Teoria sistemelor şi reglaj automat

TESTE

ALEGEȚI afirmaţia adevarată:

1. Care afirmaţie este adevarată:

a) Sistemul închis asigură o precizie scăzută;
b) Sistemul deschis asigură o precizie scăzută;
c) Ambele sisteme asigură o precizie scăzută.

2. Regulatorul automat formează mărimea de:

a) comandă;
b) reacţie
c) execuţie.

3. Care afirmaţie este adevarată:

a) Elementul de execuţie formează mărimea de reacţie;
b) Elementul de comparaţie formează mărimea de execuţie;
c) Traductorul de reacţie formează mărimea de reacţie.

4. Care afirmaţie este adevarată:

a) Traductorul de intrare formează mărimea de comandă;
b) Elementul de comparaţie formează mărimea de eroare;
c) Regulatorul automat formează mărimea de iesire.

5. Care afirmaţie este adevarată:

a) Traductorul de intrare formează mărimea de comandă;
b) Regulatorul automat formează mărimea de comandă;
c) Elementul de comparaţie formează mărimea de comandă.

6. Care afirmaţie este adevarată:

a) Traductorul de intrare formează mărimea de comandă;
b) Regulatorul automat formează mărimea de reactie;
c) Elementul de comparaţie formează mărimea de eroare.

7. Elementul proporțional este caracterizat de următoarea funcție de transfer:

Y (s )
a) H (s ) = = k0 ;
U (s )
b) H (s ) =
1
;
Ts
c) H (s ) = Ts .

8. Elementul derivativ este caracterizat de următoarea funcție de transfer:

Y (s )
a) H (s ) = = k0 ;
U (s )
b) H (s ) =
1
;
Ts
c) H (s ) = Ts .

1
 TESTE

9. Elementul integrator este caracterizat de următoarea funcție de transfer:

Y (s )
a) H (s ) = = k0 ;
U (s )
b) H (s ) =
1
;
Ts
c) H (s ) = Ts .

10. Elementul de întârziere de ordinul I este caracterizat de următoarea funcție de

transfer:
k k 0 n2
a) H (s ) = 2 2 0 = 2 ;
T2 s + T1s + 1 s + 2 n s +  n2
k0
b) H (s ) = ;
Ts + 1
c) H (s ) =
1
.
Ts

11. Elementul de întârziere de ordinul II este caracterizat de următoarea funcție de

transfer:
k k 0 n2
a) H (s ) = 2 2 0 = 2 ;
T2 s + T1s + 1 s + 2 n s +  n2
k0
b) H (s ) = ;
Ts + 1
c) H (s ) =
1
.
Ts

12. Regulatoarele automate tipizate care conţin efectul integrator sunt de tip:
a) PD;
b) PI şi PID;
c) P.

13. Regulatoarele automate tipizate care conţin efectul derivativ sunt de tip:
a) P;
b) PD şi PID;
c) PI.

14. Functia de transfer pentru regulatorul automat de tip PID este:

 1 
a) H RA (s ) = k R 1 +  ;
 Ti s 
 
b) H RA (s ) = k R 1 +
1
+ Td s  ;
 Ti s 
c) H RA (s ) = k R (1 + Td s ) .

2
Teoria sistemelor şi reglaj automat – Curs şi aplicaţii
 Teoria sistemelor şi reglaj automat
TESTE

15. Functia de transfer pentru regulatorul automat de tip PI este:

 1 
a) H RA (s ) = k R 1 +  ;
 Ti s 
 
b) H RA (s ) = k R 1 +
1
+ Td s  ;
 Ti s 
c) H RA (s ) = k R (1 + Td s ) .

16. Functia de transfer pentru regulatorul automat de tip PD este:

 1 
a) H RA (s ) = k R 1 +  ;
 Ti s 
 
b) H RA (s ) = k R 1 +
1
+ Td s  ;
 Ti s 
c) H RA (s ) = k R (1 + Td s ) .

17. Pentru mai multe elemente conectate în serie funcţia de transfer echivalentă este
egală cu:
a) produsul tuturor funcţiilor de transfer;
b) suma inverselor tuturor funcţiilor de transfer;
c) suma tuturor funcţiilor de transfer.

18. Pentru mai multe elemente conectate în paralel funcţia de transfer echivalentă
este egală cu:
a) suma inverselor tuturor funcţiilor de transfer;
b) suma tuturor funcţiilor de transfer;.
c) produsul tuturor funcţiilor de transfer.

