Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti

Facultatea de Chimie Aplicată şi Ştiinţa Materialelor

Catedra de Ştiinţa şi Ingineria Materialelor Oxidice şi Nanomateriale

BIOMATERIALE

Curs 3 - continuare

MATERIALE BIOCERAMICE FOSFATICE

HIDROXIAPATITA
 IV. HIDROXIAPATITA
◼ Generalităţi

 Hidroxiapatita este similară chimic cu partea

minerală a ţesuturilor dure ale mamiferelor;
 Are formula chimică Ca10(PO4)6(OH)2;
 Este osteoconductivă, permiţând creşterea
osului în interiorul implantului şi în consecinţă
osteointegrarea;
 Este cel mai stabil dintre fosfaţii de calciu.
 IV. HIDROXIAPATITA
◼ Generalităţi
 Are tendinţă mare de a forma compuşi
nonstoichiometrici, prin:
◼ substituţii cu diferiţi anioni şi cationi:
o Ca2+ se poate substitui cu Zn2+, Cu2+, Sr2+, Ba2+,
Cd2+, Hg2+, Na+, Ag+
o HO- se poate substitui cu anioni cum ar fi F- , Cl− și
Br−
o (PO4)3- poate fi înlocuit cu CO32- sau SiO44−.
◼ apariţia unor defecte în reţea.
 afectează rețeaua cristalină și morfologia cristalină a
compusului, precum și alte proprietăți cum ar fi
stabilitatea termică și chimică, precum și interacțiunea cu
mediul fiziologic.
 IV. HIDROXIAPATITA
◼ Generalităţi

 Se descompune termic la temperaturi cuprinse

între 800-1200oC, în funcţie de modul de
obţinere;
 Pentru condiţii speciale de sinteză poate fi
stabilă până la temperaturi de 1500oC;
 În formă densificată nu are proprietăţi
mecanice suficient de bune pentru a putea fi
folosită în aplicaţii care presupun eforturi
mecanice importante (ortopedie).
 IV. HIDROXIAPATITA
◼ Structura cristalină

 În stare pură este monoclinică.

 La 250oC trece în
simetria hexagonală:

◼ a = 9,4125nm
◼ b = 6,8765nm
◼ stabilizată la temperatura
camerei în prezenţa
impurităţilor.

Structura cristalină a HAp

obţinută în SBF la 37oC
 IV. HIDROXIAPATITA
◼ Structura cristalină

 Cationii de calciu se
găsesc în două tipuri de ◼ Ca(I): pe bază şi la 1/2
din înălţimea laturii
simetrii, care se celulei elementare;
intercalează: ◼ Ca(II): la ¼ şi ¾ din
Ca(II) înălţimea laturii celulei
celulei elementare;
◼ Cationii de calciu se
leagă de anionii de
oxigen, satisfăcând cea
de-a doua sarcină
Ca(I) rămasă liberă a acestora;
◼ Anionii de oxigen se
Structura cristalină a HAp leagă astfel de cationii
obţinută în SBF la 37oC Ca2+, respectiv P5+.
 IV. HIDROXIAPATITA
◼ Structura cristalină
 Grupările
tetraedrice HO- se
găsesc în straturi
la ¼ şi ¾ din
înălţimea laturii
celulei elementare.
 Grupările
tetraedrice PO43-
se găsesc în
straturi la ¼ şi ¾
Structura cristalină a HAp din înălţimea laturii
obţinută în SBF la 37oC
celulei elementare.
 IV. HIDROXIAPATITA
◼ Structura cristalină

 Dacă se consideră
structura de-a lungul
axei z, grupările fosfat
formează:
o coloane, legate
unele de celelalte;
– o structură tip fagure
de albină,
care conferă stabilitate
compusului.
 IV. HIDROXIAPATITA
◼ Metode de obţinere

 La alegerea metodei de obţinere, precum şi

atunci când sunt stabilite materiile prime şi
parametrii de procesare, trebuie ţinut cont
nu numai de compoziţia ce se doreşte a fi
obţinută, dar şi de proprietăţile vizate, în
conformitate cu aplicaţiile specifice.
◼ Reacţii în fază solidă
◼ Reacţii de co-precipitare
◼ Procese sol-gel
◼ Reacţii hidrotermale
◼ Preparare biomimetică
◼ Piroliza unui sol
 IV. HIDROXIAPATITA
◼ Metode de obţinere

