Metodologia instruirii

Metodologia procesului de învăţământ

reprezinta ansamblul metodelor de predare-
învăţare, utilizate de profesori şi elevi în vederea
atingerii obiectivelor instruirii.

• Metoda – cale de urmat în vederea atingerii

obiectivelor, drum către un scop, cale de aflare a
adevărului;
• Procedeul – o componentă sau o particularitate
a metodei.
 finalitati/ obiective
mediu de
învăţare
teme,
conţinuturi
resurse
informaţionale
strategii de
predare
timp
metode şi tehnici
de învăţare
mijloace de
învăţământ

evaluare

aşteptări
gruparea elevilor
caracteristicile
elevilor
 obiective

conţinut

Principii Participanţi
didactice
metode de
învăţământ
Forme de
organizare Mijloace de
învăţământ

evaluare

Relaţia metodelor de învăţământ cu celelalte componente

ale spaţiului de instruire
 Delimitări conceptuale.
Metoda didactică - Procedeul didactic

• Metoda didactică se referă la drumul

sau calea de urmat în activitatea
comună a profesorului şi elevilor, în
vederea realizării obiectivelor instruirii.
• Etimologie: methodos (limba greaca)
metha = spre, către
odos = drum, cale
 …
• Procedeul didactic este o componentă a
metodei, o tehnică mai limitată de acţiune,
un element de sprijin sau un mod concret
de valorificare a metodei.
• Raportul dintre metodă şi procedeu didactic
este unul de complementaritate, uneori
procedeul se transforma in metoda, alteori
invers.
De exemplu:
într-o lecţie în care predomină expunerea
profesorului, efectuarea unui experiment poate
interveni ca procedeu cu rol demonstrativ.
 Funcţiile metodelor didactice
• cognitivă - metoda devine o cale de acces spre aflarea
adevărurilor sau pentru însuşirea unor cunostinte sau a unor
moduri de acţiune umană;

• formativ-educativă - metodele contribuie la exersarea diverselor

funcţii psihice şi motorii, stimulează dezvoltarea acestora,
influenţează formarea deprinderilor intelectuale şi a strategiilor
cognitive, dezvoltarea unor convingeri ştiinţifice şi sentimente
morale, cultivarea unor opinii şi atitudini etc.;

• motivaţională - dezvoltă interesul şi curiozitatea faţă de

cunoaştere, amplificând satisfacţiile izvorâte din actul învăţării;

• instrumentală sau operaţională - situându-se ca intermediar

între obiectivele predefinite şi obiectivele realizate, transformate în
rezultate sau performanţe dorite;

• normativă - orientează activitatea didactică şi pe cea de învăţare.

 Sistemul metodelor de
învăţământ
I. Metode de comunicare/ transmitere şi însuşire a
cunoştinţelor:
• metode de comunicare orală: metode expozitive,
conversative.
• metode de comunicare scrisă
• metode de comunicare internă
II. Metode de explorare şi descoperire:
• metode de explorare directă ( nemijlocită)
• metode de explorare indirectă ( mijlocită)
III. Metode bazate pe acţiune:
• metode bazate pe acţiune
• metode bazate pe acţiune fictivă
IV.Metode de raţionalizare a predării şi învăţării
 I.Metode de comunicare
descrierea
explicaţia
expozitive
prelegerea
instructajul
orale povestirea
conversative conversaţia
discuţia,dezbaterea

problematizarea

scrise lectura explicativa, independenta

lucrul cu manualul, cartea
bazate pe
limbajul reflecţia personală
intern
 II.Metode de explorare si
descoperire
observaţia sistematică şi
directe

