Curs Masaj Antistres Si Recuperator1 PDF

Masaj antistres şi recuperator
CURS STUDII DE MASTERAT:

KINETOTERAPIA ÎN EDUCAREA
ŞI REEDUCAREA FUNCłIONALĂ
Autori
Prof. Univ. Dr. Mârza-Dănilă Doina
Lector Univ. Dr. Alexe Dan Iulian
Editura Alma Mater

Bacău – 2012
ReferenŃi ştiinŃifici Conf. Univ. Dr. Gabriela Raveica
Conf. Univ. Dr. Gabriela Ochiană
Descrierea CIP a Bibliotecii NaŃionale a României

MÂRZA DĂNILĂ, DOINA
Masaj antistres şi recuperator / Mârza-Dănilă Doina,
Alexe Dan Iulian ; referenŃi şt.: Raveica Gabriela, Ochiană
Gabriela. - Bacău : Alma Mater, 2012
Caseta CIP Bibliogr.
ISBN 978-606-527-239-2
I. Alexe, Dan Iulian
II. Raveica, Gabriela
II. Ochiană, Gabriela
615.82
ISBN 978-606-527-239-2
Cuprins
Cuvânt înainte ......................................................................................................................................4

Capitolul I. Organismul uman şi stresul...............................................................................................5
Scop..............................................................................................................................................5
Obiective operaŃionale..................................................................................................................5
1.1. Elemente de teorie generală a stresului .........................................................................................5
1.2. Principalele căi care mediază răspunsul la stres..........................................................................10
1.3. ReacŃia organismului la stres.......................................................................................................13
1.4. Efectele stresului asupra principalelor funcŃii şi organe .............................................................15
1.5. Stresul şi patologia ......................................................................................................................19
1.6. Controlul stresului / capacitatea de înfruntare a solicitărilor / coping-ul ....................................23
Rezumat..............................................................................................................................................25
Bibliografie.................................................................................................................................25
Evaluare......................................................................................................................................26
Capitolul II. Repere privind elementele interesate în aplicarea masajului şi efectele generale ale
acestuia asupra organismului .............................................................................................................31
Scop............................................................................................................................................31
Obiective operaŃionale................................................................................................................31
2.1. GeneralităŃi despre piele..............................................................................................................31
2.2. Atingerea, ca simbol şi importanŃa sa în viaŃa omului ................................................................34
2.3. Mâna, ca instrument de acŃionare în aplicarea masajului............................................................36
2.4. Efectele generale ale masajului asupra organismului şi a structurilor sale .................................39
Rezumat..............................................................................................................................................43
Bibliografie.........................................................................................................................................44
Evaluare..............................................................................................................................................45
Capitolul III. Masajul clasic relaxator................................................................................................47
Scop............................................................................................................................................47
3.1. Procedeele şi tehnicile masajului clasic relaxator .......................................................................47
3.2. ParticularităŃi de aplicare a procedeelor şi tehnicilor de masaj clasic relaxator asupra diferitelor
regiuni ale corpului.............................................................................................................................53
3.3. Rolul masajului clasic relaxator în combaterea stresului fizic şi psihic......................................67
Rezumat..............................................................................................................................................68
Bibliografie.........................................................................................................................................69
Evaluare......................................................................................................................................69
Capitolul IV. Masajul antistres...........................................................................................................73
Scop............................................................................................................................................73
4.1. Caracteristicile masajului antistres..............................................................................................73
4.2. Efectele masajului antistres.........................................................................................................75
4.3. Tehnica de testare a gradului de relaxare în masajul antistres ....................................................76
4.4. Tehnica de aplicare a masajului antistres ....................................................................................76
Rezumat............................................................................................................................................100
Bibliografie.......................................................................................................................................101
Evaluare............................................................................................................................................102
3
Cuvânt înainte
Din 1936, când Hans Selye a lansat termenul de stres, adaptat biologiei sub numele
de stress of life, acesta a dobândit o asemenea notorietate încât a intrat în limbajul curent
peste tot în lume, cu un înŃeles mai mult sau mai puŃin bine definit. Cum era şi firesc,
publicul larg, dar adesea şi persoane calificate i-au atribuit sensuri depărtate de cel
originar, ceea ce nu putea să nu ducă la confuzie şi la interpretări eronate.
"Stresul a apărut o dată cu viaŃa, fiind un atribut al viului. Fără stres nu există nici
viaŃă şi nici evoluŃie, dar în exces devine dăunător. Acesta este stresul, şi bun şi rău,
întotdeauna prezent şi necesar" (Selye, H., 1976).
ViaŃa omului modern se derulează în ritmuri alerte şi într-un cadru cu totul nou faŃă
de generaŃiile anterioare. ViaŃa în oraşele moderne, supraaglomerate şi poluate, solicitările
fizice şi mai cu seamă psihice, viaŃa într-o continuă competiŃie, fac ca omul zilelor noastre
să se îndepărteze tot mai mult de viaŃa trăită doar cu câteva generaŃii mai înainte. ViaŃa
omului modern este într-o permanentă stare de stres.
În noua sociogeneză impusă de urbanizare la om se găsesc destule motive pentru
trăirea unor stări perpetue de stres. Fie că ele se datorează supraaglomerării, fie că sunt
urmarea unor greşeli de dietă, de microclimat sau cel mai frecvent a tuturor acestor factori,
rezultatul global este o stare persistentă de stres supraliminal. ConsecinŃele care decurg
din aceasta sunt lesne de întrevăzut şi, de fapt, suntem contemporani cu ele: tulburări de
comportament, incidenŃă mare de boli cardiovasculare, de ulcer gastroduodenal, de aşa
numite boli infecŃioase condiŃionate.
Date fiind toate aceste aspecte, este de la sine înŃeles că depistarea celor mai
eficiente modalităŃi de acŃionare în sensul asigurării protecŃiei persoanei în faŃa stresului
sau a combaterii efectelor sale, prezintă o actualitate şi o importanŃă deosebită în condiŃiile
societăŃii actuale. Masajul, în general şi noua metodă prezentată în această lucrare, în
special, se încadrează în categoria acestor mijloace eficiente care pot fi folosite pentru
combaterea efectelor stresului, dar şi pentru asigurarea refacerii potenŃialului fizic şi psihic
al organismului după perioade de activitate solicitante.
Capitolul I.
Organismul uman şi stresul
Scop
Cunoaşterea noŃiunilor de bază referitoare la teoria generală a stresului, precum şi
a modului în care organismul uman reacŃionează sub influenŃa, mai mult sau mai puŃin
prelungită şi intensă, sub influenŃa stresului.
Obiective operaŃionale
După ce vor studia această unitate de curs, studenŃii vor putea:
să cunoască şi să înŃeleagă noŃiunile de bază specifice teoriei generale a stresului
să cunoască definiŃiile diverselor concepte specifice
să cunoască şi să înŃeleagă modul în care organismul uman reacŃionează sub
influenŃa stresului
1.1. Elemente de teorie generală a stresului

NoŃiunea de stres a apărut şi s-a dezvoltat în paralel cu amplificarea şi introducerea
în medicina umană a cuceririlor biochimiei, cu trecerea de la tipul de medic clinician, care
îşi baza diagnosticul pe metodele semiologice, la investigaŃiile tot mai numeroase şi de
mare fineŃe oferite de tehnica modernă. ReacŃiile nespecifice ale fiecărei fiinŃe vii ne fac să
regândim structura organismului şi să-l studiem în complexitatea relaŃiilor şi interrelaŃiilor
care îl fac să funcŃioneze ca un sistem cibernetic perfect.
Termenul de stres a intrat în vocabularul biomedical relativ rapid după lansarea lui
de către H. Selye. După Selye (1984), "stresul este un termen sinonim cu o creştere a
glucocorticoizilor plasmatici şi cu alte modificări asociate, mereu aceleaşi, iar termenul de
stresor se referă la stimulii care evocă răspunsul la stres".
Atât în vorbirea curentă, cât şi în literatura de specialitate, termenul de stres se
asociază cu diferite stări maladive, cu situaŃii de suprasolicitare a organismului sau este
folosit cu nuanŃă de oboseală şi epuizare. Termenul de stres acoperă o largă arie de stări
în care organismul nu face faŃă solicitărilor, sau se găseşte într-o stare tensională extremă.
Cuvinte ca stres, anxietate, tensiune sau / şi psihosomatic au acum un loc larg în
limbajul curent. Este adevărat că, multora dintre noi, viaŃa ne pare mai complexă şi
căutarea unui echilibru personal ni se pare dificilă. Comună fiecărei generaŃii, problema
adaptării la ritmul de viaŃă actual, la exigenŃele vieŃii sociale, la ritmul necesar de formare a
unor deprinderi, devine crucială, iar structurile sociale şi familiale - ca valorile tradiŃionale -
par incapabile să propună răspunsuri eficace.
Din punct de vedere al implicării în patologie, după Coculescu şi Pătraşcu (citaŃi de
Iamandescu, I.B., 1999), "stresul trebuie înŃeles atât ca favorizant al îmbolnăvirilor, cât şi
ca rezultat al prezenŃei bolii". În patologia umană sunt cunoscute grave boli psihice sau / şi
boli apărute ca efect imunodepresor al stresului, mediate în parte de peptidele opioide
endogene şi de glucocorticoizi.
Definirea stresului, în sensul conŃinutului, este tot atât de dificil de realizat ca şi
însăşi definirea vieŃii sau a morŃii. Din punct de vedere biologic, starea de viu se defineşte
5
prin cele trei proprietăŃi obligatorii pe care trebuie să le deŃină: metabolism, reactivitate şi
autoreproducere. Fiecare din ele pot fi modificate de factorii mediului extern, de factorii
stresanŃi şi, mai mult decât atât, reactivitatea nu poate exista, nu se poate manifesta în
absenŃa factorilor de stres. Odată prezentate aceste elemente de biofiziologie, vom putea
înŃelege şi vom fi de acord cu Selye (1984), când postula: "viaŃa fără stres nu poate exista,
aceasta înseamnă moarte".
Utilizarea termenului de stres include trei situaŃii, în funcŃie de înŃelesul acordat:
stresul ca tensiune sau forŃă aplicată asupra organismului; stresul ca răspuns fiziologic al
unei fiinŃe aflate sub acŃiunea unui stresor; stresul în contextul psihologic, descris ca fiind
incapacitatea de a înfrunta anumite evenimente din mediul înconjurător.
În studiul stresului s-au conturat, în timp, două direcŃii: investigaŃii privind răspunsul
fiziologic al organismului stresat şi investigaŃii asupra răspunsului psihologic. Cercetările în
direcŃia răspunsului fiziologic au vizat reacŃia suprarenalei, atrofia timolimfatică şi ulcerul
gastroduodenal. Latura psihică a fost studiată prin prisma modului în care sistemul nervos
interpretează şi răspunde la o gama largă de evenimente din mediul înconjurător.
Plecându-se de la studiile reacŃiilor hormonale în sindromul de stres, s-a ajuns la
implicarea necondiŃionată a sistemului nervos (somatic şi vegetativ) iar, în prezent, studiile
sunt axate pe reacŃia de comportament şi reacŃiile psihologice.
În afara mecanismelor fiziologice şi psihologice, care stau la baza reacŃiilor umane
la stres (derivate din evoluŃia filogenetică), se pare că oamenii au capacitatea de a activa
reacŃiile la stres ca rezultat al circumstanŃelor interpretate în termeni cognitivi. Specia
umană posedă, de asemenea, atributul memorării unor stări de stres, ceea ce face
posibilă apariŃia întregului cortegiu al reacŃiilor la stres doar prin reamintirea şi retrăirea
mentală a acestei stări.
Răspunsul nespecific al organismului la stres trebuie înŃeles ca un fenomen de
ocrotire şi apărare a funcŃiilor vitale ale organismului (respiraŃie, activitate cardiacă,
nervoasă, digestivă etc.). Răspunsul nespecific se derulează pe fondul desfăşurării
nestingherite a funcŃiilor vitale ale organismului. EvoluŃia în timp a fiinŃelor vii şi a reacŃiilor
de păstrare şi perpetuare a lor a selectat mijloacele cele mai perfecŃionate de aparare,
mijloace care să nu tulbure buna desfăşurare a fenomenelor esenŃiale de menŃinere şi
perpetuare a vieŃii.
Solicitările prea mari sau de lungă durată vor determina antrenarea şi a mijloacelor
cu răspuns specific. Atunci unele funcŃii vitale vor fi perturbate şi deviate din desfăşurarea
ritmică a activităŃii lor. VariaŃia funcŃiilor organismului nu poate depăşi limitele pe care
organismul le-a moştenit, deviaŃiile constantelor fiziologice fiind totdeauna încadrate în
acei parametri care permit menŃinerea funcŃiilor vieŃii. Homeostazia, acest echilibru interior,
este reglată cibernetic, în interdependenŃă cu toate funcŃiile vitale, în aşa fel încât fiinŃa să
supravieŃuiască. Solicitările intense sau de lungă durată determină răspunsuri ce
depăşesc posibilităŃile de reglare şi echilibrare, ceea ce duce implacabil la pierderea
funcŃiilor care dau calitatea de viu.
Toate răspunsurile implicate, fie că sunt comportamentale, fie că sunt fiziologice,
pot fi considerate ca adaptative, prin aceea că ele tind, fie să minimalizeze, fie să
îndepărteze fiinŃa vie de o sursă de pericol real sau potenŃial. Sindromul tradus prin
răspunsul stereotip al organismului la acŃiunea diferiŃilor factori nocivi, a fost denumit
sindrom general de adaptare (SGA) sau sindrom de stres biologic.
Hans Selye a utilizat termenul de stres, în 1950, spre a desemna "un ansamblu de
reacŃii ale organismului faŃă de o acŃiune externă exercitată asupra sa de către un evantai
larg de agenŃi cauzali: fizici, chimici, biologici, psihici; constând în apariŃia unor variate
modificări morfo-funcŃionale, în special endocrine". În cazul unei acŃiuni de mai lungă
durată a agentului stresor, aceste modificări îmbracă forma a ceea ce Selye a numit, încă
din anul 1936, Sindromul general de adaptare (SGA) care "cuprinde totalitatea
mecanismelor nespecifice (apar la oricare dintre agenŃii declanşanŃi), capabile să asigure
mobilizarea resurselor adaptative ale organismului în faŃa agresiunii care îi ameninŃă
integritatea morfologică sau a constantelor sale umorale" (Selye, H., 1984).
Selye (1984) studiază şi descoperă trei faze succesive în derularea sindromului
general de adaptare: reacŃia de alarmă, reacŃia de rezistenŃă şi faza de epuizare.
• "ReacŃia de alarmă se traduce prin modificări induse de către sistemul nervos
simpatic şi de medulosuprarenală, având loc şi o activare a corticosuprarenalei. În
această fază, iniŃial are loc o scădere a rezistenŃei organismului, astfel că agresorii
foarte puternici pot produce moartea.
• ReacŃia de rezistenŃă apare când acŃiunea agresorului persistă, iar organismul îşi
creează un echilibru, reuşind să se adapteze la noua situaŃie. Semnele reacŃiei de
alarmă sunt estompate, iar capacitatea de rezistenŃă urcă peste nivelul normal.
• Faza de epuizare se înregistrează după ce întreaga energie de adaptare a
organismului a fost epuizată sub acŃiunea suficient de prelungită a unui agresor.
Puterea de adaptare a organismului fiind limitată, se ajunge la epuizare".
Meritul lui Selye constă în a fi reuşit să observe şi să reŃină răspunsul stereotip,
reacŃiile comune ale organismelor expuse stresului. Teoria stresului a evoluat mereu,
devenind complexă şi îmbogăŃindu-se prin descoperiri, adăugându-şi noi valenŃe, dar
rămânând în esenŃă firul care uneşte reactivitatea comună tuturor organismelor vii, oricât
de simple sau oricât de superioare ar fi organizate ele.
ParticularităŃile individuale intervin determinant în răspunsul la acŃiunea stresului; în
condiŃii similare stresul provoacă, la unii subiecŃi, reacŃie de echilibrare a homeostaziei, pe
când la alŃii se ajunge rapid la faza de epuizare sau chiar de şoc.
Figura nr. 1. Fazele stresului (Melgosa, J., 2000)
ReacŃia nespecifică este primul răspuns pe care organismul viu îl dă la acŃiunea

unor agenŃi stresanŃi, răspuns ce poate fi urmat, în unele cazuri, de reacŃii specifice.
Răspunsul nespecific este placa turnantă a întregului sistem reacŃional, care
recepŃionează şi răspunde instantaneu, încearcă şi reuşeşte aproape în fiecare clipă să
restabilească homeostazia, cu ajutorul reacŃiilor nespecifice pe care le realizează fără a
mai solicita sistemele specializate. Dacă acest răspuns de adaptare nespecifică nu este
suficient să restabilească echilibrul homeostazic, atunci vor fi afectate celelalte sisteme
pentru a da un răspuns specific adecvat. Placa turnantă a echilibrului homeostazic, prin
legăturile sale neuro- şi hormonoreglatoare, are proprietatea de a solicita selectiv exact
sistemul cel mai specializat şi capabil să dea răspunsul cuvenit situaŃiei date.
M. Ighehart (1991) găseşte în teoria lui Selye trei implicaŃii importante:
• "efectele stresului se adună cu timpul;
7
• analiza efectelor patologice ale stresului asupra organismului;
• efectele stresului sunt cumulative".
Irina Holdevici şi I. Vasilescu (1993), specifică:
• "situaŃia stresantă - se referă la un stimul nociv sau la un eveniment cu semnificaŃie
puternică afectogenă;
• starea organismului – caracterizată printr-o tensiune acută, printr-o supraîncărcare
ce impune mobilizarea tuturor resurselor fizice şi psihice ale organismului pentru a
face faŃă ameninŃărilor".
În activităŃile directe, individul se opune situaŃiilor stresante, modificând relaŃiile sale
cu mediul ambiant prin anumite strategii (cf. Holdevici şi Vasilescu, 1993):
• "pregătirea pentru preîntâmpinarea situaŃiilor stresante;
• acŃiuni agresive la adresa agentului stresant;
• comportamente de evitare;
• reacŃie de apatie sau comportament lipsit de speranŃă".
Filozoful francez Cl. Bernard (citat de Andre, C. Şi Lelord, F., 1995) demonstrează
că "mediul intern al organismului nu se schimbă în raport cu mediul extern care este în
continuă schimbare".
După unii autori (M. Epuran, 1996), "stresul este perceperea unei ameninŃări, mai
precis percepŃia unei incapacităŃi de a face faŃă cerinŃelor, ca răspuns apărând tendinŃa de
fugă sau de luptă (flight or fight), iar dacă acestea nu sunt posibile făcându-se simŃită
presiunea sau încordarea".
Printre caracteristicile stresului se numără:
• poate fi o reacŃie de subsolicitare sau de suprasolicitare
• adesea e însoŃit de o autoevaluare negativă, provenită din experienŃele negative
anterioare
• este dependent de experienŃă (dacă ai capacitatea de a face faŃă stresului - coping
- nu vei fi afectat în viitor, incapacitatea respectivă putând conduce la îmbolnăviri
serioase).
Stresul este văzut de unii autori (Epuran, M. ş.a., 2001), atât ca proces, cât şi ca
stimul.
După McGarth (citat de Epuran, M. ş.a., 2001), stresul apare când există un
dezechilibru între cerinŃele percepute şi percepŃia capacităŃii organismului de a răspunde.
Dezechilibru perceput
CerinŃe,
între cerinŃe şi capacitatea Răspuns
obiectiv
de răspuns
Figura nr. 2. Stresul ca proces (Epuran, M. ş.a., 2001)
ReacŃie de stare
Stres AmeninŃare
anxioasă
Figura nr. 3. Stresul ca stimul (Epuran, M. ş.a., 2001)
În schema anterioară, stresul este considerat stimul pentru anxietate.

Pentru a evita confuziile posibile datorate varietăŃii de conotaŃii existente pentru
stres, Marita Inglehart (citată de Epuran, M. ş.a., 2001) se va referi la faptul ca
evenimentele critice ale vieŃii conduc la tensiune. Această tensiune va motiva individul să-
şi restabilească consistenŃa cognitivă în cadrul viziunii proprii despre viaŃă. Autoarea
aduce ca argumente faptul că însuşi Selye găsise, în 1976, 110.000 publicaŃii pe tema
stresului, foarte diferite ca nivel de analiză. Aspectele fiziologice ale stresului au fost
cercetate de Cannon (1929), Selye (1956), cele psihologice de Lazarus (1966), iar cele
sociale de Smelser (1963). În continuare, termenul de stres a fost definit foarte diferit, în
funcŃie de nivelul analizei propuse. Termenul de stres, spune M.Inglehart (1991), este
folosit pentru a descrie stimulii care produc anumite reacŃii de stres (definiŃie prin stimuli);
el este de asemenea folosit pentru a descrie reacŃiile însăşi (definiŃie prin răspuns), sau
pentru a descrie procesele mediatoare - intervening processess (Lazarus, S., Folkman,
R.S., 1984). Utilizarea preferenŃială a termenului de tensiune evită deci unele neajunsuri
ale polisemiei termenului de stres.
Stresul poate avea cauze fizice:
• foamea, boala, dezechilibrele alimentare;
• surmenajul fizic, oboseala;
• schimbările de climă excesive;
• zgomotul (după un sondaj IFOP din 1978 zgomotul este factorul nr.1 de stres
pentru 32% din persoanele integrate);
• perturbările de ritm biologic; cel ce lucrează noaptea, pilot de linie etc.
• poluarea şi intoxicaŃiile.
dar, de asemenea, sunt şi numeroase cauze psihologice: frustrări, plictiseală, emoŃii
prea puternice, griji profesionale, schimbări de mediu....
Într-un mod general, schimbările, adică toate situaŃiile care necesită o adaptare, o
modificare de comportament impusă sunt generatoare de stres.
Noi nu reacŃionăm toŃi în acelaşi fel la diferiŃi agenŃi de stres fie ei fizici sau
psihologici. Pentru unii, un eveniment va fi primit ca stimulativ, pe când alte persoane îşi
vor pierde cumpătul. La fel, în faŃa unei agresiuni microbiene, un organism va mobiliza
toate resursele sale defensive şi nu va permite bolii să se instaleze, în timp ce altul se va
lăsa copleşit.
Boala nu este cauzată numai de cauze exterioare, ci depinde de şi calitatea
reacŃiilor noastre de apărare şi adaptare în faŃa agresiunilor. Noi reacŃionăm diferit, în
funcŃie de mai mulŃi factori:
• boli anterioare;
• constituŃie fizică;
• alimentaŃie;
• educaŃie;
• mediul înconjurător etc.
Factorii alimentari au o mare importanŃă, în măsura în care ei determină în parte
buna funcŃionare a sistemului nostru nervos şi glandular. Următoarele elemente
micşorează mult rezistenŃa noastră la stres:
• excesul de zahăr, mai ales cel prelucrat, superior;
• excesul de grăsimi, mai ales de origine animală;
• excesul sau insuficienŃa proteinelor;
• excesul de sare;
• excitante: cafea, Ńigări, alcool;
• alimentaŃia săracă în minerale (calciu, magneziu etc);
• alimentaŃia săracă în vitamine.
EducaŃia pe care am primit-o ne-a pregătit mai mult sau mai puŃin pentru a ne apăra
sau a ne adapta. Ea poate fi generatoare de stres neînvăŃându-ne să ne respectăm
limitele, angajându-ne în cursa pentru bani sau putere în detrimentul nevoilor noastre
biologice.
Pentru a evita pericolul de îmbolnăvire cauzat de stres, medicina modernă pune la
dispoziŃia omului sănătos o gama variată de mijloace fizice şi psihice care se adresează
organismului: tehnici de relaxare, descărcări adecvate hormonale produse de eustresul de
efort, masaj, acupunctură, presopunctură, gimnastică medicală, odihnă activă etc.
9
1.2. Principalele căi care mediază răspunsul la stres
Studiile experimentale au dovedit că există două căi principale prin care se
realizează răspunsul la stres, astfel (Stora, J.B., 1999):
• Calea neurohormonală este formată dintr-o serie de servomecanisme biologice cu
posibilităŃi de autoreglare. ScoarŃa cerebrală, prin senzorii săi, primeşte şi
selectează informaŃiile, apoi le transmite hipotalamusului, unde va avea loc
comutarea influxului nervos în reacŃie hormonală ce se transmite hipofizei şi
suprarenalei, iar prin circuit sanguin întregului organism.
• A doua cale de transmitere a răspunsului la stres se realizează prin intermediul
catecolaminelor eliberate sub influenŃa descărcărilor de acetilcolină de către
terminaŃiile nervilor vegetativi şi de către medulosuprarenală. O delimitare netă între
aceste două căi nu se poate face.
Atât la om, cât şi la vieŃuitoarele care posedă sistem nervos, acŃiunea factorilor
stresanŃi va fi receptată în primul rând la nivelul acestuia. Prin intermediul cortexului
cerebral, al formaŃiunii reticulate şi sistemului limbic, influxul nervos ajunge la hipotalamus.
Celulele neuroendocrine vor transforma semnalul nervos în mesager umoral (corticotropin
releasing factor – CRF, identificat în hipotalamus şi neurohipofiză).
Fără a intra în detalii, se impun unele precizări cu privire la structura, în mare, a
sistemului nervos central şi, mai ales, la localizările unor funcŃii şi la tipurile de reacŃii
declanşate de către diferitele segmente.
Astfel, la nivelul sistemului nervos, se disting trei regiuni diferite:
• axul central, format din măduva spinării, bulb, cerebel, creierul mijlociu şi
hipotalamus
• sistemul limbic (aria orbito-frontală, hipocampul, aria preoptică, septul, amigdalele)
• cortexul cerebral, porŃiunea cea mai dezvoltată la vertebratele superioare.
Prin studii experimentale, ablaŃie sau stimulare electrică a diferitelor porŃiuni ale
sistemului nervos, s-a reuşit să se identifice anumite funcŃii ale acestor zone şi reacŃii
induse în organism, astfel (Lazarus, R.S., Folkman, S., 1984):
Cortexul cerebral şi emisferele cerebrale, cunoscute ca neoencefal, reprezintă locul
de selectare şi dispeceratul de distribuire a impulsurilor spre efectori (aici se iau deciziile);
acesta este responsabil de funcŃiile cunoaşterii.
Sistemul limbic (paleoencefalul) este sediul principalelor reacŃii emoŃionale,
favorizând apariŃia reacŃiilor adecvate la stimulii noi. Acest segment elaborează o
reprezentare internă, o memorie a lumii interioare, cu care pot fi confruntate imaginile
mediului înconjurător. Structurile acestui segment îndeplinesc funcŃii bine precizate. Astfel,
stimularea electrică a nucleului amigdalian provoacă reacŃii simpatice şi parasimpatice,
secreŃie intensă de ACTH şi de corticosteroizi. Stimularea hipocampului produce mişcări
involuntare, precum şi un model modificat de secreŃie a corticosteroizilor. Prin stimularea
altor segmente ale sistemului limbic, se produc modificări ale presiunii sanguine, ale
ritmului cardiac, precum şi modificări pupilare.
Trunchiul cerebral, cu mezencefalul, ganglionii bazali şi hipotalamusul joacă un rol
esenŃial în stabilirea teritoriului, în căutarea de adăpost, hrană şi în reproducere. În
general, hipotalamusul, prin funcŃiile lui, influenŃează activităŃile necesare supravieŃuirii
individului în spaŃiu, este strâns legat de sistemul limbic şi este considerat centrul reglării
răspunsurilor autonome. Prin poziŃia lui, dar şi prin funcŃiile sale, este staŃia de releu care
comută sistemul nervos în reacŃie hormonală spre hipofiză. Cu ajutorul legăturilor
vasculare, factorii hipotalamici sunt dirijaŃi direct în hipofiza anterioară, determinând
răspunsul hormonal provocat de stresori. Hipotalamusul este implicat şi în unele reacŃii
emoŃionale.
Hipotalamusul, în situaŃii de stres, poate interveni pe trei căi:
• activând, pe cale neurogenă, sistemul catecolamin-ergic simpatoadrenal
• eliberând neurohormoni hipofizotropi
• sintetizând vasopresină şi peptide opioide
Sistemul nervos vegetativ şi suprarenala reprezintă o altă cale, integrată la prima,
de răspuns a organismului la starea de stres. Sistemul nervos simpatic este implicat în
producerea unor serii de modificări corespunzătoare efortului de pregătire pentru fugă sau
luptă. În cursul reacŃiilor emoŃionale, acesta acŃionează ca un mecanism de urgenŃă,
alături de medulosuprarenală. IntervenŃia lui şi a medulosuprarenalei se traduce prin
creşterea activităŃii cardiace şi dirijarea fluxului sanguin din viscere spre muşchii voluntari.
Starea de stres provoacă o reacŃie promptă a viscerelor inervate de sistemul nervos
simpatic, reacŃie tradusă mai cu seamă la nivel vascular.
Stimularea sistemului nervos vegetativ simpatic determină activarea
medulosuprarenalei cu secreŃie de adrenalină şi noradrenalină, hormoni cu efecte similare
sistemului nervos simpatic. Noradrenalina este mai activă în creşterea presiunii sanguine,
dar este mai puŃin eficace în efectele sale metabolice şi în relaxarea muşchilor netezi, în
comparaŃie cu adrenalina. În stările emotive, ca frica şi anxietatea, creşte debitul de
adrenalină, în timp ce noradrenalina răspunde mai lent, deşi în efort fizic nivelul circulant al
acestui hormon creşte. Referitor la aceste catecolamine se poate afirma că sunt secretate
în toate situaŃiile care necesită un răspuns activ al organismului şi o mobilizare a
resurselor energetice pentru a face faŃă agresiunii. În sens larg, se poate discuta de o
reacŃie simpatoadrenergică diferenŃiată după natura solicitărilor.
Drumul parcurs de influxul nervos declanşat prin stres, până la realizarea unui
răspuns al organismului este următorul: celulele neuroendocrine din hipotalamus secretă
CFR, care ajunge la lobul anterior al hipofizei prin intermediul sistemului port hipotalamo-
hipofizar. Prin aceste vene portale şi nu pe cale nervoasă este stimulată secreŃia de
ACTH. În cortexul suprarenal, ACTH determină secreŃia de glucocorticoizi, cortizol şi
corticosteron. Hormonii corticosuprarenali stimulează gliconeogeneza, asigurând energia
necesară efortului de adaptare la condiŃii de stres. Concomitent, glucocorticoizii produc
involuŃia timolimfatică, eozinopenie şi limfopenie.
Aceste reacŃii sunt caracteristice stării de alarmă, de adaptare fiziologică şi de
coexistenŃă în echilibru a organismului cu starea de stres. Este ceea ce se numeşte
reacŃie sintoxică. Prelungirea acŃiunii stresorului sau intensitatea mărită a acestuia va fi
urmată de reacŃii umoale cu traduceri clinice şi morfopatologice, datorită descreşterii
ACTH şi secreŃiei mărite de mineralocorticoizi.
Figura nr. 4. Organele, aparatele şi sistemele

organismului implicate în fiziologia stresului
(Melgosa, J., 2000)
11
Căile, releele şi staŃiile parcurse de către informaŃia declanşată de stres, precum şi
răspunsul organismului sunt reglate cibernetic pe baza proprietăŃilor de recepŃie,
transmitere şi modelare a intensităŃii prin retroinformare (feed-back). Astfel, un exces de
CRF poate inhiba secreŃiile endocrine. Surplusul de hormoni declanşat de ACTH va
reinforma sistemul hipotalamo-hipofizar, acŃionând ca inhibitori asupra secreŃiei de ACTH,
sistem denumit feed-back scurt. Selye a probat existenŃa unui mecanism de informare
corticoid sau feed-back lung. Nivelul crescut de corticoizi în sânge va avea efecte
inhibitare asupra secreŃiei de ACTH.
Figura nr. 5
Controlul hipotalamo-hipofizar al corticosuprarenalei (Levine, citat de Baba, A.I. şi
Giurgea, R., 1993)
Organismul, prin sistemele de reglare, reuşeşte să-şi menŃină homeostazia, chiar şi

în condiŃii vitrege, de influenŃare nefavorabilă exercitate de mediul înconjurător. În acelaşi
timp, prin homeoreză va avea loc o selectare a priorităŃilor în funcŃie de o anumită stare
fiziologică, mai ales la nivel tisular.
Figura nr. 6. RelaŃia sistem imunitar – sistem endocrin la factorii de stres (Khansari şi
colab., citaŃi de Baba, A.I. şi Giurgea, R., 1993)
ReacŃia organismului la factorii de stres nu se limitează numai la axul hipotalamo-
hipofizo-suprarenal, ci vor fi antrenate şi celelalte glande endocrine cu toŃi hormonii lor,
precum şi alte sisteme şi organe care concurează la realizarea homeostaziei.
Fiecare celulă a organismului este scăldată de mediul intern care vehiculează
substanŃele nutritive, iar cu ajutorul hormonilor secretaŃi de glandele endocrine şi vehiculaŃi
de către sânge va fi Ńinută la curent cu tot ce se petrece în organism.
În cursul evoluŃiei, organismele şi-au creat un bioritm pe care îl menŃin cu ajutorul
reacŃiilor de adaptare, atunci când condiŃiile de mediu se schimbă. Există un ritm circadian
al secreŃiei de ACTH-corticoizi, ritm ce va influenŃa şi răspunsul la stres al organismului, în
funcŃie de nivelul hormonal existent în momentul acŃiunii factorului ostil.
Figura nr. 7. Circuitul biochimic al stresului (http://www.infoforyourhealth.com)
1.3. ReacŃia organismului la stres

