TEHNOLOGIA REALIZǍRII MACHETELOR DE OCLUZIE.

MONTAREA MODELELOR FUNCŢIONALE CU MACHETELE

DE OCLUZIE IN SIMULATOR/ARTICULATOR

Definiţie Macheta de ocluzie = piesă intermediară ce prefigurează forma şi

volumul viitoarei proteze, şi care serveşte la determinarea şi înregistrarea
relaţiilor intermaxilare şi la trasarea reperelor necesare pentru alegerea şi
montarea dinţilor artificiali.

Elemenete componente
1. baza – acoperă câmpul protetic
2. bordurile de ocluzie – corespund spaţiilor edentate

Baza şablonului
- material: placă de bază (răşini naturale, shellack, răşini sintetice) sau
acrilat autopolimerizabil
- tehnică:
o se trasează limitele bazei şablonului la nivelul crestelor edentate
şi a dinţilor restanţi
o se izolează modelul în apă, 3-5minute / se acoperă suprafaţa cu
pudră de talc
o placa de bază se aplică pe model, este plastifiată şi modelată la
flacăra becului Bunsen şi adaptată prin presiuni digitale, până la
realizarea contactului faţă de creasta alveolară şi feţele orale ale
dinţilor restanţi
o se îndepărtează surplusul de placă cu foarfecele
o adaptarea finală se obţine după încălziri repetate în zone diferite
o marginile bazei şablonului sunt prelucrate cu freze de acrilat
o pentru baza şablonului de ocluzie la mandibulă, se aplică o
sârmă de întărire cu diametrul de 1,5 mm, încălzită la flacără, se
aplică pe versantul lingual al bazei în care va pătrunde parţial în
grosimea plăcii şi va fi acoperit în totalitate cu resturi din placa
de bază încălzită la flacără.
Bordurile de ocluzie
- număr egal cu cel al breşelor, aplicate pe mijlocul crestelor alveolare
şi fixate de bază cu ceară
- material: ceară roz, conformată paralelipipedic, cu laturi de 15 mm
- dimensiuni: lateral = 5-7 mm înălţime şi 10 mm lăţime

1
 frontal = 10-12 mm înălţime şi 5-6 mm lăţime

Caracteristicile machetelor de ocluzie

Baza:
- să acopere în totalitate suprafaţa câmpului protetic fără a depăşi zona
de mucoasă pasiv mobilă
- să fie perfect adaptată pe model, să nu basculeze
- să aibă grosime de 1,5-2 mm pentru a rezista
- să fie rigidă, nedeformabilă
Marginile:
- modelate cu dimensiuni şi forme în corelaţie cu fundurile de sac
vestibulare
- prelucrate, să prezinte incizuri în dreptul bridelor şi frenurilor
Indepărtarea şi reaplicarea pe model – să se facă fără dificultate

Determinarea relaţiilor intermaxilare = etapă clinică; se înregistrează

poziţia fiziologică a mandibulei faţă de maxilar (relaţia de ocluzie şi
dimensiunea verticală de ocluzie)
a. se pot înregistra repere şi relaţii intermaxilare:
- modelarea curburii vestibulare a bordurii de ocluzie a machetei de
ocluzie superioară – faţa vestibulară a frontalilor
- nivelul şi direcţia planului de ocluzie
- linia mediană (corespunzător cu linia mediană a feţei sau filtrum-ul
buzei)
- linia caninilor (corespunde comisurilor bucale)
- linia surâsului
- anomalii de poziţie, diasteme, treme, rotaţii
b. stabilirea datelor privind alegerea dinţilor artificiali:
- culoarea – edentaţii frontale; cheia de culori;
- forma şi volumul dinţilor;
- relieful (gradul de cuspidare);
- tipul dinţilor: acrilat, ceramică compozit
c. precizarea elementelor de stabilizare – pentru aplicarea croşetelor (şi
în funcţie de implantarea dinţilor restante); se recomandă utilizarea
paralelografului pentru a stabili cu exactitate elementele de stabilizare
d. precizarea formei şi dimensiunilor bazei protezei: forma bazei –
întinsă, răscroită distal, şi armarea bazei

2
Montarea modelelor în ocluzor / articulator
După determinarea relaţiillor intermaxilare, machetele şi modelele
funcţionale sunt poziţionate şi solidarizate de către medic în cabinet, şi apoi
transferate în laborator pentru montarea în ocluzor.
Ocluzoarele = instrumente formate din două braţe unite printr-o
articulaţie în formă de balama, ce permit mişcările de închidere şi
deschidere.

Reguli de fixare a modelelor în ocluzor

1. Planul de ocluzie (feţele ocluzale ale dinţilor restanţi şi bordurile de
ocluzie) va fi paralel cu planul mesei
2. Planul medio-sagital al modelelor este astfel orientat încât să se
suprapună aceluiaşi plan al ocluzorului şi să fie perpendicular pe axul
balama al ocluzorului
3. Distanţa dintre punctul interincisiv şi axa-balama a ocluzorului să fie
de aproximativ 10-10,5cm

Tehnica de montare
A. Pregătirea modelelor:
1. reducerea dimensiunilor soclului (volum, înălţime)
2. se realizează şanţuri de retenţie longitudinale şi transversale de
3-4 mm adâncime
3. solidarizarea modelelor între ele la nivelul soclurilor, cu 3 beţe
de chibrit/freze, în 3 zone diferite: frontal, şi lateral, dreapta –
stânga
B. Fixarea modelelor:
1. se izolează modelele în apă (2-3 minute)
2. modelele solidarizate se introduc între cele două braţe, cu
partea distală spre balama
3. se fixează şurubul astfel încât, între braţul superior al
ocluzorului şi soclul modelului superior, să rămână un spaţiu de
3-5mm
C. Ghipsarea modelului inferior:
1. se prepară o cantitate de ghips şi se aplică pe o hârtie în care se
introduce braţul inferior al ocluzorului
2. o nouă cantitate de ghips acoperă orifciile retentive ale braţului
inferior, peste care se aplică modelul inferior

3
 3. priza ghipsului
D. Ghipsarea modelului superior:
1. după priza ghipsului pentru braţul inferior, se prepară ghipsul şi
se aplică pe soclul modelului superior
2. se coboară braţul superior al ocluzorului până ia contact cu
modelul
3. o nouă cantitate de ghips fixează braţul de modelul superior
4. se fasonează în formă de calotă.
E Trasarea reperelor :
- se trasează reperele de pe borduri pe soclul modelului (linii-reper, şi
linii pe vârful crestei alveolare, de la canini spre distal, şi se prelungeşte pe
soclu – va ghida la montarea dinţilor)
- pe soclul modelului inferior (edentaţii laterale) se trasează profilul
crestei edentate

Articulatoarele = instrumente complexe, perfecţionate, utile pentru

diagnosticarea dizarmoniilor ocluzale şi pentru realizarea protezelor de mare
precizie.
- pot efectua toate mişcările mandibulare: închidere/ deschidere,
propulsie, lateralitate şi revenire;
- mişcările sunt asigurate de mecanismul articular al braţelor, cu pante
condiliene, asemănătoare ATM
- funcţie de înclinarea pantei, se clasifică în: articulatoare medii (0-55 0)
şi articulatoare individuale – mecanism articular, cu panta articulară
reglabilă (datele se transferă cu arcul facial pe mecanismul reglabil al
articulatorului)