Sunteți pe pagina 1din 17

Daniel David: Cum mai stăm cu încrederea? Tot mai bine!

Dar mai avem de lucru…

Analiză semnată de Daniel David, profesor de psihologie clinică și științe


cognitive clinice, psiholog, rectorul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-
Napoca,  publicată pe blogul său:

Una dintre surprizele monografiei psihologiei românilor (David, 2015) a fost


nivelul extrem de scăzut al încrederii interpersonale (ex. generalizate, față
de persoanele apropiate, față de persoanele îndepărtate/străini, nespecifică,
etc.). Lucru aparent șocant pentru o cultură care se proiectează și se autodescrie
ca având ospitalitatea ca una dintre valorile principale, deși, dacă înțelegem
nuanțele importante pe care le-am propus dintre „cum suntem” vs. „cum ne
credem” vs. „cum vrem să fim”,

lucrurile nu sunt absolut deloc incompatibile. Spuneam atunci că încrederea


atât de scăzută nu ne ajută să colaborăm eficient, iar deficiența în
colaborare nu duce la instituții puternice prin care să ne folosim potențialul
intelectual bun (de inteligență/creativitate).
 Pentru a vorbi fundamentat, pe baza analizelor World Values Survey/WVS
(2010-2014) – mai precis 2012 pentru România și 2011 pentru SUA -,
nivelul de încredere interpersonală nespecifică (încrederea/neîncrederea în
oameni în general) era de 4,5 ori mai scăzut la români decât la americani.
Pe grupe de vârstă lucrurile stăteau aproximativ astfel: La tinerii adulți de
până la 29 de ani încrederea era de 2,7 ori mai scăzută la români decât la
americani. Generația Mileniarilor (cei născuți între 1981-1996) se
suprapunea atunci cel mai bine peste această categorie de vârstă.
 La generația de mijloc (30-49 de ani) încrederea era de 4,3 ori mai scăzută
la români decât la americani. Generația X (cei născuți între 1965-1980) se
suprapunea atunci cel mai bine peste această categorie de vârstă.
 În cazul seniorilor (50+) încrederea era de 6,4 ori mai scăzută la români
decât la americani. Generația “Baby Boomers” (cei născuți între 1946-1964)
se suprapunea atunci cel mai bine peste această categorie de vârstă.

1
Recent (20 iulie 2020) au devenit publice datele World Values Survey/WVS (2017-
2020) – mai precis 2017 pentru România și 2017 pentru SUA. Până la o analiză
mai detaliată și comparativă a datelor din monografie (David, 2015) cu cele
recente (WVS, 2017-2020), m-am uitat exploratoriu la acest indicator
fundamental – încrederea interpersonală nespecifică (încrederea/neîncrederea în
oameni în general) – pentru a vedea dacă ipoteza angajată în 2015 se susține.
Spuneam atunci că pe măsură ce Generația Z (cei născuți între 1997-2012) va
deveni, alături de Mileniari, activă social, stocul de încredere interpersonală în țară
va crește, cu implicațiile sale bune pe scară largă (cooperare-instituții puternice-
potențial valorificat). Pentru o analiză a acestei ipoteze cu implicații mai generale
vezi aici (https://danieldavidubb.files.wordpress.com/2017/12/romania-mea-
sinopsis-asupra-diagnosticului-psihocultural-al-romaniei3.pdf). Așadar, iată ce
arată astăzi datele la o analiză preliminară:

– Global, românii au în 2017 un nivel de încredere interpersonală de 3,1 ori mai


scăzut decât americanii; anterior (în 2012) acesta era de 4,5 ori mai scăzut. Am
asistat așadar, la o creștere a încrederii interpersonale prin raportare la americani
(dar am rămas cu încredere mai scăzută decât americanii). Dacă în 2012 procentul
de încredere al românilor era de 7,7%, în 2017 a ajuns la 12,1%.

 Pe generații lucrurile stau astfel în 2017:

 La tinerii adulți de până la 29 de ani nivelul de încredere interpersonală


este 2.3 ori mai scăzut decât la americanii din aceeași grupă de vârstă;
anterior (2012) acest nivel era de 2,7 ori mai scăzut. Am asistat așadar, la o
oarecare stabilitate a încrederii interpersonale a românilor tineri prin
raportare la americanii tineri (și am rămas cu încredere mai scăzută decât
americanii). În această categorie, în cazul românilor procentul de încredere
a crescut aproximativ de la 11,2% în 2012 la 14,4% în 2017.