independentă
lucrările experimentale
învăţarea prin
cercetare/investigare

demonstraţia
(demonstrative)
indirecte

modelarea
 III.Metode bazate pe acţiune
• exerciţii
reală

• lucrări practice
• studii de caz
• elaborare de proiecte
fictiva

• jocuri didactice.
• învăţarea prin dramatizare (asumare
de roluri)
 IV.Metode de raţionalizare a
predarii si invatarii
• activitatea cu fişele;
• instruirea programată;
• instruirea asistată de calculator.
 I.Metode de comunicare orală –
metode expozitive
• Explicaţia: clarifică idei, concepte, situaţii,
relaţii, legi, ipoteze, implică analiza şi
argumentarea logică a faptelor sau
cunoştinţelor, identificarea cauzelor
generatoare, a relaţiilor dintre fenomene sau
situaţii şi identificarea unor posibile
aplicaţii/implicaţii.
• Povestirea: este o expunere prin naraţiune, cu
caracter plastic şi emoţional.
Prin intermediul ei copiii pătrund în lumea
poveştilor, povestirilor, basmelor, fabulelor ,
legendelor etc.
• Descrierea: constă în prezentarea, de către
cadrul didactic, într-o manieră analitică,
detaliată a proprietăţilor obiectelor şi
fenomenelor realităţii înconjurătoare.
• Prelegerea: reprezintă expunerea
sistematică a unui volum mare de
cunoştinţe. Ea poate fi folosită doar la
nivelul învăţământului secundar superior şi
universitar.
• Instructajul: precede sau însoţeşte
realizarea unor activităţi şi constă în
precizarea şi clarificarea sarcinilor de
indeplinit, a condiţiilor, regulilor şi a
conduitei elevilor.
 De reflectat…
• Metodele expozitive pun accent pe
activitatea profesorului, transformându-l pe
elev într-un element mai mult sau mai
puţin pasiv, în demersul instrurii.
• Cum am putea proceda pentru a
contracara/diminua acest efect ?
• Metodele expozitive pot avea un caracter
activ mai pronunţat?
 Metode de comunicare orală -
metode conversative

• Conversaţia – dialog didactic realizat printr-o

succesiune de întrebări şi răspunsuri.
• Tipuri de conversaţii: după scopul urmărit:
• însuşirea noilor cunoştinţe – conversaţie
euristică
• reactualizarea cunoştinţelor şi introducerea în
tema nouă a lecţiei- conversaţie de
reactualizare;
• fixarea şi sistematizarea conoştinţelor-
conversaţie de fixare;
• verificarea orală a cunoştinţelor – conversaţie
de verificare;
 Conversaţia
• Tipologia întrebărilor: reproductive,
stimulative, aplicative, evaluative,
directe etc.;
• Cerinţe pentru formularea întrebărilor:
• precizie, concizie,
• corectitudine gramaticală şi ştiinţifică,
accesibilitate,
• nu solicită răspuns monosilabic,
• nu includ răspunsul aşteptat.
 Dezbaterile. Problematizarea
• Dezbaterea: schimb organizat de idei şi opinii.
• Variante: discuţia de grup (colectivă), „masa
rotundă”, focus-grup etc.
• Problematizarea: prezentarea unor situaţii-
problemă, cu mai multe alternative de rezolvare,
care generează elevilor îndoială, incertitudine,
curiozitate şi dorinţa de descoperire a
soluţiei/soluţiilor.
• Etape ale problematizării:
perceperea(conţientizarea problemei),
explorarea şi restructurarea datelor,
căutarea soluţiilor,
alegerea soluţiei optime.
 Metode de comunicare scrisă.

• Ca tehnică fundamentală de muncă intelectuală, lectura

(lucrul cu cartea) îndeplineşte funcţii multiple: de
culturalizare, de învăţare propriu-zisă (de instruire şi
autoinstruire), de informare şi de documentare etc..
• În literatura de specialitate întâlnim diverse tipologii ale
lecturii.
• După ritmul parcurgerii acesteia distingem:
- lectura lentă si lectura rapidă
• După modul de desfăşurare a lecturii distingem:
- lecturile critice, lecturile paralele, lectura
problematizată, lectura selectivă, analitică etc.
• După gradul de implicare al elevului:
- lectura explicativă şi lectura independentă.
 Lectura activă
• Este acea lectură care, prin cele comunicate sau evocate,
reuşeşte să pună în mişcare gândirea şi imaginaţia elevilor,
să incite la asociaţii de imagini şi idei, la reflecţii şi trăiri
emotive, la analize profunde şi evaluări, la retrospecţii şi
anticipaţii.
• Cum putem stimula interesul elevilor pentru
lectura?
O lectură eficientă este condiționată de anumite deprinderi şi
obişnuinţe, ce trebuie formate elevilor încă de timpuriu, şi
anume:

deprinderea de a înţelege corect cele citite;

deprinderea de a-şi pune ei înşişi probleme;

deprinderea de a nota datele semnificative
 Metode de comunicare bazate pe limbajul
intern. Reflecţia personala