Modul de adaptare a organismului la mediu este controlat de sistemul nervos şi
sistemul endocrin. Sistemul nervos simpatic şi parasimpatic participă la elaborarea
răspunsurilor organismului la stimulii percepuŃi.
Încă din anii ‘30, cercetătorii s-au concentrat pe necesitatea de a localiza în
interiorul creierului reacŃiile emoŃionale. În timp, "s-au descris conexiunile între sistemul
limbic şi regiunile cortexului în reprezentarea mecanismului intern al emoŃiei (Papez,
1937), rolul fundamental al hipotalamusului în reacŃiile emoŃionale (Hess, 1955), legăturile
observate între undele cerebrale şi stările de relaxare" (Abrassart, J.L., 1990).
Mai târziu, Edmund Jacobson a abordat o poziŃie holistică faŃă de această
problemă, considerând că "experienŃa unei persoane stresate este caracterizată de un
răspuns global al organismului, care integrează toate sistemele: muscular, organic,
circulator, nervos şi hormonal" (Abrassart, J.L., 1990). El a pus sub semnul întrebării ideea
conform căreia, pornind de la o informaŃie senzorială receptată de organism, creierul
13
comandă muşchilor reacŃia corespunzătoare şi a propus corelarea reacŃiilor neuro-
musculare cu cele emoŃionale specifice fiecărei persoane şi înlocuirea ideii conform căreia
creierul comandă corpul cu aceea a existenŃei unei autoreglări biologice globale.
El a demonstrat că organismul reacŃionează direct şi prompt la orice schimbare
care intervine în mediul înconjurător, prin reacŃii coordonate de fapt de toate sistemele
enumerate mai sus.
Jacobson include în termenul de reacŃii neuro-musculare toate reacŃiile emoŃionale
analoage celor observate în timpul efortului voluntar, care apar la persoanele stresate.
Observând faptul că simpla evocare mentală a unei situaŃii produce aceleaşi reacŃii
ca şi situaŃia reală, el a propus o metodă de relaxare bazată pe autoevaluarea senzaŃiilor
musculare cu ajutorul unei succesiuni de contracŃii şi relaxări. Aplicând această metodă a
constatat că prin antrenament sistematic se poate obŃine relaxarea voluntară a muşchilor
şi, prin biofeedback, reducerea activităŃii circuitelor cerebrale şi sistemelor organice
afectate de stres.
Pornind de la perceperea unei situaŃii
/ eveniment, în organism se declanşează un
ansamblu întreg de reacŃii de evaluare, în
funcŃie de experienŃa anterioară în situaŃii /
evenimente asemănătoare. Acestea se
compară cu scopurile de atins în situaŃia
nouă şi rezultatele acestor evaluări dau
naştere la noi senzaŃii, care din sfera psihică
se vor repercuta asupra celei fizice,
determinând producerea unor noi reacŃii
neuro-musculare. De cele mai multe ori,
aceste reacŃii de evaluare nu se produc la
nivel conştient, devenind conştiente doar
reacŃiile neuro-musculare şi nici acestea în
faza incipientă, ci după ce s-au amplificat
suficient, astfel încât să devină jenante.
Doar o autoobservare atentă, bazată Figura nr. 8.
pe un antrenament sistematic, ne poate Simptomele stresului (Hindle, T., 2001)
permite conştientizarea modului în care
organismul nostru reacŃionează la evocarea unei situaŃii trecute sau la proiectarea mentală
spre o situaŃie viitoare. Ceea ce numim emoŃie este de fapt, în optica lui Jacobson (citat de
Abrassart, J.L., 1990), "un ansamblu de procese psihice şi neuro-musculare asociate".
În interacŃiunea cu lumea înconjurătoare, percepem realitatea prin intermediul
simŃurilor, iar cercetarea ştiinŃifică a demonstrat deja faptul că acestea au anumite limite.
Ca atare, perceperea realităŃii este influenŃată şi de trăirile interioare declanşate de situaŃia
respectivă (sentimente, emoŃii, care determină, la rândul lor, anumite senzaŃii corporale).
Practic, în timp, perceperea realităŃii devine un fel de proces condiŃionat, în care, la nivel
intern, se asociază situaŃia percepută cu trăirirle resimŃite anterior în situaŃii asemănătoare.
Pentru că, fiecare persoană are un mod propriu de a funcŃiona şi, mai ales, de a răspunde
prin anumite reacŃii în faŃa stimulilor primiŃi din exterior, perceperea realităŃii devine o
problemă de interpretare, subiectivă.
ApariŃia unor tensiuni psihice şi trăirea unor sentimente puternice la evocarea
mentală a unei situaŃii (sau chiar în faŃa situaŃiilor, datorită condiŃionărilor), determină
implicit şi apariŃia unor tensiuni musculare. Aceste tensiuni sunt normale şi necesare, în
cazul în care sunt bine adaptate necesităŃilor, pentru declanşarea acŃiunii. Dar pot apare
mai multe situaŃii în care aceste tensiuni musculare devin perturbatoare, astfel (Epuran, M.
ş.a., 2001):
• evaluarea greşită a situaŃiei (fie datorită incapacităŃii de a ne conştientiza corect
propriul corp, fie condiŃionărilor anterioare, fie unor sentimente ca frica, furia etc.) şi
declanşarea unor tensiuni musculare neadaptate corespunzător, ceea ce duce la încordări
inutile în cazul în care evaluarea trebuie să fie urmată de acŃiune, sau acumulare de
tensiuni musculare, prin neconsumarea acŃiunii. Tensiunile acumulate se permanentizează
şi dereglează o serie de funcŃii (în primul rând funcŃia circulatorie, prin comprimarea
pereŃilor vaselor de sânge şi apoi şi celelalte: respiratorie, digestivă etc.). Muşchii îşi pierd
elasticitatea, apar contracturi musculare care dezechilibrează aliniamentul corect al
corpului, acest dezechilibru putând accentua, la rândul său, perturbarea diverselor funcŃii.
• tulburările de sensibilitate pot conduce la înregistrarea unor senzaŃii eronate în
relaŃia cu stimulii exteriori, ajungându-se astfel la perceperea incorectă a realităŃii şi la
interpretarea sa în funcŃie de aceste senzaŃii greşite.
Toate aceste situaŃii conduc, în timp, la diminuarea şi pierderea flexibilităŃii mentale
şi fizice, apariŃia rigidităŃii în gândire şi mişcare, apariŃia dificultăŃilor de comunicare,
diminuarea capacităŃii de relaxare psihică şi fizică şi, implicit, la scăderea randamentului în
activităŃile zilnice.
Figura nr. 10. RelaŃia dintre stres şi randament

(Melgosa, J., 2000)
1.4. Efectele stresului asupra principalelor funcŃii şi organe

Se ştie că reacŃiile fiziologice modifică conduita, dar şi stările psihice se
repercutează asupra stării fiziologice, ambele putând determina disfuncŃii.
Anxietatea şi stresul conduc la modificări fiziologice. Modificările în dispoziŃiile
psihice, creşterea iritabilităŃii, sentimentele vagi de aprehensiune, sunt puse pe seama
scăderii glicemiei sanguine. Aceste simptome pot fi inversate crescând acest nivel al
glicemiei.
DisfuncŃiile psihofiziologice sunt simptome fizice cauzate de factori emoŃionali şi se
adresează unui organ care se afla sub controlul sistemului nervos autonom. Individul nu
15
este totdeauna conştient de stările lui emoŃionale. Iată o lista de dereglări care se produc
ca urmare a stresului: boli de piele, dureri musculare - crampe, mialgii, dureri de cap, astm
bronşic, tulburări cardiovasculare, tulburări gastrointestinale - ulcer, gastrite, colite,
constipaŃie, hiperaciditate, tulburări genito-urinare, tulburări endocrine.
Teoria psihanalitică pune unele disfuncŃii în alimentaŃie, respiraŃie şi altele pe
seama frustrărilor resimŃite de individ în legătură cu tendinŃele sale vitale care sunt
reprimate de societate.
Când cauzele fizice nu sunt cunoscute, reacŃiile se numesc psihosomatice.
"ReacŃiile fiziologice pot servi drept indicatori pentru dezvoltarea capacităŃii de a controla
comportamentul în situaŃiile de stres, prin conştientizare şi evaluarea realistă a acestei
capacităŃi "(Blank, L., Lewes, K., 1980). Factorii de stres afectează diferitele funcŃii din
organism, ca rezultat al influenŃei pe care stresul o exercită asupra sistemului
neuroendocrin.
Tulburări cardiovasculare
La persoanele expuse stresului apar tulburări cardiovasculare, acestea fiind
exprimate prin modificările frecvenŃei cardiace şi ale tensiunii arteriale. Stresurile repetate
sau acŃiunile prelungite se vor finaliza prin instalarea unei hipertensiuni constante, apariŃia
modificărilor morfopatologice vasculare sub formă de ateroscleroză, stenoză coronariană
şi infarct miocardic. Sistemul nervos vegetativ, mai cu seamă componenta sa simpatică,
acŃionează încă din primele momente asupra cordului şi arterelor. Componentei neuronale
i se adaugă hormonii reprezentaŃi de adrenalină, noradrenalină şi glucocorticoizi. Aceştia
vor produce şi modificări metabolice, printre care eliberarea de acizi graşi liberi cu un grad
ridicat de risc în formarea aterosclerozei. AcŃiunea vasoconstrictoare a noradrenalinei va
determina creşterea tensiunii arteriale, susŃinută în continuare de glucocorticoizi.
Concomitent, are loc o mărire a frecvenŃei cardiace, tradusă prin tahicardie.
Tulburări ale funcŃiei de reproducere

Hormonii hipofizari care controlează funcŃia organelor sexuale, gonadotrofinele,
sunt influenŃaŃi negativ de hormonii secretaŃi în stres. PrezenŃa ACTH la femei determină
chistizarea foliculilor ovarieni, împiedicând dehiscenŃa prin suprimarea secreŃiei de hormon
luteinizant hipofizar. InfluenŃe negative au loc şi asupra nidării ovulului fecundat, se reduce
supravieŃuirea embrionilor, se produce întreruperea sarcinii cu resorbŃia sau avortarea
produsului de concepŃie. La bărbaŃi, prezenŃa ACTH-ului sau a corticosteroizilor
diminuează producŃia de andogeni testiculari.
Tulburări de creştere şi dezvoltare

AcŃiunea catabolică a hormonilor elaboraŃi în timpul stresului va determina oprirea
creşterii şi dezvoltării tinerilor şi slăbirea adulŃilor şi persoanelor în vârstă. Catecolaminele
produc o intensificare a consumului de oxigen şi o creştere a metabolismului bazal,
mobilizează glicogenul hepatic şi muscular, la fel şi acizii graşi din depozite.
Glucocorticoizii acŃionează asupra grăsimilor şi proteinelor în acelaşi sens ca şi
catecolaminele. Concomitent, pe calea hipotalamo-hipofizară vor fi influenŃate şi secreŃiile
endocrine. SecreŃia de somatotrop se consideră a fi controlată de catecolamine.
Modificări ale funcŃiei imunitare

La organismele stresate, modificările nervoase şi endocrine determină o scădere a
rezistenŃei la diferite infecŃii. Stresul, distresul şi diferite boli psihiatrice sunt asociate cu
efecte imunosupresoare. La om, hormonul de creştere se secretă în cantităŃi mari în
stresurile fizice şi psihosociale. Principalii factori de stres care determină deprimarea
răspunsului imun sunt: stresul de căldură, stresul de frig, stresul de altitudine, stresul de
suprapopulare, izolarea, stresul alimentar, stresul de zgomot, mediul patogen, tratamentul
cu antibiotice.
ReacŃia glandei suprarenale

Prima reacŃie a suprarenalei la un factor de stres este eliberarea de adrenalină şi
noradrenalină, pentru ca într-o fază mai avansată să se elibereze hormonii
corticosuprarenalieni. Aceste secreŃii au rol în instalarea stării de rezistenŃă la acŃiunea
factorilor de stres. Orice solicitare a unui organism homeoterm, indiferent de natura lui
(stres psihic, metabolic, somatic), determină o secreŃie crescută de catecolamine. Natura
hormonului secretat de medulosuprarenală depinde de felul stresului. În acest sens, se
ştie că o scădere bruscă a tensiunii arteriale (un stres circulator) accentuează secreŃia de
noradrenalină, în timp ce o activitate musculară epuizantă, care este însoŃită de o
hipoglicemie, sau chiar într-o hipoglicemie indusă de o secreŃie crescută de insulină are
loc o intensificare a secreŃiei de adrenalină. În situaŃia în care factorul stresant acŃionează
o perioadă mai îndelungată, reacŃia suprarenalei este multifazică, producând modificări
accentuate în sistemul hipotalamo-hipofizo-suprarenal. Mecanismul feed-back de
autoreglare hormonală stă la baza activităŃii axului hipotalamo-hipofizo-suprarenal,
mecanism ce funcŃionează în dependenŃă de concentraŃia hormonilor glucocorticoizi din
sânge.
ReacŃia glandei hipofize

Hipofiza îndeplineşte rolul de dirijor în constelaŃia endocrină, prin intermediul ei
stabilindu-se legătura dintre sistemul endocrin şi nervos. Pe de altă parte, se ştie că prin
sistemele hipotalamo-hipofizo-suprarenal se intervine în mecanismele generale de reglare
a organismului, în adaptarea organismului la diferite acŃiuni ale mediului. În stările de
stres, când organismul face eforturi pentru adaptare, hipofiza, printr-o reacŃie foarte rapidă,
intervine realizând în acest fel modificări adecvate. Sistemul hipotalamo-hipofizar
reprezintă veriga principală care realizează homeostazia organismului. ExcitaŃiile din
mediul exterior, acŃionând asupra receptorilor nervoşi, determină un răspuns (răspunsul
primar) care prin stimulinele hipotalamice influenŃează secreŃia de hormoni hipofizari
corespunzători, determinând reacŃii endocrine specifice faŃă de factorul care a acŃionat.
Analiza intervenŃiei hipofizei la diferite stresuri a evidenŃiat că activarea hipofizo-
suprarenală nu este constantă în orice reacŃie de stres, că sunt situaŃii în care suprarenala
nu este principala glandă pentru adaptarea organismului. În funcŃie de intensitatea
factorului stresant şi reacŃiile sunt diferite. În cazul unui stres moderat, în care reacŃiile sunt
specifice, apare comanda nervoasă cu realizare endocrină, care însă nu este
standardizată, în timp ce în stresuri puternice răspunsul se produce cu o specificitate
scăzută.
ReacŃia glandei tiroide

Tiroida este una dintre glandele cele mai receptive la diferite acŃiuni ale mediului,
prezentând modificări de structură, funcŃie şi greutate. În stările de stres apare o
hipofuncŃie tiroidiană, cu reducerea greutăŃii glandei.
ReacŃia glandei epifize

Această glandă are în organism atât o contribuŃie nervoasă, cât şi una glandulară,
ceea ce o face comparabilă cu hipofiza. Antagonismul fiziologic al epifizei cu
hipotalamusul, care este Ńinta secreŃiei epifizare, este un argument în favoarea participării
acestei glande în reacŃiile de răspuns la stres. În momentul de faŃă, însă există date
insuficiente şi păreri diferite asupra participării epifizei la stările de stres.
17
ReacŃia timusului
În constelaŃia endocrină reactivă la stres, timusul ocupă un rol important. În
organismul stresat, timusul prezintă imaginea unui organ involuat, este o involuŃie
accidentală, reversibilă, în sensul că după ce factorul stresant a încetat să acŃioneze,
organul revine morfologic şi funcŃional la capacitatea normală. Alături de suprarenală,
timusul reprezintă un indicator bun al stărilor de stres, tocmai pentru că acest organ limfoid
răspunde extrem de rapid la agenŃii care induc modificări patologice sau care modifică
starea trofico-metabolică a organismului. Timusul intervine şi în menŃinerea homeostaziei
imunitare, prin hormonii sau substanŃele ce le secretă.
Dar ceea ce ne interesează practic şi ceea ce caracterizează experienŃa unei
persoane stresate este un răspuns global al organismului care integrează toate sistemele:
muscular, organic, circulator, nervos şi hormonal.
Edmond Jacobson (citat de Abrassart, J.L., 1990), a fost primul care a adoptat
această poziŃie holistică. El a pus sub semnul întrebării ideea foarte răspândită, după care
în urma unei informaŃii senzoriale, creierul dă ordin muşchilor să reacŃioneze. El a asociat
fiecărei reacŃii emoŃionale, reacŃii neuromusculare specifice unei persoane. Aceste
contracŃii musculare apar simultan cu reacŃiile sistemului nervos şi hormonal şi nu la
ordinul creierului. El a pus în evidenŃă, de asemenea, o interacŃiune reciprocă, un bio-
feedback între activităŃile cerebrale şi musculare. Se poate spune că, corpurile
reacŃionează direct la schimbările din mediul lor înconjurător, de fiecare dată, prin reacŃii
organice (sistem simpatic), reacŃii nervoase şi hormonale (sistem nervos central) şi reacŃii
musculare. Trebuie să abandonăm ideea că creierul comandă corpul pentru a o înlocui cu
aceea a unei auto-reglări biologice globale.
În general, în faŃa fiecărui eveniment trăit se reacŃionează, la nivel psihic cu o serie
de stări psihice, care pot fi atât pozitive (în cazul în care adaptabilitatea persoanei este
crescută) sau negative (în cazul unei adaptabilităŃi diminuate).
Stările psihice sunt definite de M. Epuran (2001) ca "acele forme ale manifestărilor
psiho-comportamentale exprimate în trăiri şi conduite declanşate de situaŃiile concrete din
activitatea specifică".
Dintre clasificările stărilor psihice, din punct de vedere al kinetoterapeutului şi
pacientului, prezintă interes cea realizată de M. Epuran (2001), din punct de vedere al
categoriilor în care se încadrează, astfel:
• cognitive: ale atenŃiei (concentrare, distragere, vigilenŃă), ale percepŃiei (seturi
perceptive-anticipative sau orientative), ale gândirii (claritate, confuzie, luciditate),
ale imaginaŃiei (vis cu ochii deschişi-reverie), ale memoriei (blocaj);
• afective: dispoziŃii (anxietatea), reacŃiile afective în situaŃii succes, de eşec,
frustrare etc. (entuziasm, bucurie, dezamăgire, amărăciune, supraapreciere,
autodispreŃuire ş.a.), sentimente (mândrie, ataşament, colaborare);
• conative / volitive: hotărâre, determinare, decizie de ris, îndârjire, combativitate,
agresivitate, laşitate, abandon etc.;
• ale conştiinŃei (sau ale sistemului psihic integral), numite stări psihice complexe
(Epuran, M., 1981), ca: stări de limită - pozitive sau negative, stări ale conştiinŃei,
aşa numitele stări alterate sau modificate de conştiinŃă (hiperluciditatea, transa,
distorsionările perceptive, agresivitatea, încrederea exagerată în sine etc.).
Stările psihice actuale pozitive au un revers, acela al stărilor negative, de
dezadaptare, care uneori merg spre patologie. Stările psihice actuale sunt dependente de
situaŃii.
Postulând relaŃia dublă activitate - trăire sau situaŃie - stare psihică înŃelegem de ce
stările psihice actuale - momentane sunt în acelaşi timp reacŃii - reflectări ale şi la situaŃii
specifice în care se află persoana, precum şi răspunsuri - conduite reglatorii sau
adaptative.
Gradul de adaptare al stărilor psihocomportamentale la situaŃii este un rezultat al
conjugării factorilor genetici-interni cu cei externi - educaŃionali, la care se adaugă cu
pondere tot mai mare efortul de autoformare şi autoeducare depus de persoană.
Un prim efort constă în învăŃarea unor conduite specifice fiecărui tip de situaŃie,
raportat desigur la particularităŃile personalităŃii persoanei.
Al doilea efort este îndreptat spre formarea de mecanisme de autoreglare a stărilor
psihice, mai ales a celor negative, pentru realizarea în acelaşi timp a unei conduite
adecvată situaŃiilor.
1.5. Stresul şi patologia

"În patologie, stresul poate interveni ca un factor adjuvant sau agravant, iar în bolile
plurifactoriale completează acŃiunea altui stresor, determinând starea maladivă. Îşi face
loc, însă şi ideea existenŃei unei patologii de stres, în care maladiile au etiologie
plurifactorială şi sunt produse de agenŃi nocivi nespecifici, de agenŃi stresanŃi ce pot
acŃiona singuri sau în asociaŃie cu agenŃi etiologici specifici, potenŃându-le specificitatea"
(Iamandescu, I.B., 1993).
În concepŃia patologiei moderne, macroorganismul rămâne factorul primordial în
interacŃiunea cu agenŃii nocivi de orice ordin ar fi ei. RezistenŃa organică a subiectului,
datorată zestrei genetice, căreia i se adaugă particularităŃile individuale (vârstă, stare de
sănătate, nivel imunitar etc.) reprezintă factori determinanŃi în apariŃia şi evoluŃia unei stări
maladive.
ReacŃia primară la stres va fi o atitudine de luptă sau de fugă. Se va încerca o
contracarare a pericolului potenŃial sau iminent. În cazul în care răspunsurile de luptă sau
fugă nu reuşesc să anihileze acŃiunile ostile ale mediului înconjurător, creierul va iniŃia
răspunsul nespecific de stres, tradus prin sindromul general de adaptare.
Tulburările patologice apar consecutiv devierii echilibrului fiziologic şi a
metabolismului, ca un răspuns la stres de mare intensitate sau de lungă durată. Selye
(1984) sugerează că "trecerea în sfera patologicului, cu traducere clinică, va avea loc în
faza a treia, faza de extenuare a sindromului general de adaptare. Prelungirea reacŃiei la
stres, cu epuizarea posibilităŃilor de reacŃie a organismului, poate duce la instalarea stării
de boală sau chiar la moarte. Există însă şi posibilităŃi de sensibilizare a organismului,
astfel ca ulterior stresuri mai puŃin intense să determine stări patologice. Răspunsul la
stres are şi acŃiuni favorabile, de fapt răspunsul apare ca o reacŃie de echilibrare şi
anihilare a factorilor adverşi. Eliberarea, încă din primele momente, a glucocorticoizilor
determină atenuarea reacŃiilor inflamatorii excesive. În felul acesta se încearcă limitarea
reacŃiilor care ar putea dezechilibra total organismul".
Stresorii puternici, brutali, nu produc reacŃia nespecifică şi în majoritatea cazurilor
conduc la îmbolnăvire. AgenŃii patogeni cu o mare specificitate, unele bacterii şi virusuri,
vor declanşa direct reacŃia specifică fără un prodrom nespecific.
Factorii de stres nu acŃionează aproape niciodată ca agenŃi maladivi unici. Bolile de
adaptare sunt plurifactoriale, agenŃii stresanŃi acŃionând fie simultan, fie succesiv, cu
efecte ce se sumează
Etapa actuală a cunoaşterii ne permite să afirmăm că stresul, prin solicitarea la care
supune organismul, prin influenŃa negativă pe are o exercită asupra sistemului timo-
limfatic şi a funcŃiei imunitare, este acela care favorizează apariŃia unor boli. Mai mult, în
absenŃa stării de stres, agentul etiologic nu este capabil să declanşeze boala.
ReacŃia nespecifică a organismului, ca răspuns la acŃiunea unui stres, solicită
mijloacele şi posibilităŃile de apărare, putând chiar să le blocheze. În felul acesta ele nu
mai sunt disponibile pentru a fi mobilizate împotriva unor agenŃi patogeni pe care, în
absenŃa stresului, organismul i-ar Ńine la respect. Macroorganismul se găseşte în echilibru
19
cu numeroşi agenŃi patogeni (paraziŃi, bacterii, viruşi), fără ca semnele de boală să se
manifeste.
AcŃiunea simultană sau chiar succesivă a unor stresori determină efecte patogene
în avalanşă şi nicidecum o simplă însumare aritmetică, după cum s-ar putea presupune. În
astfel de situaŃii stresorii determină la nivelul organismului o suprasensibilitate. Au fost
observate şi situaŃii de suprarezistenŃă, care apar în timpul sau imediat după reacŃia de
alarmă şi se manifestă în momentul acŃiunii altui factor agresiv. SuprarezistenŃa sau
suprasensibilitatea unui organism supus unui nou stres s-a demonstrat a fi determinată
prin descărcarea de hormoni hipofizari sau suprarenali. Instalarea suprarezistenŃei sau a
suprasensibilităŃii unui organism suspus stresului depinde de durata şi intensitatea
stresorului, precum şi de asocierea efectelor specifice ale stresului cu particularităŃile
individuale (vârstă, bază genetică etc.).
În problema proceselor care determină instalarea suprasensibilităŃii sau a
suprarezistenŃei la un nou stres, mecanismele sunt deosebit de complexe, cu intervenŃia
multor factori particulari, dependenŃi de subiect, ceea ce face în prezent aproape
imposibilă prevederea unuia sau altuia dintre răspunsuri. SuprarezistenŃa se poate
manifesta ca stare refractară a organismului, iar suprasensibilitatea ca o slăbire sau
epuizare a organismului.
Se impun unele precizări despre factorul organism ca partener al stresului.
Organismele tinere au posibilităŃi mai mari de adaptare la condiŃiile de mediu schimbate.
Biologic vorbind, organele care participă direct la sindromul general de adaptare au
posibilităŃi mai mari sau mai mici, răspunzând prompt sau cu întârziere, depinzând de
gradul lor de uzură. Astfel se explică de ce senilităŃii îi este caracteristic un grad mai mic
de adaptabilitate şi tot astfel se pot explica răspunsurile variate ale diferitelor organisme la
aceleaşi condiŃii de mediu. Cu cât sistemul hipofizo-suprarenal îşi menŃine mai mult timp
integritatea funcŃională, cu atât posibilităŃile de răspuns vor fi mai bune, chiar şi la o vârstă
foarte înaintată.
Există situaŃii de epuizare prematură a sistemului hipofizo-suprarenal, ceea ce va
determina posibilităŃi limitate de adaptare sau chiar răspunsuri inadecvate. Astfel pot
apărea răspunsuri exagerate la impulsuri minime cu epuizarea mecanismului endocrin.
Există multe asemănări între stadiul de epuizare produs de un stres puternic şi de scurtă
durată şi oboseala vitală ca o consecinŃă a vârstei înaintate.
În patologie se vorbeşte frecvent despre reacŃia la stres şi se definesc mai multe
entităŃi: reacŃia acută la stres, reacŃia de adaptare şi tulburarea de stres posttraumatică
(Gelder, M. ş.a., 1994).
ReacŃia acută la stres

Acest termen desemnează tulburările tranzitorii, de orice severitate sau natură, ce
apar la persoane sănătoase mintal, ca răspuns la situaŃii excepŃional de stresante.
Termenul se foloseşte pentru tulburări care se remit în interval de ore sau de câteva zile.
ReacŃiile mai prelungite ar trebui descrise ca reacŃii de adaptare, dacă sunt uşoare, sau ca
tulburări de stres posttraumatice (sechele tardive ale stresului) dacă sunt severe. Tabloul
clinic al reacŃiilor acute la stres este variat, cu o combinaŃie de agitaŃie, semne vegetative
de anxietate, răspuns limitat la stimulii din mediu, dezorientare vizibilă, stupor şi fugă.
Singurul tratament necesar este o discuŃie despre evenimentele stresante, cu câteva doze
de anxiolitic în cazuri severe.
ReacŃia de adaptare
Acest termen este folosit pentru a desemna tulburări uşoare sau tranzitorii care
durează mai mult decât reacŃiile acute la stres şi apar la subiecŃii sănătoşi mintal.
Simptomele sunt variate, cu o combinaŃie de îngrijorare, anxietate, depresie, concentrare
deficitară, iritabilitate şi comportament agresiv. Aceste tulburări sunt, în general, reversibile
şi durează de obicei doar câteva luni. Ele sunt legate strâns, în timp şi prin conŃinut, de
stresor (doliul, emigrarea, despărŃirea). Diagnosticul poate fi aplicat, de asemenea,
reacŃiilor emoŃionale faŃă de o invaliditate recentă, de exemplu după un accident vascular
cerebral sau după un accident rutier. Aspectul esenŃial este reacŃia inteligibilă şi
proporŃională cu severitatea experienŃei stresante şi nu depăşeşte ca durată perioada de
timp ce pare suficientă pentru adaptarea la schimbare. Tratamentul constă în psihoterapie
scurtă, destinată să ajute pacientul să se obişnuiască cu noua situaŃie şi să folosească pe
deplin calităŃile sale restante.
Tulburarea de stres posttraumatică

Acest termen indică o reacŃie intensă şi, de obicei, prelungită la stresori intenşi
(catastrofe naturale, dezastre provocate de oameni, agresiuni asupra propriei persoane).
prin convenŃie, această categorie, spre deosebire de reacŃiile acute la stres sau reacŃiile
de adaptare, poate fi diagnosticată la subiecŃi care au antecedente de tulburare mintală,
anterioare evenimentelor stresante.
Termenul este folosit când reacŃia este caracterizată prin vise chinuitoare recurente
sau amintiri intruzive repetate ale evenimentelor stresante iniŃiale, însoŃite de evitarea a tot
ce aminteşte de acele evenimente şi de simptome ce indică o stare de excitaŃie crescută
(iritabilitate, insomnie, concentrare deficitară). Unii pacienŃi relatează, de asemenea, o
incapacitate de a-şi aminti evenimentele în mod voluntar, sentimente de detaşare sau
indiferenŃă şi un interes diminuat pentru activităŃile zilnice.
Tulburarea de stres posttraumatică este socotită ca fiind mai frecventă în copilărie şi
la vârstă înaintată decât în alte momente ale vieŃii şi la persoanele cu tulburare psihică
anterioară faŃă de cele fără astfel de antecedente. În numeroase dezastre, victimele suferă
leziuni somatice şi acestea pot creşte probabilitatea unei reacŃii psihice prelungite, în
special când leziunea este la nivelul capului. ReacŃia apare de obicei la scurt timp după
evenimentul stresant, dar instalarea sa poate fi la câteva zile sau uneori mai târziu.
Majoritatea cazurilor se remit în decurs de şase luni, la o minoritate importantă sindromul
putând persista timp de mai mulŃi ani.
Toate reacŃiile la stres, prin stările psihice resimŃite, conduc la apariŃia şi
manifestarea unor tulburări anxioase care au urmări specifice asupra organismului.
Tulburările anxioase (anxiety disorders)

Sunt stări anormale, principalele lor caracteristici clinice fiind simptomele somatice
şi mentale ale anxietăŃii şi care nu sunt secundare unei boli cerebrale organice sau altei
tulburări psihice.
Tablou clinic
Tulburarea anxioasă generalizată (generalized anxiety disorder) se manifestă prin
simptome psihice şi somatice.
Simptomele psihice sunt: sentimentul de presimŃire amestecată cu teamă,
iritabilitate, concentrare dificilă, sensibilitate la zgomot şi nelinişte. PacienŃii se plâng
adesea de slăbirea memoriei atunci când, de fapt, resimt efectele unei concentrări
insuficiente; dacă se suspectează un deficit de memorie, trebuie făcută o investigaŃie
atentă pentru depistarea unui sindrom organic. Îngrijorările repetate constituie o parte
importantă a tabloului tulburării anxioase generalizate. Acestea sunt adesea provocate de
semnele hiperactivităŃii vegetative.
Aspectul unei persoane cu anxietate generalizată este caracteristic. FaŃa sa pare
încordată, fruntea este brăzdată, postura este tensionată, nu stă liniştit şi adesea tremură.
Pielea este palidă şi transpiraŃiile sunt frecvente, în special la nivelul mâinilor, picioarelor şi
axilelor. UşurinŃa cu care persoana izbucneşte în lacrimi, deşi la început poate sugera o
depresie, reflectă starea generală de aprehensiune.
21
Simptomele şi semnele somatice ale tulburării anxioase generalizate rezultă fie din
hiperactivitatea sistemului nervos simpatic, fie din tonusul crescut al musculaturii
voluntare.
Simptome digestive: uscăciunea gurii, dificultatea în deglutiŃie, disconfortul
epigastric, flatulenŃa excesivă cauzată de aerofagie, borborisme şi scaune frecvente sau
moi.
Simptome respiratorii: senzaŃie de constricŃie toracică, inspirul dificil şi
hiperventilaŃia cu consecinŃele sale.
Simptome cardiovasculare: palpitaŃii, senzaŃie de disconfort sau durere precordială,
perceperea de pauze în activitatea inimii şi de pulsaŃii în gât.
Simptome genito-urinare: micŃiuni frecvente imperioase, insuficienŃa erecŃiei şi lipsa
libido-ului; disconfort menstrual crescut şi, uneori, amenoree.
Acuze legate de funcŃiile SNC: tinnitus, înceŃoşarea vederii, înŃepături şi furnicături
pe piele şi ameŃeli.
Simptome în legătură cu tonusul muscular. La nivelul scalpului, acesta este resimŃit
ca cefalee, cu un caracter tipic de presiune sau constricŃie, de obicei bilaterală şi adesea
în regiunea frontală sau occipitală. La nivelul altor muşchi, tonusul crescut poate fi resimŃit
sub formă de senzaŃii dureroase sau de rigiditate, mai ales în spate şi în umeri. Mâinile pot
tremura, astfel încât mişcările delicate sunt afectate. Electromiografia arată că astfel de
simptome nu pot fi atribuite numai tonusului muscular. Tonusul muşchilor scalpului nu este
întotdeauna mai mare la pacienŃii cu cefalee de tensiune decât la martorii care nu au acest
simptom; la un acelaşi pacient tonusul nu este întotdeauna mai mare atunci când cefaleea
este prezentă decât atunci când aceasta lipseşte.
În tulburarea anxioasă generaliza, somnul este perturbat într-un mod caracteristic.
După ce se culcă, pacientul rămâne treaz cu grijile lui; după ce în sfârşit adoarme, se
trezeşte de câteva ori; relatează adesea vise neplăcute; uneori trăieşte un pavor nocturn,
trezindu-se brusc cu un puternic sentiment de frică, uneori amintindu-şi un coşmar, alteori
neştiind de ce este atât de speriat. DimineaŃa se simte adesea neodihnit. Trezirea
exagerat de matinală şi incapacitatea de a adormi la loc este mult mai puŃin frecventă la
pacientul cu anxietate generalizată decât la cel cu tulburare depresivă. De aceea, trezirea
exagerat de matinală va sugera întotdeauna posibilitatea ca simptomele anxioase să fie
secundare unei tulburări depresive.
HiperventilaŃia (overbreathing) constă în mişcări respiratorii rapide şi superficiale ce
duc la o scădere a concentraŃiei sanguine în bioxid de carbon. Rezultă simptome printre
care se numără ameŃelile, tinnitus-ul, cefaleea, o senzaŃie de slăbiciune, tendinŃa la
lipotimie, senzaŃii de amorŃeală şi furnicături la nivelul mâinilor, picioarelor şi feŃei şi
disconfortul precordial. Apare, de asemenea, o senzaŃie de lipsă de aer ce poate prelungi
starea.
Unii pacienŃi cu anxietate generalizată au atacuri de panică. Acest termen
desemnează episoade bruşte de anxietate severă, cu simptome somatice marcate şi
aprehensiune extremă. Unele atacuri de panică sunt provocate de hiperventilaŃie
involuntară, altele rezultă dintr-o accentuare a anxietăŃii la pacienŃii ce au deja un grad
ridicat de anxietate generală.
Atacurile de panică (panic disorders)