Straturi subțiri ➔ Corp ceramic dens

stratul de TiO2
Aliaj Ti TiO2
are rolul de
îmbunătăți
aderența stratului
de HAp la HAp
suportul de titan
ţesut

Corp ceramic poros. ➔ Pori cu

dimensiunea de aprox. 150m vor
permite dezvoltarea ţesuturilor în Pulberi
interiorul implantului.
 IV. HIDROXIAPATITA
◼ Metode de obţinere - Reacţii în fază solidă

 Reacțiile în fază solidă presupun reacția între doi

sau mai mulți compuși amestecați sub formă de
pulberi, de regulă într-o moară mecanică cu
bile, amestecul fiind tratat termic la o
temperatură adecvată.
 Se obțin în general pulberi cu:
◼ dimensiuni granulare mari;
◼ forme neregulate;
◼ compoziție neomogenă.
 IV. HIDROXIAPATITA
◼ Metode de obţinere - Reacţii în fază solidă

 Se utilizează ca materii prime compuşi de calciu

şi fosfor:
◼ Ca3(PO4)2, Ca2P2O7, Ca(H2PO4)2·H2O, CaHPO4, CaHPO4
·2H2O, Ca8(HPO4)2(PO4)4 ·5H2O
◼ CaCO3, CaO,
în prezenţa vaporilor de apă.

6CaHPO4 + 4CaCO3 → 3Ca2P2O7 + 4CaCO3 + 3H2O

450°C

3Ca2P2O7 + 4CaCO3 + 3H2O → Ca10(PO4)6(OH)2 + 2H2O ↑ + 4CO2 ↑

> 800°C
Sau

6CaHPO4 + 4Ca(OH)2 → Ca10(PO4)6(OH)2 + 6H2O

◼ Metode de obţinere - Reacţii în fază solidă
Dozarea MP

Moara cu bile
Omogenizarea MP Mediu uscat
½ oră; 150 rot/min

ATD
Analiza pulberii

Calcinare 650oC - 800oC; 2 ore

Granulometrie laser
Analiza pulberii Analiza difractometrică

Uniaxial
Presare 2000 Kgf/cm2; D=10mm

Sinterizare 1000oC - 1300oC

1, 3 ore

Analiza difractometrică
Caracterizarea Densitate, porozitate
materialelor ceramice Proprietăţi mecanice
Biocompatibilitate
 IV. HIDROXIAPATITA
◼ Metode de obţinere - Reacţii de co-precipitare

 Co-precipitarea este un proces în care doi sau

mai mulți compuși reacționează într-un solvent,
cu precipitarea produsului sau a produșilor de
reacție.
◼ Este de obicei un rezultat al suprasaturației, care
implică nuclearea, creșterea și aglomerarea particulelor
dintr-o soluție.
 Avantaje:
◼ omogenitate ridicată a produșilor de reacție;
◼ dimensiuni mici ale particulelor, până la domeniul
nanometrilor;
◼ temperaturi mai scăzute de obținere;
◼ reactivitate ridicată a pulberilor obținute.
 IV. HIDROXIAPATITA
◼ Metode de obţinere - Reacţii de co-precipitare

 Se utilizează ca materii prime compuşi de calciu

şi fosfor:
◼ NH4H2PO4, (NH4)2HPO4, H3PO4;
◼ CaCl2, Ca(NO3)2, (CH3COO)2Ca, Ca(OH)2, Ca(NO3)2,
CaSO4.2H2O.
 Se foloseşte NH4OH pentru reglarea pH-ului la
valori pentru care hidroxiapatita este stabilă.
 IV. HIDROXIAPATITA
◼ Metode de obţinere - Reacţii de co-precipitare

 Cristalinitatea HAp creşte cu temperatura de

reacţie;
 Gradul de deficienţă al structurii este influenţat
de pH-ul mediului de reacţie: scade pe măsură
ce creşte pHul;
 Se pot obţine structuri cu diferite rapoarte Ca/P,
cuprinse între 1,75 şi 1,67, în care pot apare cu
uşurinţă substituţii cu specii străine, care intră
în poziţiile grupărilor [PO4]-3 ➔ este necesar ca
prin metodele de sinteză să fie eliminată
prezenţa unor specii cum ar fi: SiO4-4, SO4-2,
CO3-2, etc.
 Dozarea MP