19. Pentru următoarea conexiune:

u x1 y
s 2/s

funcţia de transfer echivalentă este egală cu:

a) s+2/s;
b) 2;.
c) (s+2)/s.
20. Pentru următoarea conexiune:

u x1 y
s/2 2+1/s

funcţia de transfer echivalentă este egală cu:

a) s+2/s;
b) s+1/2;.

3
 TESTE

c) (s+1)/2.

21. Pentru următoarea conexiune:

x1
s
u y
Σ

x2
.1/s
.
funcţia de transfer echivalentă este egală cu:
.
a) 1;
b) s+1/s;.
c) (s+1)/s.

22. Pentru următoarea conexiune: x1

s+1
u y
Σ

x2
.1/s
funcţia de transfer echivalentă este egală cu: .
a) 1+s+1/s; .
b) s+1/s;.
c) (s+1)/s.

23. Pentru următoarea conexiune:

i ε y
s
+
- r

funcţia de transfer echivalentă este egală cu:

a) s+2;
b) s/(s+2);
c) s/(1+2s).

24. Pentru următoarea conexiune:

i ε y
s+1
+
- r

2/(s+1)

funcţia de transfer echivalentă este egală cu:

a) 2;
b) 2s/(s+1);
4
Teoria sistemelor şi reglaj automat – Curs şi aplicaţii
 Teoria sistemelor şi reglaj automat
TESTE

c) (s+1)/3.

25. Pentru următoarea conexiune:

i ε y
s+1
+
- r

funcţia de transfer echivalentă este egală cu:

a) s+2;
b) s/(s+2);
c) (s+1)/(s+2).

26. Într-o schemă de modelare, un bloc sumator este reprezentat ca un :

a) cerc;
b) triunghi;
c) dreptunghi lipit de un triunghi.

27. Într-o schemă de modelare, un bloc sumator-integrator este reprezentat ca un :

a) cerc;
b) triunghi;
c) dreptunghi lipit de un triunghi.

28. Într-o schemă de modelare, un element multiplicator cu o constantă este

reprezentat ca un :
a) cerc;
b) triunghi;
c) dreptunghi lipit de un triunghi.
u
29. Urmatoarea schema: C +
x

λ
modelează funcția de transfer:
a) H(s)=X(s)/U(s)=C/s+λ;
b) H(s)=X(s)/U(s)=C(s+λ);
c) H(s)=X(s)/U(s)=C/(s+λ).
u
30. Urmatoarea schema: C +
x

modelează relația: λ
a) X(s)=1/s[CU(s)-λX(s)];
b) X(s)=1/s/[CU(s)-λX(s)];
c) X(s)=1/[CU(s)-λX(s)]s.
5
 TESTE

u
31. Urmatoarea schema: +
x

modelează relația: λ
a) X(s)=1/s[U(s)-λX(s)];
b) X(s)=1/s[λU(s)+X(s)];
c) X(s)=1/[U(s)-λX(s)]s.

32. Urmatoarea schema: +

x

-
modelează relația:
a) X(s)=1/s[U(s)-X(s)];
b) X(s)=1/s[U(s)+X(s)];
c) X(s)=1/[U(s)-X(s)]s.

33. Pentru sistemul cu urmatorul răspuns:

y(t)

yM

Yst=1
t
eroarea staționară are valoarea:
a) σ1;
b) zero;
c) σ2.

34. Pentru sistemul cu urmatorul răspuns:

y(t)

yM

Yst=1
t
eroarea staționară are valoarea:
a) yM-1;

6
Teoria sistemelor şi reglaj automat – Curs şi aplicaţii
 Teoria sistemelor şi reglaj automat
TESTE

b) unu;
c) zero.

35. Pentru sistemul cu urmatorul răspuns:

y(t)

yM

Yst=1
t
suprareglajul are valoarea:
a) unu;
b) zero;
c) yM-1.

36. Pentru sistemul cu urmatorul răspuns:

y(t)

yM

Yst=1
t
suprareglajul are valoarea:
a) σ1;
b) zero;
c) σ2.

37. Pentru sistemul cu urmatorul răspuns:

y(t)

yM

Yst=1
t
gradul de amortizare are valoarea:
a) σ1/σ2;
b) unu;
c) σ2/σ1.