Sunt episoade subite de anxietate centrală în care predomină simptomele somatice,
însoŃite de frica de o urmare gravă, precum un atac de cord. În trecut aceste simptome
purtau numele de cord iritabil, astenie neurocirculatorie, activitate cardiacă dereglată,
sindrom de efort.
Caracteristici importante ale atacului de panică sunt creşterea rapidă a anxietăŃii,
răspunsul somatic sever şi frica de un deznodământ sinistru.
Simptomele unui atac de panică sunt:
• dispneea sau senzaŃia de sufocare (smothering);
• senzaŃie de strangulare (choking);
• palpitaŃii şi tahicardie;
• disconfort sau durere toracică;
• transpiraŃii;
• ameŃeli, senzaŃii de nesiguranŃă sau de leşin;
• greaŃă sau suferinŃă abdominală;
• depersonalizare sau nerealizare;
• amorŃeli sau furnicături (parestezii);
• valuri de căldură sau senzaŃie de frig;
• tremor sau frison;
• teamă de moarte;
• teamă de a-şi ieşi din minŃi sau de a face un lucru necontrolat.
1.6. Controlul stresului / capacitatea de înfruntare a solicitărilor /

coping-ul
Literatura de limbă engleză foloseşte termenii cope şi coping, pentru a indica lupta,
disputa, înfruntarea, depăşirea, precum şi rezistenŃa, supravieŃuirea, capacitatea de a face
faŃă situaŃiilor dificile, de a le stăpâni sau controla.
Marita Inglehart (1991) afirmă: "Conceptul de coping este folosit pentru a sintetiza
toate încercările prin care un individ încearcă să stăpânească o ameninŃare sau o
provocare, un rău sau o pierdere, atunci când reacŃiile de rutină sau automate nu sunt
eficiente. Autoarea se referă şi la modalităŃile prin care persoana poate face faŃă tensiunii
provocată de evenimentele critice. Este vorba despre două tipuri de reacŃii:
• reacŃii de reducere a tensiunii;
• reacŃii de evitare a tensiunii".
Procesul de adaptare (coping) este definit astfel: "eforturile mereu schimbătoare,
cognitive şi comportamentale, de control specific al solicitărilor externe şi/sau interne care
sunt apreciate ca marcând sau depăşind resursele unei persoane" (Cf. M. Inglehart,
1991).
Adaptarea poate urmări:
• modificarea evenimentului problematic;
• reglarea emoŃională a subiectului;
În ambele modalităŃi de realizare a adaptării există patru situaŃii diferite prin care se
poate reacŃiona:
• căutarea informaŃiilor;
• acŃiunea directă;
• inhibarea acŃiunii;
• reacŃie intrapsihică (de adaptare a eu-lui).
Irina Holdevici (1988) subliniază însemnătatea strategiilor de adaptare la stres,
care, pentru Lazarus, sunt modalităŃi de rezolvare de probleme şi care au drept scop
obŃinerea stării de bine, subiectiv şi obiectiv, a persoanei şi în care aceasta nu ştie de la
început ce trebuie să facă.
În acŃiunile directe, individul se opune situaŃiei stresante, modificând relaŃiile sale cu
mediul ambiant. În legătură cu acest lucru sunt enumerate diferite strategii, ca:
• pregătirea pentru preîntâmpinarea situaŃiei stresante
• acŃiuni agresive la adresa agentului stresant
• comportamente de evitare
23
• reacŃie de apatie sau comportament lipsit de speranŃă
Strategiile indirecte sunt paleative şi fac parte din categoria mecanismelor de
apărare a eu-lui – oarecum diferite faŃă de cele din psihopatologie. Ele sunt reacŃii
intrapsihice şi au funcŃia de a proteja persoana de ameninŃare. Dintre ele se amintesc
(Epuran, M., ş.a. 2001): identificarea, deplasarea, reprimarea (refularea), negarea,
formaŃiunea reacŃională, protecŃia, intelectualizarea.
L. Blank (citat de Hindle, T., 2001) defineşte coping-ul ca "depăşirea sau
contestarea obstacolelor, ca în luptă. Înfruntarea unei solicitări constă în strategia de
control sau de ajustare la stres". Printre cei care au dezvoltat ideile despre coping se mai
numără: Richard Lazarus, Averill & Opton, Murphy ş.a.
Strategia de apărare faŃă de stres constă, după Lazarus şi Folkman (1984), din:
• "acŃiune directă asupra evenimentului stresant
• acŃiune indirectă asupra emoŃiei generată de stres, fiind şi cea mai eficientă şi care
poate consta din:
o atitudinea de evitare a evenimentului stresant;
o minimizarea conştientă a efectelor;
o raŃionalizarea situaŃiei, cu găsirea unei explicaŃii cauzale;
o situarea imaginară în locul adversarului cu încercarea de a-i înŃelege
motivele şi reacŃia;
o distragerea de la efectele unui stres inevitabil prin comutarea pe un
eveniment fericit sau imaginar (cu voinŃă de impunere pe plan psihic)".
Marita Inglehart (1991) enumără câteva tipuri de reacŃii de coping, propunând o
clasificare bazată pe concepŃia generalizării principiului coerenŃei (consistenŃei) cognitive.
Ea nu foloseşte termenul de coping, ci alŃi doi termeni care sunt foarte clar legaŃi de bazele
procesului psihologic. Evenimentele vieŃii se referă fie la reacŃiile de reducere a tensiunii,
fie la reacŃiile de evitare a tensiunii, aceşti doi termeni fiind deduşi din teoria amintită.
Deprinderea de a face faŃă cuprinde trei tipuri de strategii: emoŃională, cognitivă şi
comportamentală. Smith, Small şi Patcek (citaŃi de Epuran, M., 2000) au găsit opt
subscale ale acestei deprinderi – capacitate, şi anume: pregătire, neînfricare, atitudine
pozitivă, ingeniozitate, antrenabilitate în concentrare, managementul stresului, eficienŃă în
situaŃie dificilă.
Cercetările lui McCullagh (citat de Cungi, Ch., 2000) au stabilit că stresul pozitiv
(eustress-ul) poate fi legat de insucces. Evenimente ca schimbarea nivelului de
responsabilitate sau obŃinerea unei burse – şi care sunt considerate ca pozitive – devin
mai târziu stresori, subiectul simŃind presiunea răspunderii şi cerinŃa de a acŃiona mai bine.
Trăsăturile legate de anxietate joacă, de asemenea, un rol important, în asociere cu
stresul, în creşterea probabilităŃii eşecului.
Mai există, de asemenea, o multitudine de factori care pot duce sistemul
psihocomportamental în stare de limită, dintre care pot fi amintiŃi: solicitările externe (frig,
cald etc.), interne (eforturi fizice mari); solicitări psihice intelectual-afectiv-volitive (decizii în
condiŃii de incertitudine şi criză de timp, reacŃii la eşec sau succes, efort voluntar maximal);
solicitări psihosociale (critica celor din jur, opinia celor apropiaŃi) etc. ToŃi aceşti factori se
reflectă în sistemul psihic al subiectului, fie la nivelul deplinei conştientizări, fie în plan
subconştient, determinând reacŃii adaptative şi de apărare pe care o bună pregătire
ştiinŃifică le organizează concertat pentru o eficientă conduită.
SituaŃiile solicitante pot fi foarte intense sau mai puŃin intense şi în raport cu
capacitatea psihică a subiectului, cu experienŃa sa şi cu nivelul de aspiraŃie. Oricum, ele
sunt generatoare de tensiuni psihice, exprimate mai ales în domeniul emoŃional, dar cu
ecou asupra întregului sistem psihic.
InfluenŃele stresului asupra comportamentului unei persoane, asupra
performanŃelor sale ca şi asupra probabilităŃii apariŃiei unor evenimente critice au fost
demonstrate de multă vreme. Mai nou se încearcă scoaterea în evidenŃă a influenŃelor pe
care le au asupra şanselor de insucces ale subiecŃilor o serie de factori psihologici, a căror
determinare se face prin intermediul reacŃiei la stres. Reducerea nivelului stresului, prin
schimbarea calităŃii reacŃiei la stres, cu şi prin intermediul factorilor psihologici, prezintă un
semn de speranŃă, beneficiarii putând preveni un număr însemnat de stări generatoare, de
situaŃii critice, traumatizante din punct de vedere psihic sau fizic.
Rezumat
În general, termenul de stres se asociază cu diferite stări maladive, cu situaŃii de
suprasolicitare a organismului sau este folosit cu nuanŃă de oboseală şi epuizare.
Termenul de stres acoperă o largă arie de stări în care organismul nu face faŃă solicitărilor,
sau se găseşte într-o stare tensională extremă.
Cuvinte ca stres, anxietate, tensiune sau / şi psihosomatic au acum un loc larg în
limbajul curent. Este adevărat că, multora dintre noi, viaŃa ne pare mai complexă şi
căutarea unui echilibru personal ni se pare dificilă. Comună fiecărei generaŃii, problema
adaptării la ritmul de viaŃă actual, la exigenŃele vieŃii sociale, la ritmul necesar de formare a
unor deprinderi, devine crucială, iar structurile sociale şi familiale - ca valorile tradiŃionale -
par incapabile să propună răspunsuri eficace.
Utilizarea termenului de stres include trei situaŃii, în funcŃie de înŃelesul acordat:
stresul ca tensiune sau forŃă aplicată asupra organismului; stresul ca răspuns fiziologic al
unei fiinŃe aflate sub acŃiunea unui stresor; stresul în contextul psihologic, descris ca fiind
incapacitatea de a înfrunta anumite evenimente din mediul înconjurător.
În faŃa stresului organismele reacŃionează, în primul rând, prin elaborarea unui
răspuns nespecific, care trebuie privit ca un mecanism de apărare al organismului şi care
are rolul de a asigura adaptarea acestuia la situaŃia concretă. În condiŃiile în care
adaptarea nu se realizează, se trece la elaborarea unor răspunsuri specifice, care
presupun inclusiv perturbări ale funcŃiunilor organice. Atât răspunsurile nespecifice, cât şi
cele specifice ale organismelor la stres fac parte din sindromul general de adaptare, care
se desfăşoară în trei faze: faza de alarmă, faza de rezistenŃă şi faza de epuizare.
Cunoaşterea mecanismelor prin care organismul îşi elaborează răspunsurile la
stres este importantă şi, de asemenea, este importantă cunoaşterea efectelor stresului
asupra organismului, în general şi a diferitelor aparate, sisteme şi funcŃii, în special. De
aici, până la înŃelegerea modului în care stresul este implicat în apariŃia unor aspecte
patologice (prin potenŃare sau chiar prin declanşare), nu ar trebui să fie un drum lung.
În lupta împotriva stresului şi a efectelor acestuia asupra organismelor omeneşti, în
decursul timpului, s-au elaborat diferite strategii, în general, în legătură cu capacitatea
organismului de a face faŃă situaŃiilor stresante, folosindu-se termenul de coping.
Bibliografie
1. ABRASSART, J.L., 1990, Massages anti-stress - massages harmonique et vértebral,
Guy Trédaniel Éditeur, Paris
2. ANDRE, C. şi LELORD, F., 1995, La Peur des autres, Odile Jacob, Paris
3. ANDRE, C., ş.a., 1994, Chers pacients - Petit traité de communication a l'usage des
médicins, Edition de Quotidien du médicin, Paris
4. BABA, A, I., GIURGEA, R., 1993, Stresul, adaptare şi patologie, Edit. Academiei
Române, Bucureşti
5. BLANK, L. and LEWES, K., 1980, Psychology for Everyday Living, Mayflower Books,
New York
25
6. COLECłIA REVISTEI CAHIERS DE KINÉSITHÉRAPIE, (1994-2011) revue
d’enseignement post-scolaire et documentation technique, MALOINE S.A. éditeur,
Paris
7. COLECłIA REVISTEI KINÉSITHÉRAPIE SCIENTI-FIQUE, (1994-2011) revue éditée
par la Fédération française des masseurs kinésithérapeutes rééducateurs, Paris
8. CUNGI, CH., 2000, Cum putem scăpa de stres, Edit. Polirom, Iaşi
9. DERAVENCO, P., ş.a., 1992, Stresul în sănătate şi boală. De la teorie la practică, Edit.
Dacia, Cluj-Napoca
10. EPURAN, M., HOLDEVICI, I. şi TONIłA, F., 2001, Psihologia sportului de performanŃă.
Teorie şi practică, Edit. Fest, Bucureşti
11. EPURAN, M., 1996, Psihologia sportului de performanŃă. Reglarea şi autoreglarea
stărilor psihice ale sportivilor, Curs pentru Studii aprofundate, Bucureşti
12. GELDER, M., ş.a., 1994, Tratat de psihiatrie, AsociaŃia Psihiatrilor liberi din România şi
Geneva Initiative on Psychiatry, Bucureşti-Amsterdam
13. HINDLE, T., 2001, Cum să reducem stresul, Edit. RAO, Bucureşti
14. HOLDEVICI, I., VASILESCU, I., 1993, Psihoterapia - tratament fără medicamente, Edit.
Ceres,Bucureşti
15. HOLDEVICI, I., VASILESCU, I., 1998, Decizie, autoreglare, performanŃă, Edit. Sport-
Turism, Bucureşti
16. IAMANDESCU, I., 1995, Manual de psihologie medicală, Edit. INF Omedia, Bucureşti
17. IAMANDESCU, I.B. (red.), 1999, Elemente de psihosomatică generală şi aplicată, Edit.
InfoMedica, Bucureşti
18. IAMANDESCU, I.B., 1993, Stresul psihic şi bolile interne, Edit. ALL, Bucureşti
19. INGLEHART, R.M., 1991, Reactions to Critical Life Events. A Social Psychological
Analysis, Praeger, New York, Westpoint, Conneticut, London
20. LAZARUS, R.S., FOLKMAN, S., 1984, Stress, Appraisal, and coping, Springer, New
York
21. MELGOSA, J., 2000, Fără stres!, Casa de Editură ViaŃă şi Sănătate, Bucureşti
22. SELYE H., 1984, ŞtiinŃă şi viaŃă, Editura Politică, Bucureşti
23. STORA, J.B., 1999, Stresul, Edit. Meridiane, Bucureşti
24. http://www.infoforzourhealth.com
Evaluare
1. Termenul de stres se asociază cu:

a. situaŃii de suprasolicitare a organismului
b. stări maladive
c. stări de detensionare
2. Din punct de vedere al implicării în patologie, stresul trebuie înŃeles ca:

a. şi cauză directă a apariŃiei dezechilibrelor fizice
b. favorizant al îmbolnăvirilor
c. rezultat al prezenŃei bolii
3. Printre proprietăŃile care definesc, din punct de vedere biologic, starea de viu, se
numără:
a. metabolismul
b. conştiinŃa
c. reactivitatea
4. Termenul de stres poate avea mai multe înŃelesuri; astfel, el poate fi privit ca:
a. răspuns fiziologic al unei fiinŃe aflate sub acŃiunea unui stresor
b. capacitatea de a înfrunta anumite evenimente din mediul înconjurător
c. tensiune sau forŃă aplicată asupra organismului
5. La baza reacŃiilor umane la stres stau:

a. factorii de mediu
b. mecanisme fiziologice şi psihologice
c. mecanisme cognitive
6. Răspunsul nespecific al organismului la stres:

a. trebuie înŃeles ca un fenomen de ocrotire şi apărare a funcŃiilor vitale ale
organismului
b. se derulează pe fondul desfăşurării nestingherite a funcŃiilor vitale ale organismului
c. presupune perturbarea considerabilă a funcŃiilor organismului
7. Răspunsul specific al organismului la stres:

a. trebuie înŃeles ca un fenomen de ocrotire şi apărare a funcŃiilor vitale ale
organismului
b. se derulează pe fondul perturbării funcŃiilor vitale ale organismului
c. face parte din efortul organismului de a asigura homeostazia
8. Răspunsurile organismului la stres sunt:

a. de natură comportamentală
b. de natură sociologică
c. de natură fiziologică
9. Sindromul general de adaptare:

a. reprezintă primul semn care indică apariŃia unei boli
b. reprezintă răspunsul stereotip al organismului la acŃiunea diferiŃilor factori nocivi
c. cuprinde totalitatea mecanismelor nespecifice capabile să asigure mobilizarea
resurselor adaptative ale organismului în faŃa agresiunii
10. Printre fazele de derulare a sindromului general de adaptare se numără:

a. faza de alarmă
b. faza de dezadaptare
c. faza de epuizare
11. În condiŃii similare stresul:

a. provoacă răspunsuri identice din partea a diferiŃi indivizi
b. provoacă, la unii subiecŃi, reacŃie de echilibrare a homeostaziei
c. provoacă, la unii subiecŃi, intrarea rapidă în faza de epuizare sau chiar de şoc
12. Printre caracteristicile stresului se numără:

a. este însoŃit de o autoevaluare pozitivă
b. poate fi o reacŃie de subsolicitare sau de suprasolicitare
c. este dependent de experienŃă
27
13. Principalele căi care mediază răspunsul la stres sunt:
a. calea neurohormonală
b. prin intermediul catecolaminelor
c. calea nonimplicării în conflicte
14. În situaŃii de stres, sistemul nervos simpatic şi medulosuprarenala determină:
a. scăderea activităŃii cardiace
b. dirijarea fluxului sanguin din viscere spre muşchii scheletici
c. creşterea activităŃii cardiace
15. Adrenalina:
a. este secretată de medulosuprarenală
b. este o catecolamină
c. are efect de stimulare a muşchilor netezi
16. Noradrenalina:
a. este mai activă în creşterea presiunii sanguine
b. acŃionează mai puŃin eficient decât adrenalina asupra metabolismului
c. este un hormon hipofizar
17. ReacŃia organismului la factorii de stres presupune:

a. antrenarea doar a axului hipotalamo-hipofizo-suprarenal
b. antrenarea şi a celorlalte glande endocrine cu toŃi hormonii lor
c. antrenarea şi a sistemelor şi organelor care concurează la realizarea homeostaziei
18. Modul de adaptare a organismului la mediu este controlat de:

a. sistemul nervos
b. sistemul endocrin
c. sistemul cardiovascular
19. Autoreglarea biologică globală, conform Jacobson, presupune:

a. capacitatea organismului de a se autoregla sub coordonarea sistemului nervos
b. apariŃia unui răspuns global al organismului în care sunt implicate toate aparatele şi
sistemele
c. coordonarea reacŃiilor în faŃa stresului de către sistemele muscular, organic,
circulator, nervos şi hormonal
20. Termenul de reacŃii neuro-musculare, introdus de Jacobson în legătură cu

răspunsul organismului la stres:
a. include şi reacŃiile emoŃionale
b. se referă la reacŃiile care se produc ca urmare a declanşării reacŃiilor de evaluare a
situaŃiilor
c. se referă la coordonarea activităŃii musculare de către sistemul nervos central
21. ÎncercuiŃi literele corespunzătoare răspunsurilor corecte:

a. perceperea unei situaŃii sau evocarea sa mentală determină apariŃia reacŃiilor de
evaluare
b. reacŃiile de evaluare nu determină modificări ale tensiunii psihice
c. modificările tensiunii psihice determină modificări ale tensiunii musculare
22. Evaluarea greşită a situaŃiei poate determina:

a. apariŃia unor tensiuni musculare normale şi necesare
b. declanşarea unor tensiuni musculare neadaptate corespunzător
c. declanşarea unor încordări inutile sau acumulare de tensiune
23. Referitor la relaŃia dintre nivelul de stres şi randament, sunt adevărate următoarele:
a. în absenŃa stresului persoana are un randament optim
b. în cazul excesului de stres, persoana are un randament bun, dar în scădere
c. la nivel maxim al stresului persoana are un randament foarte scăzut
24. Referitor la efectele stresului asupra organismului, sunt adevărate următoarele:

a. modificarea reacŃiilor fiziologice determină modificarea conduitei
b. modificarea stărilor psihice determină modificarea reacŃiilor fiziologice
c. modificările stărilor psihice sunt puse pe seama creşterii nivelului glicemiei sanguine
25. DisfuncŃiile psihofiziologice:

a. se manifestă prin simptome psihice cauzate de factori fizici
b. se manifestă prin simptome fizice cauzate de factori emoŃionali
c. apar la nivelul organelor aflate sub controlul sistemului nervos autonom
26. Printre tulburările cardiovasculare generate de stres se numără:

a. apariŃia tahicardiei
b. apariŃia hipertensiunii arteriale
c. scăderea frecvenŃei cardiace
27. Printre tulburările funcŃiei de reproducere generate de stres se numără:

a. stimularea secreŃiei de hormon luteinizant hipofizar, la femei
b. reducerea supravieŃuirii embrionilor
c. diminuarea producŃiei de andogeni testiculari, la bărbaŃi
28. Printre tulburările procesului de creştere şi dezvoltare generate de stres se
numără:
a. oprirea creşterii şi dezvoltării tinerilor
b. slăbirea adulŃilor şi persoanelor în vârstă
c. scăderea consumului de oxigen şi a metabolismului bazal
29. Stresul influenŃează funcŃia imunitară:
a. în sensul antrenării şi ameliorării funcŃiei imunitare
b. în sensul scăderii rezistenŃei organismului la îmbolnăviri
c. în sens imunosupresor
30. În condiŃii de stres, glanda suprarenală:

a. eliberează adrenalină şi noradrenalină
b. eliberează hormoni corticosuprarenalieni
c. în orice condiŃie accentuează secreŃia de adrenalină
31. Hipofiza:
a. secretă hormoni hipofizari cu rol în stimularea secreŃiilor endocrine specifice, în
condiŃii de stres
b. asigură legătura dintre sistemul nervos şi sistemul endocrin
c. îşi pierde funcŃionalitatea în condiŃii de stres
29
32. Stările psihice:
a. sunt pozitive, în cazul în care adaptabilitatea persoanei este scăzută
b. sunt negative, în cazul unei adaptabilităŃi diminuate
c. sunt dependente de situaŃii
33. În patologie, stresul:
a. poate interveni ca factor adjuvant sau agravant
b. completează acŃiunea altui stresor, în bolile plurifactoriale
c. acŃionează totdeauna singur pentru a determina apariŃia stărilor maladive
34. Conform lui Selye, tulburările patologice care au printre factorii etiologici stresul:
a. apar ca un răspuns la stres de mare intensitate sau de lungă durată
b. apar consecutiv reglării echilibrului fiziologic şi al metabolismului
c. apar în faza de extenuare a sindromului general de adaptare
35. Capacitatea de adaptare a organismelor la stres depinde de:
a. starea psihică a persoanei
b. gradul de uzură a organelor care participă la apariŃia sindromului general de
adaptare
c. integritatea funcŃională a sistemului hipofizo-suprarenal
36. ReacŃia acută la stres:
a. apare la persoane sănătoase mental
b. se caracterizează prin tulburări tranzitorii
c. se remite în aproximativ şase luni
37. Tulburarea de stres posttraumatică:
a. indică o reacŃie intensă şi, de obicei, prelungită la stresori intenşi
b. poate fi diagnosticată la subiecŃi care au antecedente de tulburare mintală,
anterioare evenimentelor stresante
c. totdeauna sindromul persistă timp de mai mulŃi ani
38. Tulburările anxioase:
a. se caracterizează prin simptome mentale care sunt secundare unei boli cerebrale
organice sau altei tulburări psihice
b. se caracterizează prin simptome mentale care nu sunt secundare unei boli
cerebrale organice sau altei tulburări psihice
c. se caracterizează prin simptome somatice care nu sunt secundare unei boli
cerebrale organice sau altei tulburări psihice
39. Termenul de coping desemnează:
a. capacitatea de a face faŃă situaŃiilor dificile
b. capacitatea de control specific al solicitărilor externe şi/sau interne
c. capacitatea de a face la fel ca alŃii pentru a rezolva o situaŃie
40. Strategia de apărare faŃă de stres poate consta din:

a. negarea situaŃiei stresante
b. acŃiune directă asupra evenimentului stresant
c. acŃiune indirectă asupra emoŃiei generată de stres
Capitolul II.
Repere privind elementele interesate în aplicarea masajului şi
efectele generale ale acestuia asupra organismului
Scop
Cunoaşterea elementelor interesate în aplicarea masajului şi, în principal a celor
care vin în contact direct (mâna celui care aplică masajul şi pielea celui care beneficiază
de masaj), a modului în care fiecare dintre acestea (dar şi întregul organism) reacŃionează
în timpul intervenŃiei şi a efectelor care pot fi generate de aplicarea masajului.
▪ să îşi reamintească elementele de bază referitoare la anatomia şi fiziologia pielii
▪ să înŃeleagă importanŃa atingerii, în general, în evoluŃia organismului şi a atingerii
din timpul aplicării masajului, în special
▪ să cunoască mecanismele prin care se obŃin efectele masajului asupra
organismelor vii
2.1. GeneralităŃi despre piele

Pielea este un înveliş conjunctiv epitelial care îmbracă corpul în întregime, cu
excepŃia orificiilor naturale (nas, gură, uretră, vagin, anus). La acest nivel, rolul de înveliş
este preluat de mucoase şi submucoase.
Caracteristicile pielii
SuprafaŃa pielii. Pentru o talie mijlocie (1,70 m.), suprafaŃa pielii este de 1,50 m2.
Variază de la 1 la 3 m. SuprafaŃa pielii la un nou-născut este de 0,25 m2.
Greutatea pielii reprezintă aproximativ 6% din greutatea corporală. La un adult de
70 kg., greutatea pielii este de 4 kg.
Grosimea pielii variază după regiunea corpului, vârstă, sex. La nivelul palmelor şi
plantelor, pielea este mai groasă (2-3 mm.), iar la nivelul pleoapelor, prepuŃului şi feŃei
interne a coapsei, pielea este foarte subŃire (0,5-0,7 mm.). Copiii au pielea mai subŃire
decât adulŃii; femeile au pielea mai subŃire decât bărbaŃii.
Culoarea pielii variază după rasă, de la alb deschis, până la negru închis, cu nuanŃe
între cele două extreme. Vârsta şi sexul produc modificări de coloraŃie. Femeile şi copiii au
pielea mai deschisă. ConŃinutul în pigment al pielii, precum şi irigaŃia sanguină, plus
factorii interni şi externi modifică culoarea pielii. Factorii externi sunt factorii de climă, iar
cei interni sunt unele boli care modifică culoarea pielii. Pe corpul omului aceste modificări
de culoare apar mai evidente la nivelul aureolei mamare, precum şi în zona genitală, unde
pielea este mai pigmentată (închisă la culoare) şi se vede mult la gravide. Culoarea pielii
rezultă din amestecul mai multor culori:
• culoarea proprie a pielii este galbenă, dată de stratul cornos;
• culoarea albă se datorează keratohialinei, substanŃă care se găseşte în epiderm, în
stratul granulos;
• culoarea brun închis se datorează melaninei, pigmenul pielii;
• culoarea roşie se datorează sângelui din reŃeaua sanguină a dermului.
31
ConsistenŃa pielii. Pielea este moale, grasă, catifelată, uşor umedă, calităŃi
condiŃionate şi de calitatea secreŃiilor fiziologice.
Elasticitatea este foarte mare, ea putându-se întinde foarte mult fără a se rupe. În
cazurile de întindere lentă a pielii (graviditate, creştere în greutate), fibrele elastice din
derm se rup, apărând vergeturile. Se observă că ruptura pielii se produce într-o direcŃie
bine determinată, aşa numita linie de clivaj.
Mobilitatea pielii este mare, deoarece pielea aderă de planurile subiacente şi se
mulează pe ele. Această mobilitate variază în funcŃie de regiune şi de Ńesutul grăsos ce se
află sub piele.
Luciul pielii este mai pronunŃat acolo unde haşurarea reliefului lipseşte (buza,
pavilionul urechii, faŃa internă a prepuŃului, în jurul unghiei).
ProeminenŃele şi depresiunile alcătuiesc un aşa numit relief. Depresiunile se traduc
prin şanŃuri numite cute. Ele pot fi de 2 tipuri:
• cute structurale, produse de structura specială a tegumentului;
• cute de locomoŃie, provocate de mişcările pe care le suportă pielea.
Cele structurale, sunt fine şi se întretaie formând cadrilajul haşurat. Între aceste
cute structurale există unele mai groase; sunt congenitale: cute interfesiere, mamare.
Cutele de locomoŃie sunt mai adânci şi se formează în jurul articulaŃiilor şi
muşchilor, prin flexia şi extensia lor, ele fiind perpendiculare pe direcŃia de mişcare, sau
transversale.
ProeminenŃele sunt de 2 feluri:
• tranzitorii
• permanente
ProeminenŃele tranzitorii sunt condiŃionate de diverşi factori interni şi externi,
producându-se pe cale reflexă, prin contracŃia muşchiului erector.
ProeminenŃele permanente se găsesc la nivelul articulaŃiilor şi rofeurilor şi aici o
categorie aparte de proeminenŃe este formată de crestele intercapilare separate prin
şanŃuri interpapilare, localizate pe pulpele degetelor şi având o dispoziŃie particulară,
unică, ce se menŃine de la naştere la moarte şi constituie amprente.
FuncŃiile pielii
• protejează organismul de agresiunile mediului extern;
• constituie o barieră faŃă de invazia microorganismelor;
• ajută la reglarea temperaturii corpului;
• participă prin transpiraŃie la excreŃie apei şi a variaŃilor produşi de catabolism;
• este cel mai întins organ de simŃ pentru recepŃionarea stimulilor tactili, termici,
dureroşi;
Prin expunere la ultraviolete, în piele se produc vitamine D, cu rol antirahitic
ProtecŃia poate fi mecanică şi chimică. Cea mecanică se datorează atât cheratinei
cât şi grăsimii din stratul cornos al epidermului, precum şi fibrelor colagene şi elastice din
derm.
Pielea poate opune rezistenŃă foarte extinsă când acestea tind să o deformeze. Se
poate întinde şi în funcŃie de diferitele poziŃii pe care le ia corpul în mişcare.
ProtecŃia chimică se realizează datorită conŃinutului în grăsimi al stratului cornos
care asigură impermeabilitatea pielii faŃă de apă, substanŃe acide şi alcaline slabe.
ProtecŃia acidă a pielii cu Ph=5,5, îi conferă o rezistenŃă faŃă de microorganisme (barieră
biologică).
Pielea se comportă ca un intermediar al schimburilor de căldură dintre organism şi
mediu. Frigul produce vasoconstricŃie, care împiedică o pierdere de căldură, în timp ce
căldura produce vasodilataŃie, care excită secreŃia sudoripară. Sudoarea se elimină pe
suprafaŃa pielii în cantitate mai mare, unde prin evaporate produce o răcire a organismului.
În condiŃii de hipertermie se poate elimina o cantitate foarte mare de sudoare (10 l.).
Pierderea de căldură prin piele se face prin radiaŃie, convecŃie, conducŃie şi
evaporare. Fenomenul de termoreglare este controlat prin 2 centri care se găsesc în
hipotalamus, iar receptorii de la nivelul pielii sunt pentru frig - organitele Krauss, iar pentru
cald - corpusculii Rufini.
Pielea poate recepŃiona următoarele feluri de senzaŃii:
• tactilă, inclusiv mecanorecepŃia;
• dureroasă, inclusiv arsura şi pruritul;
Toate se reunesc sub numele de algorecepŃie şi recepŃionează senzaŃia termică de
frig şi cald.
Receptorii care se găsesc în piele pentru simŃul tactil sunt terminaŃii nervoase
libere, corpusculii Pacini, Rufini, discurile Merkel. S-a demonstrat că "pe 1 cm.2 de
suprafaŃă cutanată, se găsesc 100-200 puncte dureroase, 25 puncte sensibile la presiune,
12-13 sensibile la frig şi 1-2 la cald" (Niculescu, C.T. Ş.a., 2009).
Cele mai multe puncte sensibile la presiune se află pe vârful degetelor, palme, tălpi
şi vârful limbii.
Pielea captează oxigenul atmosferic şi elimină bioxidul de carbon produs al
metabolismului celulelor respective.
Pielea este o cale de introducere a medicamentelor şi produselor cosmetice.
AbsorbŃia substanŃelor se face prin orificiile pilosebacee şi sudoripare; în general, soluŃiile
apoase pătrund mai repede decât grăsimile. Există 2 metode de pătrundere:
prin îmbibare lentă şi aplicaŃie simplă timp de 2-5 ore. PenetraŃia este mai mare şi mai
profundă, cu cât substanŃa este mai fluidă prin fricŃiune 5-10 minute. AbsorbŃia este
condiŃionată de vâscozitatea substanŃei.
Anatomia pielii
Pielea se compune din trei straturi: hipoderm, derm şi epiderm.
Epidermul este stratul periferic şi este alcătuit din periteliu pavimentos stratificat.
Celulele epidermului sunt aşezate în 6 straturi:
• membrana bazală - pe ea se găseşte stratul bazal germinativ. Acesta este format
dintr-un singur strat de celule, aşezate paralel - keratinocite. Tot aici se găsesc şi
pigmenŃi de melanină care dau culoarea pielii;
• stratul filamentos (strat mucos al lui Malpighi) - format din 6-12 rânduri de celule
poligonale; celulele mai tinere împing spre suprafaŃă celulele mai bătrâne;
• stratul granulos - format din 1-5 rânduri de celule romboidale, cu marea axă situată
orizontal şi nucleul degenerat. Citoplasma conŃine keratohialină;
• stratul lucid - format din celule fuziforme cu nucleu puŃin vizibil;
• stratul cornos - format dintr-o suprapunere de celule cornoase, turtite, a căror
grosime variază în funcŃie de vârstă, sex, profesie;
• stratul exfoliativ - format din celule cornoase mai bătrâne, care fiind slab unite între
ele, se exfoliază continuu. Acest proces puŃin vizibil, se numeşte descuamaŃie
fiziologică. Celulele stratului cornos şi exfoliative sunt de fapt celule moarte care
sunt înlocuite continuu prin înlocuire cu noi celule.
Dermul este format din Ńesut conjunctiv format din fibrile, celule şi substanŃe
fundamentale. Este format din 2 straturi:
• dermul superficial;
• corionul (dermul propriu-zis) - reprezintă 4/5 din grosimea dermului.
Fibrele care compun dermul sunt de 3 feluri: conjunctive, elastice şi reticulate. Ele
se întretaie constituind o reŃea în interiorul căreia se mai găsesc celule de diverse tipuri,
vase sanguine, limfatice şi terminaŃii nervoase. Odată cu vârsta dermul îşi pierde
elasticitatea şi apar riduri.
Hipodermul este stratul cel mai profund format din Ńesut conjunctiv lax în ochiurile
căruia se găsesc celule grăsoase, grupate care constituie paniculul adipos. În hipoderm
33
pătrund uneori glomerulii glandelor sudoripare îşi au locul muşchii pieloşi şi corpusculii
senzitivi.
Figura nr. 13. Structura anatomică a pielii (http://www.nurse-prescriber.co.uk)
VascularizaŃia şi inervaŃia pielii

Epidermul este lipsit de vase. El se îmbibă cu plasma provenită din vasele
dermului. Dermul şi hipodermul sunt însă bogat vascularizate.
Există 2 plexuri care comunică între ele, fiecare din ele având o dublă reŃea:
arteriorală şi nervoasă şi încă un plex vertical situat perpendicular pe cele două, pe care le
uneşte. Din acest plex vertical pornesc ascendent şi descendent vase şi fibre pentru
foliculii piloşi, glandele sebacee şi sudoripare.
Pielea secondează funcŃionalitatea a numeroase organe ale corpului şi prin aceasta
se fundamentează rolul pe care atingerea îl are asupra organismului.
2.2. Atingerea, ca simbol şi importanŃa sa în viaŃa omului

Atingerea presupune un contact fizic şi este una dintre modalităŃile de a obŃine
informaŃii prin intermediul celor 5 simŃuri de care beneficiem.
Jean-Louis Abrassart (1990), cercetător francez care şi-a dedicat mulŃi ani studierii
tehnicilor de atingere, afirmă că el priveşte corpul uman ca pe un mister al vieŃii şi al
prezenŃei omului pe pământ şi îl studiază prin prisma situării sale între poli opuşi (naştere
şi moarte, Cer şi Pământ, întuneric şi lumină), considerând abordarea sa ca o formă de
spiritualitate ancorată în viaŃă şi trăită în şi prin corp.
Dacă luăm în consideraŃie faptul că pielea, care este un extraordinar organ
senzorial, este considerată de cele mai multe ori ca simplu înveliş al corpului, putem să
afirmăm că atingerea este foarte puŃin studiată şi cunoscută, atât din punct de vedere
fiziologic, cât şi al implicaŃiilor sale pe plan psihologic şi, de ce nu, chiar şi social.
Atingerea şi societatea
În societatea actuală, educaŃia susŃine funcŃiile intelectuale în detrimentul dezvoltării
senzoriale, fiinŃa umană fiind astfel privată de contacte corporale corespunzătoare din
punct de vedere cantitativ şi calitativ. Satisfacerea nevoii de contact a corpului uman este
fundamentală pentru dezvoltarea sa corespunzătoare.
Să nu uităm că, în mediul intrauterin, fătul trăieşte într-un univers de percepŃii tactile
şi senzaŃii corporale care reprezintă singura sa realitate. După naştere, pielea constituie
prima şi singura cale de comunicare. Contactul matern îi conferă nou născutului siguranŃă,
îl ajută să descopere mediul extern, îl susŃine în trecerea din mediul închis prenatal, la o
nouă etapă în care treptat îşi va defini identitatea.
Atingerea este esenŃială pentru dezvoltarea copilului: este o dovadă de dragoste,
de acceptare şi recunoaştere, de atenŃie, sentimente necesare pentru a-şi dezvolta simŃul
propriei identităŃi.
Mai târziu, încep să apară deja interdicŃii. Copiii aud frecvent cuvintele: Nu pune
mâna, Nu atinge! Aceste cuvinte limitează sau chiar stopează definitiv dorinŃa lor de
explorare, gustul aventurii şi al cunoaşterii noului, plăcerea contactului, senzualitatea,
apărând treptat o mulŃime de gesturi reŃinute, greşite sau stereotipe în relaŃiile sociale,
afective sau sexuale. Şi asta cu atât mai mult cu cât aceste interdicŃii s-au fixat mai bine în
subconştient. Lipsa contactelor corporale şi, mai ales, diminuarea importanŃei acordate
dezvoltării senzoriale, face ca, în timp, omul să se închidă în sine, să-şi diminueze mult
sau chiar să îşi piardă capacitatea de a comunica cu sine şi cu cei din jur. Din nefericire,
simŃului tactil i se acordă o importanŃă mult mai mică decât celorlalte simŃuri.
Din punct de vedere social, atingerea presupune o apropiere, o anumită intimitate,
pe când privirea, de exemplu, implică o oarecare distanŃă faŃă de cei din jur sau anumite
evenimente. Statisticile arată că "insuficienŃa contactelor corporale, poate fi un factor de
risc în boli grave, izolarea şi singurătatea fiind înregistrate în aproximativ 30% din cazuri"
(Anzieu, D., 1984).
Atingerea – stimulare senzorială