• Reflecţia desemnează concentrarea intelectului şi o

iluminare asupra unor cunoştinţe, idei, sentimente,
acţiuni etc. supuse analizei şi examinării.
• În timpul reflecţiei, subiectul întreprinde tatonări,
încearcă anticipaţii, formulează supoziţii, ipoteze şi
căi de rezolvare.
• Forme: reflecţia filozofică, ştiinţifică, matematică,
social-politică, literară, etică, pedagogică, meditaţia în
artă, în muzică etc..
• Reflecţia poate avea un caracter ocazional, spontan
sau sistematic (de studiu metodic), poate lua o formă
dirijată ori autodirjată, poate avea caracter individual
sau de grup etc..
 II. Metode de explorare directă a
realităţii
• Observaţia: urmărirea şi înregistrarea sistematică a
datelor despre obiecte şi fenomene, în scopul
cunoaşterii lor.
• Forme: dirijată/independentă, spontană/sistematică, de
scurtă/lungă durată etc..
• Atunci când este vorba de o observaţie dirijată şi
sistematică metoda presupune utilizarea unei grile de
observare şi a unor indicatori observaţionali.

Data Indicatorii observaţionali Datele înregistrate Propuneri, concluzii

aprecieri
 …
• Experimentul: provocarea intenţionată
a unui fenomen în scopul studierii
acestuia.
• Tipuri: demonstrativ, aplicativ, de
laborator, natural, individual/echipă etc.
• La ce discipline de învăţământ este
folosit cu predilecţie experimentul?
• Care sunt avantajele/dezavantajele
acestei metode?
 II.Metode de explorare indirectă a
realităţii

• Demonstraţia: prezentarea obiectelor şi fenomenelor

reale sau a substitutelor acestoracu sopul de a
asigura o bază concret-senzorială procesului de
instruire; se realizează pe baza unui suport material
(natural, figurativ sau simbolic).
• Forme:
• demonstraţia cu ajutorul obiectelor naturale/ cu
substitute (bi/tridimensionale, simbolice),
• demonstraţia cu ajutorul mijloacelor tehnice audio-
video,
• demonstraţia logică (prin raţionament).
• Modelarea: se bazează pe folosirea analogiei
şi presupune utilizarea modelelor prin care
se reprezintă simplificat, caracteristici
esenţiale ale obiectelor şi fenomenelor, dificil
de perceput şi cercetat în mod direct
(machete, mulaje, scheme).
• Daţi exemple de activităţi de învăţare în care
putem utiliza demonstraţia şi modelarea în
contextul învăţământului primar şi preşcolar.
 III. Metode bazate pe acţiune reală

• Exerciţiul: executarea repetată, conştientă şi

sistematică a unor acţiuni, operaţii sau
procedee, în scopul formării deprinderilor
practice şi intelectuale sau al îmbunătăţirii
unei performanţe.
• Tipuri: introductive, curente, de consolidare,
de verificare, individuale, de grup, dirijate/
semi-dirijate / creative.
• Algoritmul: o succesiune de operatii care se
desfăşoară într-o ordine prestabilită, ceea ce
conduce la rezolvarea unui anumit tip de
probleme.
 Exerciţiu reflexiv

• Comentaţi, din perspectiva metodei exerciţiului,

următoarea afirmaţie:
Dacă nu cânt o singură zi, consecinţele le simt
numai eu; dacă nu exersez două zile, acest
lucru este remarcat de colegii mei, iar dacă nu
exersez trei zile, de aceasta îşi dă seama şi
publicul din sală.
(George Enescu)
 ...

• Proiectul: cercetare orientată spre un scop bine

precizat, care este realizată prin îmbinarea
cunoştinţelor teoretice cu activitatea practică,
finalizată cu un produs.
• este o metodă interactivă de predare-învăţare, care
presupune o micro-cercetare sau o investigare
sistematică a unui subiect care prezintă interes
pentru elevi.
• este fundamentată pe principiul învăţării prin acţiune
practică, cu finalitate reală (“learning by doing”),
ceea ce îi conferă şi motivaţia necesară.
Ce presupune un proiect tematic?