7
 TESTE

38. Pentru sistemul cu urmatorul răspuns:

y(t)

yM

Yst=1
t

gradul de amortizare are valoarea:

a) yM-1;
b) yst/σ1;
c) σ2/( yM-1).

39. Un sistem este stabil, dacă:

a) toate rădăcinile ecuaţiei caracteristice au partea reală strict negativă;
b) dacă există cel puţin o rădăcină a ecuaţiei caracteristice care are partea
reală nulă, celelalte rădăcini având partea reală negativă;
c) dacă există cel puţin o rădăcină care are partea reală strict pozitivă.

40. Un sistem este instabil, dacă:

a) toate rădăcinile ecuaţiei caracteristice au partea reală strict negativă;
b) dacă există cel puţin o rădăcină a ecuaţiei caracteristice care are partea
reală nulă, celelalte rădăcini având partea reală negativă;
c) dacă există cel puţin o rădăcină care are partea reală strict pozitivă.

41. Un sistem este la limită de stabilitate, dacă:

a) toate rădăcinile ecuaţiei caracteristice au partea reală strict negativă;
b) dacă există cel puţin o rădăcină a ecuaţiei caracteristice care are
partea reală nulă, celelalte rădăcini având partea reală negativă;
c) dacă există cel puţin o rădăcină care are partea reală strict pozitivă.

42. Sistemul caracterizat de următoarea ecuație caracteristică:

s2+2 s+2=0
este un sistem:
a) stabil;
b) la limita de stabilitate;
c) instabil.

43. Sistemul caracterizat de următoarea ecuație caracteristică:

s2-2 s+2=0
este un sistem:
a) stabil;
b) la limita de stabilitate;
8
Teoria sistemelor şi reglaj automat – Curs şi aplicaţii
 Teoria sistemelor şi reglaj automat
TESTE

c) instabil.

44. Sistemul caracterizat de următoarea ecuație caracteristică:

s2+2=0
este un sistem:
a) stabil;
b) la limita de stabilitate;
c) instabil.

45. Sistemul caracterizat de următoarea ecuație caracteristică:

a2 s2+ s+a0=0
este un sistem:
a) stabil;
b) cu autooscilatii stabile;
c) instabil.

46. Un sistem este stabil dacă toţi coeficienţii ecuaţiei caracteristice, determinantul
principal principal al lui Hurwitz şi toţi minori acestuia situaţi pe diagonala principală
sunt:
a) pozitivi sau nuli;
b) strict pozitivi;
c) negativi;

47. Un sistem este la limita de stabilitate dacă toţi coeficienţii ecuaţiei caracteristice
sunt strict pozitivi și dacă un determinant al lui Hurwitz este:
a) pozitiv;
b) nul;
c) negativ;
48. Un sistem este instabil dacă cel puțin un coeficient al ecuaţiei caracteristice este:
a) strict pozitiv;
b) mai mare ca unu;
c) negativ sau nul;

49. Un sistem este instabil dacă toţi coeficienţii ecuaţiei caracteristice sunt strict
pozitivi și dacă un determinant al lui Hurwitz este:
a) pozitiv;
b) nul;
c) negativ;

50. Sistemul caracterizat de următoarea ecuație caracteristică:

a4 s4+a2 s2+a1 s+a0=0
este un sistem:
d) stabil;
e) cu autooscilatii stabile;
f) instabil.
9
 TESTE

51. Un sistem liniar şi continuu este stabil în stare închisă dacă, la parcurgerea
caracteristicii amplitudine-fază a sistemului deschis în sensul creşterii lui ω, punctul
critic de coordonate (-1, j0):
a) rămâne în dreapta;
b) rămâne în stânga;
c) este situat pe caracteristica amplitudine-fază.

52. Un sistem liniar şi continuu este instabil în stare închisă dacă, la parcurgerea
caracteristicii amplitudine-fază amplitudine-fază a sistemului deschis în sensul
creşterii lui ω, punctul critic de coordonate (-1, j0):
a) rămâne în dreapta;
b) rămâne în stânga;
c) este situat pe caracteristica amplitudine-fază.

53. Un sistem liniar şi continuu este la limita de stabilitate în stare închisă dacă, la
parcurgerea caracteristicii amplitudine-fază a sistemului deschis în sensul creşterii lui
ω, punctul critic de coordonate (-1, j0):
a) rămâne în dreapta;
b) rămâne în stânga;
c) este situat pe caracteristica amplitudine-fază.