Embriologia ne demonstrează că pielea şi sistemul nervos provin din acelaşi strat
embrionar – ectoderma şi în viaŃa intra-uterină se diferenŃiază înaintea altor sisteme
senzoriale. Faptul că epiderma conŃine un număr impresionant de terminaŃii nervoase
(aproximativ 720.000), face din piele organul senzorial cel mai important, ea fiind
considerată de unii autori ca un sistem nervos în contact direct cu exteriorul (J-L.
Abrassant, 1990).
Studiind repartiŃia fibrelor nervoase care părăsesc măduva spinării, se pot decela
segmente din corp inervate de aceleaşi fibre senzitive, numite dermatoame şi în care
legătura funcŃionează de la exterior până la nivelul organelor interne. De aceea, orice
contact fizic se repercutează asupra funcŃionării întregului organism; stimulările tactile
jucând un rol esenŃial în dezvoltarea fizică şi psihică a copilului, prin facilitarea achiziŃiei de
noi funcŃii (ca mersul, de exemplu), activarea sistemului hormonal, reglarea excreŃiei,
întărirea sistemului imunitar. Copiii lipsiŃi de contacte corporale prezintă tulburări ale
dezvoltării somatice, perturbări ale unor funcŃii şi probleme de adaptare socială.
Atingere şi maturitate afectivă

În societatea actuală, atingerea este rezervată persoanelor pe care le cunoaştem
foarte bine şi le acceptăm în imediata noastră apropiere şi/sau pentru anumite situaŃii
stabilite şi acceptate convenŃional: atingerea maternă, relaŃii sexuale, strângerea de mână
în relaŃiile sociale, gesturi de consolare etc. De cele mai multe ori şi aceste gesturi permise
devin stereotipe, stângace, datorită unor reŃineri. Şi atunci, se pune întrebarea, este cu
adevărat vorba despre un contact în aceste situaŃii?
Atingerea fiind o dovadă de dragoste, recunoaştere şi acceptare, atenŃie, ne este
necesară pentru a ne dezvolta sentimente care să ne faciliteze formarea încrederii în noi
înşine, formarea propriei noastre identităŃi şi conştientizarea propriei noastre importanŃe în
lume. În legătură cu acest aspect, Didier Anzieu (1984) face o interesantă legătură între
funcŃiile fiziologice şi cele psihologice ale pielii.
35
Atingere şi transmisie energetică
Pe lângă funcŃiile sale fiziologice şi psihologice, prin atingere se realizează şi un
schimb energetic.
Pielea reprezintă limita la care se termină corpul fizic şi unde încep straturile subtile,
nemateriale dar perceptibile. Unii cercetători, studiază atingerea pornind invariabil de la
ipoteza existenŃei corpurilor subtile, pe care le regăsim în toate tradiŃiile spirituale şi care
explică pe de o parte raporturile care se stabilesc între fizic şi psihic şi cele dintre fiinŃa
umană şi mediul său înconjurător, pe de altă parte. Practicile terapeutice tradiŃionale, mai
ales cele orientale, vorbesc despre existenŃa energiei vitale care circulă în şi în jurul
corpurilor noastre şi despre modul în care atingerea (manuală, mai ales) stimulează
această energie vitală.
Fotografiile Kirilian au reuşit să pună în evidenŃă existenŃa acestei energii vitale şi
să demonstreze faptul că, în timpul unei atingeri terapeutice, există o transmisie
energetică de la terapeut spre pacientul său.
2.3. Mâna, ca instrument de acŃionare în aplicarea masajului

Primele date ale medicinii au fost foarte bogate în detalii semiologice, modalităŃi de
examinare a pacienŃilor, de palpare sau ascultare nuanŃată, subiectul bolnav devenind un
fel de corp semn-semnal.
Începând cu medicina experimentală, am asistat la împărŃirea corpului în aparate,
sisteme, Ńesuturi, celule, molecule, o împărŃire pe specialişti, dar toate axate pe somatic.
ApariŃia paraclinicii a degradat sensibilitatea tactilă, vizuală a terapeutului, în profitul
unei relaŃii cu pacientul bazată pe constantele biologice interpuse.
În materie de reeducare, specialiştii au fost obligaŃi să-şi păstreze abilităŃile de
examinare, palpare, contact corporal, ideal alăturate simŃului cunoaşterii a ceea ce trebuie
făcut pentru a aborda corpul.
Analizând funcŃiile comunicării tactile, Stanley Jones şi Elaine Yarbrough (citaŃi de
Dinu, M., 2000), stabilesc cinci categorii:
• "atingeri care transmit emoŃii pozitive - sunt atingerile afectuoase, calde;
• atingeri în joacă transmit alte sensuri decât aceleaşi gesturi făcute în mod serios şi
semnifică încurajare, apropiere, solidaritate;
• atingeri de control care vizează dirijarea comportamentului sau atitudinilor
persoanei atinse;
• atingerea rituală;
• atingerea în alt scop decât comunicarea propriu-zisă. Deşi scopul urmărit nu este
comunicarea, în cursul unei atingeri de acest fel se transmit şi informaŃii afective,
întrucât contactul fizic comportă întotdeauna şi manifestarea unui sentiment, fie
pozitiv (afecŃiune), fie negativ (ostilitate manifestată sau ascunsă)".
Specificitatea relaŃiei care se stabileşte între cel care aplică masajul şi cel care
beneficiază de el este dată tocmai de particularităŃile care derivă din folosirea atingerii
manuale.
Privit din punctul de vedere al acestei relaŃii, masajul este un simbol care evocă
gestul consolator părintesc. Ceea ce literatura de specialitate descrie ca efect psihologic al
masajului este insuficient pentru a explica profundele modificări în starea pacientului pe
care acest mijloc bine folosit le poate determina. Învelişul cutanat culege toate mesajele
de contact, căldură şi prezenŃă, stabilindu-se astfel o comunicare asemănătoare aceleia
existente în stadiul de sugar. El reactualizează prin simboluri şi senzaŃiile cutanate o serie
de situaŃii primare vechi, evocând pe plan inconştient sentimentul de confort, siguranŃă,
protecŃie.
Mâna celui care aplică masajul realizează o legătură între corpul său şi cel al
subiectului, o simbioză care concretizează relaŃia pe plan fizic, realizându-se o comunicare
profundă, dincolo de limbajul verbal. Mâna care mângâie, palpează, presează, relaxează
corpul îndurerat, recunoaşte zonele sensibile şi descoperă punctele dureroase, face ca
subiectul să renunŃe la izolarea în sine, să comunice şi contribuie la înŃelegerea,
recunoaşterea şi acceptarea propriului corp, acum afectat. ÎnŃelegerea suferinŃei cu
ajutorul mâinii este mai profundă decât folosind alte căi.
Unele surse bibliografice (de ex. Larousse Medical) consacră tehnicilor de masaj
ilustraŃii în maniera iluminism naiv, în care subiectul culcat este reprezentat de o femeie
dominată de un terapeut viril care stă în picioare. În general, se vede în această
identificare a situaŃiei subiectului, o stare de dependenŃă a femeii, mai degrabă decât o
simplă convenŃie grafică (psihologii consultaŃi în această problemă, nu lărgesc decât foarte
puŃin optica asimilând masajul unei tehnici hipnotice, inductive, cu urmări mai mult
regresive decât dinamizatoare); cei doi protagonişti sunt vii, dar situaŃia este foarte
ierarhizată şi pentru noi foarte nesatisfăcătoare, în măsura în care nu Ńine cont de scopul
dialectic care dictează adaptarea continuă a masajului.
"A reduce masajul la o simplă tehnică standard, uniform aplicată pe un model
standard, înseamnă a priva această terapie de bogăŃiile sale majore: calitatea unei relaŃii
interpersonale activatoare. Această atitudine ar însemna o cunoaştere greşită a unei
situaŃii intersubiective care nu poate fi nicidecum asimilabilă actului în sens unic, de la cel
ce dă la cel ce primeşte, de la un subiect care acŃionează la un obiect acŃionat. Acest tip
de raport lucrător - lucrat conduce la structurarea concepŃiei masajului recital, un fel de
monolog tehnic, în care contează mai puŃin ca el să fie primit într-un anumit mod" (Mârza,
D., 1996).
Chiar şi pe măsura cunoaşterii efectelor masajului asupra organismului, pornind de
la intenŃia, în fond, lăudabilă de a fonda ştiinŃific o tehnică cu punct de plecare empiric, i s-
au trasat limite abuziv restrictive, ceea ce a minimizat participarea pacientului. IniŃial,
descoperirea efectelor hemodinamice ale masajului a condus la apariŃia concepŃiei
pacientul - sediu al proceselor vasculare, zonă geometrică inertă şi perfect determinată.
Acestei concepŃii i se poate opune argumentarea că între stimularea mecanică şi
adaptarea vasculară se interpune eliberarea mediatorilor chimici, că aceştia dirijând
vasodilataŃia produc o trăire nouă (senzaŃia de căldură, de exemplu) şi pun, prin aceasta,
baze noi pentru o componentă somatică diferită.
Pe planul activităŃii fibrilare, toate tehnicile de masaj produc stimularea locală a unei
foarte bogate reŃele de receptori periferici, rezultând inevitabil o variaŃie a formulei tonice
sub forma adaptării posturale, a facilitării cinetice, a bombardamentului gama a aparatului
efector. Aceasta, bineînŃeles că nu are efectul unei mişcări de gimnastică tradiŃională, dar
oare putem asimila aceste reacŃii pasivităŃii? Această atitudine ar însemna să limităm
conceptul de mişcare la nivelul organelor, să ignorăm deliberat activitatea fibrilară şi chiar
celulară cu mecanismele lor de adaptare.
Conştient sau nu, pacientul răspunde gestului de masaj şi se supune unui foarte
mare număr de activităŃi de adaptare sau de anulare a tensiunilor. Pornind de la planul
muscular, masajul activează reactivitatea ansamblului sistemului nervos; stimulările
periferice stabilesc un dialog continuu cu centrii superiori, fenomen cu atât mai remarcabil
cu cât este mai diferenŃiat calitativ. Posibilitatea de triere a aferenŃelor dovedeşte deja o
activitate de organizare, de structurare, fapt subliniat şi de Dolto (1976), care afirmă:
"Ceea ce este extraordinar este că receptorii au o conştiinŃă naivă şi eficientă; ei sunt
capabili să frâneze mesajele care nu sunt acceptate sau dorite de către centrii superiori".
Trăirea masajului presupune deci din partea subiectului (nu a obiectului) o reacŃie
care se situează în vârful ierarhic al reglării nervoase şi urmăreşte o reintegrare a imaginii
corporale perturbate.
37
Aşa cum un cuvânt, o imagine poate da de gândit, tot aşa contactul mâinii poate da
viaŃă, contribuind la conştientizarea zonelor masate. Acest aspect restructurant se opune
dogmei masajului - terapie pasivă: corpul prelucrat pe zone resimte influenŃe în ansamblul
său, existenŃa unor zone afectate, care tratate se recuperează şi se reintegrează, toate
acestea nu pot fi introduse de către maseur în corpul pasiv al subiectului, rezolvarea
constând în însăşi răspunsul obŃinut ca urmare a acŃiunilor întreprinse de către terapeut.
În timpul masajului se realizează un dialog infraverbal real în care cei doi
protagonişti sunt implicaŃi în paralel, la fel de activ. Fie că urmăreşte obŃinerea unor
informaŃii sau actul terapeutic, gestul palpator nu are sens decât în funcŃie de răspunsul
dat, suscitând la rândul său un nou demers, într-un feed-back continuu. InteligenŃa,
afectivitatea şi chiar emotivitatea fiecăruia dintre interlocutori, Ńes pânza de fond a acestei
situaŃii de schimb, cordială şi care nu este sub nici o formă un monolog şi care ar putea da
date eronate în cazul izolării unui element pe motivul analizei. Acest caracter de dialog,
necesitatea unei adaptări continui, presupune o anumită calitate a palpării, deci un
examen practic permanent, constant al subiectului. Trebuie subliniat că "necesitatea
continuităŃii explorării, indispensabilă adaptării corecte a gestului terapeutic, condamnă
irevocabil manevrele stereotipe, executate orbeşte şi dovedesc valoarea prezenŃei,
atenŃiei permanente, a conştiinŃei actului" (Mârza, D., 1998).
Dialogul masat - maseur se dezvoltă într-o lume a semnelor ilustrate de punctele şi
zonele de masat, unele dintre ele justificându-se printr-un substrat anatomo-fiziologic
(punctul de emergenŃă, zona de inserŃie etc.), altele pretându-se mai greu la analiza
raŃională a efectelor (rotaŃie în sens orar şi antiorar).
În cadrul stabilirii acestui dialog, primul demers, pentru care pledăm ca o condiŃie
neapărat necesară, este examinarea subiectului în vederea efectuării masajului. Acest
examen nu are scop de diagnostic, ci este un bilanŃ care serveşte continuu ca punct de
referinŃă pentru a judeca starea subiectului. În afara interogatoriului şi inspecŃiei vizuale,
care aduc date necesare atât bilanŃului iniŃial cât şi celui permanent, palparea rămâne
totuşi elementul de bază, prin care se pot obŃine cele mai multe şi mai relevante date în
ceea ce priveşte starea subiectului. "Între palparea exploratorie şi atingerea terapeutică nu
trebuie să existe discontinuitate, examenul desfăşurându-se practic pe toată perioada unei
şedinŃe şi în fiecare şedinŃă şi fiind, de fapt, un permanent dialog infraverbal între subiect
şi maseur prin care fiecare comunică cu celălalt, prin modul în care acŃionează sau
reacŃionează" (Mârza, D., 2000).
Din diverse motive, uneori foarte profunde, care evocă o amintire neplăcută sau
care dovedesc o nevroză fobică, unii subiecŃi nu suportă masajul manual. În aceste cazuri
poate fi folosită aparatura specifică. Şi maseurul poate întâmpina unele dificultăŃi de
adaptare la unele tipuri de epidermă. Dacă, după mai multe tentative, repulsia persistă
este preferabil să se renunŃe la masaj sau să se ceară intervenŃia unui alt maseur. ŞedinŃa
de masaj nu trebuie sub nici o formă să fie simŃită ca o obligaŃie penibilă nici de către
subiect, nici de către maseur.
2.4. Efectele generale ale masajului asupra organismului şi a

structurilor sale
Efectele obŃinute prin aplicarea masajului, pot fi clasificate astfel (Mârza, D., 2002):
• "directe, atunci când acŃiunea masajului se exercită nemijlocit asupra pielii şi
Ńesuturilor de la suprafaŃa corpului;
• indirecte, atunci când acŃiunea masajului se transmite în profunzime, la o oarecare
distanŃă de locul pe care se aplică;
• mecanice, care se produc sub acŃiunea mecanică a procedeelor şi tehnicilor de
masaj şi constau în schimbările fizice de tensiune din Ńesuturi şi a modificărilor în
concentraŃia umorilor;
• reflexe, care rezultă din efectele fiziologice ale masajului şi din schimbările produse
de acestea în sistemul hormonal şi nervos;
• parŃiale, care corespund unor acŃiuni locale, reduse ca întindere şi intensitate;
• generale, care se produc în urma unor acŃiuni complexe, întinse ca suprafaŃă şi
pătrunzătoare ca profunzime;
• imediate, care sunt strâns legate de natura, durata, tehnica şi intensitatea
procedeului folosit, precum şi de natura, sensibilitatea şi întinderea Ńesuturilor
masate; se produc rapid şi Ńin tot timpul cât durează acŃiunea masajului, dar scad şi
dispar repede după ce acesta a încetat;
• tardive, care constau în reacŃii lente, ce se produc încet, în mod secundar, fie în
regiunea masată, fie în profunzime sau la distanŃă; apar abia după încetarea
acŃiunii mecanice, se menŃin un timp mai îndelungat şi dispar lent;
• stimulatoare (excitante), care constau în activarea, intensificarea şi grăbirea unor
procese sau fenomene;
• relaxatoare (calmante), care constau în încetinirea, reducerea intensităŃii sau chiar
oprirea unor procese sau fenomene".
În practică, efectele masajului sunt greu de localizat precis, pentru că indiferent de
mărimea suprafeŃei prelucrate, ele se extind şi se răsfrâng asupra întregului organism.
Cele mai evidente şi mai uşor de urmărit sunt efectele masajului asupra Ńesuturilor
şi organelor de la suprafaŃa corpului; mai greu de urmărit şi de controlat sunt efectele
masajului asupra Ńesuturilor şi organelor profunde şi asupra marilor funcŃiuni ale
organismului.
Indiferent de procedeul / tehnica la care ne referim, efectele se obŃin pe două căi:
una mecanică (directă) şi una reflexă (indirectă)
Efectele obŃinute pe cale mecanică sunt rezultatul schimbărilor fizice ale tensiunii
din Ńesuturi şi se obŃin ca urmare a aplicării tuturor procedeelor şi tehnicilor, care produc
modificări în concentraŃia umorilor (Ionescu, A., 1992).
Efectele reflexe se realizează prin excitarea terminaŃiilor nervoase de la periferia
corpului, prin stimularea receptorilor (extero-, intero- şi proprioceptori), care declanşează o
serie de reacŃii fiziologice, biochimice etc. cu efect asupra circulaŃiei, nutriŃiei, excreŃiei,
sensibilităŃii ş.a.m.d., prin mecanisme foarte complexe a căror intensitate este condiŃionată
şi de tehnica folosită în cadrul fiecărui procedeu (Ionescu, A., 1992).
39
Figura nr. 14. Zonele metamerice şi reflexogene ale organismului (vedere laterală,
anterioară şi posterioară) (Ionescu, A., 1992)
Efectele masajului asupra pielii

Pielea acoperă întreaga suprafaŃă a corpului, adaptându-se perfect la relieful
formaŃiunilor anatomice pe care le acoperă. Acest Ńesut, a cărui suprafaŃă măsoară, la
adultul de talie medie, între 1,5 şi 2 m.p., constituie un organ bine definit, cu funcŃii proprii
destul de complexe şi de mare importanŃă pentru organism.
Principalele funcŃii ale pielii sunt cele de protecŃie, de termoreglare, de excreŃie şi
de respiraŃie; se poate adăuga şi funcŃia endocrină (mai puŃin studiată) şi cea de sediu al
unui răspândit sistem de exteroceptori şi proprioceptori, dispuşi în mare număr în straturile
şi formaŃiunile pielii.
Efecte directe (mecanice):
• îmbunătăŃirea calităŃilor fizice ale pielii, a consistenŃei şi legăturilor cu straturile
profunde, a elasticităŃii şi mobilităŃii;
• îndepărtarea celulelor cornoase pe cale de descuamare şi curăŃarea pielii de alte
impurităŃi, stimulând creşterea celulelor tinere;
• deschiderea canalelor de excreŃie ale glandelor, favorizând eliminarea produşilor de
excreŃie;
• păstrarea echilibrului dintre circulaŃia periferică şi cea profundă, intervenind în
reglarea dinamicii circulatorii a organismului;
• prin activarea circulaŃiei se influenŃează schimburile nutritive (în sensul îmbunătăŃirii
lor), contribuind astfel la stimularea nutriŃiei pielii, prevenirea atrofiei şi atoniei,
regenerarea celulelor;
Efecte indirecte (reflexe):
• influenŃarea circulaŃiei şi a metabolismului, contribuind la îmbunătăŃirea funcŃiei de
termoreglare; stimularea producerii unor substanŃe hormonale cu puternică acŃiune
vasomotoare a căror acŃiune este reglată prin intermediul sistemului nervos
vegetativ;
• prin procedee şi tehnici de masaj aplicate pe zone sau segmente cutanate
(dermatoame) bine delimitate (corespunzătoare unor Ńesuturi şi organe inervate pe
acelaşi segment nervos metameric al măduvei spinării), putem influenŃa în sens
fiziologic sau curativo-profilactic, Ńesuturile şi organele profunde.
Efectele masajului asupra Ńesutului conjunctiv

łesuturile subcutanate, sunt formate din celule şi fibre dispuse în straturi mai mult
sau mai puŃin voluminoase; aceste straturi sunt străbătute de foarte numeroase vase de
sânge şi limfă, precum şi de o vastă reŃea de ramificaŃii nervoase. Acest Ńesut are un rol
important în întreŃinerea formei şi reliefurilor corpului, în favorizarea funcŃiunilor de sprijin şi
mişcare, în protecŃia organismului împotriva unor agenŃi patogeni, în regenerarea
Ńesuturilor şi vindecarea lor după leziuni traumatice, operatorii, inflamatorii, toxice sau de
altă natură.
Efecte directe (mecanice):
• întreŃinerea şi refacerea, la nevoie, a elasticităŃii şi supleŃei elementelor care
favorizează mişcările corpului;
• dezvoltarea tonusului şi rezistenŃei elementelor cu rol de fixare şi protecŃie a
Ńesuturilor şi organelor;
• reglarea şi menŃinerea echilibrului circulator;
• resorbŃia şi scăderea depozitelor de Ńesut adipos;
Efecte indirecte (reflexe):
• influenŃarea circulaŃiei sângelui şi limfei;
• influenŃarea schimburilor metabolice, a excreŃiei, a funcŃiilor hormonale, stimularea
reacŃiilor neurovegetative;
• stimularea proceselor de vindecare în cazul unor îmbolnăviri, a unor procese de
atrofie şi degenerescenŃă sau a leziunilor cu sau fără pierdere de substanŃă, ştiut
fiind faptul că în Ńesutul conjunctiv se elaborează mijloacele de apărare;
• influenŃarea favorabilă a evoluŃiei spre vindecare a organelor suferinde.
Efectele masajului asupra elementelor aparatului locomotor

Muşchii reprezintă, din punct de vedere cantitativ, cea mai mare parte a Ńesuturilor
moi ale corpului; prin masajul aplicat asupra musculaturii scheletice, se poate influenŃa
întreg organismul. Muşchii fiind sediul unor laborioase procese fizice şi chimice,
metabolice şi energetice, acestea pot fi, mai mult sau mai puŃin, stimulate sau încetinite
prin aplicarea masajului şi a tehnicilor complementare, a căror efecte la acest nivel, ar
putea fi sintetizate astfel:
• îmbunătăŃirea proprietăŃilor funcŃionale ale muşchilor prin creşterea excitabilităŃii,
conductibilităŃii şi contractilităŃii lor, prin masajul clasic stimulativ;
• îmbunătăŃirea elasticităŃii musculare;
• relaxarea musculară, folosind masajul clasic relaxator;
• stimularea impulsului motor şi creşterea capacităŃii de contracŃie a muşchiului, prin
excitarea nervilor motori;
• activarea circulaŃiei, lărgirea capilarelor existente şi deschiderea unor capilare de
rezervă, creşterea debitului sanguin local, accelerarea curentului de limfă, prin
masaj clasic stimulativ;
• intensificarea proceselor metabolice din muşchi, fie pentru a produce energia
necesară desfăşurării efortului fizic, fie pentru a reface rezervele de glicogen,
contribuind astfel la refacerea capacităŃii de efort şi la prevenirea şi combaterea
oboselii musculare;
Tendoanele şi tecile tendinoase au un important rol static şi dinamic, integritatea lor
fiind deosebit de importantă; sunt adesea sediul unor traumatisme (mai mici sau mai mari,
dar la fel de importante, deoarece netratate la timp pot conduce la traumatisme grave).
Masajul tendoanelor şi tecilor tendinoase, al fasciilor, aponevrozelor şi formaŃiunilor
fibroase dintre muşchi şi organe, se execută în acelaşi timp cu masajul muşchilor, date
fiind strânsele legături anatomice şi funcŃionale dintre acestea. Având în vedere acest
lucru, efectele masajului asupra acestor elemente se încadrează în schema prezentată
anterior, referitor la efectele masajului asupra muşchilor.
ArticulaŃiile. În jurul unor articulaŃii nu se găsesc decât pielea şi straturi subŃiri de
Ńesut conjunctiv prin care trec vase, nervi şi tendoane; altele sunt acoperite cu straturi
41
groase de Ńesuturi diferite: muşchi, tendoane, pungi seroase, Ńesut conjunctiv sau gras;
aceste diferenŃieri impun adaptarea tehnicilor folosite. Efectele obŃinute prin aplicarea
masajului şi tehnicilor complementare la nivelul Ńesuturilor articulare şi periarticulare, sunt:
• activarea circulaŃiei şi nutriŃiei (efecte circulatorii şi trofice, care se resimt şi asupra
membranei sinoviale) prin masajul clasic articular;
• resorbŃia sau împingerea în circulaŃia generală a revărsatelor articulare sau a
infiltratelor patologice din Ńesuturile periarticulare;
• prevenirea şi combaterea aderenŃelor, retracŃiilor, redorilor, cicatricilor vicioase,
depozitelor patologice periarticulare;
Oasele beneficiază de efecte circulatorii şi trofice ale masajului, în mod indirect, prin
intermediul Ńesuturilor moi care le acoperă şi în care se ramifică reŃeaua vasculară şi
nervoasă comună.
Efectele masajului asupra circulaŃiei sângelui şi limfei

AcŃiunea masajului a fost comparată cu aceea a unei inimi periferice suplimentare.
Efectele masajului clasic asupra circulaŃiei au fost explicate prin acŃiunea mecanică
a procedeelor lor. Aplicate pe corpul viu, procedeele de masaj au o acŃiune comparabilă
cu cea a unei pompe aspiro-refulante. Prin presiune şi comprimarea vaselor, sângele este
împins de la periferie spre inimă, acesta nemaiputându-se întoarce din cauza existenŃei pe
traiectul vaselor a unor valvule, care asigură sensul unic al circulaŃiei. După
decomprimare, vasele revin la calibrul lor anterior, datorită elasticităŃii propriilor pereŃi şi a
Ńesuturilor înconjurătoare. În această fază, sângele de la periferie este aspirat în vase,
pentru a fi din nou împins spre cord prin repetarea procedeelor.
AcŃiunea mecanică a masajului explică, în acelaşi mod, activarea circulaŃiei pe căile
limfatice. Limfa din Ńesuturi este mobilizată prin procedee şi tehnici mai lente şi de
intensitatea scăzută (efleuraj sacadat).
Aplicând procedee şi tehnici mai profunde, cu mai multă vigoare şi mai
pătrunzătoare, se influenŃează circulaŃia profundă din muşchi şi organe.
Efectele de durată sau la distanŃă, sunt atribuite unor mecanisme reflexe de natură
complexă, hormonală şi nervoasă, prin declanşarea unei serii de reacŃii în sistemul de
reglare biochimică şi nervoasă a circulaŃiei.
Sintetizând, efectele masajului asupra circulaŃiei ar putea fi prezentate astfel:
• accelerarea circulaŃiei sângelui şi limfei din vene şi capilare, prin folosirea masajului
clasic în scop circulator;
• diminuarea congestiilor şi stazelor din Ńesuturi şi organe, prin golirea mai activă a
lichidelor din vasele limfatice şi din spaŃiile intercelulare;
• uşurarea muncii cordului prin facilitarea circulaŃiei în artere, ca urmare a aplicării
masajului clasic în scop circulator;
• exercitarea mecanică a pereŃilor vaselor (gimnastică a vaselor), prin acŃiunea
procedeelor de masaj, conduce la obŃinerea unor efecte benefice şi asupra
aparatului circulator;
• conŃinutul vaselor de sânge, prezintă unele modificări, cum ar fi creşterea uşoară a
numărului de globule roşii şi albe şi creşterea cantităŃii de hemoglobină (aceste
modificări explicându-se prin stimularea reflexă a organelor hematopoietice şi prin
mobilizarea sângelui din organele în care se află în rezervă), ca urmare a efectelor
reflexe ale tuturor procedeelor de masaj;
• influenŃarea secreŃiilor hormonale din piele şi Ńesutul conjunctiv subcutanat, precum
şi acŃiunea sistemului nervos vegetativ cu rol vasodilatator se explică prin faptul că
în afara mecanismelor hiperemice locale, procedeele aplicate contribuie, prin
mecanisme derivative, la reglarea circulaŃiei sângelui în întreg organismul, putând fi
folosit la nevoie în echilibrarea circulaŃiei superficiale şi profunde. Aceste influenŃe
au la bază efectele reflexe ale tuturor procedeelor de masaj.
Efectele masajului asupra sistemului nervos
Masajul este definit astăzi ca "arta de a produce reflexe de intensitate dorită într-o
anumită zonă bine delimitată a corpului" (Maxwell-Hudson, C., 2001). Este vorba
îndeosebi despre efectele reflexe ale masajului aplicate pe segmentele reflexogene ale
pielii. Procedeele şi tehnicile de masaj acŃionează diferenŃiat asupra terminaŃiilor nervoase
periferice: executate lent şi uşor, produc efecte liniştitoare; executate într-un ritm viu,
produc efecte stimulatoare.
Procedeele de masaj clasic determină în organism reacŃii fiziologice,
corespunzătoare, pe de o parte, naturii şi funcŃiunilor Ńesutului sau organului masat, iar pe
de altă parte, intensităŃii şi duratei procedeului aplicat, reacŃii care se produc mai ales prin
intermediul sistemului nervos. AcŃiunea procedeelor şi tehnicilor de masaj excită
terminaŃiile aparatului exteroceptor cutanat şi subcutanat, precum şi ale aparatului
proprioceptor din muşchi, tendoane şi articulaŃii, care le transmit centrilor nervoşi şi apoi,
pe cale reflexă, se răsfrâng asupra diverselor funcŃiuni ale Ńesuturilor şi organelor.
În concluzie, efectele masajului asupra sistemului nervos, ar putea fi sintetizate
astfel:
• activarea funcŃiilor Ńesuturilor şi organelor, mărirea sensibilităŃii, conductibilităŃii şi
reactivităŃii nervilor, prin aplicarea procedeelor şi tehnicilor de masaj stimulative;
• încetinirea funcŃiilor Ńesuturilor şi organelor, diminuarea sau inhibarea sensibilităŃii,
conductibilităŃii şi reactivităŃii nervilor, prin aplicarea procedeelor şi tehnicilor de
masaj relaxatoare, din cadrul masajului clasic;
• determinarea unor reacŃii complexe, nu numai în domeniul senzitiv, cât şi în cel
motor şi trofic, sub influenŃa tuturor procedeelor şi tehnicilor de masaj care
determină o echilibrare a circulaŃiei energetice şi reechilibrare neurovegetativă;
• determinarea unor efecte subiective, care se traduc printr-o senzaŃie de bună
dispoziŃie, energie şi iniŃiativă (în cazul masajului stimulator) şi printr-o stare de
relaxare, destindere şi deconectare (în cazul masajului relaxator), aceste efecte
psihice depinzând atât de metodele şi tehnicile aplicate, cât mai ales de reflexele
vegetative realizate prin folosirea tuturor procedeelor şi tehnicilor de masaj.
Rezumat
Pielea fiind mediul care se interpune între mâna terapeutului şi organismul
pacientului, este prima structură care reacŃionează la aplicarea procedeelor şi tehnicilor de
masaj. Din acest motiv, cunoaşterea particularităŃilor anatomice şi fiziologice, a funcŃiilor şi
a modului în care aceasta poate să reacŃioneze, sunt aspecte importante pe care un viitor
specialist trebuie să le cunoască.
Contactul direct cu suprafaŃa cutanată a unui organism viu poate să aibă şi alte
beneficii, în afara reacŃiilor fiziologice propriu-zise, beneficii care se răsfrâng asupra sferei
sociale, a stimulării senzoriale, a maturizării afective şi a transmisiilor energetice, cu rol
deosebit în dezvoltarea corectă şi armonioasă a fiinŃei umane.
Nu trebuie uitat că, principalul instrument cu care acŃionează cei care aplică
masajul este mâna; cu ajutorul acesteia se pot regla mult mai uşor intervenŃiile în funcŃie
de nevoile reale ale organismului beneficiarului, iar pe parcursul aplicării masajului se
produce o reală şi foarte utilă comunicare între mâna celui care aplică masajul şi
organismul beneficiarului.
Fiecare procedeu şi tehnică de masaj are anumite efecte şi, cu atât mai mult, toate
procedeele şi tehnicile de masaj obŃin anumite efecte specifice asupra diverselor structuri
ale organismului. Cunoaşterea acestora este foarte importantă, tocmai pentru a putea
regla corect intervenŃia în funcŃie de nevoile reale ale fiecărei structuri şi ale organismului
în întregime.
43
Bibliografie
1. ANZIEU, D., 1984, Le double interdit du toucher, Nouvelle revue du psychanalise, nr.
29, Paris
2. BISHOP, B., 1980, Pain: its physiology and rationale for management. Part I:
Neuroanatomical substrate of pain, Phys. Ther., London
3. CHAITOW, L., 1983, La masoterapia neuro-musculare, Como, Edizioni di red. Studio
redazionale, Milano
4. CHRESTIAN, R., 1969, Physiologie du massage, Cinésiologie, nr. 34, Lyon
d’enseignement post-scolaire et documentation technique, Maloine S.A. éditeur, Paris
6. COLECłIA REVISTEI KINÉSITHÉRAPIE SCIENTI-FIQUE, (1994-2011) revue éditée
7. CRISTEA, I., 1996, Terapia durerii, Edit. Medicală, Bucureşti
8. DINU, M., 2000, Comunicarea, repere fundamentale, ed. A II-a, Edit. Algos, Bucureşti
9. DOLTO, B., 1976, Le corps entre les mains, Maloine édit, Paris
10. DOLTO, F., 1984, L’image inconsciete du corps, Seuil, Paris
11. DRĂGAN, I., PETRESCU, O., 1993, Masaj - automasaj, EDITIS, Bucureşti
12. DRĂGAN, I. şi colab., 1995, Masaj, automasaj, refacere, recuperare, Editura Cucuteni,
Bucureşti
13. IONESCU, A., 1992, Masajul (procedee tehnice, metode, efecte, aplicaŃii în sport),
Editura All, Bucureşti
14. JODELET, D., 1998, Corpul, persoana şi celălalt, În Psihologia socială a relaŃiilor cu
celălalt, MOSCOVICI, S. (coord.), Psihologia socială a relaŃiilor cu celălalt, Edit.
Polirom, Iaşi
15. MÂRZA, D., (coord.), 2001, EficienŃa masajului asociat cu o serie de metode
complementare în combaterea stresului psihic – Revista română de kinetoterapie, nr.
10, Oradea
16. MÂRZA, D., 2000, Aspecte particulare ale relaŃiei kinetoterapeut - pacient - Volumul
Sesiunii Jubiliare Pro patria est ludere dum videmur, Cluj-Napoca
17. MÂRZA, D., 2000-2003, Depistarea agenŃilor stresori specifici la studenŃi şi stabilirea
celor mai eficiente măsuri de combatere a efectelor lor, Raport cercetare, Universitatea
din Bacău
18. MÂRZA, D., 1996, Masajul ca mod de comunicare infraverbală, volumul Sesiunii
omagiale A XXXV-a aniversare a UniversităŃii din Bacău
19. MÂRZA, D., 2002, Masajul terapeutic, Edit. Plumb, Bacău
20. MÂRZA, D., 2005, Masaj antistres, Edit. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
21. MÂRZA, D., 1998, RelaŃia terapeut - pacient analizată prin prisma mijloacelor de bază
ale kinetoterapiei – Volumul ConferinŃei InternaŃionale EducaŃia Fizică şi Sportul în
perspectiva mileniului al III-lea, Bacău
22. MAXWELL-HUDSON, C., 2001, Guide to massage, DK Publishing, London
23. NICULESCU, C.T. ş.a., 2009, Anatomia şi fiziologia omului – compendiu, Edit. Corint,
Bucureşti
24. PORTER, A., 1985, Le massage, Edit. Robert Laffont, Paris
25. ROTTER, I.B., 1966, Generalized expectancies for internal versus external control of
reinforcement, Psychological Monograf. General and Applied, London
26. RUFFIER, R., 1974, Traité de massage hygiénique, sportif et medical, Editions
Dangles 38, Paris
27. SAMUEL J., 1974, Le massage, Encyclopedie Medico-Chirurgicale, vol. I, nr. 5, Paris
28. SIDENCO, E.L., 2003, Masajul în kinetoterapie, Editura FundaŃiei România de mâine,
Bucureşti
29. http://www.nurse-prescriber.co.uk.
Evaluare
1. Printre caracteristicile pielii se numără:

a. greutatea pielii reprezintă aproximativ 3% din greutatea corporală
b. grosimea pielii variază după regiunea corpului, vârstă, sex
c. consistenŃa pielii este foarte mare, ea putându-se întinde foarte mult fără a se rupe
2. Printre funcŃiile pielii se numără:

a. ajută la păstrarea temperaturii corpului
b. constituie o barieră faŃă de invazia microorganismelor
c. este cel mai întins organ de simŃ pentru recepŃionarea stimulilor tactili, termici,
dureroşi
3. Pielea se compune din următoarele straturi:

a. hipoderm
b. stratul exfoliant
c. epiderm
4. ÎncercuiŃi literele corespunzătoare răspunsurilor corecte:

a. epidermul este bogat în vase de sânge
b. epidermul se îmbibă cu plasma provenită din vasele dermului
c. la nivelul pielii există 2 plexuri care comunică între ele
5. Atingerea:
a. este una dintre modalităŃile de a obŃine informaŃii
b. este esenŃială pentru dezvoltarea fiinŃei umane
c. poate perturba formarea imaginii de sine
6. În timpul aplicării masajului:

a. corpul subiectului este absolut pasiv
b. corpul subiectului răspunde printr-o serie de reacŃii de adaptare
c. se realizează o formă de comunicare între corpul subiectului şi mâna terapeutului
7. Printre categoriile de efecte posibil a fi obŃinute prin aplicarea masajului se numără:

a. efecte generale, care se produc în urma unor acŃiuni complexe, întinse ca suprafaŃă
şi pătrunzătoare ca profunzime
b. efecte directe, care rezultă din efectele fiziologice ale masajului şi din schimbările
produse de acestea în sistemul hormonal şi nervos
c. efecte tardive, care apar abia după încetarea acŃiunii mecanice, se menŃin un timp
mai îndelungat şi dispar lent
8. Printre efectele masajului asupra pielii se numără.