1. Generația Z și Generația Mileniarilor se suprapun cel mai bine peste


această categorie de vârstă.

2
 La generația de mijloc (30-49 de ani) nivelul de încredere interpersonală
este de 2,5 mai scăzut decât la americanii din aceeași categorie de vârstă;
anterior, în 2012, acesta era de 4,3 ori mai scăzut. Am asistat așadar, la o
creștere a încrederii interpersonale a românilor prin raportare la americani
(dar am rămas cu încredere mai scăzută). În această categorie, în cazul
românilor procentul de încredere a crescut aproximativ de la 7,3% în 2012
la 12.4% în 2017.

1. Generația X și cei mai vârstnici din Generația Mileniarilor se suprapun cel


mai bine peste această categorie de vârstă.

 În cazul seniorilor (50+) nivelul de încredere interpersonală este de 4 ori


mai scăzut decât la americanii din aceeași categorie de vârstă; anterior, în
2012, acesta era de 6,4 ori mai scăzut. Am asistat așadar, la o creștere a
încrederii interpersonale a românilor prin raportare la americani (dar am
rămas cu încredere mai scăzută decât americanii). În această categorie, în
cazul românilor procentul de încredere a crescut aproximativ de la 6,2% în
2012 la 10,7% în 2017.

1. Generația Baby-Boomers (și o parte din Generația X mai vârstnică) se


suprapune cel mai bine peste această categorie de vârstă.

 Dacă în cazul românilor încrederea interpersonală scade de la generațiile


tinere la cele mai vârstnice, la americani profilul este invers; acest lucru era
valabil și în 2012/2011.

Așadar, ipoteza avansată în 2015 (David, 2015) pare la o analiză preliminară


confirmată și avem acum (2017) un stoc mai bun de încredere interpersonală față
de perioada anterioară (2012), pe care putem construi, deși acest stoc este încă
mult mai mic decât cel al SUA. În plus, probabil că educația comunistă (pentru
Generația Baby Boomers și Generația X mai vârstnică) și nivelul ridicat de cinism
(pentru Generația X în general) au redus stocul de capital de încredere în
generațiile mai vârstnice, generând un patern opus celui din SUA, unde Generația
Baby Boomers are un nivel de încredere interpersonală mult mai ridicat decât
generațiile mai tinere.

3
 Notă: Raportul încrederii între cele două țări este calculat ca raportul
dintre procentele din fiecare populație care afirmă că are încredere în
majoritatea oamenilor (americani vs. români). În 2017, scorul pentru
România este calculat în baza datelor din ambele eșantioane raportate pe
platforma WVS: scorul pentru România este cel combinat între European
Values Study/EVS (design secțional) și World Values Survey/WVS (design
combinat: secțional și panel). Eșantioanele EVS/WVS în analizele globale
sunt reprezentative național. Dacă utilizam doar EVS, lucru poate
recomandabil ținând cont de faptul că grupul american de comparație se
bazează tot pe designul secțional, atunci stocul general de încredere a
românilor era similar (ușor crescut, de la 12,1% la 12,7%), dar mai
accentuat în generațiile tinere (ex. la adulții tineri de la 14,4% la 19,1%); am
ales însă metoda combinată deoarece astfel eșantionul este mai mare, iar
analizele pe generații au astfel o mai mare stabilitate/putere statistică, iar
în concluzii optimismul este mai temperat. Rezultatele trebuie interpretate
statistic, cu impact pentru politici publice, nu individual. Datele mai pot
suferi unele modificări ca urmare a ajutărilor care încă se mai pot face pe
platforma WVS.

Referințe selective:

David, D. (2015). Psihologia poporului român. Profilul psihologic al românilor într-


o monografie cognitiv-experimentală. Editura Polirom, Iași.

4
Daniel David, despre cei care neagă existența virusului:
Avem o problemă cu alfabetizarea științifică / Copiii în
școală nu fac suficientă biologie, nu se uită suficient la
microscop, nu mai fac suficientă știință

„Avem o problemă cu alfabetizarea științifică. Avem o problemă cu


analfabetismul funcțional uriaș și avem o problemă cu neîncrederea între noi,
și între noi și instituții”, spune psihologul Daniel David într-un  interviu pentru
RFI.ro, despre motivele pentru care mulți români neagă existența virusului și
cred în teorii conspiraționiste.