Fosfat: 0,2 mol/l

Prepararea soluţiilor Săruri de Ca: 0,3 mol/l

Adăugare în picătură sub agitare permanentă

Amestecarea soluţiilor Ph = 9 - 12 (reglat cu amoniac)
Temp: 65-75oC; 23oC pentru procedeul sol-gel

Maturarea precipitatului 1 săptămână

temperatura camerei

Spălarea precipitatului

Uscare 80oC – 120oC

◼ Metode de
Analiza pulberilor ATD

Calcinare 650oC – 800oC, 2 ore

obţinere – reacţii
de co-precipitare
Granulometrie laser
Analiza pulberilor Analiza difractometrică

Uniaxial, 2000 Kg f/cm2; D=10mm

Presare

Sinterizare 800oC - 1200oC, palier 1, 3 ore

Caracterizarea Analiza difractometrică, Densitate, Porozitate,

materialelor ceramice Proprietăţi mecanice, Biocompatibilitate
 IV. HIDROXIAPATITA
◼ Metode de obţinere - Reacţii sol-gel

 Metoda sol-gel presupune hidroliza reactantului

sau a reactanților și trecerea din starea de
soluție în cea de gel, prin condensarea
compușilor hidrolizați.
 Permite obținerea de pulberi cu dimensiuni
nanometrice;
 IV. HIDROXIAPATITA
◼ Metode de obţinere - Reacţii sol-gel

 Se porneşte de la CaO, Ca(C2H3O2)2 şi

PO(OC2H5)3, P2O5, H3PO4 ca reactivi iniţiali.
 Caracteristicile produșilor de reacție sunt
influenţate de:
◼ raportul Ca/P în reactanţi;
◼ temperatura de reacţie;
◼ pH-ul mediului;
◼ timpul de maturare a gelului;
◼ temperatura de uscare a gelului.
◼ Metode de obţinere –
reacţii sol-gel
 IV. HIDROXIAPATITA
◼ Metode de obţinere - Reacţii sol-gel

 După calcinare la 800oC, pulberea cu raportul

Ca/P = 1,67:
◼ preparată la 23 şi 50°C  două faze HAp şi C3P;
◼ preparată la 80°C  o singură fază HAp.

 influenţa temperaturii de reacţie asupra

compoziţiei fazale.
 IV. HIDROXIAPATITA
◼ Metode de obţinere - Reacţii sol-gel

 Precipitatul obţinut pentru raportul Ca/P =

1,67:
◼ preparat la 23°C  poros;
◼ preparat la 50 şi 80°C  cristale mai “compacte”.

 influenţa temperaturii de reacţie asupra

morfologiei fazelor.
 IV. HIDROXIAPATITA
◼ Metode de obţinere - Reacţii sol-gel

 Suprafaţa specifică a pulberilor, determinată

după calcinare, este de 12,78 - 29,44 cm2/g:

◼ cea mai mică valoare corespunde sintezei la 23°C;

◼ cea mai mare valoare corespunde sintezei efectuate la
80°C;
◼ este dependentă şi de raportul Ca/P considerat.
 IV. HIDROXIAPATITA
◼ Metode de obţinere - Reacţii sol-gel

 Raportul Ca/P din amestecul de materii prime

influenţează raportul Ca/P din pulberea obţinută
➔ pentru a obţine un raport Ca/P care să se
aproprie de raportul HAp, este necesar un raport
Ca/P mai mare - peste 2,5.
 pentru raportul Ca/P în soluţie cuprins între 1 – 1,25 
în precipitat raportul Ca/P practic rămâne constant, de
1,33;
 pentru raportul Ca/P din soluţie cuprins între 1,25 -
1,50  se înregistrează o creştere importantă a
raportului Ca/P de la 1,33 la 1,48;
 pentru raportul Ca/P în soluţie cuprins între 1,50 - 2,50
 se înregistrează o creştere foarte mică a raportului
Ca/P.
 IV. HIDROXIAPATITA
◼ Metode de obţinere - Reacţii sol-gel

 Prin sinterizare la 1250°C se obţin materiale

ceramice cu densitatea aparentă cuprinsă
între 3,12 – 3,15g/cm3, ceea ce reprezintă
aproximativ 99% din densitatea teoretică.
 IV. HIDROXIAPATITA
◼ Metode de obţinere - Reacţii hidrotermale