a. inhibarea producerii unor substanŃe hormonale cu puternică acŃiune vasomotoare
b. deschiderea canalelor de excreŃie ale glandelor, favorizând eliminarea produşilor de
excreŃie
c. stimularea nutriŃiei pielii, prevenirea atrofiei şi atoniei, regenerarea celulelor
9. Printre efectele masajului asupra muşchilor se numără:

a. încetinirea proceselor metabolice din muşchi
b. îmbunătăŃirea elasticităŃii musculare
c. îmbunătăŃirea proprietăŃilor funcŃionale ale muşchilor
45
10. Printre efectele masajului asupra Ńesutului conjunctiv se numără:
a. resorbŃia şi scăderea depozitelor de Ńesut adipos
b. scăderea tonusului şi rezistenŃei elementelor cu rol de fixare şi protecŃie a Ńesuturilor
şi organelor
c. influenŃarea schimburilor metabolice, a excreŃiei, a funcŃiilor hormonale, stimularea
reacŃiilor neurovegetative
11. Printre efectele masajului asupra articulaŃiilor se numără:

a. resorbŃia sau împingerea în circulaŃia generală a revărsatelor articulare sau a
infiltratelor patologice din Ńesuturile periarticulare
b. prevenirea şi combaterea aderenŃelor
c. inhibarea circulaŃiei şi nutriŃiei la nivelul membranei sinoviale
12. Printre efectele masajului asupra circulaŃiei se numără:

a. îngreuierea muncii cordului
b. accelerarea circulaŃiei sângelui şi limfei din vene şi capilare
c. diminuarea congestiilor şi stazelor din Ńesuturi şi organe
13. Printre efectele masajului asupra sistemului nervos se numără:

a. determinarea unor reacŃii complexe doar în domeniul senzitiv
b. activarea funcŃiilor Ńesuturilor şi organelor
c. încetinirea funcŃiilor Ńesuturilor şi organelor
Capitolul III.
Masajul clasic relaxator
Scop
Cunoaşterea procedeelor şi tehnicilor de masaj care pot fi folosite în scop relaxator,
precum şi a caracteristicilor şi particularităŃilor de aplicare a masajului relaxator.
să selecteze corect procedeele şi tehnicile de masaj pentru a le folosi în scop
relaxator, de combatere a efectelor stresului şi de recuperare postefort
să cunoască şi să respecte regulile care orientează aplicarea masajului clasic în
scop relaxator
să-şi formeze abilităŃile necesare pentru aplicarea corectă a masajului clasic asupra
diferitelor regiuni ale corpului, pentru a obŃine efecte relaxatoare şi de combatere a
oboselii
3.1. Procedeele şi tehnicile masajului clasic relaxator

În decursul timpului, procedeele masajului clasic s-au structurat în procedee
principale (fundamentale) şi procedee secundare (ajutătoare). Dintre acestea le vom
descrie doar pe acelea care pot fi folosite, în anumite condiŃii, modulându-le în funcŃie de
necesităŃi tehnicile, pentru a obŃine efecte relaxatoare.
I. Procedee principale (fundamentale)

Se numesc principale sau fundamentale procedeele care, de regulă, nu pot lipsi din
aplicaŃiile mai importante ale masajului. Printre procedeele masajului clasic care pot fi
folosite în scop relaxator se numără:
• netezirea (efleurajul)
• fricŃiunea
• frământatul (petrisajul)
• virbaŃiile
NETEZIREA (EFLEURAJUL)
Procedeul se adresează, în special, tegumentelor.
Descrierea procedeului. Netezirea constă în alunecări ritmice şi uşoare, aplicate cu
diferite părŃi ale mâinilor, cel mai frecvent în sensul circulaŃiei de întoarcere, dar şi în alte
sensuri atunci când scopul aplicării masajului nu este cel circulator. Mişcările seamănă cu
mângâierea şi sunt, în realitate, acŃiuni de împingere şi tragere a mâinilor, pe suprafeŃe
mai mult sau mai puŃin întinse ale pielii, cu o anumită apăsare (presiune) şi cu un anumit
ritm, variabil, în funcŃie de necesităŃi.
Tehnicile netezirii. Tehnicile de netezire care pot fi folosite în scop relaxator pot fi
clasificate din mai multe puncte de vedere:
• din punct de vedere al tehnicii de execuŃie:
o neteziri executate cu degetele - folosite pentru suprafeŃe mici, tronconice
(degete);
47
o neteziri executate cu faŃa palmară sau dorsală a mâinii, cu degetele
apropiate sau depărtate - folosite pentru suprafeŃe plane şi întinse;
• din punct de vedere al intensităŃii:
o neteziri uşoare, superficiale, când se acŃionează numai asupra pielii;
o neteziri de profunzime medie, folosind la nevoie o mână aplicată peste
cealaltă (mână peste mână) - pentru Ńesuturile subcutanate;
o neteziri profunde, cu rădăcinile mâinilor, cu marginea lor cubitală sau, chiar,
cu pumnii închişi (cu partea palmară sau cubitală), pentru straturile profunde;
• din punct de vedere al modului cum lucrează mâinile:
o neteziri simultane - cu ambele mâini în acelaşi timp, se aplică, de obicei,
longitudinal, fiind deci foarte lungi, pe toată întinderea regiunii;
• din punct de vedere al sensului de acŃionare:
o neteziri longitudinale - în lungimea membrelor, a grupelor de muşchi sau a
vaselor de sânge;
o neteziri transversale;
o neteziri oblice;
o neteziri în cerc, şerpuite sau în zig-zag;
din punct de vedere al lungimii lor:
o neteziri lungi - se aplică longitudinal, pe toată întinderea segmentului sau
regiunii;
o neteziri medii - au, în general, direcŃie oblică şi se aplică pe segmentele
membrelor, la spate în regiunea scapulară, torace, abdomen;
• din punct de vedere metodic:
o netezire introductivă (iniŃială), cu care se începe şedinŃa de masaj; urmăreşte
acomodarea, pregătirea suprafeŃei pentru următoarele procedee.
o netezire finală (de încheiere), cu care se termină şedinŃa de masaj,
urmărindu-se menŃinerea efectului calmant, relaxator;
Foto nr. 1.
Efleuraj executat cu faŃa palmară a mâinilor, la nivelul spatelui
• din punct de vedere al specificului regiunii:

o neteziri cu o mână - pe suprafeŃele mici;
o neteziri cu ambele mâini - pe suprafeŃe mari;
o neteziri "în pieptene" - pe regiunile cu pilozitate crescută;
o neteziri "în brăŃară" - pe membre:
o cu ambele mâini la acelaşi nivel, dacă segmentul este gros;
o cu o mână mai sus decât cealaltă, dacă segmentul este subŃire;
Foto nr. 2.
Efleuraj în brăŃară, executat la nivelul gambei
IndicaŃii metodice
Netezirea se asociază cu presiunile (pentru a le creşte efectul în profunzime) şi cu
vibraŃiile (întărind acŃiunea relaxatoare).
FRICłIUNEA
Procedeul vizează, în general, Ńesutul subcutanat reprezentat de hipoderm şi are
efectul analgezic şi decontracturant cel mai important la acest nivel.
Descrierea procedeului. FricŃiunea constă în presarea Ńesuturilor moi subcutanate
pe Ńesuturile profunde sau pe un plan dur (osos sau cartilaginos) şi deplasarea lor, în limita
elasticităŃii proprii.
Tehnicile fricŃiunii care pot fi folosite în scop relaxator sunt:
• din punct de vedere al suprafeŃei care se prelucrează:
o fricŃiuni cu faŃa palmară a degetelor - pe suprafeŃe foarte mici;
o fricŃiuni cu o mână - pe suprafeŃe mici;
o fricŃiuni cu marginea cubitală a mâinii – pe suprafeŃe mari;
o fricŃiuni cu rădăcina mâinii – pe suprafeŃe mari;
o fricŃiuni cu faŃa palmară sau dorsală a mâinii - pe suprafeŃe mari;
o fricŃiuni cu pumnul închis, cu partea palmară sau cubitală – pe suprafeŃe mari
şi cu musculatură bine reprezentată;
o fricŃiuni cu ambele mâini, simultan şi simetric - pe suprafeŃe foarte mari;
Foto nr. 3.
FricŃiuni cu faŃa palmară a mâinilor, executate la nivelul spatelui
• din punct de vedere al sensului de execuŃie, care respectă particularităŃile

anatomice ale diferitelor părŃi ale segmentelor sau regiunii:
o fricŃiuni circulare, elipsoidale (concentrice sau excentrice);
49
o fricŃiuni liniare, cu mişcări lente, superficiale şi cu amplitudine maximă
posibilă, pe regiunile sărace în Ńesuturi moi şi mai puŃin suple (în lungul
ligamentelor, tendoanelor, al spaŃiilor interosoase şi intermusculare);
tendonul ahilian, cutele de piele şi Ńesuturi, se masează prin fricŃiuni în
cleşte, fie între police şi index, fie între marginile cubitale ale palmelor;
o fricŃiuni "ondulate" sau "în zig-zag" - paravertebral;
• din punct de vedere al intensităŃii:
o fricŃiuni superficiale;
o fricŃiuni medii;
o fricŃiuni profunde;
Intensitatea fricŃiunilor variază de la un moment la altul şi se poate mări sau
micşora oricând; în acest sens se va modifica unghiul sub care se aplică priza
(degetele sau mâinile) pe tegument, unghi care variază între 300 şi 70-800.
Scăderea intensităŃii se realizează prin diminuarea presiunii şi micşorarea
unghiului dintre priză şi suprafaŃa pe care se acŃionează.
• din punct de vedere metodic:
o fricŃiune simplă - când se execută cu unul din elementele tehnice descrise
(pe suprafeŃe reduse);
o fricŃiune combinată (pe suprafeŃele mari şi foarte mari), care se realizează în
două moduri:
• prin asocierea mai multor posibilităŃi tehnice de execuŃie a fricŃiunii;
• prin combinarea fricŃiunii cu alte procedee de masaj (frământatul,
vibraŃiile).
IndicaŃii metodice:
Se recomandă dozarea intensităŃii în funcŃie de sensibilitatea pielii şi a celorlalte
Ńesuturi şi de nivelul la care se doreşte obŃinerea efectului relaxator.
Pentru obŃinerea unui efect relaxator, fricŃiunea se va executa cu suprafaŃă mare de
contact pe suprafaŃă mare, lent, cu amplitudinea maximă posibilă, timp suficient de lung
pentru a obŃine efectul scontat (în funcŃie de particularităŃile individuale ale subiecŃilor).
Când se lucrează circular, fricŃiunea se va realiza într-un sens, apoi în celălalt,
mâinile executând aceeaşi mişcare când se masează părŃi simetrice ale corpului.
După un număr oarecare de mişcări pe loc, mâna se deplasează prin alunecare în
imediata vecinătate, continuând prelucrarea; nu sunt permise mişcări pe sărite;
Pe membre, fricŃiunea se realizează mai bine, dacă se sprijină segmentul pe un
plan dur, la o înălŃime potrivită.
FRĂMÂNTATUL (PETRISAJUL)
Este procedeul cel mai bun pentru influenŃarea Ńesuturilor profunde şi, în special, a
muşchilor.
Descrierea procedeului. Frământatul reprezintă prinderea muşchilor şi a altor
Ńesuturi profunde, ridicarea lor atât cât le permite elasticitatea proprie şi stoarcerea, prin
comprimare sau prin presiuni, pe planul profund.
Tehnicile frământatului care pot fi folosite în scop relaxator sunt:
• frământatul "în cută" şi "în val"- se efectuează atât pe regiunile întinse şi plane, cât
şi la nivelul segmentelor; priza variază în funcŃie de grosimea stratului de prelucrat,
dar pentru obŃinerea unui efect relaxator nu se recomandă decât:
o priza medie - între degete şi rădăcina mâinii;
o priză mare - între părŃile cubitale ale celor două mâini.
În scop relaxator, cel mai frecvent este folosit frământatul în val, în care cuta
realizată prin comprimarea şi presarea sa cu ajutorul rădăcinilor mâinilor este mobilizată
prin împingerea mâinii înainte, spre degete. Pe suprafeŃele plane, precum şi pe marile
mase musculare, frământatul relaxator se poate execută formând o cută de muşchi, cu
priză medie (se apucă fără a se strânge prea tare, se ridică, apoi se presează pe planul
profund), fără a elibera cuta din priză şi fără a desprinde palmele de pe piele, mâinile
deplasându-se apoi, din aproape în aproape.
Foto nr. 4.
Frământat executat la nivelul coapsei
• frământatul "în brăŃară" – se aplică la nivelul membrelor, cu cele două police la

acelaşi nivel sau etajat (unul mai sus decât celălalt) - muşchii fiind prinşi uşor între
police şi palme şi, apoi, presaŃi pe planul dur, de obicei circular, ambele mâini
lucrând simultan.
Pentru a obŃine un efect relaxator, esenŃială este respectarea regulii efectuării
frământatului cu priză mare, fără stoarcerea intensă a Ńesuturilor şi aplicarea acestuia lent,
profund şi timp îndelungat.
ForŃa de apăsare (presiune), poate fi mică şi mijlocie, după volumul şi rezistenŃa
muşchilor.
Pe regiunile plane, frământatul se execută în lungimea muşchiului.
Pe regiunea abdominală frământatul se aplică numai dacă sunt prezente Ńesuturi
grase abundente (este, de fapt, un frământat al stratului adipos).
VIBRAłIILE
Descrierea procedeului. VibraŃiile constau în mişcări oscilatorii ritmice şi presiuni
intermitente, executate cu frecvenŃă mare şi uniform, cu ajutorul mâinii sau al unor
aparate, numite vibratoare. Aceste mişcări realizează deplasări mici (de câŃiva mm.) ale
pielii, Ńesuturilor şi presiuni ondulatorii foarte variate.
Tehnicile vibraŃiilor care pot fi folosite în scop relaxator:
• vibraŃii manuale:
o cu faŃa palmară a degetelor;
o cu palma;
o cu rădăcina mâinii;
o cu pumnul închis sau semiînchis;
o presiunea vibrată:
aplicată într-un singur punct sau cu deplasare liniară, cu faŃa palmară
a unuia sau mai multor degete;
pe rădăcina sau traiectul unui nerv, pe inserŃia unui tendon sau
muşchi, în jurul unei articulaŃii sau în lungul unei vene;
VibraŃiile manuale sunt preferate celor cu aparate, deoarece pot fi adaptate cu
uşurinŃă, în ceea ce priveşte amplitudinea, ritmul, presiunea.
51
Pentru a obŃine efecte relaxatoare, vibraŃiile trebuie să aibă un ritm cât mai constant
şi să se asocieze cu presiuni cât mai uniforme ca intensitate.
VibraŃiile se pot asocia cu netezirile (efleurajul), fricŃiunile şi chiar cu frământatul.
II. Procedeele secundare de masaj

Procedeele secundare de masaj au următoarele caracteristici:
• se intercalează printre cele principale sau se adaugă la sfârşitul şedinŃei de masaj;
• întregesc acŃiunea procedeelor de bază şi îmbogăŃesc tehnica masajului;
• unele derivă din cele principale, pe care le şi însoŃesc;
• altele au caracteristici tehnice proprii şi se aplică independent.
RULATUL
Este un procedeu specific segmentelor tronconice (membrele superioare şi
membrele inferioare):
Descrierea procedeului. Rulatul se execută cu ajutorul mâinilor aplicate de o parte
şi de alta a segmentului de masat, cu degetele întinse şi cu palmele presând uşor pe
Ńesuturi. Masa musculară se mişcă prin mişcarea alternativă a celor două mâini, în sensuri
opuse, deplasând mâinile din aproape în aproape, în aşa fel încât să rezulte rularea
acesteia în jurul scheletului osos al segmentului.
Foto nr. 5.
Rulat executat la nivelul coapsei
În masajul relaxator, rulările se execută după neteziri, fricŃiuni, frământat, sau chiar
asociate cu acest a din urmă.
Pentru a se obŃine efectul relaxator, ritmul mişcărilor nu trebuie să fie foarte mare,
iar procedeul trebuie să se aplice timp mai îndelungat.
PRESIUNILE
Descrierea procedeului. În scop relaxator, presiunile se execută cu ajutorul feŃei
palmare a unuia sau mai multor degete, sau a palmelor aplicate pe regiunea interesată. În
cazul presiunilor statice (fără deplasare), după realizarea prizei, se începe realizarea
presiunii, în ritm lent şi constant, până la intensitatea dorită, după care se menŃine o
anumită perioadă de timp, repetând mişcarea, în funcŃie de necesităŃi.
În masajul relaxator, presiunile întăresc acŃiunile procedeelor de netezire, fricŃiune,
frământat şi vibraŃii, cu care se asociază.
Pentru a se obŃine efectul relaxator, ritmul mişcărilor nu trebuie să fie foarte mare,
iar procedeul trebuie să se aplice timp mai îndelungat.
Se folosesc mai ales la nivelul spatelui, paravertebral (la tineri şi adulŃi sănătoşi),
realizându-se priza cu palmele, cu degetele întinse, de o parte şi de alta a coloanei
vertebrale, executând presiunea şi deplasându-le apoi, din aproape în aproape, prin
alunecare în contact cu suprafaŃa de acŃionare.
TENSIUNILE
AcŃionează, îndeosebi, asupra articulaŃiilor şi Ńesuturilor periarticulare şi se execută,
de obicei, la sfârşitul masajului segmentar sau articular.
Descrierea procedeului. Se apucă segmentele, de deasupra şi de dedesubtul
articulaŃiei şi se trage de segmentul terminal, în sensul axei lungi sau în sensul fiziologic al
mişcărilor posibile din articulaŃia respectivă, menŃinând poziŃia o anumită perioadă de timp.
Scop: întinderea şi alungirea, în limite fiziologice, a elementelor articulare şi
periarticulare, precum şi degajarea de sub presiune a elementelor intraarticulare (ceea ce
contribuie şi la diminuarea durerilor articulare).
În masajul relaxator, se urmăreşte de fapt aducerea elementelor periarticulare
interesate într-o nouă stare de tensiune, menŃinută până la dispariŃia stretch-reflexului şi
relaxarea elementelor periarticulare prin diminuarea tensiunii iniŃiale.
3.2. ParticularităŃi de aplicare a procedeelor şi tehnicilor de masaj

clasic relaxator asupra diferitelor regiuni ale corpului
Pentru a se putea obŃine un efect relaxator, este necesară respectarea
următoarelor reguli de aplicare a masajului:
• se va păstra permanent contactul cu suprafaŃa pe care se lucrează;
• se va lucra în ritm foarte lent;
• se va acŃiona cu suprafaŃă mare de contact pe suprafaŃă mare;
• se vor masa insistent regiunile interesate;
• fiecare procedeu se va aplica, cu răbdare, cât mai mult timp, pentru a-i da
organismului posibilitatea de a realiza reglările necesare obŃinerii relaxării.
I. Masajul relaxator al regiunii spatelui

Spatele este o regiune întinsă, aproape plană şi netedă, cu excepŃia reliefului
coloanei vertebrale şi a omoplaŃilor. Pielea care acoperă această regiune este mai groasă,
mai puŃin sensibilă, Ńesutul conjunctiv şi grăsos este puŃin abundent, musculatura este mai
lăŃită şi dispusă în mai multe straturi, iar circulaŃia sângelui este mai redusă şi divers
orientată.
Pentru masajul relaxator al spatelui, subiectul va fi poziŃionat în decubit ventral, cu
fruntea sprijinită pe dosul mâinilor proprii sau pe un sul / pe o pernă plată şi tare, caz în
care membrele superioare vor fi întinse pe lângă corp şi capul întors într-o parte.
Masajul clasic relaxator al regiunii spatelui începe cu efleuraj, printr-o serie de
alunecări lungi şi lente, de jos în sus, din regiunea sacrală spre ceafă, trecând peste toată
suprafaŃa lombară şi dorsală şi revenind în partea inferioară a spatelui, fără a pierde
contactul cu pielea subiectului. Se lucrează cu ambele palme, simultan, cu degetele
întinse şi depărtate, mişcarea executându-se mai întâi spre în sus, în lungul coloanei
vertebrale, paralel cu aceasta, pentru ca treptat să ia o direcŃie uşor oblică, pentru a
acoperi toată suprafaŃa (şolduri, flancuri, coaste, omoplaŃi şi umeri).
După efectuarea mişcărilor în sens longitudinal, se pot efectua mişcări şi în sens
transversal, pornindu-se tot din partea inferioară a spatelui şi urcând până la ceafă. În
acest caz, priza folosită este tot cea cu ambele palme, cu degetele întinse şi depărtate, la
care se adaugă contactul şi cu partea internă a antebraŃului, în acest fel acoperindu-se în
acelaşi timp o suprafaŃă mai mare.
53
Mâinile se pot deplasa simultan, de la un flanc la celălalt, sau alternativ, cu condiŃia
respectării ritmului lent de lucru. În permanenŃă, mâinile maseurului se vor mula şi îşi vor
adapta mişcările la relieful regiunii.
Foto nr. 6.
PoziŃia terapeutului şi subiectului pentru masajul spatelui
FricŃiunea se execută, în general, cu toată palma şi cu degetele întinse, pentru a

acoperi o suprafaŃă cât mai mare. Însă, pentru a adapta procedeul la forma şi relieful
regiunii, la consistenŃa pielii şi Ńesuturilor, precum şi pentru a asigura transmiterea
efectelor dincolo de straturile superficiale, la persoanele sau pe zonele cu masă musculară
mai voluminoasă, se pot folosi şi tehnicile de fricŃiune executate cu rădăcina mâinii, cu
pumnul (cu faŃa palmară sau cubitală), cu marginea cubitală a mâinii (în jurul omoplaŃilor),
cu faŃa palmară a degetelor, condiŃia esenŃială fiind păstrarea ritmului lent şi a unui unghi
mic între priză şi suprafaŃa de contact.
Deplasarea mâinilor pe suprafaŃa masată se realizează prin alunecare din aproape
în aproape, fără a pierde contactul cu pielea subiectului.
Foto nr. 7 Foto nr. 8.

FricŃiune executată cu feŃele palmare FricŃiune executată cu policele,
ale ambelor mâini, la nivelul spatelui pe musculatura paravertebrală
Frământatul, se aplică folosind toate tehnica în val, uşor şi fără a stoarce Ńesuturile
între degete şi rădăcinile mâinilor. De la baza gâtului spre umeri se poate aplica frământat
asociat cu fricŃiune.
VibraŃiile se asociază cu presiunile executate cu toată palma, pe musculatura
paravertebrală găsită contracturată la examinare şi pe părŃile dorsale şi flancuri, pentru a
facilita eliminarea volumului de aer rezidual în timpul expiraŃiei.
Masajul clasic relaxator al regiunii spatelui se încheie cu efleurajul de încheiere,
care se execută scăzând treptat frecvenŃa şi intensitatea alunecărilor, până la executarea
lui cu contact foarte superficial.
II. Masajul relaxator al membrelor inferioare

Masajul membrelor inferioare poate fi executat fie pe segmente, atunci când dorim
să obŃinem un efect relaxator mai bine localizat asupra anumitor grupe musculare (mai
ales în primele şedinŃe), fie pe toată lungimea lor, mai întâi pe partea posterioară şi apoi
pe cea anterioară, atunci când musculatura fiecărui segment nu este prea tensionată.
Masajul relaxator al membrelor inferioare pe partea posterioară

PoziŃia recomandată pentru subiect este în decubit ventral cu genunchii uşor flectaŃi
şi, mai rar, în decubit lateral, pentru masajul şoldului şi al părŃii laterale a coapsei şi
gambei. Executat analitic, acest masaj începe cu regiunea fesieră, se continuă cu coapsa
şi se încheie cu gamba.
Masajul relaxator al regiunii fesiere

Constă în neteziri executate cu ambele mâini, care pornesc de la nivelul pliului
subfesier şi alunecă în sus spre regiunea lombară, apoi în lateral spre şolduri şi în jos spre
coapse; se folosesc tehnici care îşi transmit efectele mai în profunzime, datorită faptului că
regiunea prezintă masă musculară mare; se lucrează cu ambele palme cu degetele
depărtate, cu marginile cubitale ale pumnilor, cu rădăcinile mâinilor, cu pumnii închişi,
mână peste mână. Mişcările se execută simultan pe ambele părŃi sau numai pe o parte.
Urmează fricŃiunile, executate lent şi insistent, cu palmele sau cu partea palmară
sau cubitală a pumnilor, putându-se folosi şi tehnica mână peste mână.
Frământatul se execută cu ambele mâini cuprinzând simetric cele două părŃi ale
regiunii sau fiecare în parte; în scop relaxator, se recomandă combinarea frământatului cu
fricŃiunea, executate insistent şi în ritm lent.
Netezirea de încheiere se poate combina cu vibraŃia.
Masajul relaxator al coapsei pe partea posterioară

Efleurajul se începe cu ambele mâini care se aplică în cerc în jurul segmentului. În
scop relaxator se folosesc alunecări lungi şi lente, executate simultan, utilizându-se
tehnicile de execuŃie cu palmele, cu rădăcinile mâinilor, cu faŃa palmară a pumnului închis,
sau tehnica în pieptene, în cazul prezenŃei unei pilozităŃi abundente.
FricŃiunea se execută cu palmele, rădăcinile mâinilor, pumnii, sau mână peste
mână, insistent şi în ritm lent.
Foto nr. 9.
Rulat asociat cu frământat, executat pe partea posterioară a coapsei
55
Frământatul este procedeul de bază pentru prelucrarea chiar şi în scop relaxator a
musculaturii coapsei şi se aplică folosind tehnica în cerc, dar şi cea în cută, cu condiŃia ca
stoarcerea să fie foarte uşoară şi procedeul să se aplice timp mai îndelungat, pentru a
obŃine saturarea receptorilor şi relaxarea muşchiului. Frământatul se poate asocia cu
rulatul(foto nr.9).
Rulatul musculaturii coapsei se execută lent şi insistent .
Efleurajul de încheiere se execută lung şi lent, cu efect liniştitor.
Masajul relaxator al gambei pe partea posterioară

Se execută cu genunchiul uşor flectat şi cu piciorul în uşoară flexie plantară, pentru
a permite relaxarea muşchilor. Gamba se menŃine în această poziŃie fie sprijinită pe
genunchiul executantului, fie cu glezna pe un sul, pe o pernă sau pe planul înclinat al
banchetei.
Efleurajul începe de la nivelul maleolelor, executând câteva mişcări circulare în jurul
acestora, cu faŃa palmară a degetelor şi continuă cu alunecări lungi, executate simultan cu
ambele palme, care acoperă toată partea posterioară a gambei şi depăşesc în sus
articulaŃia genunchiului.
Foto nr. 10. Foto nr. 11.

Efleurajul gambei FricŃiuni cu faŃa palmară a degetelor,
pe partea posterioară pe partea posterioară a gambei
FricŃiunile se execută cu faŃa palmară a degetelor, circular în jurul maleolelor şi

liniar a tendonului ahilian şi cu palmele şi faŃa palmară a pumnilor pe masa cărnoasă a
muşchilor.
Frământatul se execută în cerc sau în cută, respectând aceleaşi recomandări ca la
masajul relaxator al coapsei pe partea posterioară. Rulatul muşchilor de pe partea
posterioară a gambei se poate asocia cu frământatul sau poate fi executat de sine
stătător, lent şi prelungit.
Efleurajul de încheiere se aplică folosind tehnici executate lung, liniştitor.
Masajul relaxator al membrului inferior, în întregime, pe partea posterioară

Se aplică aceleaşi procedee şi tehnici, care însă se întind pe toată lungimea
membrului inferior, păstrând regulile aplicării masajului relaxator.
Pentru executarea tensiunilor, se aplică o priză cu ambele mâini de o parte şi de
alta a gleznei, se tracŃionează membrul inferior în ax şi se menŃine această poziŃie câteva
secunde (10-30).
Masajul relaxator al membrelor inferioare pe partea anterioară

Analitic, se execută începând cu piciorul, continuând cu gamba şi coapsa.
PoziŃia recomandată pentru subiect este în decubit dorsal, cu capul uşor ridicat, sau
culcat-rezemat pe un plan înclinat.
Masajul relaxator al piciorului

Pentru a avea acces la întreg piciorul, se sprijină gamba subiectului pe genunchii
executantului.
Efleurajul constă în alunecări aplicate pe talpă cu palma, cu rădăcina mâinii sau cu
pumnul închis, iar pe părŃile laterale şi pe partea dorsală, cu palmele şi cu feŃele palmare
ale degetelor; mişcările se execută pe toată suprafaŃa piciorului, în general de la degete
spre gleznă, lent, pe faŃa plantară cu presiune ceva mai mare şi pe faŃa dorsală superficial.
Pentru a amplifica efectul relaxator şi
a-l extinde şi la nivelul altor regiuni ale
corpului, se pot executa presiuni alunecate
lente pe părŃile latero-interne ale tălpilor,
atât în sens ascendent, cât şi descendent.
FricŃiunea se execută cu faŃa palmară
a degetelor, în sens circular în jurul
maleolelor şi a călcâiului şi cu toată palma
sau partea cubitală a pumnului pe restul
suprafeŃei.
Netezirea de încheiere se aplică prin
mişcări lente şi apăsate, executate cu
palmele şi feŃele palmare ale degetelor.
Masajul relaxator al picioarelor se
poate încheia cu uşoare circumducŃii
pasive ale halucelor şi mobilizarea
concomitentă a tuturor degetelor în flexie şi
extensie, prin mişcări lente şi continue
Figura nr. 15. executate cu priză în căuş. Degetele
DirecŃii de aplicare a masajului pe picioarelor pot fi masate împreună sau
membrele inferioare – partea anterioară şi fiecare în parte, prin neteziri în lung sau
posterioară (Ionescu, A., 1992) transversale, fricŃiuni cu vârfurile degetelor
şi tensiuni uşoare.
Foto nr. 12.

Presiune alunecată profundă (efleuraj asociat
cu presiune)
executată la nivelul părŃii plantare a piciorului
Masajul relaxator al gambelor pe partea anterioară

Prezintă unele particularităŃi datorită lipsei Ńesuturilor moi pe creasta şi faŃa antero-
internă a tibiei.
Pentru aplicarea masajului relaxator al acestei regiuni, gamba şi piciorul subiectului
se duc în afara planului de sprijin, călcâiul fiind sprijinit pe genunchii executantului; se
recomandă să se lucreze cu o mână, cealaltă fixând călcâiul.
57
Efleurajul se aplică în funcŃie de specificul regiunii: foarte uşor pe partea antero-
internă a gambei şi cu presiune ceva mai mare pe masa musculară de pe partea antero-
externă, evitând creasta tibială; se lucrează cu palma, cu feŃele palmare ale degetelor, sau
în pieptene, cu mişcări lungi şi lente.
FricŃiunea se aplică, mai ales, pe partea antero-externă, folosind rădăcinile mâinilor
sau pumnul.
Frământatul se aplică, în general, cu o mână care cuprinde partea externă şi
posterioară a gambei, de obicei asociat cu rulatul.
Netezirea de încheiere se aplică lent şi uşor, pe partea antero-internă şi antero-
externă a gambei.
Masajul relaxator al coapsei pe partea anterioară

Începe prin alunecări lungi şi lente, dar asociate cu presiune ceva mai mare decât
în cazul gambei (datorită existenŃei masei musculare mai mari), folosind tehnicile
recomandate la masajul relaxator al coapsei pe partea posterioară.
FricŃiunea se execută cu palma, rădăcina mâinii sau pumnul închis, respectând
recomandările privind ritmul şi durata de execuŃie.
Frământatul poate fi circular şi în cută, executându-se lent şi timp mai îndelungat.
Rulatul se execută mai bine dacă se flectează puŃin membrul inferior şi se sprijină
talpa subiectului pe banchetă.
Netezirea de încheiere se poate întinde şi pe toată lungimea membrului inferior.
Masajul relaxator al membrului inferior, în întregime, pe partea sa anterioară

Când nu dispunem de timp suficient, sau nu dorim o localizare analitică a efectelor,
putem aplica procedeele de masaj relaxator pe toată întinderea membrului inferior, pe
partea sa anterioară, lăsând nemasat piciorul propriu-zis.
III. Masajul relaxator al membrelor superioare

Adaptate mai mult pentru mişcări ample şi de abilitate decât de forŃă şi rezistenŃă,
membrele superioare sunt mai subŃiri şi mai scurte decât cele inferioare, iar volumul
muşchilor şi Ńesuturilor moi de care dispun este mai redus.
Foto nr. 13.