• Daţi exemple de
activităţi de învăţare
şi produse ale
activităţii elevilor
sau preşcolarilor,
pentru siţuaţiile în
care acest proiect
tematic se
derulează în
învăţământul primar
şi respectiv
preşcolar.
• Studiul de caz:
…
presupune confruntarea
elevului cu o situaţie din viaţa reală („caz”)
cu scopul de a observa, înţelege, interpreta
sau chiar soluţiona.
• Un caz reflectă o situaţie tipică,
reprezentativă şi semnificativă pentru
anumite stări de lucruri.
• Cerinţe solicitate:
 autenticitate;
 implică o situaţie-problemă, care cere un
diagnostic sau o decizie;
 complet şi relevant, în raport cu obiectivele
fixate;
 stimulativ pentru elevi.
 Aplicatie!!!
• Analizaţi următorul studiu de caz:
Andrei este un băiat inteligent, dar foarte timid şi nu
reuşeşte să răspundă la ore. Dacă profesorul îi
adresează o întrebare se inhibă, se bâlbâie şi se
înroşeşte imediat. Vorbeşte stins, rar şi are o privire
ezitantă. Ultima dată când Andrei a fost ascultat, un coleg
i-a spus: “hai mai repede, răspunde la lecţie şi nu te mai
bâlbâi iar ca data trecută”.
• Cum apreciaţi remarca colegului?
• Ce i-aţi fi spus voi lui Andrei ?
• Cum v-aţi comporta cu Andrei ca să-l ajutaţi să-şi
depăşească problemele?
(adaptare dupa Cozărescu, M., Ştefan, L.)
 III.Metode de acţiune fictivă
(simulată)

• Jocul didactic: îmbină elementele instructive

şi formative cu elemente distractive şi poate fi
utilizat în predarea diferitelor discipline de
învăţământ.
Tipuri: jocuri senzoriale, logico-matematice, de
orientare, de creaţie, de rol, de
îndemânare (motrice, practice etc.).
 Învăţarea prin dramatizare
• Ia forma citirii pe roluri sau a interpretării unor
roluri ce reprezintă personaje din povestiri,
fabule, fapte istorice etc.
• În acest context elevii sau preşcolarii trăiesc mai
intens ceea ce învaţă, își pot valorifica
experiența anterioară, învață să rezolve
probleme care necesită experimentarea unor
strategii alternative, învață să adopte decizii,
să evalueze diverse situaţii şi
rezultate, să comunice eficient etc..
 De reflectat...
• „Copilul râde:
«Iubirea si întelepciunea mea e jocul!»
• Tânarul cânta:
«Jocul si-ntelepciunea mea-i iubirea!»
Batrânul tace:
• «Iubirea si jocul meu e-ntelepciunea!»”
( Lucian Blaga, Trei feţe)
 IV.Metode de raţionalizare a invăţării şi
predării
Metoda activităţii cu fişele

Tehnica fişelor (considerată drept prima forma de

,,programare" a învăţării) presupune:
 analiza conţinutului şi a dificultăţilor pe care acesta le
prezintă;
 împărţirea conţinutului pe secvenţe, fiecare secvenţă fiind
jalonată de una sau mai multe întrebări;
 secvenţele sunt prezentate pe fişe;
 fiecare fişă solicită răspunsuri corespunzătoare, ceea ce
permite autocontrolul imediat.
Învăţarea cu ajutorul fişelor a fost utilizată în vederea
individualizării învăţării, în perspectiva adaptării acestor fişe
la particularităţile fiecărui individ.
 Instruirea programata
• Premisa: predarea-învăţarea reprezintă un flux
continuu de informaţii, dirijat şi controlat în
permanenţă prin intermediul unei conexiuni
inverse.
• Principii promovate:
• Principiul pasilor mici si al progresului gradat;
• Principiul participarii active;
• Principiul verificarii imediate;
• Principiul ritmului propriu de invatare
• Tipuri de programare: liniară si ramificată.
 …
Instruirea asistata de calculator (I.A.C.)
• Avantajele şi dezavantajele instruirii asistate de calculator:
 prezintă avantajul unei mari economii de timp, dar rămâne
destul de costisitoare (aparatura, softuri educationale etc.);
 dacă există suficiente certitudini în ce priveşte realizarea
obiectivelor cognitive, ea se dovedeşte insuficientă în privinţa
atingerii obiectivelor de ordin practic și mai ales afectiv ;
 prezintă mari facilităţi în simularea producerii şi manifestării
unor fenomene, procese, acţiuni etc., ea nu poate înlocui totuşi
experienţele de viaţă şi experimentele de laborator;
 instituie noi relaţii, legând elevul de tastatura şi monitorul
computerului dar, în acelaşi timp, îl izolează de colegii şi de
profesorii săi.
 Aceasta diminuare a relaţiilor umane şi sociale riscă să
genereze efecte de înstrăinare, de dezumanizare a procesului
de învăţământ!!!
Vă mulţumesc pentru atenţia
acordată!
 • Metode moderne de instruire
• Metode activ-participative
• Metode interactiv participative
• Metodele activ-participative sunt acele
metode bazate pe acţiune, care sunt
capabile să mobilizeze energiile elevului,
să îl facă să abordeze cu interes şi
curiozitate lecţia, să îşi concentreze
atenţia, să îşi utilizeze cât mai multe
procese şi funcţii psihice.
• Metodele interactiv-participative sunt
metode de interacţiune colectivă, de
învăţare prin acţiune şi colaborare, care îi
fac pe elevi să opereze în plan mental sau
concret cu obiecte, situaţii şi acţiuni.
• Pentru a asigura dezvoltarea şi
valorificarea resurselor cognitive, afective
şi acţionale, pentru a-i „instrumenta” pe
preşcolari şi elevi în vederea adaptării şi
inserţiei optime în mediul social, este
esenţială proiectarea şi implementarea
unor metode bazate pe acţiune, aplicare,
cercetare, experimentare.
• Astfel, li se va crea ocazia de a practica o
învăţare de calitate, de a realiza achiziţii
durabile, susceptibile de a fi utilizate şi
transferate în diverse contexte
instrucţionale şi nu numai.
 Idei cu valoare de principii aplicative

