parul, neliniste evidenta
3 – se misca mereu, nu poate sta linistit
4 – isi frange mainile, isi maninca unghiile, se trage de par, este grabit

10.Ancietate la nivel psihic (psihic anxios)

 tensiune si iritabilitate subiectiva, pierderea concentrarii
 manifesta ingrijorare in probleme minore
 teama
 frica exprimata fara a fi intrebat
 sentiment de panica
 sentiment de nerabdare
0 – lipsesc
1 – slabe
2 – moderate
3 – severe
4 – reduc pacientul la neputinta
11.Anxietate la nivel somatic
 simptome patologice ce insotesc anxietatea cum ar fi:
o la nivel gastro-intestinal: gura uscata, indigestie, diaree,
crampe, stare de voma
o la nivel cardio-vascular: palpitatii, dureri de cap
o la nivel respirator: hiperventilatie, oftaturi, suspine
o frecventa urinarii
o transpiratii
o ameteli, vedere incetosata
o tiuit in urechi

0 – lipsesc
1 – slabe
2 – moderate
3 – severe
4 – reduc pacientul la neputinta

12.Simptome somatice: gastro-intestinale

0 – nu apar
1 – pierderea apetitului dar mananca fara isistenta personalului
2 – dificultati in hranire fara indemnurile personalului]

13.Simptome somatice generale

0 - nu apar
1 – senztie de greutate in membre, spate sau cap, dureri de spate, de cap,
musculare, pierderea energiei
2 – orice simptom evident primeste acest scor

14.Simptome genitale
 pierderea libidoului, tulburari de menstruatie
0 – nu apar
1 – slabe
2 – severe

15.Hipocondrie
0 – lipseste
1 – se retrage (fizic) de la sine
2 – preocupare pentru starea de sanatate
3 – convingerea puternica a existentei unei boli fizice
4 – iluzii hipocondriace

16.Pierderea greutatii
 0 – nici o pierdere in greutate
1 – pierdere probabila de greutate asociata bolii prezente
2 – pierdere sigura de greutate (parerea pacientului)

17.Autoanaliza
0 – constientizeaza starea depresiva si boala
1 – constientizeaza boala, dar o atribuie mancarurilor proaste,
suprasolicitarii, nevoii de odihna etc.
2 – neaga ca ar fi bolnav

Interpretarea reazultatelor:

0-7: depresie normala

8-17: depresie slaba
18-25: depresie moderata
peste 26: depresie severa
 Foaie de raspuns – HAMILTON

1. Stare depresiva

2. Sentimente de vinovatie

3. Ideea de “suicid”

4. Insomnie (seara devreme)

5. Insomnie (mijlocul noptii)

6. Insomnie (de dimineata)

7. Munca si activitati

8. Retardare

9. Agitatie

10. Anxietate la nivel psihic

11. Anxietate la nivel somatic

12. Simptome somatice: gastro-intestinale

13. Simptome somatice: generale

14. Simptome genitale

15. Hipocondrie

16. Pierderea greutatii

17. Autoanaliza

TOTAL

PANICA
Adeseori, pragul cabinetului meu este trecut de persoane în a caror privire se
citeste "am fost pe la atâtia medici, tu esti singurul care mi-ai scapat". Motivul îl
reprezinta manifestarile fiziologice, mai mult decât deranjante, care vin în
contradictie cu toate rezultatele analizelor medicale facute: perfect sanatos.
Aceste persoane au sentimentul subit, neasteptat si deseori coplesitor al terorii si
aprehensiunii acompaniat de simptome somatice la nivelul multiplelor organe si
sistemelor cum ar fi dispnee, palpitatii si slabiciune, similare cu cele care survin
în cursul unui efort fizic intens sau într-o situatie amenintatoare de viata. Aceste
apar deseori brusc si fara atentionare când individul este implicat într-o activitate
relativ neamenintatoare si nestresanta ca intrarea într-un magazin, conducerea
unei masini sau lucrul la birou. Persoana respectiva devine nelinistita si
transpirata si este coplesita de sentimente de teroare, frica si de un destin tragic
iminent. Dispneea se poate produce cu o senzatie subiectiva de strangulare sau
de sufocare, iar palpitatiile si durerile toracice sunt uneori atât de severe, încât
crede ca are un atac de cord sau ca moare.

Aceasta este "cartea de vizita" a atacului de panica. Simptomele prezentate mai

sus ating vârful în mai putin de 10 minute si se remit în 20 pâna la 30 minute.
Cel mai frecvent, primul atac survine departe de casa, deseori într-o situatie în
care persoana se simte prinsa în capcana sau preocupata ca se afla în centrul
atentiei. Raspunsul obisnuit este de a obtine ajutor, uneori mergând la cabinetul
medicului sau camera de urgenta, dar teama de obicei scade în acest moment.
Dupa atacul de panica urmeaza frecvent oboseala sau epuizarea si pacientul
poate dormi.