Una dintre poziŃiile recomandate pentru masajul membrului superior
Pentru executarea masajului relaxator pe membrele superioare, poziŃia

recomandată este cea de culcat-rezemat pe bancheta de masaj; se poate folosi şi poziŃia
aşezat pe un scaun sau aşezat-rezemat; de fiecare dată, se alege poziŃia cea mai
comodă, mai stabilă şi care să permită uşor accesul la segmentul pe care trebuie să îl
masăm.
Ca şi în cazul membrelor inferioare, dacă se doreşte o mai precisă localizare a
efectelor, se va lucra analitic, pe segmentele membrului, prelucrându-se mai întâi degetele
şi mâna, apoi antebraŃul, braŃul, umărul.
Masajul relaxator al degetelor

Se execută sprijinind palma subiectului pe palma executantului, de preferinŃă pe
stânga pentru a lucra mai bine cu mâna dreaptă (pentru dreptaci). Sprijinul membrului
superior se asigură fie aşezând cotul pe o masă, fie pe speteaza unui scaun sau
genunchiul executantului.
Se masează fiecare deget prin neteziri lente, executate minuŃios pe întreaga
lungime a degetului. Pe partea dorsală a tuturor degetelor întinse se poate aplica şi o
netezire transversală, dintr-o parte în alta.
FricŃiunile se aplică lent, superficial şi insistent, mai ales pe partea palmară a
degetelor celui masat, folosind faŃa palmară a degetelor maseurului.
Masajul se încheie prin tracŃionarea în ax a fiecărui deget şi menŃinerea poziŃiei
alungite a elementelor periarticulare, în scopul întinderii şi elasticizării acestora. Ca şi în
cazul masajului relaxator al picioarelor, se pot executa mobilizări pasive lente ale tuturor
degetelor, în flexie şi extensie.
Pentru a scurta timpul necesar prelucrării fiecărui deget în parte, se masează mai
întâi policele, apoi celelalte patru degete împreună, eventual în acelaşi timp pe faŃa
palmară şi dorsală.
Masajul relaxator al mâinii propriu-zise

Începe cu netezirea lentă şi superficială a feŃei dorsale şi continuă cu netezirea
lentă şi asociată cu o presiune ceva mai mare pe faŃa palmară, care se poate aplica fie cu
palma întinsă, fie cu rădăcina mâinii sau partea cubitală a pumnului.
FricŃiunea se execută circular, superficial şi lent dar insistent, pe ambele feŃe ale
mâinii; la persoanele robuste, pe partea palmară se poate folosi şi rădăcina mâinii sau
partea cubitală a pumnului.
Netezirea de încheiere, uşoară şi calmă, se aplică pe ambele feŃe ale mâinii.
Masajul degetelor şi al mâinii propriu-zise poate fi executat în acelaşi timp.
Masajul relaxator al antebraŃului

Se execută mai uşor dacă antebraŃul se află în poziŃie verticală sau oblică faŃă de
planul de sprijin, cotul fiind sprijinit la o înălŃime potrivită, de preferinŃă pe genunchii
executantului. AntebraŃul poate fi masat şi fără sprijin pe cot, dar în acest caz executantul
trebuie să asigure cu mâinile sale fixarea segmentului.
Masajul începe printr-o serie de alunecări lungi şi lente, executate cu ambele mâini,
plecând de la nivelul pumnului, netezind antebraŃul pe toate feŃele şi urcând până
deasupra cotului. Mâinile se aşează circular de o parte şi de alta a segmentului, sau una
deasupra celeilalte şi execută mişcări simultane sau alternative.
FricŃiunea se efectuează lent şi insistent, cu degetele şi palmele, în sens liniar în
lungul tendoanelor şi în sens circular pe partea cărnoasă.
Frământatul se poate executa în cerc sau în cută şi poate fi combinat cu fricŃiunea.
Rulatul se execută insistent, în ritm lent, urcând în lungul segmentului.
Netezirea de încheiere se aplică lent şi liniştitor.
Masajul relaxator al braŃului

Începe cu netezirea executată cu ambele mâini, alunecând de o parte şi de alta a
acestui segment, antebraŃul fiind sprijinit pe genunchiul executantului. Dacă se lucrează cu
o mână, cu cealaltă se sprijină cotul subiectului. Se execută alunecări lungi şi lente,
simultane, pe toată lungimea segmentului.
59
FricŃiunea se execută, în funcŃie de volumul masei musculare, cu palmele sau cu
faŃa palmară a degetelor, cu marginea cubitală a pumnilor sau cu rădăcina mâinii,
adaptându-se continuu la relieful segmentului.
Pentru braŃ, frământatul este unul dintre cele mai utile procedee; se poate executa
un frământat circular sau în brăŃară, sau în cută, lent şi prelungit. Rulatul se poate asocia
cu frământatul sau se poate executa de sine stătător, lent şi prelungit ca durată.
Masajul relaxator al braŃului se încheie cu neteziri uşoare, calmante.
Masajul relaxator al umărului

Masajul relaxator al umărului poate fi executat poziŃionând subiectul în aşezat pe
un scaun scund, fără spetează, iar executantul stând, cu faŃa spre umărul de masat.
Se începe cu alunecări ascendente, lente, aplicate pe partea anterioară, laterală şi
posterioară a segmentului, prelungite în faŃă spre torace, în sus spre gât şi în spate spre
omoplaŃi. Mâinile executantului trebuie să se muleze perfect la relieful regiunii.
Urmează fricŃiuni lente (efectuate cu palma
întreagă, rădăcina mâinii, faŃa palmară a
pumnului, în funcŃie de volumul masei musculare)
şi uşor frământat al muşchiului deltoid.
Netezirea de încheiere se execută lent şi
liniştitor, apoi se execută tracŃiuni în ax şi
menŃinerea în tensiune a elementelor
periarticulare, în poziŃie alungită.
Masajul relaxator al membrului superior în
întregime
Dacă timpul destinat pentru masajul
membrului superior este scurt, sau nu se doreşte
obŃinerea unor efecte strict localizate, procedeele
şi tehnicile de masaj se pot aplica pe toată
lungimea lui, la nevoie renunŃându-se la
prelucrarea degetelor şi mâinii. Această formă de
Figura nr. 16. masaj se poate executa fie cu o singură mână,
DirecŃii de aplicare a masajului pe cealaltă fixând mâna celui masat, fie cu ambele
membrele superioare mâini, caz în care mâna celui masat se fixează de
(Ionescu, A., 1992) centura executantului.
IV. Masajul relaxator al peretelui toracic

Peretele toracic se deosebeşte de regiunea spatelui prin structura şi prin rolul său
esenŃial în respiraŃie. Pielea care acoperă această regiune este cu mult mai fină şi mai
sensibilă, Ńesuturile subcutanate sunt mult mai reduse pe părŃile laterale şi pe linia
mediană. Pe partea sa anterioară, la bărbaŃi se remarcă relieful muşchilor pectorali, iar la
femei domină relieful glandelor mamare.
Pentru executarea masajului acestei regiuni se recomandă poziŃia decubit dorsal,
cu capul uşor ridicat, sau culcat-rezemat pe un plan uşor înclinat. Pentru masajul părŃilor
laterale, se ridică membrele superioare în sus şi se pun mâinile la ceafă sau pe creştet; la
nevoie, se răsuceşte uşor trunchiul spre partea opusă regiunii pe care dorim să o masăm.
Masajul peretelui toracic începe printr-o serie de neteziri uşoare şi ritmice,
executate cu o mână sau cu ambele mâini: - în faŃă, de la baza toracelui, peste regiunea
sternală şi apoi în lungul claviculelor până peste umeri; - pe părŃile laterale, în sensul
spaŃiilor intercostale, ocolind regiunea mamară. Alunecările sunt lungi şi lente şi se
execută simultan, cu ambele mâini; chiar şi alunecările mai scurte, care se aplică pe zone
mai puŃin întinse (presternală, costală inferioară, costală laterală, claviculară, humerală),
trebuie să păstreze acelaşi ritm lent.
FricŃiunea se execută lent şi insistent, mai ales pe masa cărnoasă a muşchilor;
procedeul se aplică cu palmele sau cu rădăcina mâinii.
După fricŃiune se execută insistent frământatul muşchilor pectorali. Frământatul în
val fiind greu de executat la acest nivel, se poate folosi frământatul în cută, prinzând însă
muşchii între vârfurile degetelor şi rădăcinile mâinilor cu o priză foarte lejeră. Ca şi la
regiunea spatelui, frământatul se poate combina cu fricŃiunea.
În încheiere, se aplică o netezire uşoară şi liniştitoare a întregii regiuni.
După terminarea masajului sunt indicate câteva respiraŃii ample, executate activ
sau pasiv, cu presiuni pe baza toracelui în timpul expiraŃiei.
V. Masajul relaxator al peretelui abdominal

Peretele abdominal este o adevărată centură constituită din muşchi laŃi şi supli
legaŃi între ei prin puternice formaŃiuni fibroase. Pielea care acoperă această regiune este
subŃire, moale şi elastică. La unele persoane, regiunea abdominală are o sensibilitate
specifică mare, care împiedică deseori aplicarea procedeelor de masaj. Sub piele se
depun, la unele persoane, straturi de Ńesut adipos mai mult sau mai puŃin abundente, care
modifică forma şi funcŃiunile centurii abdominale; în aceste cazuri musculatura este
predispusă la atonie şi insuficienŃă funcŃională. În peretele abdominal circulaŃia sângelui
este divers orientată.
Foto nr. 14.

PoziŃia subiectului pentru masajul regiunii abdominale
Peretele abdominal este masat din aceeaşi poziŃie ca şi peretele toracic. Pentru a
mări gradul de relaxare al muşchilor abdominali, membrele inferioare se flectează din
şolduri şi genunchi, iar picioarele se sprijină pe tălpi.
Pentru executarea masajului acestei regiuni se folosesc procedeele şi tehnicile
cunoscute, care trebuiesc însă adaptate la conformaŃia anatomică locală.
Netezirea iniŃială se orientează după sensul circulaŃiei de întoarcere, sanguine şi
limfatice. Alunecările încep din regiunea supraombilicală şi se îndreaptă în sus spre
rebordurile costale; mâinile se duc apoi în lateral spre flancuri şi coboară, continuând apoi
alunecarea în lungul şanŃurilor iliace spre simfiza pubiană.
În cazul masajului relaxator, se recomandă ca mişcările să fie legate între ele într-o
mişcare continuă, care le însumează. Aceste tehnici se execută lent şi prelungit, începând
cu feŃele palmare ale vârfurilor degetelor şi terminând cu rădăcinile mâinilor (la deplasarea
spre în sus), începând cu partea cubito-palmară şi terminând cu partea radio-palmară (la
deplasarea pe flancuri), începând cu rădăcinile mâinilor, continuând cu palmele şi
terminând cu vârfurile degetelor (la coborârea de-a lungul şanŃurilor iliace), pentru a
prelungi cât mai mult mişcarea.
61
Mişcările se execută simetric şi simultan de o parte şi de alta a abdomenului.
FricŃiunea constituie, în masajul abdominal, procedeul de bază. Cu toate că unii
autori consideră că, neexistând un plan dur pe care Ńesuturile să se deplaseze, nu poate
fi vorba despre o fricŃiune în adevăratul înŃeles al cuvântului, elasticitatea pielii şi a
Ńesuturilor subcutanate permit mişcări ample, destul de uşor de executat, pe planul dur
constituit de musculatura peretelui abdominal, care se contractă reflex.
FricŃiunile se execută cu intensitate şi
frecvenŃă mică, folosind palmele (eventual cu
degetele depărtate, în funcŃie de mărimea
suprafeŃei pe care se acŃionează) şi realizând
mişcări circulare, de obicei în sens orar (sensul
tranzitului abdominal).
Frământatul nu poate influenŃa mult
musculatura peretelui abdominal, pentru că
datorită unor reflexe locale de apărare
musculatura se contractă şi nu poate fi prinsă în
priza necesară executării procedeului. Din acest
motiv, efectul frământatului se limitează la
straturile subcutanate de Ńesut adipos, atunci
când acestea există; cuta de piele şi de Ńesuturi
grase este prinsă între degete şi rădăcinile
mâinilor sau între părŃile cubitale ale celor două
mâini (în funcŃie de grosimea stratului adipos) şi
prelucrată insistent.
Masajul relaxator al peretelui abdominal se
Figura nr. 17 încheie întotdeauna prin uşoare mişcări de
DirecŃii de aplicare a masajului pe netezire, însoŃire de vibraŃii.
regiunea toracelui şi abdomenului După masaj sunt recomandate câteva
(Ionescu, A., 1992) mişcări active de respiraŃie profundă.
VI. Masajul relaxator al capului şi gâtului
Masajul relaxator al capului

Masajul capului trebuie să Ńină seama, în primul rând, de particularităŃile anatomice
ale acestei regiuni şi, în al doilea rând, de influenŃele pe care dorim să le exercităm
asupra conŃinutului cutiei craniene.
Pielea părŃii păroase a capului este groasă şi bine întinsă. Între piele şi oasele
craniului există un strat foarte subŃire de Ńesuturi fibro-elastice şi musculare, care îi permit
un oarecare grad de mobilitate pasivă şi activă. Aceste Ńesuturi sunt prevăzute cu o reŃea
destul de bogată în vase de sânge şi limfă, precum şi în ramificaŃii ale nervilor periferici.
Vasele se ramifică în diferite direcŃii: din mijlocul frunŃii lateral spre tâmple şi în sus spre
creştet; din creştet spre părŃile laterale şi înapoi spre ceafă. Muşchii sunt laŃi, foarte subŃiri
şi se inseră pe piele şi oasele craniului. RamificaŃiile nervoase provin din nervii cranieni şi
cervicali.
Chiar dacă masajul capului se poate aplica pe toată suprafaŃa sau parŃial, pe
frunte, pe creştet, pe părŃile laterale şi pe partea posterioară, uneori fiind nevoie să se
maseze numai jumătatea stângă sau dreaptă a capului, pentru a obŃine efecte
relaxatoare globale este recomandat ca acesta să se aplice pe toată suprafaŃa.
Pentru ca masajul capului să poată fi executat pe toată suprafaŃa şi din diferite
planuri (anterior, posterior, lateral), cel ce urmează a fi masat se află aşezat pe un scaun
scund şi îşi fixează fruntea sau bărbia pe mâinile proprii sau pe un plan de sprijin potrivit
de înalt. Executantul stă în picioare sau se află aşezat pe un scaun mai înalt, în faŃa, în
spatele sau lateral de subiect. Este bine ca executantul să domine cu privirea întreaga
regiune şi să lucreze cu mâinile sub nivelul umerilor, pentru a nu obosi. Masajul se poate
executa cu ambele mâini (recomandat) sau cu o mână; când se lucrează cu o mână, cu
cealaltă se sprijină capul.
Pentru masajul frunŃii şi părŃii anterioare a capului, subiectul se află aşezat cu
spatele la executant şi îşi reazemă capul pe pieptul acestuia. Pentru masajul creştetului,
cel masat îşi sprijină bărbia pe palmele proprii şi coatele pe genunchii executantului sau
pe scaunul acestuia. Pentru masajul porŃiunii occipitale şi al cefei, cel masat se află aşezat
cu fruntea sprijinită pe partea dorsală a mâinilor, antebraŃele fiind încrucişate şi aşezate pe
genunchii executantului. Pentru masajul părŃii laterale sau al unei jumătăŃi a capului, se
sprijină capul cu o mână sau pe pieptul executantului; se mai poate masa regiunea şi din
decubit lateral. Când capul este sprijinit cu o mână se lucrează cu mâna cealaltă; când se
sprijină pe pieptul executantului sau pe o pernă, se lucrează cu ambele mâini.
Masajul relaxator al capului constă în neteziri, fricŃiuni şi vibraŃii.
Netezirea se execută cu o mână sau cu ambele mâini, alunecând din regiunea
frunŃii fie spre creştet şi ceafă, fie pe părŃile laterale. Palmele se aplică pe frunte cu
degetele în sus, uşor îndoite şi depărtate între ele, pentru a trece prin păr (tehnica în
pieptene); mişcarea parcurge o cât mai mare parte din suprafaŃa capului şi coboară uşor
spre ceafă. Alunecările se fac lent, executându-se cu ambele mâini în acelaşi timp. După
netezirea părŃii mediane, alunecările se fac lateral şi mereu dinainte spre înapoi. Netezirea
se mai poate efectua din mijlocul frunŃii spre tâmple, din creştet spre părŃile laterale şi din
creştet spre ceafă. Bine executat, procedeul dă o senzaŃie de linişte şi relaxare.
FricŃiunea se execută cu amândouă mâinile sau cu o mână, cealaltă sprijinind
capul. Se lucrează cu faŃa palmară a degetelor uşor îndoite şi depărtate între ele, care se
aplică pe partea păroasă şi execută mişcări lente şi circulare pentru a deplasa pielea pe
straturile profunde, atât cât permite elasticitatea proprie a Ńesuturilor. Presiunea pe planul
osos este moderată. După câteva mişcări pe loc, degetele se deplasează, din aproape în
aproape, pe toată regiunea. FricŃiunea vibrată este şi mai eficientă, dar este mai greu de
executat.
VibraŃiile însoŃesc tehnicile de netezire sau fricŃiune, sau se aplică singure pe
anumite porŃiuni ale capului. VibraŃiile mecanice se aplică foarte rar pe cap şi atunci se
execută prin intermediul unor dispozitive confecŃionate din material moale şi elastic, sau
prin intermediul mâinii executantului (interpusă între aparat şi suprafaŃa pe care se
lucrează), care reglează presiunea.
Prin masajul capului urmărim, pe de o parte, să influenŃăm funcŃiunile pielii şi ale
Ńesuturilor dintre piele şi craniu, iar pe de altă parte, să influenŃăm conŃinutul cutiei
craniene. Masajul relaxator al capului are efecte calmante, liniştitoare. Activând circulaŃia
din piele şi stimulând schimburile nutritive, acest masaj întreŃine funcŃiunile locale. Efectele
profunde se obŃin pe cale reflexă. Prin mecanisme derivative şi descongestionante se
reglează circulaŃia în cavitatea craniană şi se îmbunătăŃesc funcŃiunile vegetative din
creier. Pe această cale, se produce o stare de liniştire a sistemului nervos central, se
reduce starea de încordare şi se favorizează somnul. Eficacitatea este mai mare la
persoanele obosite, sensibile, agitate.
Masajul relaxator al feŃei

Este o formă specială de masaj, practicată de către specialişti, mai mult în scop
cosmetic sau terapeutic, dar cu rezultate deosebite şi în obŃinerea unei stări de relaxare
generală a beneficiarului.
În acest masaj se folosesc o serie de acŃiuni manuale, derivate din procedeele
clasice de netezire, fricŃiune, frământat, vibraŃii etc., adaptate la particularităŃile morfologice
şi funcŃionale ale acestei regiuni şi la necesităŃi. Aceste procedee exercită o acŃiune
63
circulatorie şi trofică asupra pielii şi Ńesuturilor subcutanate, determinând în acelaşi timp
apariŃia unei stări de bine şi de relaxare, care se poate extinde la nivelul întregului corp.
PoziŃia cea mai bună pentru aplicarea masajului relaxator al feŃei este decubit
dorsal cu capul pe genunchii executantului, adesea capul şi partea superioară a trunchiului
fiind uşor flectate.
Masajul feŃei se execută, de obicei, până la gât şi toracele anterior. El începe cu
efleuraj uşor, executat cu faŃa palmară a degetelor, pe frunte de la centru spre părŃile
laterale şi pe restul feŃei de la menton spre urechi, spre unghiul extern al ochilor şi spre
unghiul intern.
Se execută apoi uşoare fricŃiuni, cu faŃa palmară a degetelor, urmând aceleaşi
trasee şi insistând pe frunte (asociate cu întinderi ale pielii spre interior şi spre exterior) şi
pe regiunea temporală (cu intensitate a presiunii mai mică).
Foto nr. 15 Foto nr. 16

Efleuraj efectuat cu ambele mâini, Efleuraj efectuat cu ambele mâini,
la nivelul frunŃii de la menton spre unghiurile externe ale ochilor
Se frământă apoi părŃile moi (obrajii) în cută, executând o formă de frământat,

foarte lent şi insistent, în cută cu priză mică (între police şi index) şi asupra buzelor şi a
părŃilor moi din regiunea mentonieră şi submentonieră.
VibraŃiile se asociază cu presiunile executate cu faŃa palmară a vârfului mediusului,
pe marginea superioară a orbitei şi pe părŃile laterale ale nasului (mai ales la baza sa); de
asemenea, ele se mai asociază şi cu efleurajul introductiv, dar mai ales cu efleurajul de
încheiere, amplificând efectul relaxator.
Masajul relaxator al gâtului

Pentru executarea masajului gâtului este nevoie să se facă o delimitare a părŃii
anterioare şi a celei posterioare, care se deosebesc între ele prin formă, structură şi
funcŃiuni.
Regiunea anterioară se caracterizează printr-o mare complexitate anatomică şi
funcŃională, fiind străbătută de căi organice importante, ca traheea şi esofagul, de vase
mari de sânge, ca arterele carotide şi venele jugulare, de canale limfatice şi numeroase
trunchiuri nervoase. Regiunea este sediul unor complexe formaŃiuni ganglionare şi
glandulare (ganglionii limfatici cervicali, tiroida şi paratiroidele). Muşchii anteriori ai gâtului
sunt lungi şi subŃiri, având o acŃiune mai mult de orientare a mişcărilor decât statică sau de
forŃă. În regiunea posterioară a gâtului găsim coloana vertebrală cervicală şi o musculatură
dispusă în mai multe straturi, care are un apreciabil rol static şi dinamic.
Masajul relaxator al părŃii anterioare a gâtului
Masajul relaxator al regiunii anterioare a gâtului influenŃează direct elementele
anatomice locale şi indirect organele feŃei şi capului. Deşi are efecte de descongestionare
a regiunii şi de relaxare a musculaturii, este indicat foarte rar, de teama de a nu face rău
acŃionând fără discernământ asupra Ńesuturilor şi organelor.
Atunci când totuşi se indică, el se execută după o tehnică simplificată, constând în
netezire, fricŃiune, frământatul uşor al muşchilor şi vibraŃii.
PoziŃia subiectului este decubit dorsal sau aşezat-rezemat, cu un sul sub partea
posterioară a gâtului, pentru a-l extinde.
Netezirea părŃii anterioare şi a părŃii laterale a gâtului se face prin alunecări uşoare,
pornind de sus în jos, de la bărbie şi mastoidă spre stern şi clavicule; se porneşte cu
marginile cubitale ale mâinilor şi cu rădăcinile mâinilor şi se termină cu marginile lor radiale
şi cu vârfurile degetelor. Se recomandă să se lucreze simetric şi simultan, adică pe
ambele părŃi ale gâtului şi cu ambele mâini în acelaşi timp.
FricŃiunea se execută cu faŃa palmară a vârfurilor degetelor, minuŃios, dar cu multă
precauŃie, lent şi cu intensitate foarte mică, evitând glanda tiroidă.
Frământatul se aplică numai pe muşchi, sub formă de cută, cu priză foarte lejeră,
lent şi prelungit, în lungul sternocleidomastoidienilor şi a marginii libere a trapezilor.
VibraŃiile au un rol relaxator important în acest masaj, executându-se asociate cu
presiuni uşoare, neteziri sau fricŃiuni.
Netezirea de încheiere se execută lung, lent şi liniştitor.
Masajul relaxator al părŃii posterioare a gâtului (sau masajul cefei)

Se execută fie din poziŃia decubit ventral, cu capul uşor flectat şi cu fruntea
rezemată pe partea dorsală a mâinilor proprii sau cu capul sprijinit pe un sul moale, din
poziŃia aşezat pe un scaun scund, cu fruntea sprijinită înainte pe un plan potrivit de înalt,
ori pe genunchii executantului, fie chiar din poziŃia de decubit dorsal. Pe bancheta joasă
de masaj (destul de rar folosită în zilele noastre) poziŃia cea mai favorabilă este aşezat
călare, cu trunchiul uşor înclinat înainte şi cu capul sprijinit pe planul lung al banchetei
ridicat până aproape de verticală.
Procedeele folosite pentru masajul cefei sunt netezirea, fricŃiunile, frământatul şi
vibraŃiile.
Netezirile constau în alunecări executate cu o mână sau cu ambele mâini, pornind
de sus, de deasupra inserŃiilor muşchilor cefei pe osul occipital, de o parte şi de alta a liniei
mediane şi coborând până la baza gâtului, între omoplaŃi şi spre umeri. Pentru ca
mişcările să fie mai lungi se încep cu rădăcinile mâinilor şi se termină cu vârfurile
degetelor, care pe măsură ce coboară se depărtează între ele. Pentru netezirea părŃilor
laterale, se aşează palmele cu marginea cubitală sub urechi şi se alunecă în jos până
peste umeri, terminând cu marginea radială a mâinilor. Se folosesc alunecările lungi şi
simultane, de preferinŃă executate de sus în jos (sensul circulaŃiei de retur).
FricŃiunea se aplică pe toată întinderea cefei, adaptând cât mai bine mişcările la
forma regiunii. În partea de sus, la nivelul inserŃiei muşchilor pe osul occipital, se execută
uşoare mişcări liniare şi circulare cu feŃele palmare ale vârfurilor degetelor; în partea
mijlocie a cefei şi în partea sa inferioară, între omoplaŃi şi pe umeri, fricŃiunile se execută
amplu, cu palmele sau rădăcinile mâinilor. Intensitatea şi frecvenŃa mişcărilor este mică,
dar durata de aplicare a procedeului trebuie să fie ceva mai mare, pentru a obŃine efectele
dorite.
65
Foto nr. 17
Masajul cefei realizat din poziŃia aşezat „călare”,
cu fruntea rezemată pe planul înalt al banchetei
Foto nr. 18
Masajul cefei realizat din poziŃia decubit dorsal
Frământatul se aplică, mai ales, pe părŃile laterale şi inferioare ale cefei, unde
musculatura este mai voluminoasă, în formă de cută mare prinsă între police şi celelalte
degete (realizând o priză foarte lejeră) sau între feŃele palmare a degetelor şi rădăcinile
mâinilor; mâinile se deplasează lucrând concomitent. Frământatul se poate combina cu
fricŃiunea, mai ales în partea de jos şi laterală a cefei.
VibraŃiile se execută asociate cu presiuni cu vârfurile degetelor aplicate pe inserŃiile
occipitale ale muşchilor şi cu neteziri şi fricŃiuni executate cu degetele şi palmele, pe
mijlocul şi partea inferioară a cefei.
Masajul relaxator al cefei se încheie întotdeauna prin tehnici lungi şi lente de
netezire calmantă

Efleuraj lung, început de sub Masajul muşchiului trapez
nivelul urechilor mergând până la baza gâtului; -frământat asociat cu fricŃiuni
continuând până peste umeri
3.3. Rolul masajului clasic relaxator în combaterea stresului fizic şi

psihic
Starea de oboseală fizică şi psihică, considerată ca efect al stresului la care a fost
supus organismul datorită solicitărilor intense şi / sau prelungite în timp, se instalează, de
regulă, în urma eforturilor intense fizice şi / sau intelectuale. Chiar dacă este vorba doar
despre un efort intelectual care a generat o stare de oboseală psihică, la nivel somatic se
vor regăsi o serie de simptome care confirmă strânsa legătură între planul psihic şi cel fizic
al fiinŃei umane. Pentru delimitarea noŃiunii de oboseală fiziologică şi a celei de oboseală
patologică se folosesc termenii de prag inferior şi prag superior al oboselii.
Pragul inferior este foarte greu de precizat, el putând fi marcat prin apariŃia
semnelor subiective şi obiective de oboseală. Pragul superior al oboselii este, însă, net
precizat de efectele utile ale repausului. Aceasta înseamnă că oboseala fiziologică
cedează complet prin odihnă corespunzătoare, spre deosebire de oboseala patologică, pe
care odihna, oricât de lungă ar fi, nu o mai poate face să dispară (Mârza, D., 2002).
Din complexul de procese care caracterizează oboseala fizică (mai uşor de
obiectivat, dar care întotdeauna este dublată şi de un oarecare grad de oboseală psihică),
se desprinde oboseala musculară, care poate să apară sub forme locale sau generale,
precoce sau tardive, acute sau cronice şi care poate fi combătută foarte uşor prin masaj.
Oboseala musculară locală se caracterizează prin întărirea, uşoara tumefiere
şi creşterea sensibilităŃii muşchilor (simptome care pot fi depistate prin palpare), scăderea
capacităŃii lor de contracŃie şi incapacitatea de a executa mişcări precise şi cu amplitudine
maximă. Masajul local este contraindicat atâta timp cât durează fenomenele acute. Se pot
masa grupele musculare antagoniste, musculatura simetrică sau cea situată departe de
regiunea în cauză, precum şi grupele musculare mari, situate la distanŃă de muşchii
obosiŃi. După ce fenomenele acute au dispărut, pe regiunea obosită se vor aplica neteziri
lungi, lente şi superficiale, presiuni vibrate şi fricŃiuni uşoare şi, în plus, pe membre, rulatul
relaxator. După masaj se recomandă mişcări ample de pendulare a membrelor şi / sau
circumducŃii ale capului şi trunchiului.
Oboseala musculară generală se caracterizează prin contracturi şi dureri în
muşchi, mai ales la nivelul membrelor, regiunii spatelui şi cefei, mişcări greoaie,
necoordonate, indispoziŃie, somnolenŃă sau iritare, febră, dureri de cap. Masajul este
67
indicat doar după dispariŃia simptomelor acute. Se începe cu o liniştire a sensibilităŃii
periferice şi a musculaturii, prin neteziri pe porŃiuni mari, fricŃiuni vibrate şi rulat al
membrelor; muşchii spatelui şi muşchii de la rădăcinile membrelor vor fi prelucraŃi în zilele
următoare; şedinŃele se vor încheia cu exerciŃii de mobilizare metodică a articulaŃiilor,
exerciŃii de respiraŃie şi pendulări ale membrelor. Automasajul nu este indicat!
Oboseala musculară precoce apare la începutul unui efort şi se
caracterizează printr-o criză de adaptare funcŃională a organismului (dificultăŃi de
respiraŃie, contracturi şi dureri musculare, scăderea bruscă a capacităŃii funcŃionale).
Poate fi prevenită prin masaj şi automasaj pregătitor, local sau regional, constând în
procedee relaxatoare, blânde, aplicate pe grupele musculare care vor fi solicitate în efort.
Oboseala musculară tardivă apare, mai ales, la persoanele neantrenate.
Simptomele ei sunt asemănătoare cu cele ale oboselii generale, dar apare mai lent şi
cedează mai greu prin odihnă. Poate fi prevenită prin măsuri în ceea ce priveşte dozarea
corespunzătoare a efortului şi prin masaj, ca şi în cazul oboselii generale. Este admis şi
automasajul, asociat cu aplicaŃii calde şi medicaŃie calmantă.
Oboseala acută se confundă cu oboseala precoce, având aproape aceleaşi
simptome; este cunoscută şi sub numele de stare de curbatură musculară. Repausul
prelungit şi exerciŃiile de relaxare, fac să cedeze treptat contracturile şi senzaŃia de durere
musculară. La nevoie se pot administra calmante uşoare. Masajul este indicat după
dispariŃia tuturor simptomelor acute. Automasajul nu este indicat!
Oboseala cronică sau cumulativă se apropie ca şi caracteristici de formele
patologice de oboseală, prezentând simptome mai intense şi mai rezistente la tratament,
dar şi tulburări organice şi psihice. Poate fi prevenită prin dozarea corespunzătoare a
efortului, odihnă activă, masaj.
Rezumat
Masajul clasic, după cum se ştie, poate fi folosit atât în scop stimulativ, cât şi în
scop relaxator.
În legătură cu combaterea efectelor stresului, este de la sine înŃeles că se va folosi
masajul clasic relaxator, a cărui particularităŃi şi reguli de aplicare trebuie foarte bine
cunoscute pentru a putea fi folosit corespunzător şi fără a risca accentuarea simptomelor
generate de stres.
Dintre procedeele fundamentale şi secundare cunoscute ale masajului clasic nu se
folosesc toate, iar dintre tehnicile cunoscute ale fiecărui procedeu, pentru obŃinerea
efectelor relaxatoare, se selectează doar acelea care corespund necesităŃilor. Aşadar,
specialistul va fi foarte atent la alegerea procedeelor şi a tehnicilor şi la modul în care le va
aplica, dacă doreşte obŃinerea unor efecte relaxatoare reale.
Dacă, în timpul aplicării masajului clasic în scop stimulativ, poziŃionarea subiectului
sau a segmentului de masat este recomandată din anumite considerente, dar nu
obligatorie, în timpul aplicării masajului clasic relaxator, este obligatoriu să se adopte
poziŃia cea mai relaxată şi mai relaxantă pentru subiect sau segment. De asemenea,
fiecare regiune a corpului, prezentând anumite particularităŃi, se impune şi respectarea
unor reguli de aplicare a fiecărui procedeu şi a fiecărei tehnici, pentru obŃinerea unor
rezultate bune.
Stresul fizic şi psihic repercutându-se asupra structurii somatice, este de la sine
înŃeles că abordarea oboselii musculare prin folosirea masajului clasic relaxator, poate
conduce la obŃinerea unor efecte directe asupra structurilor musculare, dar şi la obŃinerea
unor efecte asupra sferei psihice (a nu se uita legăturile funcŃionale foarte strânse între
psihic şi somatic).
Bibliografie
1. CORDUN, M., 1992, Masaj tehnici şi aplicaŃii în sport, Editura Medicală, Bucureşti
Bucureşti
3. DRĂGAN, I. şi PETRESCU, O., 1993, Masaj - automasaj, EDITIS, Bucureşti
4. FRITZ, S., GROSEMBACH, M.J., 2004, Mosby's Essential Sciences for Therapeutic
Massage. Anatomy, Physiology, Biomechanics and Pathology, Mosby, Canada
5. HOLLIS, M., 1998, Massage for Therapists, Blackwell Science LTD, London
7. MARCU, V., 1983, Masaj şi Kinetoterapie, Editura Sport-Turism, Bucureşti
8. MÂRZA, D. şi MÎRł, C., 2001, Masaj clasic, Note de curs, Universitatea din Bacău
9. MÂRZA, D., 1998, Metode speciale de masaj, Editura Plumb, Bacău
10. MÂRZA, D., 2005, Masaj antistres, Editura Didactică şi Pedagogică S.A., Bucureşti
12. SAMUEL, J., 1974, Le massage, Encyclopedie Medico-Chirurgicale, vol. I, nr. 5, Paris
13. SIDENCO, L., 2003, Masajul în kinetoterapie, Editura FundaŃiei "România de Mâine",
Bucureşti
14. SINHA, A.G., 2001, Principles and Practices of Therapeutic Massage, Jaypee brothers,
Medical Publishers LTD, New Delhi
15. WERNER, R. şI BENJAMIN, B.E., 1998, A Massage Therapist's Guide to Patohology,
Williams&Wilkins, Baltimore
Evaluare
1. Printre procedeele principale de masaj folosite în scop relaxator se numără:

a. efleurajul
b. tapotamentul
c. frământatul
2. Din punct de vedere al lungimii tehnicilor de efleuraj, în cadrul masajului clasic

relaxator se pot folosi:
a. netezirile lungi
b. netezirile medii
c. netezirile scurte
3. Scăderea intensităŃii fricŃiunilor, în masajul clasic relaxator, se realizează prin :

a. creşterea unghiului dintre priză şi suprafaŃa pe care se acŃionează
b. scăderea unghiului dintre priză şi suprafaŃa pe care se acŃionează
c. folosirea unei suprafaŃe mari de contact pe suprafaŃă mare
4. Pentru a obŃine efecte relaxatoare prin aplicarea frământatului, se recomandă:

a. efectuarea frământatului cu priză mare
b. aplicarea frământatului se va realiza lent, superficial şi timp cât mai scurt
c. frământatul se va aplica fără stoarcerea intensă a Ńesuturilor
5. Pentru a avea efecte relaxatoare, vibraŃiile:

a. se vor aplica cu frecvenŃă mare
b. vor avea un ritm cât mai constant
c. se vor asocia cu presiuni cât mai uniforme ca intensitate
69
6. Printre procedeele secundare ale masajului clasic care se pot folosi în scop
relaxator se numără:
a. rulatul
b. cernutul
c. tensiunile
7. La nivelul spatelui, efleurajul aplicat în scop relaxator, va avea următoarele

caracteristici:
a. se vor folosi alunecări lungi şi lente
b. se va folosi priza cu palma întinsă şi degetele depărtate
c. se va lucra alternativ
8. Pentru masajul relaxator al regiunii fesiere se recomandă:

a. neteziri care pornesc de la nivelul regiunii lombare şi alunecă în jos spre pliul
subfesier
b. folosirea tehnicilor care îşi transmit efectele mai în profunzime
c. combinarea frământatului cu fricŃiunea, executate insistent şi în ritm lent
9. Pentru aplicarea frământatului relaxator la nivelul părŃii posterioare a coapsei, se

recomandă:
a. executarea foarte uşoară a stoarcerii
b. asocierea frământatului cu rulatul
c. aplicarea procedeului timp scurt
10. Efleurajul relaxator al părŃii posterioare a gambei:

