Test de evaluare

1) În poezia bacoviană sunt invocate obsesiv culori precum gri sau negru, care, contopite dau
culoarea plumbului astfel încât totul devine greu de suportat pentru poet, tot ceea ce îl
înconjoară îl apasă precum greutatea plumbului. Până și zăpada din iarna pe care o descrie
este gri. Cromatica dată de culoarea gri se infiltrează în sufletul devastat de tristețe și
singurătate al poetului, în tot ceea ce–l înconjoară.

2) Cele 2 planuri, realul (exterior) și imaginarul (interior) produc în sufletul poetului trăiri care îl
impresionează către un singur deznodământ. Acest deznodământ este așteptat cu
resemnare de către autor, deoarece nu mai are ce să piardă în viața sa ce a stat permanent
sub simbolul unei culori șterse, fără licăriri de speranță, gri. Poetul „mătură” simbolic vatra,
focarul, focul fiind și el un simbol al vieții. Poetul mătură cu pana cenușie, aceasta
reprezentând ceea ce a mai rămas din viața lui de neînțeles. Artistul este singur cu eul său, iar
cerul îl copleșește cu culoarea lui grea și nesănătoasă.

3) Comparația „ca și zarea, gândul meu se înnegri” sugerează legătura stărilor sufletești ale
poetului cu lumea exterioară, zarea, care “înnegrită” fiind nu face decât să accentueze starea
de depresie a acestuia. Întreaga poezie a lui Bacovia exprimă o stare depresivă specifică unui
intelectual proletar, cu o structură sufletească ultrasensibilă, de aceea poate fi încadrată și în
direcția simbolismului depresiv.

4) Două elemente caracteristice structurii poeziei lui George Bacovia sunt: „Iar în zarea grea de
plumb,/ Ninge gri”, „Ca şi zarea, gândul meu se înnegri... “, acestea sugerând starea de
tristețe și melancolie resimțită se autor.

5) Elementele din structura textului ce sugerează atitudinea existențială de solitudine a

autorului sunt: „mi-am zis singur”, „și de lume tot mai singur”, „mătur vatra, solitar”.

6) Replica „I-auzi corbii” introduce un fragment de vorbire directa. Persoana a II-a a verbului
„auzi” nu se referă la un interlocutor imaginar, ci la scindarea eului liric in două entități. Într-
un univers populat de umbre trecătoare, poetul, rămas singur, monologhează înfiorat de
pustiul exterior si interior. Corbul, pasăre răpitoare, răpește parcă dorința de viață a poetului
și se circumscrie sferei suferinței, specifică liricii bacoviene.

7) Ritmicitatea interioară a versurilor se datorează așezării majorității predicatelor la sfârșitul

acestora: "se opri", "s-a lăsat", "am oftat", "se înnegri". Din punct de vedere prozodic,
ambele strofe ale poemului sunt cvinarii, în care ultimul vers-refren are valoarea unui
aforism liricizat. Într-o lume cenușie, anostă și solitară se reiterează același fenomen: "Ninge
gri".
 8) Prin metafora „zarea grea de plumb” poetul sugerează apăsarea exercitată asupra sa și a
stărilor sale sufletești de către lumea înconjurătoare si chiar si de cea foarte îndepărtată,
zarea. Se accentuează ideea că nimic bun, care să-i schimbe starea, nu se poate întrezări la
orizont. Epitetul metaforic „zarea grea” arată senzația apăsătoare pe care o resimte eul liric,
până și zarea îngreunându-se parcă sub forța zăpezii „de plumb”. Ideea este întărită și de
metafora „ninge gri” care adâncește starea depresiva a eului, sentimentul de vid.

9) Se remarcă expresivitatea metonimiei cu valențe cromatice în contrast negru-alb ("plumb de

iarnă"). Mineralul cu o mare densitate este prezent și în repetițiile cu dublă epitetizare "zarea
grea de plumb". Poetul sugerează faptul că, greutatea tuturor sentimentelor umane s-a
revărsat și a copleșit întreaga lume, reieșind înstrăinarea sa de spațiul înconjurător.

10)

Dragul meu prieten,

Ploaia de afară și atmosfera mohorâtă m-au inspirat să recitesc câteva versuri bacoviene. M-a
captivat poezia „Gri” inclusă în volumul de debut al autorului, „Plumb”, publicat în anul 1916.

Viziunea despre lume este redată la nivelul textului prin folosirea procedeelor specifice
simbolismului: utilizarea simbolurilor, tehnica repetiției, cromatica, muzicalitatea, tehnica sugestiei.
Cromatica, muzicalitatea, olfactivul și fenomenele meteorologice sunt amprente ale poeziilor
Bacoviene.

Poezia „Gri” are în centru tema morții, sugerată prin culoarea gri, un simbol al monotoniei, al
neantului. Simțind că finalul existenței sale se apropie, gândurile poetului devin sumbre in „infernul"
plumburiu, creator de nevroze, iar din ființa dematerializata a rămas vizibil doar brațul care
mânuiește termenul metaforic central, "pana" în vatră, într-o tăcere solitară de sfârșit de lume. Acest
element, asociat cu laitmotivul ninsorii "gri", sugerează mineralizarea lumii vii, pietrificarea ei sub
cristalele reci si murdare ale zăpezii cenușii. Întreg universul poeziei bacoviene este ca o cupolă de
plumb sub care domnește neliniștea , spaima de neființă, de izolare.

Dacă te-am inspirat sau te-am făcut curios apucă-te și tu de lectură…Te aștept cu sugestii noi
pentru citit.

Cu drag, Briana

Oltenița, 27.05.2020