• Deplasarea accentului dinspre activitatea de predare

spre cea de învăţare, centrată pe elev/formabil;
• Reconsiderarea rolului profesorului ca organizator şi
facilitator al procesului de învăţare;
• Conştientizarea treptată a preşcolarilor şi elevilor cu
privire la necesitatea implicării lor în procesul propriei
formări;
• Incurajarea şi stimularea participării active a preşcolarilor
şi elevilor în planificarea şi gestionarea propriului lor
parcurs şcolar şi profesional;
• Diferenţierea până la individualizare a demersurilor
didactice, în raport cu diferitele stiluri de învăţare etc.
 Metode moderne de instruire
• 1.Brainstorming-ul (asalt de idei, furtună în
creier) are drept scop emiterea unui număr cât
mai mare de soluţii, de idei, privind modul de
rezolvare a unei probleme, în vederea obţinerii,
prin combinarea lor, a unei soluţii complexe,
creative, de rezolvare a problemei puse în
discuţie (Oprea, 2007).
• Este o metodă de rezolvare creativă a
problemelor, iniţiată de A. Osborn, în 1948.
• Se desfăşoară în cadrul unui grup de participanţi
nu foarte numeros (maxim 25-30 de elevi).
• Profesorul trebuie să-şi asume rolul de
moderator.
• Durata optimă pentru o şedinţă de brainstorming
este de 20-45 de minute.
• Calitatea ideilor este mai puţin importantă decât
cantitatea, dar aceasta nu trebuie să-i oprească
pe membrii grupului să gândească creativ şi
inteligent.
• Etape: de pregătire, productivă, de selecţie a
ideilor.
Avantaje
• stimularea creativităţii;
• dezvoltarea gândirii critice şi
a capacităţii de argumentare;
• dezvoltarea competenţelor de
comunicare;
• formarea şi dezvoltarea
capacităţii reflective;
• participarea activă a tuturor
elevilor/cursanţilor;
• sporirea încrederii în sine şi a
spiritului de iniţiativă;
• dezvoltarea unui climat
educaţional pozitiv.
Limite
• consum mare de timp;
• reuşita metodei depinde
de calităţile moderatorului
de a conduce discuţia în
direcţia dorită;
• poate fi obositoare şi
solicitantă pentru
participanţi;
• propune soluţii posibile
de rezolvare a problemei,
nu şi o rezolvare efectivă
a acesteia.
 2. Metoda cubului
• Valorizează activităţile şi operaţiile de gândire
implicate în învăţarea unui conţinut.
• Se foloseşte în scopul explorării unui subiect din
mai multe perspective.
• Oferă o abordare complexă şi integratoare a
unei probleme/ teme.
 Etape:
1.Propunerea temei activităţii;
2. Împărţirea colectivul de elevi în 6 grupe;
3. Oferirea de explicaţii elevilor: fiecare dintre cele 6 grupe va
trata tema propusă dintr-o anume perspectivă:
Grupa 1: Descrie; Grupa 2: Compară; Grupa 3: Asociază
Grupa 4: Analizează; Grupa 5: Aplică;Grupa 6: Argumentează
pro şi contra.
4.Rezolvarea sarcinilor activităţii pentru fiecare grupă;
5.Prezentarea temei din perspectiva fiecăruia din cele 6
grupe;
6.Discuţii finale în legătură cu tema abordată.
 Aplicaţie pe tema: Amintiri din copilărie de Ion Creangă,
clasa a IV-a
DESCRIE COMPARĂ
Imaginaţi-vă că vă aflaţi în grădina Compară comportamentul tău cu cel al
mătuşii Mărioara. lui Nică.
- Ce personaje vedeţi? Ce ai fi făcut într-o asemenea situaţie?
- Ce culori vedeţi?
- Ce sunete auziţi?