”Copiii în școală nu fac suficientă biologie, nu se uită suficient la microscop. Nu


mai fac suficientă știință. Și toți ajungem să credem în tot felul de energii
misteriose ale universului și în abordări holistice care vindecă nu numai mintea, ci
și sufletul. E o mare problemă”, spune David.

Reamintim că România a ajuns la peste 1.000 de cazuri de infectare pe zi în


această săptămână.

Redăm un fragment din interviul cu Daniel David:

Rep: De ce este mai ușor să alegem teoriile conspirației în detrimentul măsurilor


de protecție?

Daniel David: Fiindcă am ajuns la un nivel înspăimântător despre care eu spun


din 2010 și l-am măsurat în 2015. De un deceniu spun despre acestelucruri care
astăzi îngreunează în jos societatea. Cei despre care vorbeam atunci au ajuns

5
astăzi adulți cu poziții de influență socială. Ei colorează societatea. Avem o
problemă cu alfabetizarea științifică. Avem o problemă cu analfabetismul
funcțional uriaș și avem o problemă cu neîncrederea între noi, și între noi și
instituții. Combinând acești trei factori se generează un cocktail periculos care
distruge o abordare rațională, științifică în lumea de astăzi pe care pot să
înflorească teoriile conspirației. Aici este problema. Copiii în școală nu fac
suficientă biologie, nu se uită suficient la microscop. Nu mai fac suficientă știință.
Și toți ajungem să credem în tot felul de energii misteriose ale universului și în
abordări holistice care vindecă nu numai mintea, ci și sufletul. E o mare problemă.

Rep: De ce nu există această încredere în autorități, în comunicările oficiale?

Daniel David: Este o chestie mai veche care rezultă dintr-o încredere
interpersonală pe care noi o avem ca profil psiho-cultural. Această neîncredere
interpersonală se extinde și la instituții. Nu ține doar de aspectul instituțional.
Românii, în comparație cu spațiul vestic, dar și cu vecinii noștri din zona sud sau
central europeană, au un nivel de încredere interpersonală extrem de scăzut nu
numai între cunoscuți, ci și între noi și ceilalți oameni pe care nu îi cunoaștem și
mai ales față de străini. După aceea, e un pas să se generalizeze la instituții.

Rep: Dar în cazul epidemiei de Covid 19, unde ați simțit dumneavoastră că s-a
produs o fractură? Unde au greșit autoritățile?

Daniel David: Autoritățile au început bine, am și spus în alte interviuri. În primele


săptămâni ale stării de urgență, au comunicat destul de ok. Au greșit prin modul
în care au făcut trainingul pentru emoții îndemnând să fim calmi, ceea ce este
complet absurd. În situație de pandemie nu este sănătos și normal să fii
calm. Într-o situație de pandemie este normal să fii îngrijorat, să fii trist. Este
important să nu ajungi în patologii, adică să fii panicat, să fii agresiv sau să fii
depresiv. Dar celelalte emoții funcționale și negative, așa cum le numim noi,
îngrijorare, dar nu panică, tristețe, dar nu depresie, nemulțumire, dar nu furie,
sunt absolut sănătoase. Din cauza faptului că populația nu valida acele emoții,

6
treptat oamenii vedeau o discrepanță între ce simt ei și ce comunică autoritățile.
Asta a accentuat neîncrederea față de experții care ieșeau să comunice diverse
informații. Iar după aceea, greșeala majoră a fost în perioada de trecere de la
starea de urgență la starea de alertă. Au fost cele 3 zile în care reglementările
erau în aer. Atunci, comportamentul, care de foarte multe ori a fost supus
mecanismului de supresie în perioada stării de urgență, a explodat când s-au
eliminat constrângerile. Noi știm că dacă un comportament a fost supus
supresiei, când elimini constrângerile pentru el, reapare cu intensitate mai mare,
cu frecvență mai mare și de durată mai lungă. Am ajuns în faza în care am intrat
în starea de alertă cu un comportament extrem de intens, un comportament din
pattern-ul pre-pandemie, care nu mai corespundea cu regulile pe care trebuia să
le urmăm. Nici autoritățile în perioada de alertă nu și-au mai asumat rolul efectiv
de a verifica la sânge măcar regulile pe care le-au stabilit pentru starea de alertă.
Am început bine. Am mers prost și mergem și mai prost.