 Sunt reacții care decurg în soluții apoase,

situate într-o incintă închisă, la temperaturi și
presiuni crescute (>100oC, >1atm);
 La temperaturi şi presiuni ridicate există
continuitate între faza lichidă şi cea de vapori ➔
lichide supracritice (la temperaturi mai mari
decât temperatura critică).
◼ Apă: =0,32g/cm3 pentru Tc=374,5oC, pc=22,1MPa.
 IV. HIDROXIAPATITA
◼ Metode de obţinere - Reacţii hidrotermale

Vapori

Soluții
la temperaturi
și presiuni înalte

Lichide supracritice

FLUIDE HIDROTERMALE
 IV. HIDROXIAPATITA
◼ Metode de obţinere - Reacţii hidrotermale

 În funcție de acțiunea asupra solidelor, fluidele

hidrotermale se clasifică în:

◼ Mediu de transfer: transfer de căldură, presiune sau

energie cinetică;
◼ Adsorbant: adsorbit și desorbit la suprafaţă;
◼ Solvent: dizolvare şi precipitare;
◼ Reactant: se formează noi compuşi.
 IV. HIDROXIAPATITA
◼ Metode de obţinere - Reacţii hidrotermale

 Procesarea hidrotermală presupune un aport de

energie suplimentar ➔ atingerea echilibrului cu
viteză ridicată.

➔ produși de reacție cu grad mare de cristalinitate;

➔ nu mai este necesară calcinarea;
➔ cristale compacte de mici dimensiuni;
➔ pulberi neaglomerate, datorită energiei mici de suprafaţă
(datorită rearanjării particulelor, cu atingerea unei stări cu
energie minimă);
➔ omogenitate compozițională, fără produși secundari de
reacţie.
 IV. HIDROXIAPATITA
◼ Metode de obţinere - Reacţii hidrotermale

 S-au obţinut monocristale de hidroxiapatită cu

dimensiuni de 0,3mm prin hidroliza fosfatului
dicalcic anhidru, într-o “bombă” hidrotermală
placată cu platină, la 300oC și 8,6MPa.
 Prin controlarea gradientului de temperatură
s-au preparat monocristale cu dimensiuni de
7x3x3mm:
◼ HAp manifestă solubilitate retrogradă în fluide
hidrotermale la temperaturi între 300 și 670oC și
presiuni de 310-414MPa;
◼ Se alimentează cu materii prime zona mai rece (are
loc dizolvarea), urmând ca în zona caldă să se formeze
cristalele de HAp.
 IV. HIDROXIAPATITA
◼ Metode de obţinere - Reacţii hidrotermale

 S-a evidențiat influența grupărilor CO32- asupra

morfologiei monocristalelor, la creşterea în
condiţii hidrotermale din fosfat dicalcic dihidrat:

◼ > 0,1% cristale aciculare;

◼ < 0,1% cristale echiaxiale.
 IV. HIDROXIAPATITA
◼ Metode de obţinere - Reacţii hidrotermale

 S-au obținut cristale fine de HAp cu grad

ridicat de cristalinitate la 200oC și 2 MPa;
◼ cristale uniforme;
◼ dimensiunea cristalelor: 25x25x90nm;
◼ pulberi neaglomerate;
◼ pulberi omogene compozițional;
◼ nu există tensiuni reziduale în cristale.

Cristale nanometrice de HAp

obţinute prin metoda
hidrotermală
 IV. HIDROXIAPATITA
◼ Metode de obţinere – Preparare biomimetică

 Nu s-a reuşit încă imitarea abilității naturii de a asambla

compuşi anorganici în structuri biologice ➔ cercetări
extensive sunt dedicate biomineralizării.
 Formarea osului în prezenţa implanturilor depinde în final
tot de organismul viu.

Structura HAp din

diferite tipuri de
țesuturi
 IV. HIDROXIAPATITA
◼ Metode de obţinere – Preparare biomimetică

 S-au preparat materiale biomimetice de

substituţie, pentru os, prin precipitarea HAp pe
suprafaţa fibrelor de colagen.