a. începe de deasupra maleolelor, cu mişcări circulare
b. se realizează cu alunecări lungi, executate simultan cu ambele palme
c. depăşeşte în sus articulaŃia genunchiului
11. Pentru a amplifica efectul relaxator al piciorului şi a-l extinde şi la nivelul altor
regiuni ale corpului, se recomandă:
a. executarea de presiuni alunecate lente pe părŃile latero-interne ale tălpilor
b. executarea de presiuni lente pe tălpi
c. realizarea, în final, a unor uşoare circumducŃii pasive ale halucelor
12. În realizarea efleurajului relaxator pe partea anterioară a gambei se recomandă:

a. aplicarea sa foarte cu presiune mai mare pe partea antero-internă a gambei
b. evitarea crestei tibiale
c. aplicarea sa cu presiune ceva mai mare pe masa musculară de pe partea antero-
externă
13. Pentru masajul relaxator al degetelor şi mâinii se recomandă:

a. aplicarea fricŃiunilor lent, superficial şi insistent
b. folosirea unei presiuni mai mari pe faŃa dorsală şi a uneia mai mici pe faŃa palmară
c. tracŃionarea în ax, în final, a fiecărui deget şi a articulaŃiei pumnului
14. Masajul relaxator al antebraŃului:

a. foloseşte cernutul ca procedeu principal de relaxare
b. începe de la nivelul pumnului şi urcă până deasupra cotului
c. foloseşte fricŃiunea executată în sens circular pe partea cărnoasă a antebraŃului
15. Efleurajul relaxator al umărului:

a. se prelungeşte, în jos, până pe antebraŃ
b. se prelungeşte, în spate, spre omoplaŃi
c. se prelungeşte, în faŃă, spre torace
16. Pentru masajul relaxator al peretelui toracic se recomandă:

a. folosirea alunecărilor lungi, lente şi executate simultan cu ambele mâini
b. începerea masajului de la nivelul claviculelor, trecând peste regiunea sternală, până
la baza toracelui
c. executarea, în final, a câteva respiraŃii ample, active sau pasive, cu presiuni pe baza
toracelui în timpul expiraŃiei
17. Pentru executarea, în scop relaxator, a fricŃiunilor la nivelul peretelui abdominal, se

recomandă:
a. realizarea de mişcări circulare în sens antiorar
b. executarea lor cu palmele, cu intensitate şi frecvenŃă mică
c. executarea lor în sensul tranzitului intestinal
18. Masajul relaxator al capului are următoarele efecte:

a. stimularea sistemului nervos central
b. îmbunătăŃirea funcŃiunilor vegetative din creier
c. reglarea circulaŃiei în cavitatea craniană
19. Efleurajul relaxator al feŃei:

a. se aplică, pe frunte, de la centru spre părŃile laterale
b. se aplică de la urechi spre menton
c. se aplică de la menton spre unghiul extern al ochilor
20. Pentru masajul relaxator al părŃii anterioare a gâtului se recomandă:

a. aplicarea efleurajului de la bărbie şi mastoidă spre stern şi clavicule
b. executarea fricŃiunilor cu precauŃie, evitând glanda hipofiză
c. efectuarea frământatului în lungul sternocleidomastoidienilor şi a marginii libere a
trapezilor
21. FricŃiunea relaxatoare a cefei:

a. se execută cu frecvenŃă şi intensitate mică, timp îndelungat
b. se execută cu feŃele palmare ale vârfurilor degetelor la nivelul inserŃiei muşchilor pe
osul occipital
c. se execută doar cu mişcări liniare
22. În oboseala musculară locală:

a. masajul local este contraindicat atâta timp cât durează fenomenele acute
b. se vor aplica, imediat după apariŃia simptomelor, neteziri lungi, lente şi superficiale,
presiuni vibrate şi fricŃiuni uşoare şi, în plus, pe membre, rulatul relaxator
c. după masaj, se recomandă mişcări ample de pendulare a membrelor
23. În oboseala musculară generală:

a. masajul începe cu liniştirea sensibilităŃii periferice şi a musculaturii
b. automasajul nu este indicat
c. muşchii spatelui şi muşchii de la rădăcinile membrelor vor fi prelucraŃi în primele zile
71
24. Oboseala musculară precoce:
a. apare la sfârşitul unui efort
b. poate fi prevenită prin masaj şi automasaj pregătitor
c. se caracterizează printr-o criză de adaptare funcŃională a organismului
25. Oboseala musculară tardivă:

a. apare mai lent şi cedează mai greu prin odihnă, faŃă de oboseala musculară
generală
b. apare, mai ales, la persoanele antrenate
c. pentru prevenirea sa este recomandat masajul şi automasajul
26. În cazul oboselii acute:

a. sunt prezente contracturi şi dureri musculare
b. masajul este indicat după dispariŃia tuturor simptomelor acute
c. automasajul este indicat
27. Oboseala cronică sau cumulativă:

a. nu se caracterizează prin tulburări organice şi psihice
b. prezintă simptome mai intense şi mai rezistente la tratament
c. poate fi prevenită prin dozarea corespunzătoare a efortului, odihnă activă, masaj
Capitolul IV.
Masajul antistres
Scop
Cunoaşterea particularităŃilor masajului antistres şi înŃelegerea diferenŃelor
structurale, metodice şi aplicative dintre această metodă şi masajul clasic relaxator.
▪ să înŃeleagă argumentele care au stat la baza structurării masajului antistres;
▪ să cunoască particularităŃile acestei metode;
▪ să facă diferenŃa între conŃinutul şi particularităŃile de aplicare a masajului antistres
şi a masajului clasic relaxator;
▪ să aplice corect traseele specifice masajului antistres, respectând toate regulile şi
direcŃionând eficient efectele în sensul combaterii efectelor stresului asupra
organismului.
4.1. Caracteristicile masajului antistres

Masajul antistres se doreşte a fi un masaj de armonizare, de reechilibrare a
psihicului şi somaticului şi de fixare a funcŃionării acestora la un nivel care să asigure
starea de bine.
Este un masaj de reintegrare a schemei corporale, de relaxare, de restructurare a
istoriei personale. Mişcările sunt fluide, învăluitoare şi succesive, ca o singură mişcare
care se efectuează pe tot corpul, urmărindu-i formele şi contururile.
Masajul antistres urmăreşte restabilirea unităŃii corporale, psihice şi psiho-
corporale, legând aceste elemente între ele, comparativ cu alte metode care le abordează
separat, din punct de vedere a unei viziuni mecaniciste, eronate.
El caută să aducă persoana la forma primordială unitară, în care percepŃiile sunt
nediferenŃiate, pentru ca apoi, treptat, să o ajute să-şi diferenŃieze percepŃiile, să-şi
redescopere corpul şi funcŃionalitatea acestuia, să imprime pe matricea originală noi pagini
ale istoriei personale.
DiferenŃa dintre om şi animal în faŃa agenŃilor stresori, constă în posibilitatea pe
care o are animalul de a reacŃiona activ, prin luptă sau fugă, în timp ce omul, în situaŃia în
care problemele nu-şi găsesc o rezolvare imediată, suferă efectele nefaste ale unor
schimbări fiziologice repetate. Pe de altă parte, omul are capacitatea de a reacŃiona
conştient la condiŃiile exterioare, dezvoltându-şi capacitatea de adaptare. Masajul poate
contribui, alături de alte metode de relaxare, la obŃinerea acestui efect.
Dată fiind complexitatea proceselor interne care alcătuiesc mecanismul stresului,
cercetările din ce în ce mai asidue din ultima vreme, s-au străduit să găsească modalităŃi
de combatere a efectelor sale negative asupra organismului.
Mai ales în ultima perioadă, au apărut pe piaŃă foarte multe lucrări în care se dau
recomandări în legătură cu aceste modalităŃi de conştientizare a efectelor stresului şi de
ameliorare a controlului acestora. Dar, toate se bazează mai ales pe o analiză a
comportamentului exterior care este, de multe ori, rezultatul unor condiŃionări, a unor
legături prestabilite între anumite situaŃii şi reacŃiile, mai mult sau mai puŃin adecvate,
declanşate de acestea.
73
Se dovedeşte, în încercarea de a controla efectele stresului, că nu este suficient să
Ńi se spună sau să îŃi spui relaxează-te, pentru ca starea de relaxare să se instaleze.
Aceasta se întâmplă deoarece este dificil şi nu suntem obişnuiŃi să ne conştientizăm
percepŃiile senzoriale la fel de bine ca cele intelectuale. Cea mai mare parte a oamenilor
ajung să creadă că simt ceea ce nu simt în realitate, ci ceea ce au ei impresia că simt faŃă
de o anumită situaŃie, analizând superficial percepŃiile (am simŃit că e greu, că mă enervez
etc.), fără a se referi la ceea ce propriul lor corp le-a spus (conştientizarea posturii
corporale, a ritmului respiraŃiei, a contracŃiilor musculare, a senzaŃiilor de cald sau frig
etc.). Astfel, cuvintele descriu experienŃa subiectivă a persoanei, semnificaŃia lor devine
absolută şi contactul cu propriul nostru corp este pierdut.
Nu ne preocupăm de corpul nostru decât atunci când ne atrage atenŃia prin dureri,
impotenŃă funcŃională şi alte semne şi simptome deranjante.
Corpurile noastre sunt în rezonanŃă cu fiecare situaŃie trăită, ele traduc adevărul
momentului, ne informează asupra nevoilor reale şi ne pot învăŃa cum să trăim mai bine.
Să nu uităm acest lucru!
Pornind de la considerentul că este mai uşor să acŃionăm asupra sistemului
muscular, decât asupra reacŃiilor simpatice şi a circuitelor interne ale creierului, am
încercat să găsesc o modalitate de abordare a stresului care să se concentreze pe
ascultarea senzaŃiilor corporale, dezvoltarea unei mai bune percepŃii a tensiunilor
musculare şi recunoaşterea diferitelor semne organice care caracterizează starea de
stres, la acestea adăugându-se învăŃarea modului de a reacŃiona într-o manieră
corespunzătoare. Şi astfel s-a structurat masajul antistres.
Având în vedere tabloul manifestărilor somato-fiziologice şi psihice induse de stres
(Mârza, D., 2000-2003) şi cunoscând bine efectele masajului asupra organismului, ne-am
propus să abordăm o altă formă de masaj, considerând că masajul clasic relaxator (folosit
pe scară largă în scopul detensionării fizice şi psihice), deşi are rezultate bune, nu
corespunde din toate punctele de vedere obiectivului urmărit.
Ca atare, am conceput o succesiune de procedee şi tehnici, pe care am încercat să
le adaptăm mult mai bine la particularităŃile fiecăruia dintre regiunile masate şi, mai ales, la
nevoile acestora, impuse de manifestările somato-fiziologice induse de stres.
Sensurile de acŃionare şi, mai ales, faptul că masajul, chiar dacă începe pe o
anumită regiune şi apoi trece la alta, revine de mai multe ori la regiunea masată anterior,
făcând în permanenŃă legătura între părŃile corpului, răspund dezideratului de integrare, de
abordare holistică, de considerare a fiinŃei umane ca un întreg.
Dacă, în timpul aplicării masajului clasic relaxator, se cere de obicei beneficiarului o
anumită pasivitate, spunându-i-se frecvent RelaxaŃi-vă! GândiŃi-vă la ceva frumos şi lăsaŃi-
mă pe mine să acŃionez!, în timpul aplicării masajului antistres am încercat să obŃinem o
participare conştientă a subiecŃilor la obŃinerea efectului de relaxare.
Am constatat că, exact atunci când relaxarea devine un scop în sine, cu cât dorinŃa
de reuşită este mai mare, cu atât rezultatul este mai greu de atins. Mai mult decât atât,
există posibilitatea instalării unor noi tensiuni fizice şi psihice (ca urmare a încercărilor de
relaxare eşuate), care anulează orice efect benefic (Mârza, D., 2000-2003).
Astfel, în primele şedinŃe, am insistat asupra conştientizării senzaŃiilor corporale şi a
dezvoltării unei percepŃii corecte a semnalelor pe care organismul nostru le emite pe
parcursul aplicării masajului. Acest lucru poate părea puŃin neobişnuit şi se opune
oarecum modului de lucru practicat până acum.
Aşa după cum spuneam mai înainte, în timpul aplicării masajului clasic relaxator,
subiecŃilor li se cere, în general, să se relaxeze, să nu se gândească la problemele lor, la
suferinŃele lor somato-fiziologice-psihice, chiar să nu se gândească la nimic şi să-şi
abandoneze corpul în mâinile maseurului. Ei bine, noi am procedat tocmai invers! I-am
invitat pe subiecŃi să ne descrie senzaŃiile pe care le resimt de obicei la nivelul întregului
lor corp, pe cele percepute în timpul şedinŃei de masaj şi să le compare între ele. Subiectul
este ghidat, în permanenŃă, de către maseur, care îl ajută în depistarea semnalelor locale,
regionale sau la distanŃă, a celor superficiale şi profunde şi îi cere să le compare, în
permanenŃă cu cele recepŃionate anterior şedinŃei.
Subiectul îşi dă seama astfel fie că nu a conştientizat înainte o mulŃime dintre
semnale, fie că nu le-a conştientizat corect, învaŃă să le înŃeleagă, aceste exerciŃii fiindu-i
apoi de folos şi în afara şedinŃei de masaj.
Chiar dacă, în primele şedinŃe, datorită efortului de conştientizare, tensiunile
musculare au tendinŃa să crească, treptat, pe măsură ce capacitatea de percepŃie se
ameliorează, acestea diminuează net şi dispar.
După ce acest mod de abordare începe să-şi facă simŃite efectele, se antrenează în
continuare capacitatea de conştientizare a propriilor senzaŃii corporale, cerându-se
subiecŃilor ca, în timpul câte unei şedinŃe de masaj antistres, să-şi readucă în memorie şi
să încerce să retrăiască câte o situaŃie stresantă şi să descrie semnalele emise de propriul
corp. InformaŃiile primite de la subiect, dublate de examinarea atentă efectuată de
terapeut, permit reglarea aplicării masajului în funcŃie de necesităŃi.
Perceperea diminuării treptate a semnelor şi simptomelor induse de situaŃia
stresantă evocată, îi vor mări subiectului încrederea în terapie şi terapeut şi în propria
capacitate de a face faŃă mai bine situaŃiilor întâlnite.
Dacă, după câteva şedinŃe, se repetă testul, subiectul va conştientiza că percepe
semnalele corporale datorate stresului cu mult mai mică intensitate (fapt confirmat şi de
examinarea palpatorie).
Unul dintre principalele scopuri ale acestei metode este acela de a ajuta corpurile
subiecŃilor să se relaxeze. Masajul clasic relaxator urmăreşte să relaxeze grupele
musculare prin aplicarea unor procedee şi tehnici specifice, pe când masajul antistres
urmăreşte să creeze condiŃii favorabile pentru ca organismul să se relaxeze singur, prin
atingeri foarte atent dozate şi reglate.
Mâna terapeutului are un rol esenŃial. Sensibilitatea sa va face posibilă decelarea
tuturor zonelor tensionate într-un grad care depăşeşte necesităŃile de moment (corzi
fibroase, noduli, consistenŃă mărită, chiar modificări ale reliefului regiunii respective).
În masajul clasic relaxator se lucrează uneori profund, insistent, pentru a învinge
rezistenŃa opusă de o zonă hipertensionată şi a o face să se relaxeze. În masajul antistres,
mâna atinge zona lent şi uşor, fără a trezi durerea, încercând să disperseze tensiunea
acumulată, oferindu-i organismului senzaŃii pozitive. Aceste senzaŃii pozitive vor rescrie în
memoria celulară situaŃiile din trecut, în care corpul a suferit, generând modificarea
semnalelor emise de corp şi percepute de subiect.
4.2. Efectele masajului antistres

Aplicarea masajului antistres, pe parcursul a doi ani, asupra unui eşantion
reprezentativ de persoane şi compararea rezultatelor cu cele obŃinute prin aplicarea
masajului clasic relaxator (Mârza, D., 2000-2003), ne-au convins de eficienŃa mai mare a
acestei metode şi ne-au permis să stabilim că principalele efecte care se pot obŃine sunt:
• relaxare psihică şi fizică;
• relaxarea tensiunilor musculare, care permite diminuarea progresivă a impactului
imaginilor negative din trecut şi abordarea situaŃiilor noi într-o manieră mai bine
adaptată şi, ca atare, mai puŃin stresantă;
• trezire senzorială, prin conştientizarea mai bună a propriului corp (ca imagine a
relaŃiei pe care noi o avem cu noi înşine) şi a semnalelor pe care acesta ni le
transmite în relaŃie cu anumite situaŃii percepute ca stresante;
• ameliorarea încrederii în sine şi în cei din jur, a sentimentului de securitate în situaŃii
dificile;
75
• „hrănirea” corpului cu senzaŃii pozitive proprii, pentru a favoriza detensionarea
globală şi apariŃia de noi comportamente în situaŃii de stres;
• armonizarea schemei corporale, prin redistribuirea perceperii senzaŃiilor uniform la
nivelul întregului corp;
• redescoperirea părŃilor corpului, prin reunificarea şi rearmonizarea părŃilor receptive
şi active ale corpului, formându-se astfel o axă care echilibrează întregul organism;
• conştientizarea nevoilor fiecărei părŃi a corpului şi rezolvarea lor.
4.3. Tehnica de testare a gradului de relaxare în masajul antistres

Efectul de relaxare va fi însoŃit de conştientizarea greutăŃii segmentului masat. În
timpul aplicării masajului, progresivitatea este condiŃionată de testarea gradului de
relaxare a regiunii pe care se lucrează. Maseurul va ridica segmentul / regiunea masată
de pe suprafaŃa de sprijin şi o va mobiliza pasiv, pentru a percepe dacă mai există tensiuni
musculare reziduale. În cazul în care acestea nu au fost îndepărtate, maseurul va percepe
o mai uşoară sau o mai puternică opoziŃie la mişcare sau tendinŃa subiectului de a se
implica activ în realizarea mişcării, reacŃii care vor trebui conştientizate şi de subiect şi
înlăturate.
Se urmăresc reacŃiile subiecŃilor. Multe semne ne pot da informaŃii despre starea de
relaxare (de exemplu, un oftat va fi un semn de relaxare a braŃelor).
Se pot ridica unele segmente şi apoi li se dă drumul. Dacă nu cad liber şi rapid,
apărând un moment de frânare sau oprirea lor în aer, înseamnă că regiunea nu este
relaxată.
În cazul în care subiectul nu se relaxează, se poate apela la o modalitate de folosire
voluntară a tensiunilor musculare acumulate, eliberând astfel muşchiul. În loc de ridicarea
membrului de pe suprafaŃa de sprijin, acesta se fixează de către maseur într-o priză
imobilă, iar subiectul este invitat să-i învingă rezistenŃa încercând să mişte membrul.
Subiectul, va conştientiza astfel şi senzaŃia de efort în grupul muscular respectiv.
4.4. Tehnica de aplicare a masajului antistres

Masajul antistres constă într-o succesiune de 22 de trasee, care pot fi aplicate de
un maseur calificat, sau pot fi practicate în familie, în cuplu sau între prieteni.
Pentru abordarea masajului propunem următoarea succesiune: spate (de obicei, în
simbolistica corporală, aici se regăsesc dificultăŃile trecutului); subiecŃilor le este mai uşor
să ofere mai întâi spatele, decât partea anterioară, deoarece poziŃia de culcat dorsal (cu
faŃa în sus) dă senzaŃia de vulnerabilitate. Se continuă cu membrele inferioare, apoi
trunchiul, membrele superioare şi gâtul. Pe parcursul aplicării masajului, trecerea de la o
regiune la alta este dictată de rezultatele obŃinute la testările permanente pe care
maseurul le face pentru a verifica gradul de relaxare.
Se recomandă folosirea uleiurilor de masaj, deoarece acestea contribuie la crearea
senzaŃiei de acoperire a corpului, asigură fluiditate mişcării, permit mâinii un contact bun şi
o alunecare uşoară şi continuă. Se recomandă folosirea unor uleiuri care pătrund în piele,
fiind de preferat uleiurile vegetale în faŃa celor cosmetice, deoarece sunt mai bogate în
vitamine şi cu efecte benefice asupra pielii. Se pot combina uleiurile vegetale cu uleiuri
esenŃiale, care sporesc efectul terapeutic al masajului şi parfumează atmosfera.
Mişcările se succed pe toate părŃile corpului într-o alunecare continuă, fluidă. Se
repetă fiecare gest de cel puŃin trei ori, folosindu-se greutatea corporală a maseurului şi
corelarea ritmului respirator cu cel al subiectului. Maseurul se va poziŃiona astfel încât să
aibă posibilitatea de a acŃiona longitudinal pe partea de masat, într-o poziŃie echilibrată
care să nu-i suprasolicite spatele şi să nu-i îngreuieze respiraŃia, dar sa-i permită folosirea
greutăŃii corporale în realizarea presiunilor care se impun.
Se recomandă, ca suprafaŃă de lucru, o saltea sau o pătură mai groasă. Maseurul
trebuie să aibă suficient spaŃiu în jurul subiectului, pentru a-şi schimba poziŃia de câte ori
este nevoie.
Din descriere, se va putea observa că sunt unele trasee care se lucrează numai pe
o anumită parte a corpului (trasee unilaterale), fiind necesară repetarea lor pe cealaltă
parte după terminarea unei regiuni (membre superioare, membre inferioare, flancuri). În
cadrul unor alte trasee (trasee bilaterale), în schimb, se abordează anumite regiuni
masându-se ambele părŃi în acelaşi timp.
TRASEUL 1 (traseu bilateral)

PoziŃia subiectului: Decubit ventral (culcat cu faŃa în jos), cu capul răsucit într-o
parte şi braŃele depărtate de corp, coatele uşor flexate, palmele privind în sus.
PoziŃia maseurului: Pe genunchi, depărtat, pe călcâie aşezat, la capul subiectului.
Foto nr. 21
PoziŃia maseurului şi a subiectului pentru aplicarea traseului 1
Descrierea mişcărilor: Se poziŃionează rădăcinile mâinilor de o parte şi de alta a

coloanei vertebrale dorsale (în partea sa superioară), cu vârfurile degetelor orientate spre
umeri. Apofizele spinoase ale vertebrelor toracale rămân neacoperite şi se situează între
cele două mâini ale maseurului. Mâinile sunt relaxate şi îmbracă foarte bine relieful
muscular al spatelui. Mişcarea începe, în sens descendent, coborând de-a lungul spatelui
şi presând mai mult cu rădăcinile mâinilor, până deasupra pliului interfesier.
Orientând vârfurile degetelor spre înainte, se continuă mişcarea, îmbrăcând părŃile
laterale ale feselor, până când acestea ating pliurile subfesiere.
Apoi, orientând vârfurile degetelor spre în jos, se începe mişcarea de revenire, care
urcă pe flancuri şi se termină în punctul de plecare. Pe flancuri, mâinile alunecă la limita
contactului corpului cu suprafaŃa de sprijin, ca şi cum am încerca să le introducem sub
torace şi să-l ridicăm. Ajunse sub axile, mâinile trag uşor umerii spre în sus, înainte de a
se întoarce la poziŃia de plecare.
IndicaŃii metodice: Subiectul trebuie să conştientizeze o senzaŃie de împingere şi
alungire spre în jos (spre picioare) în timpul mişcării descendente şi o senzaŃie de tragere
şi alungire spre în sus (spre cap) în timpul mişcării de revenire.
Maseurul trebuie să-şi sincronizeze respiraŃia cu cea a subiectului. Mişcarea
descendentă se efectuează pe expiraŃie, iar cea ascendentă pe inspiraŃie. Dacă expiraŃia
şi inspiraŃia subiectului sunt prea scurte, pentru a putea efectua mişcarea pe toată
suprafaŃa spatelui, tehnica se fracŃionează în două părŃi.
77
Figura 18
DirecŃia mâinilor la traseul nr.1

PoziŃia subiectului: Aceeaşi ca la traseul anterior.
PoziŃia maseurului: Aceeaşi ca la traseul anterior.
Descrierea mişcărilor: Se repetă primul traseu, dar la revenire, după ce se ajunge la
poziŃia de plecare, se continuă mişcarea pe umeri, braŃe (îmbrăcându-le bine conturul),
antebraŃe şi se termină alunecând pe palmele subiectului şi intercalând propriile degete
între degetele subiectului.
Foto nr. 22
Pentru repetarea traseului, se

revine la punctul de plecare fără
presiune.
IndicaŃii metodice: Traseul se
execută pe parcursul a două cicluri
respiratorii: expiraŃie la coborârea de-
a lungul spatelui; inspiraŃie la
revenirea la baza gâtului; expiraŃie la
coborârea de-a lungul membrelor
superioare; inspiraŃie la revenirea la
baza gâtului. Când se ajunge în
regiunea lombară, se poate executa
o oprire, în care mâinile maseurului
balansează uşor bazinul subiectului
într-o mişcare laterală dreapta-stânga
şi invers.
Figura 19
TRASEUL 3 (traseu unilateral)

PoziŃia subiectului: aceeaşi ca la traseul anterior.
PoziŃia maseurului: pe genunchi, depărtat, pe călcâie şezând, lateral (dreapta sau
stânga) faŃă de subiect (foto nr.23).
Descrierea mişcărilor: Se
începe mişcarea din partea
inferioară a spatelui, cu ambele
mâini aşezate transversal pe flancul
de partea căruia este poziŃionat
maseurul, alunecând spre în sus,
cu o presiune ceva mai mare decât
la traseele anterioare. În dreptul
axilei, o mână alunecă pe partea
anterioară a umărului, iar cealaltă
continuă mişcarea pe partea sa
postero-superioară, ambele
contribuind la împingerea umărului
spre în sus şi ridicarea acestuia de
pe suprafaŃa de sprijin. Mişcarea
continuă, cu priză în brăŃară,
coborând pe membrul superior,
care este tracŃionat în ax spre în
jos, menŃinându-l ridicat de pe Figura 20
suprafaŃa de sprijin. DirecŃia mâinilor la traseul nr.3
Mişcarea ascendentă, pe flancuri, se sincronizează cu expiraŃia subiectului,
împingerea spre în sus şi ridicarea umerilor cu inspiraŃia, iar mişcarea de coborâre pe
membrele superioare cu expiraŃia.
Maseurul va conştientiza gradul de relaxare al umerilor (subiectul nu trebuie să-l
ajute când introduce mâna pe partea anterioară a umărului, ci să rămână pasiv şi relaxat).
79
PoziŃia maseurului şi a subiectului PoziŃia maseurului şi a subiectului
pentru aplicarea traseului 3 pentru aplicarea traseului 4

PoziŃia subiectului: aceeaşi ca la traseul 1.
PoziŃia maseurului: Cavaler servant – pe un genunchi, pe călcâi şezând (plasat
între coapsele subiectului) şi talpa celuilalt picior (plasată în lateral, la nivelul şoldului
subiectului – foto nr.24).
Descrierea mişcărilor:
Mâinile maseurului se aşează
pe sacrum (deasupra pliului
interfesier) şi alunecă spre
partea superioară a spatelui, de
o parte şi de alta a coloanei
vertebrale, cu degetele
depărtate şi orientate spre
înainte (fig.nr.21). Mişcarea
continuă şi pe partea
posterioară a gâtului, până când
rădăcinile mâinilor ating partea
inferioară a occiputului. Apoi,
mâinile încep să coboare, până
la baza gâtului şi, de acolo, se
deplasează spre lateral spre
umeri, trăgându-i ca şi cum am
vrea să-i depărtăm.
De pe umeri, mâinile
coboară sub axile (cu vârfurile
orientate spre suprafaŃa de
sprijin) şi continuă mişcarea pe
Figura 21 flancuri, până la poziŃia de
DirecŃia mâinilor la traseul nr.4 plecare.
IndicaŃii metodice: La coborârea pe flancuri, vârfurile degetelor maseurului se
introduc cât mai mult sub torace, încercând să-l ridice şi să-l tragă spre în jos.
După mişcarea descendentă pe flancuri, mişcarea de revenire la poziŃia de plecare
începe atunci când degetele maseurului ating crestele iliace antero-superioare ale
subiectului.
Se sincronizează mişcarea descendentă cu expiraŃia şi cea ascendentă cu
inspiraŃia.
Presiunea aplicată poate creşte progresiv, pe măsura instalării stării de relaxare.
Pentru a putea executa întregul traseu, maseurul trebuie să-şi modifice poziŃia pe
parcursul execuŃiei, astfel: mişcarea ascendentă este însoŃită de ridicarea feselor de pe
călcâiul pe care s-a sprijinit, iar mişcarea descendentă este însoŃită de revenire la poziŃia
iniŃială.

PoziŃia subiectului: aceeaşi ca la traseul 1, cu membrele inferioare puŃin mai
depărtate.
PoziŃia maseurului: Aceeaşi ca la traseul 4, cu genunchiul de sprijin între genunchii
subiectului şi celălalt picior în sprijin pe talpă, lateral extern de unul din genunchii
subiectului.
Descrierea mişcărilor: PoziŃia de pornire este aceeaşi ca la traseul 4 (de deasupra
pliului interfesier), cu degetele orientate spre înainte. Mişcarea începe prin orientarea
degetelor spre flancuri, urmată de alunecarea rădăcinilor mâinilor spre lateral, urmărind
conturul părŃilor superioare ale feselor.
Foto nr. 25
Când degetele maseurului ating crestele iliace antero-superioare, începe mişcarea

de coborâre, care îmbracă şoldurile şi părŃile externe ale coapselor, mergând până în
spaŃiul popliteu (partea posterioară a genunchiului ş fig.nr.22).
Ajunse aici, mâinile maseurului îşi schimbă poziŃia, alunecând spre în sus, pe
partea postero-internă a coapselor, cu vârfurile degetelor spre interior. Marcând un scurt
timp de oprire la nivelul pliului subfesier, se asociază o uşoară presiune împingând fesele
în sens cranial (spre partea superioară a corpului), apoi – diminuând mult presiunea –
mişcarea continuă în sens ascendent pe fese până la punctul de plecare.
IndicaŃii metodice: Pentru a începe mişcarea şi pentru a o termina, maseurul îşi ridică
fesele de pe călcâiul de sprijin, revenind uşor în această poziŃie pe măsură ce mâinile
coboară pe părŃile externe ale coapselor.
81
Figura 22
Prima parte a mişcării (alunecarea spre flancuri) se sincronizeză cu inspiraŃia,

coborârea de-a lungul părŃilor externe ale coapselor cu expiraŃia şi revenirea la poziŃia de
plecare cu inspiraŃia.
Când mâinile ajung de o parte şi de alta a bazinului, se poate asocia testul de
relaxare, balansându-l uşor lateral stânga-dreapta.

PoziŃia subiectului: aceeaşi ca la traseul anterior, cu călcâiele orientate spre
exterior.
PoziŃia maseurului: Pe genunchi, uşor depărtat, pe călcâie şezând, la picioarele
subiectului (foto nr.26).
Foto nr. 26
Descrierea mişcărilor: Mâinile

maseurului se aşează cu rădăcinile pe
bolta plantară şi degetele orientate spre
partea internă a picioarelor subiectului,
atingând maleolele interne.
Se începe mişcarea spre în sus,
alunecând pe partea posterioară a
gambelor şi coapselor, marcând un
moment de oprire la nivelul pliului
subfesier şi continuând apoi până la
nivelul regiunii dorsale inferioare
(ultimelor coaste).
Alunecând apoi, cu degetele orientate
spre flancuri, se începe mişcarea de
coborâre, care îmbracă partea externă a
şoldurilor, coapselor şi gambelor, până se
ajunge în poziŃia de plecare.
IndicaŃii metodice: Mişcarea fiind
lungă, poate necesita schimbarea poziŃiei
maseurului, în cavaler servant, urmată de
revenire în poziŃia iniŃială.
Mişcarea în sens ascendent se
sincronizează cu inspiraŃia, iar cea în
sens descendent cu expiraŃia.
Dacă musculatura gambelor nu este
relaxată, gleznele subiectului pot fi
sprijinite pe nişte rulouri/pernuŃe, sau pe
genunchii maseurului.
Figura 23

PoziŃia maseurului: aceeaşi ca la traseul anterior.
Foto nr. 27
83
Descrierea mişcărilor: Vârfurile
degetelor se poziŃionează de o parte şi
de alta a tendonului achilian a aceluiaşi
membru inferior. De aici se începe
mişcarea de alunecare de-a lungul părŃii
postero-interne a membrului inferior, cu
degetele orientate spre înainte,
accentuând ceva mai mult presiunea
exercitată de mâna care urcă pe partea
internă (cu scopul de a relaxa
musculatura şoldului şi fesei). În
regiunea dorsală inferioară (la nivelul
ultimelor coaste), mişcarea se orientează
spre flancul de partea membrului inferior
masat, apoi începe să coboare pe partea
postero-externă a şoldului şi coapsei. Pe
măsură ce se apropie de genunchi,
mâna din exterior se introduce din ce în
ce mai mult sub coapsă, în aşa fel încât
– la nivelul gambei – masajul se va
efectua prinzând părŃile antero-laterale
între cele două mâini. La nivelul gleznei,
o mână va rămâne pe partea dorsală a
piciorului şi una pe partea sa plantară,
mişcarea terminându-se la vârfurile
degetelor de la picioare. În timpul acestei
mişcări, gamba este ridicată de pe
suprafaŃa de sprijin de către maseur (în
acest fel se testează şi gradul de
relaxare: subiectul nu trebuie să
contribuie activ la ridicarea şi menŃinerea
gambei în aer).
Figura 24
IndicaŃii metodice: IndicaŃiile date la traseul 6, privind modificarea poziŃiei

maseurului şi sincronizarea mişcărilor cu timpii respiratori, sunt valabile şi pentru traseul 7.
Se marchează scurte opriri la nivelul tendonului achilian, spaŃiului popliteu şi pliului
subfesier, însoŃite de o creştere uşoară a presiunii.
Împreună cu balansarea bazinului lateral stânga-dreapta, pentru a testa gradul de
relaxare, se poate asocia şi o uşoară circumducŃie din articulaŃia gleznei, în timpul mişcării
de revenire.
TRASEUL 8
(traseu unilateral)
PoziŃia subiectului: aceeaşi
ca la traseul anterior.
PoziŃia maseurului: aceeaşi
ca la traseul anterior, dar lateral
faŃă de subiect.
Mişcarea leagă între ele traseul 3
cu traseul 7. Începe de la nivelul
gleznei, cu mâinile aşezate
transversal pe axul membrului
inferior, urcă până la nivelul
umărului, coboară pe membrul
superior (cu priză în brăŃară), apoi
trece pe partea postero-externă a
şoldului şi coapsei şi continuă ca
la traseul 7. Pentru a nu pierde
contactul cu suprafaŃa pielii, de la
nivelul mâinii, se revine la poziŃia
de plecare, pe acelaşi traseu.
IndicaŃii metodice: După
terminarea traseului, se reiau
mişcările aferente traseelor 7 - 8 şi
pe partea opusă.
Figura 25
Foto nr. 28
85
A B C
Figura 26
Compunerea traseului nr.8 (C) din traseele nr. 3(A) şi nr.7 (B)

PoziŃia maseurului: adaptată în funcŃie de necesităŃi (se poate folosi o combinaŃie a
poziŃiilor descrise anterior).
Descrierea mişcărilor: Acest traseu integrează întreaga parte posterioară a corpului.
El începe la nivelul picioarelor, ca la traseul 6, continuă cu traseul 4, revenind pe
membrele inferioare cu mişcările descrise la traseul 6 (fig.nr.27). Cu acest traseu se
termină masajul părŃii posterioare a corpului.
Foto nr. 29
PoziŃia maseurului şi a subiectului pentru începerea aplicării traseului 9
IndicaŃii metodice: În funcŃie de necesităŃi (contracturi rebele, relaxare incompletă
etc.), se pot adăuga şi alte procedee relaxatoare de masaj pe masele musculare:
frământat lent, profund, insistent; fricŃiuni cu suprafaŃă mare de contact pe suprafaŃă mare,
ample, lente; presiuni statice; uşoare vibraŃii etc.
Figura 27 Figura 28
Compunerea traseului nr.9 (T6+T4) DirecŃia mâinilor la traseu nr.10

PoziŃia subiectului: Decubit dorsal (culcat cu faŃa în sus), cu membrele superioare şi
cele inferioare uşor depărtate.
PoziŃia maseurului: Aceeaşi ca la traseul 6.
Descrierea mişcărilor: Mâinile maseurului prind vârfurile picioarelor subiectului, cu
policele pe tălpi şi celelalte degete pe partea anterioară. Alunecând uşor cu mâinile spre
glezne, se execută cu policele mişcări de fricŃiune circulară la nivelul tălpilor, presând pe
vârfurile picioarelor pentru a accentua rotaŃia externă din şold. Apoi, schimbând poziŃia
mâinilor, prin aşezarea lor transversal pe axele membrelor inferioare, cu vârfurile degetelor
orientate spre interior, se continuă mişcarea de alunecare pe partea antero-internă a
gambelor şi coapselor.
În treimea superioară a coapselor, vârfurile degetelor se orientează oblic spre
exterior şi continuă mişcarea alunecând spre şolduri şi marcând bine regiunea inghinală,
până când ating regiunea renală (figura nr.28). De aici, începe mişcarea în sens
descendent pe partea externă a şoldurilor, coapselor, introducând din ce în ce mai mult
vârfurile degetelor între membrul inferior şi suprafaŃa de sprijin, în aşa fel încât mişcarea
de alunecare pe gambe să se poată efectua pe partea postero-externă, menŃinând gamba
ridicată. Mişcarea se termină la călcâie (fiecare dintre ele fiind susŃinut ridicat de pe
suprafaŃa de sprijin de câte o mână a maseurului), cu uşoare tracŃiuni în ax şi vibraŃii.
87
Foto nr. 30
PoziŃia maseurului şi a subiectului pentru începerea aplicării traseului 10
IndicaŃii metodice: Zona inghinală este marcată de vârfurile degetelor în timpul

orientării lor spre exterior, fără presiune prea mare.
La trecerea peste oasele bazinului, mâinile îmbracă bine relieful osos al acestuia.
Când vârfurile degetelor pătrund pe partea posterioară a trunchiului, pentru a atinge
zona renală, policele vine din urmă marcând talia. Mişcarea ascendentă se sincronizează
cu inspiraŃia, iar cea descendentă cu expiraŃia.