7
Daniel David, sfaturi psihologice în lupta împotriva
epidemiei de coronavirius: Unii interpretează COVID-19
catastrofic, cu gândire rigidă, și atunci voi fi furioși,
mânioși, depresivi / Mintea noastră atrage fake news-ul ca
magnetul fierul

“Omenirea se confruntă astăzi cu o problemă practică majoră, și anume


epidemia de coronavirus (COVID-19). Prin modul în care ne raportăm la
această problemă practică, putem genera răspunsuri psihologice
adaptative/funcționale sau dezadaptative/disfuncționale”, atrage atenția
Daniel David, profesor de psihologie clinică și științe cognitive clinice la
Universitatea Babeș-Bolyai. Într-un text numit “Sfaturi psihologice  în lupta
împotriva epidemiei de coronavirius (COVID-19)”, David explică cum să
abordăm eficient problema practică a epidemiei.

Contactat de Edupedu.ro, psihologul a detaliat ce tip de discurs generează


panică, anxietate, furie, agresivitate și stări de depresie, dar a subliniat că publicul
trebuie să fie atent să-și selecteze informația “numai din surse
credibile:  autorități plus specialiști plus media de încredere.  Mintea noastră
atrage fake news-ul ca magnetul fierul“.

Răspunsurile psihologice funcționale pe care oamenii le au în fața unei astfel


de epidemii și care ne ajută să ne adaptăm situației și să luăm măsuri pentru a ne
proteja “sunt stările de  îngrijorare  – dar nu de panică și anxietate, stările
de  nemulțumire  – dar nu de furie și agresivitate, stări de  tristețe  – dar nu stări
depresive“, a declarat David, pentru Edupedu.ro. Răspunsurile psihologice
dezadaptative/disfuncționale “sunt stările de panică și anxietate, de furie și
agresivitate și stările de depresie. Le generăm prin:

8
 Gândire rigidă,  de tipul: epidemia nu trebuia să se întâmple! Eu nu trebuia
să fiu infectat!
 Gândirea catastrofică,  ce se exprimă astfel: e groaznic că s-a întâmplat
acest lucru!
 Lipsa de toleranță la frustrare:  nu pot tolera că s-a întâmplat acest
lucru!“, a explicat psihologul, pentru Edupedu.ro.

“Și adesea noi facem și evaluări globale negative, de tipul: viața e nedreaptă“, a
continuat acesta. `

Dar nu evenimentul declanșează răspunsurile noastre psihologice, ci modul


în care îl interpretăm.  Avem evenimentul epidemie. Unii oameni interpretează
epidemia:

 Catastrofic, cu gândire rigidă, și atunci ei voi fi furioși, mânioși, depresivi.


 Alții vor gândi non-catastrofic, flexibil: mi-aș fi dorit să nu se întâmple, dar
fac tot ce ține de mine. Ok, nu-mi place ce se întâmplă, dar pot tolera și
caut soluții“, spune David, care este și profesor asociat în Department of
Population Health Science and Policy/Ichan School of Medicine at Mount
Sinai..

“Modul în care gândim generează reacțiile, nu situația în sine. De aceea spun că


este important ca în spațiul public și autoritățile, și media să
promoveze  interpretarea rațională a situației, că atunci vor favoriza apariția
acelor reacții sănătoase. Dacă noi promovăm gândirea catastrofică, atunci oamenii
vor fi furioși, agresivi și se vor lua la harță unii cu alții“, a punctat David, pentru
Edupedu.ro.

“Atenție! Să luăm informația numai din surse credibile: autorități plus specialiști plus
media de încredere. Mintea noastră atrage fake news-ul ca magnetul fierul“, a declarat
psihologul, recent ales rector al UBB.