ASOCIAZĂ ANALIZEAZĂ
Găsiţi însuşiri următoarelor cuvinte: Analizaţi pericolele situaţiilor în care
cireşe…………… este pus Nică.
vară…………….. Ce ar fi putut păţi băiatul?
creangă………….
cânepă…………..
nuia……………..
mătuşă………….

ARGUMENTEAZĂ APLICĂ
Este sau nu vinovat Nică pentru Dramatizaţi textul „Amintiri din
stricarea plantaţiei de cânepă? De ce? copilărie”.
Avantaje
• dezvoltarea capacităţilor de
analiză, sinteză, aplicare,
transfer, argumentare ;
• formarea unei imagini globale
asupra problemei abordate;
• o mai bună înţelegere a
problemei abordate, având în
vedere cele şase perspective
luate în calcul;
• motivarea elevilor pentru
participarea la activitate;
• activizarea elevilor;
• dezvoltarea capacităţilor
comunicaţionale.
Limite
• este posibilă tratarea
superficială a celorlalte
perspective propuse;
• consum mare de timp;
• posibilitatea apariţiei
dezordinii în timpul
activităţii;
• neimplicarea tuturor
elevilor în rezolvarea
sarcinilor din cadrul
fiecărui grup.
 De reflectat…
• Puteti identifica alte exemple de situatii de
instruire in care poate fi utilizata metoda
cubului, din perspectiva diferitelor
discipline de invatamant?
• Ce competente sunt dezvoltate cu
precadere prin folosirea acestei metode ?
 3. Metoda explozia stelară
• Explozia stelara este o metoda de stimulare a gândirii,
imaginaţiei şi creativităţii care se bazează pe formularea
de întrebari pentru abordarea unei situaţii sau pentru
rezolvarea de probleme.
• Explozia stelară” implică munca de explorare a unui
subiect, care conduce investigaţia copiilor în cinci direcţii
precise, determinate de întrebări.
• Abordarea investigaţiei se
iniţiază din centrul conceptului
şi se „împrăştie” în afară, pentru
obţinerea de idei conexe.
 Etape:
1.Copiii/elevii asezaţi in semicerc propun problema de
rezolvat. Pe steaua mare se scrie sau se deseneaza ideea
centrala .
2.Pe cele 5 stelute se scrie cate o intrebare de tipul: CE?;
CINE?; UNDE? ; DE CE? ;CAND? iar cinci copii extrag cate
o intrebare.Fiecare copil din cei cinci isi alege cate trei-patru
colegi organizandu-se astfel in cinci grupuri.
3.Grupurile coopereaza in elaborarea intrebarilor.
4.La expirarea timpului, copii comunică intrebarile elaborate,
în raport cu fiecare tip. Membrii celorlalte grupuri raspund la
intrebari sau formuleaza intrebari la intrebari.
5.Se apreciaza intrebarile copiilor, efortul acestora de a
elabora intrebari corecte precum si modul de cooperare si
interactiune.
Aplicaţie la
metoda
Expozia
stelară:
Povestea
Punguţa cu
doi bani.
Grupa mare
Ce alte
întrebări se
mai pot
formula?
 Alte întrebări ce pot fi formulate de copii :

• UNDE ? Unde a ajuns cocoşul? Unde l-a aruncat boierul pe

cocoş? Unde şi-a alungat baba găina? Unde a găsit găina o
mărgică ?
• CE ? Ce a făcut cocoşul în fântână? Ce bogăţii a adus
cocoşul moşneagului ? Ce îi cerea moşneagul, babei ? Ce
bogăţii a adus găina babei ?
• CÂND ? Când şi-a bătut baba găina ? Când boierul l-a lăsat
pe cocoş să plece acasă ?
• DE CE ? De ce a plecat cocoşul de acasă ? De ce baba nu-i
dădea moşneagului nici un ou ?
• CINE ? Cine l-a aruncat pe cocoş în fântână ? Cine s-a luat
după cocoş în cireadă ?
Avantaje Limite
• stimulează spiritul de competiție, dar și • lipsa de
cel de cooperare; concentrare
• creează posibilitatea contagiunii ideilor; a copiilor/
• dezvoltă spontaneitatea și creativitatea de elevilor poate
grup, dar și abilitățile de lucru în echipă; duce la
• pune accentul pe stimularea fiecărui eşecul
participant la discuție; metodei;
• nu necesită acordarea unei perioade prea • apariţia unor
mari de timp explicațiilor prealabile, ambiguităţi,
întrucât este foarte ușor de înțeles de confuzii.
către toți participanții; • lipsa
• stimulează crearea de întrebări la implicării din
întrebări, așa cum brainstorming-ul partea unor
stimulează construcția de idei pe idei. copii/elevi.
 4. Ştiu / Vreau să ştiu / Am învăţat (KWL)