Panica se estimeaza ca survine la 1 pâna la 2 procente în populatia generala si

este o afectiune recidivanta. Cea mai frecventa vârsta de aparitie este sfârsitul
deceniului al doilea si începutul deceniului al treilea de viata. Panica tinde sa fie
familiala si atât tulburarile anxioase, cât si cele afective deseori coexista în
aceeasi familie. Daca o persoana este diagnosticata cu panica, mai mult de 18
procente din rudele de gradul întâi vor avea aceasta boala. Mai mult, studiile pe
gemeni au demonstrat o incidenta crescuta la gemenii monozigoti, sugerând ca
tulburarea anxioasa de panica poate avea o baza genetica.

Dupa atacuri repetate de panica, unii indivizi dezvolta anxietate anticipatorie,

încearcând se evite acele situatii care au fost cuplate cu atacuri de panica în
trecut. Multe persoane, în special femeile, cu un raport de doi la unu fata de
barbati, dezvolta agorafobia – o teama irationala de a fi singur sau în locuri
publice. Fara un tratament psihoterapeutic, evolutia atacurilor de panica si
agorafobie poate duce la un regim de viata restrictiv, marcat de preocuparea cum
sa se evite acele situatii care pot declansa un atac.
Alte complicatii ale panicii sunt depresia majora si abuzul de substante.
Aproximativ 60 pâna la 90 procente din pacientii cu panica dezvolta la un
moment al vietii lor o depresie majora si 20 procente au o tentativa de suicid.

Criterii de diagnostic pentru panica

În anumite momente în cursul tulburarii au survenit unul sau mai multe atacuri
de panica (perioade distincte de teama intensa sau disconfort); acestea au fost (1)
neasteptate si (2) nedeclansate de situatii în care persoana a fost în centrul
atentiei celorlalti
Fie 4 atacuri s-au produs în decursul unei perioade de 4 saptamâni, fie unul sau
mai multe atacuri au fost urmate de o perioada de cel putin o luna de teama
persistenta ca va avea loc un nou atac.
Cel putin 4 din urmatoarele simptome, care se dezvolta cel putin în cursul unui
atac
Scurtarea respiratiei (dispnee) sau senzatii de sufocare
Ameteala, senzatii de nesiguranta sau de lesin
 Palpitatii sau tahicardie
 Tremuraturi sau frison
 Transpiratii
 Senzatii de strangulare
 Greata sau suferinta abdominala
 Depersonalizare sau derealizare
 Amorteli sau senzatii de furnicaturi (parestezii)
 Îmbujorare sau frisoane (valuri de caldura sau senzatii de frig)
 Durere toracica sau disconfort
 Teama de moarte
 Teama de a-si iesi din minti sau de a face ceva necontrolat
În pragul iminentei atacului de panica, ca prim ajutor, ne pot fi de folos
urmatoarele reguli:

1. Amintiti-va ca desi sentimentele si simptomele dumneavoastra va înspaimânta

foarte mult, acestea nu sunt daunatoare sau periculoase;

2. Întelegeti ca prin ceea ce treceti dumneavoastra nu sunt de cât niste reactii

exagerate la stres a organismului dumneavoastra, de altfel sanatos.

3. Nu va luptati cu sentimentele dumneavoastra, sau sa încercati sa le

îndepartati. În plus, cu câte esti mai dispus sa le "privesti în fata", cu atât ele vor
deveni mai putin intense.
4. Nu adaugati panicii dumneavoastra gândul "ce mi se va întâmpla?". Acest
gând negativ, irational, "contracarati-l" cu un "ei si ce".

5. Ramâneti ancorati în prezent. Analizati ce se întâmpla cu adevarat comparativ

cu ceea ce credeti dumneavoastra ca "s-ar putea" întâmpla.

6. Evaluati în permanenta nivelul fricii dumneavoastra pe o scala de la 1 la 10

observând cum acesta creste si scade. Veti remarca faptul ca nivelul fricii
dumneavoastra nu va sta la un nivel înalt pentru mai mult de câteva secunde.

7. Observati ca atunci când renuntati a mai adauga, la teama dumneavoastra, alte

gânduri generatoare sau amplificatoare ale fricii, aceasta teama va începe sa se
estompeze.

8. Fiti mândru de dumneavoastra de progresul pe care tocmai l-ati facut, si

gânditi-va la cât de placut va simtiti în acel moment.