54. Pentru intrare treaptă unitară, eroarea staţionară a unui sistem închis cu reacţie
unitară care, pe calea directă, are funcţia de transfer
H (s ) =
k
s (1 + 0,1 s )(1 + 0,01 s )
a) este finită şi diferită de zero;
b) este infinită;
c) este zero.

55. Pentru intrare rampă unitară, eroarea staţionară a unui sistem închis cu reacţie
unitară care, pe calea directă, are funcţia de transfer
H (s ) =
k
s (1 + 0,1 s )(1 + 0,01 s )
a) este finită şi diferită de zero;
b) este infinită;
c) este zero.

56. Pentru un sistem care funcţionează cu eroare, eroarea este:

a) direct proporţională cu factorul de transfer;
b) invers proporţională cu factorul de transfer;
c) nu depinde de factorul de transfer.

57. Modificarea factorului total de amplificare influenţează performanţele regimului:

a) tranzitoriu şi staţionar;
b) tranzitoriu;
10
Teoria sistemelor şi reglaj automat – Curs şi aplicaţii
 Teoria sistemelor şi reglaj automat
TESTE

c) staţionar.
58. Reacţia rigidă influenţează:
a) pozitiv performanţele regimului tranzitoriu şi negativ performanţele
regimului staţionar;
b) negativ performanţele regimului tranzitoriu şi pozitiv performanţele regimului
staţionar;
c) pozitiv performanţele regimului tranzitoriu şi pozitiv performanţele regimului
staţionar.

59. Reacţia elastică influenţează:

a) atât performanţele regimului tranzitoriu cât şi performanţele regimului staţionar;
b) numai performanţele regimului tranzitoriu;
c) numai performanţele regimului staţionar.

60. În cazul compensării unei mărimi perturbatoare aditive, mărimea de la ieşirea

elementului de compensare trebuie:
a) însumată cu semnul minus la intrarea în sumatorul de compensare;
b) însumată cu semnul plus la intrarea în sumatorul de compensare;
c) dublată la intrarea în sumatorul de compensare.

61. În cazul compensării unei mărimi perturbatoare, factorul de transfer al elementului

de compensare este egal cu:
a) factorul de transfer al părţii fixate asupra căreia acţionează mărimea
perturbatoare compensată;
b) jumătatea factorului de transfer al părţii fixate asupra căreia acţionează
mărimea perturbatoare compensată;
c) inversului factorului de transfer al părţii fixate asupra căreia acţionează
mărimea perturbatoare compensată.

62. În cazul sistemului cu doi poli, supreglajul şi gradul de amortizare, depind:

a) de  şi  n ;
b) de  n ;
c) numai de  .

63. În cazul sistemului cu doi poli, supreglajul:

a) creşte cînd  creşte;
b) scade cînd  creşte;
c) creşte cînd  n creşte.

64. În cazul sistemului cu doi poli şi un zero, comparativ cu sistemul cu doi poli, prin
introducerea zeroului, supreglajul:
a) s-a mărit;
b) s-a micşorat;
c) nu s-a modificat.

11
 TESTE

65. În cazul sistemului cu doi poli şi un zero, comparativ cu sistemul cu doi poli, prin
introducerea zeroului, lărgimea de bandă:
a) s-a mărit;
b) s-a micşorat;
c) nu s-a modificat.

66. Procesele rapide:

a) sunt caracterizate de constante de timp de valori foarte mici;
b) sunt caracterizate de constante de timp de valori foarte mari;
c) nu au constante de timp.

67. Criteriul de acordare Kessler este un criteriu de acordare pentru procese:

a) rapide;
b) lente;
c) cu timp mort.

68. Cu criteriul Kessler, problema acordării NU se poate rezolva cu un regulator tipizat

dacă funcţia de transfer a părţii fixate conţine:
a) o constanta de timp principală;
b) două constante de timp principale;
c) trei constante de timp principale.

69. Utilizând criteriul Kessler, problema acordării se rezolvă cu o schemă de reglare

în cascadă, adică cu mai multe regulatoare tipizate, atunci când funcţia de transfer a
părţii fixate conţine:
a) o constanta de timp principală;
b) două constante de timp principale;
c) mai mult de două constante de timp principale.