◼ nu s-a reuşit imitarea structurii osului natural;

◼ sunt utilizate în aplicaţii clinice.
 IV. HIDROXIAPATITA
◼ Metode de obţinere – Preparare biomimetică

 Cel mai simplu mod de a aborda prepararea

biomimetică a apatitelor îl constituie utilizarea
SBF ca mediu de reacție:

➔ cristale nanometrice, cu morfologie aciculară;

➔ materiale cu proprietăți mecanice și stabilitate termică
îmbunătățite.

◼ Pot fi adăugate enzime în mediul de reacție.

 IV. HIDROXIAPATITA
◼ Metode de obţinere – Preparare biomimetică

 Prepararea HAp în prezenţa surfactanţilor a

condus la obţinerea unor cristale lamelare.
 Precipitarea în prezenţa polielectroliţilor organici
conduce la obţinerea aşa numitelor
organoapatite.
 Controlul pHului şi a concentrației ionilor este
foarte important pentru obţinerea HAp.
◼ la precipitarea din soluţii neutre pHul scade datorită
eliberării protonilor imobilizaţi în sărurile de fosfaţi de
calciu.
 IV. HIDROXIAPATITA
◼ Metode de obţinere – Preparare biomimetică

 Una dintre diferențele majore între prepararea

HAp în condiții de laborator și formarea în
organismul uman este dată de viteza de
precipitare:
◼ precipitarea în condiții biologice poate dura luni ➔ o
durată similară de reacție se poate obține prin
separarea reactanților prin intermediul unei membrane
sau a unui mediu, care acționează ca o barieră de
difuzie;
◼ mediul de separare poate conține grupări funcționale
biomimetice, care să influențeze modul de creștere a
cristalelor.
 IV. HIDROXIAPATITA
◼ Metode de obţinere – Preparare biomimetică

Cristale de HAp
obținute prin
cristalizarea într-o
matrice de gelatină
 IV. HIDROXIAPATITA
◼ Metode de obţinere – Preparare biomimetică

Cristale de HAp obținute

prin cristalizarea în
condiții de pH și
concentrații controlate
 IV. HIDROXIAPATITA
◼ Interacţiunea cu mediul fiziologic şi biomineralizare

 Implanturile din ceramici de fosfat de calciu

sunt "in vivo", supuse unui proces de
biodegradare.
 Biodegradarea poate fi cauzată de două
procese:
◼ solubilitatea fizico-chimică a ceramicii
fosfatice în lichidele fiziologice;
◼ desfacerea punţilor dintre granule,
particulele mici fiind fie digerate intracelular,
fie transformate în ţesuturile vecine, de
regulă în nodurile limfatice.
 IV. HIDROXIAPATITA
◼ Interacţiunea cu mediul fiziologic şi biomineralizare

 Ceramica pe bază de hidroxiapatită se

biodegradează prin solubilizare, constatându-se
o eroziune a suprafeţei care creşte în timp până
la aproximativ 15 - 20 μm.
 IV. HIDROXIAPATITA
◼ Interacţiunea cu mediul fiziologic şi biomineralizare

 Analiza comportării la imersarea în soluţii

cu diferite compoziţii, a potenţialelor
biomateriale bazate pe fosfaţi de calciu,
contribuie la deducerea comportării viitorului
implant în mediul fiziologic.
◼ Prin solubilizarea HAp în soluţii cu pH între 4 şi 7 s-a
dovedit un exces în raportul Ca/P, valoare legată de
existenţa unor straturi de suprafaţă constituite din
diferite faze cum ar fi DHAp, Ca2(HPO4)(OH)2,
Ca2(PO4)OH, Ca10(PO4)5(OH)5, DCPD, Ca12(PO4)6(OH)6,
impurităţi în reţea sau CO32- absorbit.
 IV. HIDROXIAPATITA
◼ Interacţiunea cu mediul fiziologic şi biomineralizare

 Analiza comportării la imersarea în soluţii

cu diferite compoziţii, a potenţialelor
biomateriale bazate pe fosfaţi de calciu,
contribuie la deducerea comportării viitorului
implant în mediul fiziologic.
◼ Absorbţia cationilor anorganici din soluţii în HAp
creşte în seriile:
Ca2+ > Ba2+ > Mg2+ şi Na+ > K+ > Li+
◼ Preluarea ionilor F- de către HAp se poate realiza
prin formarea fluorohidroxiapatitei sau prin înlocuirea
altor ioni la suprafaţa HAp.
 IV. HIDROXIAPATITA
◼ Interacţiunea cu mediul fiziologic şi biomineralizare