Descrierea mişcărilor: Mişcarea
începe de la nivelul maleolei interne,
aşezând ambele mâini transversal pe
axul membrului inferior, cu vârfurile
degetelor spre în jos. Pe măsură ce se
alunecă spre genunchi, vârfurile
degetelor se introduc sub gambă, iar la
nivelul genunchiului, marcând spaŃiul
popliteu, se testează gradul de relaxare
(dacă subiectul este relaxat, genunchiul
se va flecta uşor, fără opoziŃie).
În partea superioară a coapsei, o
mână repetă mişcările de la traseul
anterior, iar cealaltă alunecă, prin
interior, pe partea posterioară a coapsei,
ambele continuând mişcarea în sens
descendent.
În timpul mişcării descendente, la
nivelul genunchiului, vârfurile degetelor
trec pe partea posterioară, în aşa fel
încât gamba să poată fi menŃinută
ridicată de pe suprafaŃa de sprijin.
Mişcarea se termină ca la traseul
Figura 29
anterior.
IndicaŃii metodice: Se marchează
bine tendonul achilian şi spaŃiul popliteu.
Sincronizarea cu timpii respiratori ai subiectului se face ca la traseul anterior.
Foto nr. 31

Descrierea mişcărilor: Făcând priză cu
o mână pe partea antero-externă a piciorului,
se masează talpa cu cealaltă mână, prin
presiuni alunecate profunde (executate cu faŃa
palmară a degetelor sau cu toată mâna)
orientate de la vârfurile degetelor spre călcâi.
Se pot folosi şi presiuni alunecate profunde
executate cu rădăcina mâinii şi chiar cu
antebraŃul aşezat transversal pe axul piciorului
(contactul cu antebraŃul îi va da subiectului
senzaŃii plăcute noi, care vor îmbogăŃi masajul
aplicat). La finalizarea masajului tălpii, se
efectuează şi un masaj al spaŃiilor
interdigitale, introducând arătătorul între
degete şi executând o mişcare de dute-vino.
Făcând apoi priză pe părŃile laterale ale
piciorului, se mobilizează uşor spaŃiile
Figura 30 intermetatarsiene, prin mişcări alternative spre
DirecŃia mâinilor la traseul nr.12 în sus şi în jos ale părŃilor internă şi externă a
piciorului.
IndicaŃii metodice: Se insistă pe taplă, acoperind şi părŃile laterale.
Foto nr. 32
89
PoziŃia maseurului: Aceeaşi ca la traseul anterior, lateral faŃă de subiect, în dreptul
genunchiului acestuia
Foto nr. 33
Descrierea mişcărilor: Cu mâinile aşezate

transversal pe axul membrului inferior (degetele
orientate spre în jos), se alunecă încet pe partea
internă a gambei, pornind de la nivelul maleolelei
interne. La nivelul genunchiului, degetele trec pe
partea posterioară şi presiunea creşte,
exercitându-se în acelaşi timp şi o uşoară
tracŃiune spre exterior, în scopul testării gradului
de relaxare (genunchiul trebuie să se flecteze
uşor, fără opoziŃie sau ajutor voluntar din partea
subiectului, călcâiul alunecând pe suprafaŃa de
sprijin). Se continuă mişcarea (menŃinând
genunchiul uşor flectat, cu membrul inferior în
uşoară rotaŃie externă din şold), cu un frământat
lent, executat alternativ cu cele două mâini, cu
priză mare (între vârfurile degetelor şi police), pe
partea internă a coapsei, în scopul relaxării
musculaturii din această regiune.
IndicaŃii metodice: După masajul părŃii
interne a coapsei, se mai verifică încă o dată
gradul de relaxare, prin uşoara ridicare a
genunchiului de pe suprafaŃa de sprijin, urmată
de eliberarea sa. Dacă genunchiul cade relaxat,
înseamnă că musculatura membrului superior
este relaxată, dacă mişcarea de cădere este Figura 31
frânată, se repetă traseul. DirecŃia mâinilor la traseul nr.13

PoziŃia subiectului: Decubit dorsal (culcat cu faŃa în sus), cu braŃele uşor depărtate
de corp, un membru inferior întins, celălalt rotat extern din şold şi flectat din genunchi.
Descrierea mişcărilor: Făcând
priză pe partea antero-externă a
genunchiului flectat, maseurul
mobilizează uşor membrul inferior în
poziŃie de rotaŃie internă asociată cu
adducŃie din articulaŃia şoldului, până
când genunchiul se apropie cât mai mult
(în funcŃie de posibilităŃi) de suprafaŃa de
sprijin, la nivelul şoldului opus.
Concomitent cu această
mişcare, o mână (aşezată transversal
pe axul membrului inferior) alunecă în
sens ascendent pe partea externă a
coapsei, îmbracă şoldul şi continuă
alunecarea pe flancul accesibil al
trunchiului (presând şi împingând spre
în sus).
Din regiunea subaxilară,
continuă mişcarea spre baza gâtului şi,
de acolo, începe mişcarea de coborâre
de-a lungul coloanei vertebrale. În timpul
mişcării descendente, se pot efectua fie
presiuni alunecate profunde, fie fricŃiuni
circulare ample, lente, executate cu
toată palma şi cu degetele depărtate,
sau chiar cu antebraŃul. Din regiunea
lombară, mişcarea trece în lateral pe
şold şi revine, pe partea externă a
coapsei, la genunchi.
Mişcarea leagă membrul inferior
de trunchi şi trebuie să aibă continuitate.
Se sincronizează alunecarea în
sens ascendent cu inspiraŃia, iar cea în
Figura 32 sens descendent cu expiraŃia.
Foto nr. 34
91
După ce se lucrează traseele 11-14 pe o parte, se repetă acelaşi lucru pe partea
opusă.

PoziŃia subiectului: Aceeaşi ca la traseul 10.
PoziŃia maseurului: Aceeaşi ca la traseul anterior, lateral, în dreptul bazinului
subiectului.
maseurului se aşează, transversal faŃă
de axul corpului, pe abdomenul
subiectului, supra- şi subombilical. Se
începe cu o mişcare circulară de
alunecare superficială, executată în
sensul evacuării (sensul acelor de
ceasornic), mâinile încrucişându-se în
timpul execuŃiei, pentru a asigura
continuitate şi cursivitate mişcării. Apoi,
se efectuează mişcări specifice pentru
detensionarea fiecărei părŃi a regiunii
abdominale:
Pentru detensionarea regiunii
ficatului: o mână presează pe rebordul
costal drept, iar cealaltă alunecă cu
vârfurile degetelor sub acesta, executând
uşoare presiuni cu vibraŃii.
Pentru detensionarea plexului
solar şi a stomacului: presiuni alunecate, Figura 33
executate cu o mână ajutată de cealaltă DirecŃia mâinilor la traseul nr.15
(procedeul mână peste mână), pornind
de la stern, în sens descendent, până la ombilic. Pentru detensionarea musculaturii
peretelui abdominal: fricŃiuni circulare, lente şi ample, executate cu faŃa palmară a
degetelor unei mâini ajutată de cealaltă mână (procedeul mână peste mână).
Pentru detensionarea colonului descendent (cu tendinŃe spre spasticitate şi
iritabilitate): presiuni alunecate cu faŃa palmară a degetelor unei mâini ajutată de cealaltă
(procedeul mână peste mână), care pornesc din fosa iliacă stângă, merg ascendent pe
traseul colonului descendent şi se termină la nivelul unghiului splenic.
La sfârşitul acestor mişcări, se repetă mişcarea circulară cu care s-a început.
Foto nr. 35
PoziŃia de începere a traseului 15
IndicaŃii metodice: În permanenŃă, se sincronizează mişcările cu timpii respiratori ai
subiectului: în timpul inspiraŃiei subiectului presiunea scade în intensitate până la anulare
(fără însă a pierde contactul cu pielea subiectului), presiunea exercitându-se numai
concomitent cu expiraŃia subiectului.
Ca variantă a acestui traseu, mişcarea circulară de alunecare pe abdomen se poate
executa doar cu o mână, cealaltă făcând acelaşi lucru pe regiunea lombară.

PoziŃia maseurului: Cavaler servant, genunchiul de sprijin între coapsele subiectului
cât mai aproape de pubis, celălalt picior în sprijin pe talpă lateral extern faŃă de unul din
şoldurile subiectului.

maseurului sunt poziŃionate
transversal faŃă de axul corpului
subiectului, cu rădăcinile spre flancuri
(deasupra crestelor iliace antero-
superioare) şi vârfurile degetelor spre
ombilic. Mişcarea începe prin
alunecarea lentă a rădăcinilor
mâinilor, care marchează bine talia,
concomitent cu alunecarea degetelor
spre în sus şi orientarea lor spre
stern.
Se continuă mişcarea trecând
peste stern (contactul mâinilor cu
suprafaŃa pe care se acŃionează
adaptându-se în funcŃie de
caracteristicile individuale ale
subiectului, în aşa fel încât regiunea
mamară să nu fie atinsă) şi
continuând până la baza gâtului şi pe
părŃile sale laterale şi finalizând cu
degetele introduse în regiunea
occipitală, mâinile apucând capul
Figura 34 subiectului.
Foto nr. 36
93
În acest moment intervine un test de relaxare: se execută uşoare ridicări ale capului
de pe suprafaŃa de sprijin, urmate de eliberarea sa, uşoare mişcări de răsucire pasivă
stânga-dreapta şi invers. Subiectul nu este relaxat corespunzător dacă:
• mişcarea de ridicare a capului este ajutată voluntar
• mişcarea de cădere a capului înapoi pe suprafaŃa de sprijin este frânată
• se opune rezistenŃă sau se participă activ la mişcările de răsucire ale capului
După aceea, începe mişcarea în sens descendent, alunecând pe părŃile laterale ale
gâtului, până la baza sa, apoi lateral spre umeri (trăgându-i ca şi cum am vrea să-i
depărtăm) şi pe umeri, acoperind bine contururile fiecărei regiuni.
De pe umeri, mâinile trec pe flancuri şi continuă mişcarea descendentă, executând
o tracŃiune în sens caudal (spre picioare), până la punctul de pornire.
Se sincronizează mişcarea în sens ascendent cu inspiraŃia şi cea în sens
descendent cu expiraŃia subiectului.
După ce capul subiectului a fost ridicat de pe suprafaŃa de sprijin, atunci când este
eliberat, mâinile maseurului rămân pe traseul mişcării de cădere a capului, pentru a-l
prinde înainte de contactul cu suprafaŃa de sprijin.
Nu trebuie uitat faptul că, subiectului îi va fi mai uşor să rămână relaxat în timpul
executării unor mobilizări ale gâtului şi capului în mişcări de mică amplitudine.

PoziŃia maseurului: Aceeaşi ca la traseul anterior, lateral faŃă de subiect, în
prelungirea axului unui membru superior.
Foto nr. 37
PoziŃiile de aplicare a traseului 17
Descrierea mişcărilor: Maseurul îşi plasează rădăcinile mâinilor în palma subiectului

(una înaintea celeilalte, foto nr.37) şi începe mişcarea de alunecare în sens ascendent. La
nivelul articulaŃiei pumnului, mâinile maseurului se mulează în întregime pe conturul
antebraŃului, marchează un moment de oprire asociat cu o uşoară presiune statică, după
care mişcarea continuă pe antebraŃ. La nivelul părŃii interne a cotului, se execută, din nou,
o scurtă oprire asociată cu uşoară presiune statică, după care mişcarea continuă la nivelul
braŃului.
Mâna dinspre corpul subiectului se opreşte în regiunea axilară, executând o
împingere uşoară a umărului în sens cranial (spre cap), iar mâna cealaltă trece peste
partea anterioară a umărului pe partea sa superioară şi continuă mişcarea (îmbrăcând
bine relieful regiunii) spre baza gâtului (fig.nr.35), apoi pe partea sa posterioară, până când
rădăcina mâinii atinge baza craniului. La acest nivel, susŃinând bine capul în palmă,
maseurul mişcă capul subiectului, balansându-l lateral stânga-dreapta şi invers, pentru a
testa gradul de relaxare.
În mişcarea descendentă, pe gât şi partea
superioară a umărului, mâna urmează acelaşi
traseu, trecând apoi pe partea posterioară a
umărului şi ridicându-l uşor de pe suprafaŃa de
sprijin (testându-i astfel gradul de relaxare).
Mişcarea continuă apoi, în sens descendent,
mâinile maseurului fiind poziŃionate longitudinal
faŃă de axul membrului superior, cu degetele
orientate spre umăr, pe partea internă şi externă
a acestuia, asociind alunecarea cu uşoară
presiune şi tracŃiune în ax. Membrul superior al
subiectului se menŃine ridicat de pe suprafaŃa de
sprijin (subiectul nu trebuie să contribuie activ
pentru a-şi menŃine membrul superior ridicat), iar
mişcarea se termină la nivelul degetelor
subiectului.
Mişcarea în sens ascendent se
sincronizează cu inspiraŃia, iar cea în sens
descendent cu expiraŃia subiectului.
Atât în timpul mişcării în sens ascendent,
cât şi a celei în sens descendent, se marchează
momente de oprire, asociate cu uşoare presiuni
statice, la nivelul pliului pumnului şi cotului (fig.
nr.35). Înainte de a repeta mişcarea, mâna
subiectului se aşează uşor pe suprafaŃa de sprijin,
Figura 35 cu palma orientată spre în sus.

PoziŃia subiectului: Decubit dorsal, cu un
membru superior întins şi uşor depărtat de corp,
celălalt întins în prelungirea corpului, membrele
inferioare întinse şi uşor depărtate.
PoziŃia maseurului: Cavaler servant, lateral
faŃă de subiect, în dreptul trunchiului
PoziŃionându-şi mâinile pe partea internă
a unui membru superior şi flancul de aceeaşi
parte, cu rădăcinile de o parte şi de alta a regiunii
axilare şi vârfurile degetelor orientate în sensuri
opuse (cele ale unei mâini spre partea distală a
membrului superior şi cele ale celeilalte mâini
spre partea inferioară a corpului), maseurul
execută o mişcare de alunecare divergentă (în
sens opus), numai pe expiraŃia subiectului.
La finalul mişcării, se menŃine poziŃia de
întindere, mâna de pe articulaŃia pumnului
împingând în sus, iar cea de pe bazin în jos. Figura 36
95
Pe parcursul efectuării mişcării, se pot realiza scurte opriri, asociate cu uşoare
presiuni statice, pe partea internă a cotului, pliul pumnului, palmă şi spaŃiile interdigitale.
Foto nr. 38

PoziŃia subiectului: Decubit dorsal (culcat cu faŃa în sus), cu membrele superioare şi
membrele inferioare uşor depărtate, capul răsucit într-o parte.
PoziŃia maseurului: Pe genunchi pe călcâie aşezat, la capul subiectului.
Foto nr. 39
PoziŃia maseurului şi a subiectului pentru aplicarea traseelor 19 şi 20
Maseurul îşi plasează ambele mâini pe toracele subiectului, cu rădăcinile sub
clavicule şi vârfurile degetelor orientate oblic spre în jos spre stern. Pentru început, se
execută câteva presiuni statice la acest nivel, sincronizate cu ritmul respirator al
subiectului, astfel: presiune pe expiraŃie, pauză pe inspiraŃie (fără însă a pierde contactul
cu corpul subiectului). Apoi, adaptând poziŃiile mâinilor în aşa fel încât regiunea mamară
să nu fie atinsă (mâinile lucrează mai mult pe partea lor radială, cea cubitală fiind uşor
ridicată), se începe alunecarea spre în jos peste stern.
Pe măsură ce rădăcinile mâinilor se apropie de baza sternului şi a fost depăşită
regiunea mamară, vârfurile degetelor se orientează spre flancuri, până când mâinile
maseurului le îmbracă bine şi se continuă alunecarea spre în jos, până când policele ating
crestele iliace antero-superioare (fig. nr.37).
De aici, începe mişcarea de revenire, mâinile alunecând pe flancuri, până în
regiunea axilară, unde trag uşor umerii spre în sus (fig.nr.37, test de relaxare: dacă
subiectul este relaxat, ridicarea umerilor se realizează fără opoziŃie şi fără ajutor). Apoi,
trecând uşor pe partea anterioară a toracelui, se execută un frământat lent, insistent,
folosind priză mare (între police şi celelalte degete), pe musculatura pectorală, după care
se revine la poziŃia de plecare.
IndicaŃii metodice: Mişcarea în sens ascendent se sincronizează cu inspiraŃia
subiectului, iar cea în sens descendent, cu expiraŃia.
Figura 37 Figura 38
DirecŃia mâinilor la traseul nr.19 DirecŃia mâinilor la traseul nr.20

Traseul începe la fel ca cel anterior, cu mâinile maseurului poziŃionate la fel şi
executând câteva presiuni statice. Apoi, îmbrăcând bine partea superioară a trunchiului,
se începe o mişcare divergentă de alunecare, de la baza gâtului spre umeri (fig.nr.38),
trăgându-i bine spre lateral. Pe umeri, se marchează un moment de oprire, în care umerii
sunt împinşi în sens caudal (spre partea inferioară a corpului – cele 2 săgeŃi mai mari din
figura nr.38), lent şi cu aceeaşi intensitate în ambele părŃi (test de relaxare: dacă umerii
coboară uşor, fără opoziŃie, subiectul este relaxat).
Apoi, orientând degetele în axul braŃului (cu vârfurile spre mâna subiectului), se
continuă alunecarea, până pe palma subiectului, intercalând degetele între degetele
subiectului. Mişcarea de revenire urmează acelaşi traseu, dar mâinile maseurului îmbracă
mai bine membrul superior al subiectului.
97
Sincronizarea mişcărilor cu ritmul respirator al subiectului se realizează astfel:
• deplasarea mâinilor spre umeri, în prima parte a traseului, se sincronizează cu
inspiraŃia, iar împingerea umerilor spre în jos, se sincronizează cu expiraŃia;
• urmează o pauză, în care subiectul inspiră, iar maseurul schimbă poziŃia mâinilor;
• alunecarea descendentă pe membrele superioare se sincronizează cu expiraŃia;
• alunecarea ascendentă se sincronizează cu inspiraŃia;
• împingerea umerilor spre în jos se sincronizează cu expiraŃia ;
• urmează o pauză, în care subiectul inspiră, iar maseurul schimbă poziŃia mâinilor;
• alunecarea mâinilor spre baza gâtului se sincronizează cu expiraŃia.
La împingerea umerilor spre în jos, subiectul trebuie să conştientizeze întinderea
pasivă a trapezului superior şi a musculaturii de pe partea posterioară a gâtului.

Descrierea mişcărilor: Făcând
priză cu o mână pe umărul opus părŃii în
care este întoarsă faŃa subiectului
(rădăcina mâinii pe umăr, degetele
orientate în axul braŃului), maseurul
execută o mişcare de alunecare,
asociată cu presiune exercitată mai mult
de rădăcina mâinii (urmând conturul
trapezului superior şi apoi sternocleido-
mastoridianului), de pe umăr până în
spatele urechii. Când o mână ajunge în
spatele urechii, începe mişcarea cealaltă
mână.
Mişcările leagă partea superioară
a trunchiului cu gâtul şi capul. Subiectul
trebuie să conştientizeze relaxarea
trapezului superior şi a sternocleido-
mastoidianului. Figura 39
După ce se aplică pe o parte, se repetă mişcările de cel puŃin trei ori şi pe partea
cealaltă.
Foto nr. 40
PoziŃiile şi prizele pentru aplicarea traseului 21
PoziŃia subiectului: Decubit dorsal (culcat cu faŃa în sus), cu membrele superioare
şi cele inferioare uşor depărtate.
PoziŃia maseurului: Pe genunchi, uşor depărtat, pe călcâie aşezat, la picioarele
subiectului (foto nr.41). Este necesară schimbarea poziŃiei maseurului pe parcurs, în aşa
fel încât mişcarea să se poată efectua cursiv (trecere în poziŃia cavaler servant, apoi în
fandare lungă spre înainte şi ulterior spre înapoi şi revenire în poziŃia pe genunchi).
Foto nr. 41
PoziŃia maseurului şi a subiectului pentru începere aplicării traseului 22
Mişcarea începe de la nivelul maleolei
interne, aşezând ambele mâini transversal pe
axul membrului inferior, cu vârfurile degetelor
spre în jos. Se continuă mişcarea de
alunecare pe partea antero-internă a
gambelor şi coapselor (fig.nr.40). În treimea
superioară a coapselor, vârfurile degetelor se
orientează oblic spre exterior şi continuă
mişcarea alunecând spre şolduri şi marcând
bine regiunea inghinală, până când ating
regiunea renală.
De aici, se continuă mişcarea de
alunecare spre în sus, pe flancuri, marcând
bine talia. Apoi, vârfurile degetelor se
orientează spre înainte şi alunecarea continuă
spre stern şi peste acesta, mâinile luând
contact cu subiectul mai mult pe partea lor
radială, pentru a nu atinge regiunea mamară.
Depăşind regiunea mamară şi
ajungând la baza gâtului, degetele se introduc
pe partea posterioară a gâtului şi alunecă
spre în regiunea occipitală, executând uşoare
fricŃiuni, după care încep mişcarea
descendentă, revenind pe acelaşi traseu până
la baza gâtului şi executând o presiune
alunecată profundă.
De aici, mâinile încep o mişcare
divergentă, spre umeri, trăgându-i bine spre
Figura 40 lateral şi spre în jos, după care trec uşor în
DirecŃia mâinilor la traseul nr.22 regiunea subaxilară şi continuă mişcarea
99
descendentă, pe flancuri şi şolduri şi partea externă a coapselor.
În treimea inferioară a coapselor, vârfurile degetelor încep să se introducă între
subiect şi suprafaŃa de sprijin, astfel încât ajunse la nivelul gleznelor, acestea să poată fi
apucate şi ridicate uşor de pe sol. Mişcarea se termină cu uşoare tensiuni şi uşoare
„scuturături” ale membrelor inferioare.
Mişcarea leagă toate regiunile părŃii anterioare a corpului, motiv pentru care trebuie
să aibă continuitate. Regiunea inghinală este marcată de vârfurile degetelor în timpul
orientării lor spre exterior, fără presiune prea mare.
La trecerea peste oasele bazinului, mâinile îmbracă bine relieful osos al acestuia.
Când vârfurile degetelor pătrund pe partea posterioară a trunchiului, pentru a atinge
zona renală, policele vine din urmă marcând talia.
În general, mişcarea în sens ascendent se sincronizează cu inspiraŃia şi cea în
sens descendent, cu expiraŃia. Mişcarea fiind însă lungă, pe parcursul mişcării în sens
ascendent, se vor marca scurte momente de oprire pentru expiraŃie (la nivelul regiunii
inghinale şi a bazei gâtului), momente în care se execută câte o uşoară presiune statică şi
maseurul îşi poate schimba şi poziŃia); pe parcursul mişcării descendente, se pot marca
momente de oprire la nivelul umerilor şi bazinului, timp în care se inspiră,se execută
presiuni statice şi se schimbă poziŃia).
ŞedinŃa se poate termina cu un masaj relaxator prelungit, lent, insistent al pielii

capului şi al feŃei (vezi masajul clasic regional).
Rezumat
După cum reiese din acest capitol, masajul antistres este o metodă specială,
orientată clar şi foarte specific în sensul combaterii efectelor stresului, care acŃionează atât
la nivel fizic, cât şi la nivel psihic.
Poate cea mai marcantă diferenŃă între masajul clasic relaxator şi masajul antistres
este aceea că, în timpul aplicării acestuia, subiectului nu i se sugerează să se gândească
la altceva şi să se relaxeze, ci i se cere să fie cu atenŃia îndreptată spre ceea ce i se
întâmplă şi să conştientizeze reacŃiile propriului corp. Acest mod de lucru asigură
participarea conştientă şi activă a subiectului la recunoaşterea senzaŃiilor corporale
generate de stres şi a celor generate de aplicarea masajului şi la stabilirea clară a
deosebirilor dintre acestea. ÎmbunătăŃirea capacităŃii de conştientizare a senzaŃiilor
corporale este una dintre contribuŃiile foarte importante pe care le aduce masajul antistres
şi constituie un prim pas către îmbunătăŃirea capacităŃii de control a stresului.
BineînŃeles că, pentru a se obŃine efectele scontate, este absolut necesară
respectarea tuturor recomandărilor referitoare la modalităŃile de aplicare a traseelor, la
poziŃiile adoptate, la corelarea ritmului respirator cu cel al subiectului (care asigură şi
relaxarea terapeutului, în egală măsură) etc.
Bibliografie
1. ABRASSART, J.L., 1990, Massages anti-stress - massages harmonique et vértebral,
Guy Trédaniel Éditeur, Paris
2. BISHOP, B., 1980, Pain: its physiology and rationale for management. Part I:
Neuroanatomical substrate of pain, Phys. Ther., London
3. CHAITOW, L., 1983, La masoterapia neuro-musculare, Como, Edizioni di red. Studio
redazionale, Milano
4. CHRESTIAN, R., 1969, Physiologie du massage, Cinésiologie, nr. 34, Lyon
d’enseignement post-scolaire et documentation technique, MALOINE S.A. éditeur,
Paris
6. COLECłIA REVISTEI KINÉSITHÉRAPIE SCIENTIFIQUE, (1994-2011) revue éditée
7. CORDUN, M., 1992, Masaj tehnici şi aplicaŃii în sport, Editura Medicală, Bucureşti
Bucureşti
9. DRĂGAN, I. şi PETRESCU, O., 1993, Masaj - automasaj, EDITIS, Bucureşti
10. FRITZ, S., GROSEMBACH, M.J., 2004, Mosby's Essential Sciences for Therapeutic
Massage. Anatomy, Physiology, Biomechanics and Pathology, Mosby, Canada
11. HOLLIS, M., 1998, Massage for Therapists, Blackwell Science LTD, London
13. MARCU, V., 1983, Masaj şi Kinetoterapie, Editura Sport-Turism, Bucureşti
14. MÂRZA, D. şi MÎRł, C., 2001, Masaj clasic, Note de curs, Universitatea din Bacău
15. MÂRZA, D., (coord.), 2001, EficienŃa masajului asociat cu o serie de metode
complementare în combaterea stresului psihic – Revista română de kinetoterapie, nr.
10, Oradea
16. MÂRZA, D., 1998, Metode speciale de masaj, Editura Plumb, Bacău
17. MÂRZA, D., 2000-2003, Depistarea agenŃilor stresori specifici la studenŃi şi stabilirea
celor mai eficiente măsuri de combatere a efectelor lor, Raport cercetare, Universitatea
din Bacău
18. MÂRZA, D., 2002, Masajul terapeutic, Edit. Plumb, Bacău
19. MÂRZA, D., 2005, Masaj antistres, Edit. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
21. PORTER, A., 1985, Le massage, Edit. Robert Laffont, Paris
22. RUFFIER, R., 1974, Traité de massage hygiénique, sportif et medical, Editions
Dangles 38, Paris
23. SAMUEL J., 1974, Le massage - în Encyclopedie Medico-Chirurgicale, vol. I, nr. 5,
Paris
24. SIDENCO, L., 2003, Masajul în kinetoterapie, Editura FundaŃiei "România de Mâine",
Bucureşti
25. SINHA, A.G., 2001, Principles and Practices of Therapeutic Massage, Jaypee brothers,
Medical Publishers LTD, New Delhi
26. WERNER, R. şI BENJAMIN, B.E., 1998, A Massage Therapist's Guide to Patohology,
Williams&Wilkins, Baltimore
101
Evaluare
1. Masajul antistres urmăreşte:

a. restabilirea unităŃii corporale, psihice şi psiho-corporale
b. abordarea separată a aspectelor corporale şi psihice
c. reintegrarea schemei corporale şi relaxarea
2. Caracteristice masajului antistres sunt următoarele aspecte:
a. relaxarea totală şi pasivitatea subiectului
b. efortul de conştientizare a senzaŃiilor
c. mişcările fluide, învăluitoare şi succesive
3. Printre efectele masajului antistres se numără:
a. redistribuirea perceperii senzaŃiilor la nivelul unui anumit segment
b. trezirea senzorială (conştientizarea mai bună a propriului corp)
c. hrănirea corpului cu senzaŃii pozitive proprii
4. Testarea gradului de relaxare în cadrul masajului antistres se realizează:
a. prin mobilizarea pasivă a segmentului masat
b. prin ridicarea segmentului de pe suprafaŃa de sprijin şi eliberarea lui
c. prin examinarea palpatorie şi vizuală a segmentului
5. În general, subiectul nu este relaxat dacă:
a. mişcările de mobilizare pasivă a segmentelor sunt ajutate voluntar
b. mişcările de cădere a segmentelor nu sunt frânate
c. se opune rezistenŃă la mobilizarea segmentelor
6. Pentru aplicarea masajului antistres:
a. se recomandă începerea lui cu membrele inferioare
b. se recomandă folosirea uleiurilor de masaj
c. se recomandă, ca suprafaŃă de lucru, o saltea sau o pătură groasă
7. În cadrul masajului antistres:
a. mişcările se înlănŃuiesc pe toate părŃile corpului într-o alunecare continuă, fluidă
b. se repetă fiecare gest de cel puŃin trei ori
c. maseurul se va poziŃiona astfel încât să aibă posibilitatea de a acŃiona transversal
pe partea de masat
8. În timpul aplicării masajului antistres, se recomandă:
a. aplicarea traseelor unilaterale doar pe o parte a corpului
b. corelarea ritmului respirator al terapeutului cu cel al subiectului
c. folosirea greutăŃii corporale în realizarea presiunilor care se impun
9. În cadrul fiecărui traseu:
a. mâinile maseurului trebuie să fie relaxate şi să îmbrace bine relieful regiunii
b. mişcările ascendente se asociază cu expiraŃia, iar cele descendente cu inspiraŃia
c. dacă expiraŃia şi inspiraŃia subiectului sunt prea scurte, sau traseele sunt prea lungi,
tehnica se fracŃionează în două părŃi
10. Pe parcursul aplicării traseelor se poate interveni cu:
a. întreruperi ale aplicării masajului, pentru odihnă
b. presiuni statice în anumite zone
c. balansări, tracŃiuni sau scuturături ale anumitor segmente

Curs Masaj Antistres Si Recuperator1 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs Masaj Antistres Si Recuperator1 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Masaj antistres şi recuperator

CURS STUDII DE MASTERAT:

Prof. Univ. Dr. Mârza-Dănilă Doina

Lector Univ. Dr. Alexe Dan Iulian

Editura Alma Mater

Descrierea CIP a Bibliotecii NaŃionale a României

Cuvânt înainte ......................................................................................................................................4

1.1. Elemente de teorie generală a stresului

Figura nr. 1. Fazele stresului (Melgosa, J., 2000)

ReacŃia nespecifică este primul răspuns pe care organismul viu îl dă la acŃiunea

Figura nr. 2. Stresul ca proces (Epuran, M. ş.a., 2001)

În schema anterioară, stresul este considerat stimul pentru anxietate.

Figura nr. 4. Organele, aparatele şi sistemele

Organismul, prin sistemele de reglare, reuşeşte să-şi menŃină homeostazia, chiar şi

Figura nr. 7. Circuitul biochimic al stresului (http://www.infoforyourhealth.com)

1.3. ReacŃia organismului la stres

Figura nr. 10. RelaŃia dintre stres şi randament

1.4. Efectele stresului asupra principalelor funcŃii şi organe

Tulburări ale funcŃiei de reproducere

Tulburări de creştere şi dezvoltare

Modificări ale funcŃiei imunitare

ReacŃia glandei suprarenale

ReacŃia glandei hipofize

ReacŃia glandei tiroide

ReacŃia glandei epifize

1.5. Stresul şi patologia

ReacŃia acută la stres

Tulburarea de stres posttraumatică

Tulburările anxioase (anxiety disorders)

Atacurile de panică (panic disorders)

1.6. Controlul stresului / capacitatea de înfruntare a solicitărilor /

1. Termenul de stres se asociază cu:

2. Din punct de vedere al implicării în patologie, stresul trebuie înŃeles ca:

5. La baza reacŃiilor umane la stres stau:

6. Răspunsul nespecific al organismului la stres:

7. Răspunsul specific al organismului la stres:

8. Răspunsurile organismului la stres sunt:

9. Sindromul general de adaptare:

10. Printre fazele de derulare a sindromului general de adaptare se numără:

11. În condiŃii similare stresul:

12. Printre caracteristicile stresului se numără:

17. ReacŃia organismului la factorii de stres presupune:

18. Modul de adaptare a organismului la mediu este controlat de:

19. Autoreglarea biologică globală, conform Jacobson, presupune:

20. Termenul de reacŃii neuro-musculare, introdus de Jacobson în legătură cu

21. ÎncercuiŃi literele corespunzătoare răspunsurilor corecte:

22. Evaluarea greşită a situaŃiei poate determina:

24. Referitor la efectele stresului asupra organismului, sunt adevărate următoarele:

25. DisfuncŃiile psihofiziologice:

26. Printre tulburările cardiovasculare generate de stres se numără:

27. Printre tulburările funcŃiei de reproducere generate de stres se numără:

30. În condiŃii de stres, glanda suprarenală:

40. Strategia de apărare faŃă de stres poate consta din:

2.1. GeneralităŃi despre piele

Figura nr. 13. Structura anatomică a pielii (http://www.nurse-prescriber.co.uk)

VascularizaŃia şi inervaŃia pielii

2.2. Atingerea, ca simbol şi importanŃa sa în viaŃa omului

Atingerea – stimulare senzorială

Atingere şi maturitate afectivă

2.3. Mâna, ca instrument de acŃionare în aplicarea masajului

2.4. Efectele generale ale masajului asupra organismului şi a

Efectele masajului asupra pielii

Efectele masajului asupra Ńesutului conjunctiv