70. În ceea ce priveşte anularea efectului mărimilor perturbatoare o schemă de reglare

în cascadă, în comparaţie cu o schemă cu un singur regulator, acţionează:
a) mai lent;
b) mai rapid;
c) la fel.

71. Pentru o reglare în cascadă, partea fixată trebuie secționata astfel încât, pentru
fiecare secțiune rezultată, funcția de transfer să conțină:
a) cel mult două constante de timp parazite;
b) cel mult două constante de timp principale;
c) cel puțin o constantă de timp parazită.

72. Pentru o reglare în cascadă, partea fixată trebuie secționata astfel încât, pentru
fiecare secțiune rezultată, mărimea de ieșire să fie:
a) eroarea sistemului;
b) mărimea de ieșire a sistemului;
c) ușor măsurabilă.

12
Teoria sistemelor şi reglaj automat – Curs şi aplicaţii
 Teoria sistemelor şi reglaj automat
TESTE

73. Criteriul de acordare Ziegler-Nichols este un criteriu de acordare pentru procese:

a) rapide;
b) lente;
c) foarte rapide.

74. Locul rădăcinilor este:

a) asimetric faţă de axa reală;
b) simetric faţă de axa imaginară;
c) simetric faţă de axa reală.

75. Ramurile locului rădăcinilor pleacă din :

a) zerourile funcției de transfer;
b) poli funcției de transfer
c) din originea planului s.

76. Numărul ramurilor locului care tind către infinit este egal cu numărul:
a) polilor;
b) polilor minus numărul zerourilor;
c) zerourilor.

77. Dacă o porţiune a axei reale, cuprinsă între doi poli adiacenţi ai sistemului deschis,
aparţine locului rădăcinilor atunci ea:
a) va conţine un punct de ramificare, de depărtare de axa reală;
b) va conţine un punct de ramificare, de apropiere de axa reală;
c) este o ramură distinctă a locului.

78. Dacă o porţiune a axei reale, cuprinsă între două zerouri adiacente, aparţine
locului rădăcinilor, atunci ea:
a) va conţine un punct de ramificare, de depărtare de axa reală;
b) va conţine un punct de ramificare, de apropiere de axa reală;
c) este o ramură distinctă a locului.

79. Dacă o porţiune a axei reale, cuprinsă între un pol şi un zero, aparţine locului
rădăcinilor, atunci ea:
a) va conţine un punct de ramificare, de depărtare de axa reală;
b) va conţine un punct de ramificare, de apropiere de axa reală;
c) este o ramură distinctă a locului.

80. Un sistem multivariabil este caracterizat prin faptul că partea fixată are:
1) o mărime de intrare şi o mărime de ieşire;
2) o mărime de ieşire şi mai mult de o mărime de intrare;
3) o mărime de intrare şi mai mult de o mărime de ieşire.
Afirmaţiile adevărate sunt:
a) 1 şi 2;
b) 2 şi 3;
c) 1 şi 3.

13
 TESTE

81. În cazul unui sistem multivariabil, partea fixată este caracterizată de:
a) o matrice de transfer;
b) o funcție de transfer;
c) un vector de transfer.

82. În cazul unui sistem multivariabil, blocul regulatoarelor are ca mărimi de intrare:
a) numai mărimile de intrare ale sistemului;
b) numai mărimile de ieșire ale sistemului;
c) atât mărimile de intrare cât și mărimile de ieșire ale sistemului.

83. În cazul unui sistem multivariabil, se poate folosi un singur bloc de regulatoare,
plasat după elementele de comparație, numai atunci când numărul mărimilor de
intrare este:
a) mai mic decât numărul mărimilor de ieșire;
b) mai mare decât numărul mărimilor de ieșire;
c) egal cu numărul mărimilor de ieșire.

84. În cazul unui sistem multivariabil autonom, fiecare mărime de intrare influenţează
valorile:
a) tuturor mărimilor de ieşire;
b) mai multor mărimi de ieşire;
c) unei singure mărimi de ieşire.

85. În cazul unui sistem multivariabil autonom, numărul mărilor de intrare este:
a) diferit de numărul mărimilor de ieşire;
b) egal cu numărul mărimilor de ieşire;
c) diferit de numărul mărimilor de comandă.