• Această tehnică porneşte de la premisa că

informaţia anterioară a elevului trebuie luată în
considerare atunci când se predau noile
informaţii.
• Etapele activităţii:
• 1. Prezentarea temei activităţii
• 2. Împărţirea colectivului de elevi în
grupe/perechi, cerându-le elevilor să
întocmească o listă cu tot ceea ce ştiu despre
tema dată.
3. Împărţirea fişelor-suport: elevii primesc fişe pe
care este prezentat un tabel:
Ştiu Vreau să ştiu Am învăţat

4. Completarea coloanelor „Ştiu” şi „Vreau să ştiu”

de pe fişele-suport;
5. Lectura individuală a textului sau prezentarea lui
de către profesor,
6. Completarea coloanei „Am învăţat” de pe fişele-
suport:
7. Compararea cunoştinţelor anterioare cu
întrebările si răspunsurile primite,
8. Etapa discuţiilor finale şi a concluziilor.
Avantaje Limite
• realizarea unei lecturi • dificultăţi în formularea
active; unor întrebări relevante în
• dezvoltarea şi exersarea legătură cu tema propusă;
capacităţii de categorizare; • cadrul didactic trebuie să-
• creşterea motivaţiei pentru şi exercite foarte bine
implicarea elevilor în rolurile de organizator şi
activitate; facilitator, astfel încât
• stimularea creativităţii activitatea să poată
elevilor; parcurge toate etapele şi
• retenţie bună a să-şi atingă obiectivele;
cunoştinţelor prezentate în • poate fi obositoare şi
cadrul textului. solicitantă pentru
participanţi.
 Tema: Măsurarea timpului,
cls.a II-a, Matematică şi ştiinţe
Ştiu Vreau să ştiu Am învăţat
Cu ce instrument se Cum recunosc orele Să recunosc orele pe
măsoară timpul. pe ceas? ceas cu ajutorul
Câte luni are un an. Câte minute are o manoşelor.
Care sunt anotimpurile oră? O oră are 60 de minute.
anului. Câte săptămâni are un Un an are 52 de
Lunile corespunzătoare an? săptămâni.
fiecărui anotimp. Câte zile are o lună? O lună are 28, 29 30 sau
Lunile anului. Câte zile are un an? 31 de zile.
Zilele săptămânii. La ce oră începe Un an are 365 sau 366 de
Câte ore are o zi. ziua? zile.
Care este prima zi a anului. La ce oră se sfârşeste O zi începe la ora 0 şi se
Care este ultima zi a anului. ziua? termină la ora 24.
 5. Metoda mozaic
• Presupune formarea unor grupuri cooperative, în cadrul
cărora fiecare membru al grupului devine expert în
anumite probleme specifice materialului propus spre
învăţare.
• Schema specifică procesului mozaic este următoarea:
• Grupuri cooperative (distribuirea materialelor),
• Grupuri expert (învăţare şi pregătire),
• Grupuri cooperative (predare şi verificare)
(Steele, Meredith, Temple,1998a, 42).
 Etape:
1. Formarea grupurilor cooperative şi distribuirea
materialelor de lucru:
- profesorul împarte tema de studiu în 4-5 subteme;
- solicită elevilor să numere până la 4 sau 5 (în funcţie de
numărul de subteme) şi distribuie fiecărui elev materialul ce
conţine detalierea subtemei corespunzătoare numărului
său (elevul cu numărul 1 va deveni expert în subtema 1
etc.); li se precizează elevilor faptul că vor învăţa şi vor
prezenta materialul aferent numărului lor şi celorlalţi colegi,
fiind responsabili de rezultatele învăţării acestora;
- fiecare grup de 4 sau 5 elevi va constitui un grup
cooperativ; elevilor li se solicită să reţină grupul cooperativ
din care fac parte.
2. Formarea grupurilor de experţi şi pregătirea
prezentărilor
- elevii care au acelaşi număr şi, respectiv, aceeaşi subtemă de
abordat, se vor constitui în grupuri de experţi;
- experţii studiază şi aprofundează împreună materialul
distribuit, identifică modalităţi eficiente de „predare” a
respectivului conţinut, precum şi de verificare a modului în care
s-a realizat înţelegerea acestuia de către colegii din grupul
cooperativ.
3. Realizarea prezentărilor (predarea) şi verificarea
rezultatelor învăţării