9
Daniel David: Despre schimbarea stilului de viață în
perioada epidemiei. Un Ghid practic

Analiză semnată de Daniel David, profesor de psihologie clinică și științe


cognitive clinice, psiholog, rectorul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-
Napoca,  publicată pe blogul său:

“Până acum,  intervențiile mele publice  în legătură cu epidemia COVID-19 s-au


focalizat dominant pe componenta cognitivă din modificările cognitiv-
comportamentale, pentru a înțelege într-un mod deștept, opus psihologiei de
simț comun, că nu situațiile practice de viață prin care trecem ne generează
reacțiile psihologice (emoționale și comportamentale), ci modul în care noi
interpretăm situațiile (vezi  aici).  Așadar, dacă uneori nu putem controla
situațiile practice pe care le întâlnim în viață, răspunsurile noastre psihologice
la orice situație pot fi mereu sub controlul nostru.

În acest sens, aceia dintre noi care ne raportăm irațional negativ la situația
practică de epidemie (și/sau la o eventuală contaminare) – prin:

Analiză semnată de Daniel David, profesor de psihologie clinică și științe


cognitive clinice, psiholog, rectorul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-
Napoca,  publicată pe blogul său:

“Până acum,  intervențiile mele publice  în legătură cu epidemia COVID-19 s-au


focalizat dominant pe componenta cognitivă din modificările cognitiv-
comportamentale, pentru a înțelege într-un mod deștept, opus psihologiei de

10
simț comun, că nu situațiile practice de viață prin care trecem ne generează
reacțiile psihologice (emoționale și comportamentale), ci modul în care noi
interpretăm situațiile (vezi  aici).  Așadar, dacă uneori nu putem controla
situațiile practice pe care le întâlnim în viață, răspunsurile noastre psihologice
la orice situație pot fi mereu sub controlul nostru.

În acest sens, aceia dintre noi care ne raportăm irațional negativ la situația
practică de epidemie (și/sau la o eventuală contaminare) – prin:

Cei care ne raportăm irațional pozitiv la situația practică de epidemie (ex. prin
iluzii pozitive, detașare) vom fi calmi și relaxați, poate chiar cu emoții pozitive, dar
aceste răspunsuri psihologice nu sunt sănătoase când trebuie să ne confruntăm
cu un pericol sau cu o situație practică de rezolvat, deoarece adesea ne
submotivează.

Atitudinea adecvată la situația practică de epidemie (și/sau la o eventuală


contaminare) este gândirea rațională, prin (1) flexibilitate cognitivă („Îmi doresc să
nu se întâmple și fac tot ce depinde de mine în acest sens, dar accept faptul că
unele lucruri nu sunt sub controlul meu”), (2) noncatastrofare (nuanțarea
negativului – „Este foarte rău, dar nu catastrofic, nu cel mai mare rău care se
poate întâmpla”), (3) toleranță la frustrare („Nu-mi place, dar pot tolera și încerca
să ies din situație”) și (4) evaluare nuanțată („Lumea/ceilalți au manifestări
periculoase, dar asta nu înseamnă că sunt mereu periculoși”; „Eu am
comportamente slabe uneori, dar asta nu mă face un om slab în general”).
Această raportare rațională va genera emoții negative sănătoase (ex. îngrijorare,
dar nu panică/anxietate; nemulțumire, dar nu furie/agresivitate; tristețe/supărare,
dar nu depresie; regret dar nu vinovăție clinică). Aceste răspunsuri sunt sănătoase
deoarece ne mobilizează în confruntarea cu situația practică/pericolul și permit
apariția unor emoții pozitive asociate altor evenimente din această perioadă, ceea
ce duce la o bună calitate a vieții; spre exemplu, în această perioadă, o stare de
îngrijorare față de epidemie permite apariția bucuriei legată de ziua de naștere a
copilului, dar una de panică/depresie nu!

11
Pentru a învăța raportarea rațională am recomandat Pastilele Psihologice!

Acum este momentul să accentuăm componenta comportamentală din


modificările cognitiv-comportamentale. Într-adevăr, este evident că situația
prin care trecem, prelungindu-se, ne provoacă rutina comportamentală zilnică,
forțându-ne la dezvoltarea unei rutine comportamentale noi. Dar dezvoltarea
unei rutine noi nu se face simplu, deoarece veche rutină se activează adesea
automat/involuntar și astfel este greu de controlat. De aceea, este important să
planificăm eficient o nouă rutină, pe principii psihologice riguroase:

