Experimentul pedagogic-metoda utilizata cu success in dezvoltarea
inclinatiilor si aptitudinilor manuale ale prescolarilor .
In contextul obisnuit al activitatii didactice, experimentul
pedagogic, inseamna o inovatie, o modalitate noua, menita sa optimizeze procesul educational, deoarece acesta se organizeaza pentru a proba sau testa ipoteza (ideea ) propusa. In acelasi timp experimentul presupine controlul situatiei nu in forma globala, ci intr- o maniera analitica precisa, fiind vorba de fapt de controlul factorilor care participa la actul pedagogic si de inregistrare obiectiva a rezultatelor. ,, Metoda experimentala consta in primul rand, in introducerea sau suprimarea unuia sau mai multor factori bine determinati intr-o situatie cunoscuta, in vederea verificarii rezultatului acestei interventii. ( Planchard,E.,, Cercetarea pedagogica’’. E.D. P). Metoda experimentarii, spre deosebire de metoda observatiei produce datele, furnizeaza date provocate special pentru experimentulcercetarii. In lucrarile de specialitate intalnim adesea aceasta metoda definita astfel : experimentul este ,, cercetarea unui fenomen modificat de cercetator’’ el ,,nu reprezinta de fapt decat o observatie provocata’’, ,,experimentul se mai numeste si metoda observatiei provocate. ( Didilescu, I. Pavelcu, V. ,,Logica’’)
Interventia cercetatorului se intemeiaza pe presupunerea(ipoteza)
ca inovatia ne va conduce in mod inevitabil la obtinera unui randament mai bun in urma desfasurarii actiunii respective. ,, Observatorul asculta natura, experimentatorul o interogheaza si o forteaza sa se descopere’’( Cuvier ). Experimentarea pedagogica se desfasoara de regula, in trei etape : o prima etapa cu caracter de constatare, urmeaza o faza fundamentala care cuprinde experimentul propriu-zis si apoi o etapa finala de control. De retinut ca personalitatea educatoarei isi pune amprenta asupra metodei de cercetare. Totodata experimentarea pe teme educative este destul de dificila tocmai datorita faptului ca nu se poate separa exact variabila principala si efectele ei, care sunt intotdeauna intr-un context mai larg. Ca metoda de investigatie stiintifica, experimentul pedagogic l-am utilizat in vederea depistarii nivelului si particularitatilor inclinatiilor si aptitudinilor de care dispun copiii din grupa de lucru, Din aceasta perspectiva, interventia stimulativa pe care am organizat-o la nivelul grupei si-a fixat ca obiectiv principal depistarea nivelului fondului de inclinatii si aptitudini atat de necesare integrarii prescolarilor in clasa intai. Pentru realizarea optima a tuturor dezideratelor subliniate am tinut seama de particularitatile obtinute de prescolari, precum si de unele dificultati intampinate de anumiti copii pe aceeasi linie, organizand in etapa initiala a experimentului cateva activitati manuale. In finalul activitatilor organizate au fost testati toti copiii din grupa, tocmai pentru a surprinde nivelul general al dezvoltarii inclinatiilor si deprinderilor respective, precum si anumite particularitati ale creativitatii specifice varstei prescolare. Deci in etapa pregatitoare sunt studiate conditiile in care se va desfasura experimentul, se stabileste inovatia ce se va introduce ( factorul experimental) si se precizeaza strategia aplicarii lui. Cea de-a doua etapa-etapa de efectuare- consta in desfasurarea propriu-zisa a experimentului. Temporal este mai lunga, avand in vedere ca intr-un experiment, inovatia nu poate fi aplicata instantaneu, iar aparitia rezultatelor nu este o consecinta inedita. In etapa de experimentare propriu-zisa in cocordanta deplina cu obiectivele formulate, am introdus la inceputul activitatii manuale ca element stimulativ jocul, considerandu-l ca factor determinant in ceea ce priveste imbogatirea si dezvoltarea inclinatiilor si aptitudinilor specifice, consolidarii si perfectionarii