- se reconstituie grupurile cooperative;
- fiecare expert „predă” conţinuturile aferente subtemei sale
într-o manieră concisă, stimulativă, atractivă;
- fiecare membru al grupului cooperativ are sarcina de a reţine
cunoştinţele pe care le transmit colegii experţi.
4. Evaluarea
- profesorul solicită elevilor să demonstreze ceea ce au
învăţat;
- evaluarea se poate realiza printr-un test, prin răspunsuri
orale la întrebările adresate de profesor, printr-o prezentare
a materialului predat de colegi, prin elaborarea unui eseu
etc..
Avantaje Limite
• dezvoltarea competenţelor psihosociale, • abordarea
cognitive şi de comunicare; superficială a
• promovarea inter-învăţării; materialului de studiu;
• participarea activă, implicarea tuturor elevilor • înţelegerea şi însuşirea
în realizarea sarcinilor de învăţare; greşită a unor idei,
• analiza, compararea modurilor de a învăţa, a concepte etc.;
achiziţiilor realizate; • apariţia unor conflicte
• formarea şi consolidarea deprinderii de între membrii
ascultare activă; grupurilor;
• dezvoltarea gândirii critice şi creative; • crearea unui climat
• dezvoltarea bazei motivaţionale a învăţării; educaţional
• consolidarea încrederii în propriile forţe; caracterizat printr-o
• formarea şi dezvoltarea capacităţii de aparentă dezordine
cooperare, a spiritului de echipă; etc..
• formarea şi dezvoltarea capacităţii reflective;
• dezvoltarea responsabilităţii individuale etc..
 Aplicaţie: Educaţie ecologica,
clasa a IV-a
Premisa: de ce si cum reciclam deşeurile din
plastic?
Experţi in grupuri:
• Ecologist
• Reprezentanţi ai primăriei
• Patron firma producţie mase plastice
• Medic/veterinar
• Om de stiinţă
 6. Metoda pălăriilor gânditoare
• Se utilizează 6 pălării gânditoare, fiecare având
câte o culoare: alb, roşu, galben, verde, albastru
şi negru.
• Fiecare culoare reprezintă un rol, pe care
trebuie să îl joace elevii care fac parte din grupa
respectivă.
● pălăria albă este povestitorul, cel ce redă pe scurt
conţinutul textului. El este neutru - informează;
● pălăria roşie îşi exprimă sentimentele, emoţiile,
supărarea faţă de personajele întâlnite -spune ce simte ;
● pălăria neagră este criticul, prezintă aspectele negative
ale întâmplărilor -identifică greşelile;
● pălăria galbenă este creatorul, simbolul gândirii pozitive
şi constructive, creează finalul - efortul aduce beneficii.
● pălăria verde este gânditorul, care oferă soluţii
alternative, idei noi, dă frâu liber imaginaţiei –generează
idei noi
● pălăria albastră este liderul, conduce activitatea,
controlează discuţiile –clarifică, defineşte problema şi
conduce întrebările, monitorizează jocul şi are în vedere
respectarea regulilor.
 Etape:
• elevii se impart în şase grupe şi se prezintă cazul ce
urmează a fi supus discuţiei;
• se distribuie fiecărei grupe câte o pălărie;
• fiecare grup/elev va interpreta rolul aferent pălăriei
primite;
• Avantajul acestei metode este acela că dezvoltă în
special competenţele specifice inteligenţei lingvistice,
inteligenţei logico-matematice şi inteligenţei
interpersonale.
 psihostructura
obiectivele clasei de elevi
conţinutul
instruirii
Cui? Ce?
De ce?

Cât? Cum?
timp metodologia
didactică
Unde?
locul de Cu ce?
desfăşurare mijloace

Alegerea metodelor de învăţământ

 Reţineţi!
Profesorul care nu permite şi nu
încurajează diversitatea operaţiilor, în
tratarea problemelor, pune “ochelari de
cal” intelectului elevilor, restrângându-le
viziunea doar în direcţia în care mintea
profesorului este întâmplător de acord.
J. Dewey
 De vizionat:
http://stirileprotv.ro/stiri/social/predare-dinamica-si-
atractiva-cum-se-invata-in-scolile-private-unde-taxele-
sunt-si-30-000-de-euro.html

Vă mulţumesc
pentru atenţia acordată!