86. Un sistem neliniar este caracterizat prin faptul că are în componenţa sa:
1) cel puțin un element neliniar;
2) numai elemente liniare;
3) numai elemente neliniare.
Afirmaţiile adevărate sunt:
a) 1 şi 2;
b) 2 şi 3;
c) 1 şi 3.

87. Elementul neliniar cu următoarea caracteristică

y
M
u

este elementul neliniar: -M

a) bipozițional;
b) cu saturație;
c) cu zonă de insensibilitate.

14
Teoria sistemelor şi reglaj automat – Curs şi aplicaţii
 Teoria sistemelor şi reglaj automat
TESTE

88. Elementul neliniar cu următoarea caracteristică

y
M
-a
a u
-M
este elementul neliniar:
a) bipozițional;
b) cu saturație;
c) cu zonă de insensibilitate.

89. Elementul neliniar cu următoarea caracteristică

y

-a α
u
α a
k=tg(α)
este elementul neliniar:
a) bipozițional;
b) cu saturație;
c) cu zonă de insensibilitate.

90. Elementul neliniar cu următoarea caracteristică

y
M
-a
a u
-M
este elementul neliniar:
a) bipozițional cu saturație;
b) tripozițional;
c) bipozițional cu zonă de insensibilitate.

91. Elementul neliniar cu următoarea caracteristică

y

M
-b -a α
u
α a b
este elementul neliniar: -M k=tg(α)
a) tripozițional cu saturație;
b) cu saturație și zonă de insensibilitate;
c) bipozițional cu zonă de insensibilitate.

15
 TESTE

92. Elementul neliniar cu următoarea caracteristică

y
M

-a
a u

este elementul neliniar: -M

a) bipozițional cu histerezis;
b) bipozițional cu saturație;
c) bipozițional cu zonă de insensibilitate.

93. Elementul neliniar cu următoarea caracteristică

y

M
-b -a
u
a b
este elementul neliniar: -M
a) tripozitional cu histerezis;
b) tripozitional cu saturație;
c) tripozitional cu zonă de insensibilitate.

94. Elementul neliniar cu următoarea caracteristică

y

M
-b -a α
u
este elementul neliniar: a b
a) tripozitional cu histerezis; -M k=tg(α)
b) cu saturație și histerezis;
c) bipozițional cu histerezis.

95. Dacă pentru un sistem automat, traiectoria de fază este o spirală divergentă:
a) sistemul este stabil;
b) sistemul este instabil;
c) sistemul este la limită de stabilitate.

96. Dacă pentru un sistem automat, traiectoria de fază este o spirală convergentă:
a) sistemul este stabil;
b) sistemul este instabil;
c) sistemul este la limită de stabilitate.

97. Dacă pentru un sistem automat, traiectoria de fază este un ciclu limită:
a) sistemul este stabil;
b) sistemul este instabil;
c) sistemul este la limită de stabilitate.

16
Teoria sistemelor şi reglaj automat – Curs şi aplicaţii
 Teoria sistemelor şi reglaj automat
TESTE

98. Dacă pentru un sistem automat, traiectoriile de fază sunt spirale convergente către
un un ciclu limită:
a) sistemul este stabil;
b) sistemul este cu autooscilații instabile;
c) sistemul este cu autooscilații stabile.

99. Dacă pentru un sistem automat, traiectoriile de fază sunt spirale divergente de la
un un ciclu limită:
a) sistemul este stabil;
b) sistemul este cu autooscilații instabile;
c) sistemul este cu autooscilații stabile.

100. Dacă pentru un sistem automat, traiectoria de fază nu conține un ciclu limită:
a) sistemul este stabil sau instabil;
b) sistemul este cu autooscilații instabile;
c) sistemul este cu autooscilații stabile.

101. Dacă pentru un sistem automat neliniar, la parcurgerea caracteristicii

amplitudine-fază, în sensul creşterii pulsaţiilor, locul critic rămâne în stânga atunci
sistemul este:
a) instabil;
b) cu autooscilații;
c) stabil.

102. Dacă pentru un sistem automat neliniar, la parcurgerea caracteristicii

amplitudine-fază, în sensul creşterii pulsaţiilor, locul critic rămâne în dreapta atunci
sistemul este:
a) instabil;
b) cu autooscilații;
c) stabil.

103. Dacă pentru un sistem automat neliniar, caracteristica amplitudine-fază

intersectează locul critic atunci sistemul este:
a) instabil;
b) cu autooscilații;
c) stabil.

17