acestora. Continutul acestor activitati este mult mai elastic si mai variat. Cu toate ca el cuprinde cea mai mare parte din sarcinile activitatilor manuale obligatorii el se poate extinde prin folosirea unui material foarte variat si prin stabilirea unei tematici bogate. Caracterul elastic al acestui continut rezulta si din faptul ca prescolarii din grupele mari, intervin cu experienta lor proprie la imbogatirea temelor pe care le realizeaza depasind uneori prevederile programei. Prin aceasta metoda care include si observatia am facut observatii in cadrul activitatii cercului de ,,Cusaturi-tapeserie’’, urmarind cum modalitatile, procedeele folosite inlesnesc depisstarea si dezvoltarea unor inclinatii si aptitudini specifice. Problemele fiind atat de multiple si complexe, in experimetrul intreprins am urmarit ca obiective de baza in dezvoltarea inclinatiilor si aptitudinilor manuale ale copiilor urmatoarele elemente : -alegerea si denumirea uneltelor folosite in cadrul acestor activitati manuale(ac,ata,foarfeca, razboi de cusut furculita, masina de cusut). -separarea uneltelor pe actiuni si denumirea fiecarei actiuni in parte (ac, ata, panza-coasere) : razboi, fire de lana, furculita-tesut). -rolul exercitiului si al materialului intuitiv in dezvoltarea acestor operatii. Experimentul l-am organizat cu intreg colectivul cuprinzand 16 subiecti. Am impartit grupa in doua subgrupe egale cantitativ deci 8 subiecti in fiecare grupa. Pentru subiectii din subgrupa A am creat conditii specifice de pregatire a copiilor, iar subiectii din subgrupa B au ramas sa lucreze in conditii obisnuite. Astfel pentru subiectii din subgrupa A am organizat desfasurarea experimentului in sala cercului unde sa aiba la indemana toate uneltele necesare si unde sunt expuse toate obiectele confectionate cu aceste unelte.Subiectii di subgrupa B au ramas intr-o sala de clasa obisnuita avand la indemana doar jetoane cu imaginile uneltelor, actiunilor si obiectelor rezultate in urma acestor actiuni. Ambelor subgrupe le-am propus san e jucam de-a ,,Micii croitori’’, ,,Micii tesatori’’, sau pur si simplu sa lucram. Copiii din subgrupa A si-au ales fiecare uneltele necesare, le-au denumit, au spus ce actiune pot desfasura cu ele si s-au grupat in functie de actiunile respective. Exemplu : ,,Eu am ales un razboi de tesut, o furculita, fire de lana lba, rosie si verde, cu care vreau sa tes covoare pentru camera papusii’’ sau ,, Eu am ales un ac, ata rosie si o bucatica de etamina, pe care vreau sa cos un servetel pentru papusa mea’’ sau ,,Eu as vrea sa-i fac o fustita papusii mele si de aceea am luat o bucatica de material cu flori, o foarfeca, ata, ,ac’’etc. Fiind expuse in fata lor obiectele executate cu cu aceste unelte ( servetele, cusute, covoroase tesute, fustite, rochite, sortulete, pantalonasi, bluzite, etc.) copiilor le-a fost mai usor sa se decida ce anume vor lucra si ce model sa-si aleaga realizandu-si sarcina in procent de 90%. Cei din subgrupa B au mers mai incet. Au denumit si ei uneltele de pe jetoanele alese si actiunile din imaginile cu subiectii in actiune, dar au intampinat totusi greutati. Unii nu au stiut sa le denumeasca deloc, altii le-au confundat cu alte obiecte sau actiuni. Pana la terminarea experimentului s-au descurcat totusi bine evidentiindu-se in procent de 60%. In incheiere am folosit cateva probe de evaluare. Li s-a cerut copiilor sa denumeasca nu numai uneltele si actiunile desfasurate cu acestea dar si cum se numesc subiectii acestor actiuni, cei care cu ajutorul acestor unelte executa obiectele atat de necesare noua (tesatoare, croitorese, brodeze ) In etapa de evaluare se inregistreaza si se masoara rezultatele experimentului. Pe baza lor se stabilesc diferentele dintre esantioane ( experimental si de control ) intre datele inregistrate in etapa pregatitoare si cele consemnate in finalul experimentului.