Rolul și comportamentul de bolnav

1. Factorii determinanți ai comportamentului de bolnav

2. Semnificații acordate bolii
3. Etapele acceptării diagnosticului. Reacții la boală
1. Factorii determinanți ai comportamentului de bolnav
Comportamentul de bolnav descrie maniera în care persoana recunoaște și interpretează
simptomele, maniera în care își asumă rolul de bolnav, caută asistență medicală, întreprinde
acțiuni de remediere și recuperare.
Factorii ce determină comportamentul de bolnav:
1. Statutul social.
2. Nivelul cultural.
3. Nivelul convingerilor – convingerile personale referitor la sănătate și boală. Ex. Eu cred
în medici.
4. Sfera emoțiilor – frica, anxietatea, depresia sunt bariere în recuperare.
5. Nivelul cultural al societății.
Rolul de bolnav apare în momentul resimțirii simptomelor. Apar expectații noi față de
sine și față de ceilalți, apar anumite responsabilități față de sine și față de ceilalți.
2. Semnificații acordate bolii:
1. Boala este privită ca experiență umană. Aceste persoane tind să interpreteze boala ca
fiind un fenomen normal din viața omului, ca oricare situație din viață care implică niște
solicitări. O astfel de semnificație a bolii îl implică pe pacient să privească rațional și să
adere la tratament.
2. Boala privită ca inamic. Boala este privită ca un dușman ce a cucerit și a înfrânt
organismul ceea ce va declanșa una din două reacții: de luptă sau de fugă. Cei care vor
fugi, vor manifesta furie ce crează dificultăți în comportamentul de ajustare. Cei care aleg
să lupte impotriva bolii colaborează cu medicii pentru a se recupera mai repede.
3. Boala privită ca pedeapsă. Boala are o valoare purificatoare de păcatele făcute. Acestea
se consideră a fi niște victime și mai des merg la biserică decât la medic. Tot aceste
persoane consideră că boala lor este ca un blestem primit ca urmare a păcatelor părinților
lor și că merită această boală.
4. Boala văzută ca o slăbiciune și considerată ca un eșec uman. Aceste persoane cred că
fiind bolnav pierd controlul asupra vieții, boala fiind văzută ca un eșec. Aceste persoane
ascund boala și se comportă ca persoane sănătoase.
5. Boala ca eliberare. Pentru aceste persoane boala este binevenită deoarece este o șansă de
a scăpa de responsabilități, obligații etc.
 Bazele psihosomaticii, dr. lect. univ., Galina Pravițchi

6. Boala ca strategie. Bolnavul prin intermediul bolii sale încearcă să obțină ajutor, atenție,
avantaje. Aceste persoane utilizează exagerat rolul de bolnav, folosesc des asistența
medicală, dar nu fac nimic pentru a se recupera.
7. Boala ca pierdere iremediabilă. În cazul bolnavilor ce suferă de o boală care presupune o
pierdere de organ.
8. Boala ca valoare. Numai starea de boală te face să prețuiești sănătatea, contribuie la
maturizarea personalității.
3. Etapele acceptării diagnosticului. Reacții la boală

Conform lui E. Kubler-Ross persoanele trec prin 5 etape la aflarea diagnosticului:

negarea, furia, negocierea, depresia şi acceptarea:
1. Negarea, atunci când pacientul sau familia (părinţii) refuză să dea crezare
veridicităţii diagnosticului. Negarea reprezintă un mecanism de apărare dificil şi de aceea, ca
etapă iniţială, trebuie respectată, dar nu întreţinută o perioadă prea mare de timp.
2. Furia este un mecanism de apărare mai elaborat şi reprezintă un început de
integrare; pacientul este invadat de anxietate şi caută vinovaţi pentru ceea ce i s-a întâmplat. Ea
constă în reacţii verbale agresive care sunt greu de suportat de către anturaj. Cu toate acestea,
este important să se accepte aceste furii şi să fie lăsate să se exprime.
3. Negocierea constă în modalităţi de rezolvare colaterală a situaţiei. Pacientul ia în
consideraţie proiecte de viitor şi ia decizii, punând în practică anumite ritualuri şi gânduri de tip
magic („Voi avea un regim de viaţă mai echilibrat”, etc.). În această etapă persoana nu mai
suportă informaţia, dar acţionează prin ea.
4. Depresia reprezintă o decompensare reactivă şi o epuizare a mecanismelor de
apărare ale Eului. În această etapă pacientul se simte inutil, nu mai are dorinţe şi simte că nu mai
are viitor; de asemenea, acesta se izolează, nu mai are prieteni, nu mai mănâncă etc. Această
izolare poate constitui un moment de căutare interioară a resurselor pentru ca, ulterior, persoana
să fie capabilă să înfrunte exteriorul, dar poate fi şi un moment în care apar idei suicidare,
tentative suicidare şi chiar suicidul. Este foarte important ca familia şi prietenii să sprijine
persoana în această perioadă, să o confirme şi să-i arate că este iubită.
5. Acceptarea este etapa în care persoana acceptă să trăiască cu statutul de
seropozitivitate, este o reinvestire în sine, o reluare a sentimentului de urgenţă de a exista şi de a
profita de viaţă.

2
 Bazele psihosomaticii, dr. lect. univ., Galina Pravițchi

Reacții la boală:
1. Negarea apare ca un mecanism defensiv. Poate apărea la început când apar primele
simptome- efect negativ. În cazul în care neagă diagnosticul- efect negativ. În cazul când
negarea apare după acceptarea diagnosticului și tratamentului- efect pozitiv, e o atitudine
de luptă împotriva bolii.
2. Anxietatea ce apare în orice moment al bolii: în timpul așteptării rezultatelor probelor, în
timpul comunicării diagnosticului etc.
3. Depresia poate apărea la oricare din etapele procesului patologic. Se consideră că 1/3 din
bolnavii spitalizați suferă de depresie moderată, ¼ suferă de depresie majoră. Depresia
poate apărea și sub formă mascată: lipsa poftei de mâncare, insomnii, oboseală
nemotivată.