9. Amintiti-va de acel nivel 10 al atacului de panica, care este dupa

dumneavoastra "cel mai rau". Acela este confortul pe care l-ati avut înainte de
nivelul 10. Acesta a fost groaznic, dar temporar, iar tu ai supravietuit. Nimic rau
nu s-a întâmplat. Tu tocmai te-ai confruntat cu "ce-i mai rau".

PSIHOTERAPIA IN TULBURARILE FOBICE

În literatura de specialitate întâlnim urmatoarele categorii de tulburari fobice:

fobia simpla (de insecte, de înaltime, sânge etc.) în care o persoana nu prezinta
nici un simptom atâta timp cât nu anticipeaza faptul ca s-ar putea întâlni cu
obiectul fobiei sale; fobia sociala aceasta reprezentând o fobie mai complexa
datorita faptului ca persoana ce prezinta o astfel de tulburare se teme de lucruri
ce nu pot fi observate (aprecierile negative, teama de a fi respins de cineva,
critica, teama de a vorbi în public, de a mânca în public etc.) si agorafobia ce
reprezinta teama de a se afla în spatii aglomerate (magazine, cinematografe,
piete etc. de a calatori cu mijloace de transport în comun). De obicei, acestor
persoane le este teama de situatiile în care le este dificil sa iasa sau nu pot primi
un ajutor în caz de urgenta. Din punct de vedere fiziologic, la aceste persoane
întâlnim simptome ca de exemplu tahicardie, transpiratii, tremur, respiratie
accelerata, tensiune sau, dimpotriva, slabiciune musculara, furnicaturi în stomac,
senzatie de greata, senzatie de sufocare.

Ce s-a întâmplat, de fapt, cu persoanele ce prezinta astfel de tulburari (tinând

cont, bineînteles, si de particularitatea fiecarui caz în parte)? În primul rând, de-a
lungul existentei sale a existat un eveniment psihotraumatizant despre care am
putea spune ca sta la originea fobiei sale, sau care prin repetarea în timp a
acestui eveniment a dus la aparitia fobiei sale. Ulterior acestui eveniment,
persoana respectiva a început sa evite situatia (locul, obiectul, postura sa vis a
vis de o anumita situatie etc.). Aceasta evitare nu a avut decât rolul de a fixa
anxietatea, frica sa, treptat dezvoltându-si si o anxietate anticipatorie. În aceasta
situatie nou creata, de regula, apeleaza la ajutorul altei persoane (de exemplu, în
cazul agorafobiei, nu se deplaseaza, nu intra în magazine decât însotiti) care,
fara sa-si dea seama sau cedând în fata insistentelor pacientului, mentine reactia
acestuia de evitare, creându-se astfel un adevarat cerc vicios.

Cel mai usor mod de a controla o fobie este acela de a te confrunta cu situatia
care o produce, deoarece evitarea acesteia nu face decât sa mentina reactia de tip
fobic Însa, confruntarea cu o situatie pe care o persoana a evitat-o ani de zile
pare, la prima vedere, imposibila. Unul din demersurile psihoterapeutice folosite
în astfel de situatii poarta denumirea de desensibilizare, ce implica
destructurarea legaturii conditionate realizate de persoana respectiva între o
situatie si starea de anxietate. Desensibilizarea consta în expunerea gradata (atât
în plan real cât si în plan imaginativ) la situatia ce provoaca reactia fobica.

În cazul desensibilizarii în plan imaginativ, pacientul se confrunta doar mental

cu situatia fobica, aflându-se într-o stare de relaxare musculara si calm indusa de
catre psihoteraput. Desensibilizarea în plan real presupune confruntarea directa
cu situatia generatoare de teama. Este important de specificat faptul ca
desensibilizarea se face prin expunerea treptata la situatia fobica în baza unei
ierarhii cu trepte stabilite doar de un psihoterapeut.

În abordarea psihoterapeutica a tulburarilor obsesive, specialistul apeleaza si la

tehnici de sugestie si autosugestie prin utilizarea de formule sugestive. Acestea
au rolul de reda încrederea pacientul în propria persoana, si de a-i distrage
atentia de la gândurile negative cu continut anxiogen.

Sedintele psihoterapeutice de expunere sunt net diferite de expunerile spontane

la care este supus pacientul în viata reala, deoarece în cadrul procesului de
desensibilizare psihoteraputul are controlul asupra intensitatii si duratei
expunerii, pacientul putându-se retrage atunci când anxietatea devine
intolerabila.
Trebuie specificat faptul ca metoda prezentata mai sus este una specifica unui tip
de psihoterapie, tulburarile fobice putând fi tratate si prin alte metode
psihoterapeutice.