 Pasul 1: Să gândim/înțelegem bine de ce vechea rutină este un risc și


trebuie schimbată (epidemia este un risc pentru toți, mai ales pentru
seniori).
o Aici trebuie să accesăm doar surse de încredere și să
evităm Fakenews.
 Pasul 2: Să facem un orar săptămânal scris (sâmbătă/duminică pentru
următoarea săptămână), la un interval de o oră, maximum de două ore.
Seniorii pot fi ajutați de familie/apropiați să-și facă orarul; însă în acest
proces ei trebuie să fie parteneri, să aibă libertate de decizie și nu să li se
prescrie orarul. În general, orarul trebuie să fie bine personalizat și
acceptat, pentru a deveni în timp, prin practică, o nouă rutină
comportamentală de viață!

Luni Marți Miercuri Joi

12
8-10

10-12

12-14

14-16

16-18

13
18-20

20-22

22-

 Pasul 3: În acest orar trebuie să prindem zilnic, în scris:


o (1) Activitățile de bază (ex. igienă, masă, studiu/serviciu, relaționare
interpersonală, joacă/relaxare, somn):
 Dieta trebuie controlată riguros, pentru a fi sănătoasă și a nu
duce la creșterea în greutate sau la alte condiții clinice.
 Includerea activităților sportive în activitățile de bază este
foarte importantă în această perioadă, mai ales în asociere cu
dieta, ambele contribuind la un stil de viață sănătos.
o (2) Cel puțin un comportament, care, dacă îl facem, ne produce
plăcere (pleasant life/viață plăcută):
 vizionarea unui film/citirea unei cărți/sport, etc.

14
o (3) Cel puțin un comportament congruent cu aspectele definitorii
din personalitatea noastră (good life/viață bună):
 Dacă suntem sociabili/extravertiți, putem suna pentru suport
social apropiații care au nevoie de asta.
o (4) Cel puțin un comportament congruent cu cele două/trei valori
cardinale pe care le-am asumat în viața personală (meaningful
life/viață cu sens):
 Dacă generozitatea este o valoare pentru tine, poți face
voluntariat care ajută în această perioadă.
o (5) Comportamente de socializare (stress antidote/ca un antidot la
stres):
 Izolarea fizică, în lumea digitalizată, nu înseamnă și izolare
psihosocială. În acest proces de socializare, deși este bine să
planificăm în orar multe activități în comun în cupul/familie,
trebuie lăsat însă și spațiu personal/individual.
 Pasul 4: Este important ca cineva să ne verifice, o data sau de două ori pe
zi, că urmăm și implementăm orarul, mai ales în cazul acelora dintre noi
care știm că avem avem dificultăți de autodisciplină și/sau de autocontrol.
Această monitorizare suportivă este fundamentală mai ales pentru seniorii
aflați în izolare și poate să fie făcută de aparținători sau prieteni (ca suport
reciproc).
 Pasul 5: Dacă orarul nu este implementat eficient, analizăm cauzele, le
eliminăm și-l refacem până când acesta devine acceptat și implementat. În
timp, aceste practici cognitiv-comportamentale vor deveni o nouă rutină
sănătoasă de viață, unele lucruri putând fi păstrate apoi și în perioada
postcriză!

Dacă implementăm hotărâți modificările cognitiv-comportamentale recomandate


aici, nu doar că vom reduce negativul (suferința psihologică și reacțiile
disfuncționale la criză), dar vom dezvolta pozitivul, epidemia și problemele
asociate (ex. o potențială contaminare, izolarea, etc.) putând deveni astfel nu doar
tolerabile, ci și oportunități de dezvoltare personală. Succes tuturor!

P.S. Recomandări suplimentare

15
 Aceia dintre voi, care ați avut probleme psihologice și erați în tratament la
momentul declanșării crizei, continuați tratamentul după recomandarea
terapeutului cu care ați lucrat/cu care lucrați (Ghidul de față poate să fie
utilizat complementar).
 Aceia dintre voi, care ați avut probleme psihologice pe care le-ați rezolvat,
dar simțiți că acestea sunt reactivate de criză, intrați în legătură online cu
fostul terapeut (Ghidul de față poate să fie utilizat complementar).
 Aceia dintre voi, care simțiți că dezvoltați probleme psihologice, în ciuda
recomandărilor de aici, contactați serviciile de urgență disponibile online
(vezi și la Clinica UBB).”

16
17