 În compuşii organici lichizi, cum ar fi

aminoacizii sau polipeptidele, anionii PO43- şi
cationii Ca2+ se comportă în principal ca suport
de absorbţie a –COO- şi –NH4+ la suprafaţa
HAp.
 Studii ale mecanismelor de absorbţie şi
desorbţie a proteinelor la HAp au arătat
formarea unor legături complexe:

HAp - PO43- ---------------- +H4N proteina

HAp - Ca2+ ---------------- – OOC proteina.
◼ Interacţiunea cu mediul fiziologic şi biomineralizare

Mecanismul procesului de
edificare şi consolidare a
ţesutului uman

 Procesul de edificare şi consolidare a ţesutului uman este un

proces controlat de sistemul celular.
◼ Interacţiunea cu mediul fiziologic şi biomineralizare

Mecanismul procesului de
edificare şi consolidare a
ţesutului uman

(1) Fibrocitele (celule pasive) se transformă în fibroblaste

(celule active), capabile să secrete colagen și enzime.
 Secreție de colagen - matricea, va influenţa într-o măsură
importantă proprietăţile fizice şi chimice ale osului. (2)
 ◼ Interacţiunea cu mediul fiziologic şi biomineralizare

Mecanismul procesului de
edificare şi consolidare a
ţesutului uman

(1) Fibrocitele (celule pasive) se transformă în fibroblaste (celule

active), capabile să secrete colagen și enzime.
 Secundar, aceste celule controlează depunerea de particule
minerale, orientarea lor spaţială şi proprietăţile structurale,
printr-un proces enzimatic – secreție de enzime. (2)
◼ Interacţiunea cu mediul fiziologic şi biomineralizare

Mecanismul procesului de
edificare şi consolidare a
ţesutului uman

 Procesul de mineralizare este iniţiat atunci când colagenul se

dispune într-o orientare stratificată (echidistanţată la 640Å). (3)
◼ Interacţiunea cu mediul fiziologic şi biomineralizare

Mecanismul procesului de
edificare şi consolidare a
ţesutului uman

 Faza minerală este în principal constituită din particule fosfatice

care sunt mineralizate într-o structură apatitică – se depune pe
straturile de fibre de colagen formate. (4)
 V. PROPRIETĂŢI ŞI APLICAŢII

 S-au obţinut materiale pe bază de fosfați de

calciu cu rezistenţe mecanice apropiate de cea a
oaselor sau a smalţului dentar, pentru o
densitate apropiată de cea teoretică.
 Rezistenţa la şoc, modulul de rupere sau
durabilitatea materialelor ceramice fosfatice
trebuie în continuare îmbunătăţite.
 V. PROPRIETĂŢI ŞI APLICAŢII
Comparaţie între proprietăţile mecanice ale unor materiale dense
şi cele ale ţesuturilor osoase

VITRO
CERAMICA
CERAMICA
Proprietatea OS SMALT
fosfo
Apatita ßTCP fosfat
silicat

Densitate relativă (%) >95 >98 ~100 ~100 - -

Rezist. la compresiune
300-500 400-700 500 - 140-300 240-400
(MPa)

Rezist. la tracțiune (MPa) 80-120 - - - 20-110 -

Duritate Mohs 3-7 - 10 3-4 0,4-0,7 3,4-3,7

Modul de rupere 0,9-
- 1-1,5 - 2-5 -
(MPa/m2) 1,1
 V. PROPRIETĂŢI ŞI APLICAŢII

 În corelaţie cu proprietăţile lor mecanice,

ceramicele pe bază de fosfaţi de calciu pot fi
folosite în principal pentru:
◼ umplerea defectelor osoase;
◼ reconstruirea unor ţesuturi osoase care sunt supuse
unor eforturi predominant de compresiune.
 În prezent, materialele ceramice pe bază de
fosfaţi de calciu au un loc bine definit în
domeniul chirurgiei orale, plastice, ortopedice
sau a urechii.
 V. PROPRIETĂŢI ŞI APLICAŢII

 reconstruirea oaselor urechii interne sau

mijlocii;
 implanturi cu structură macroporoasă folosite
pentru unirea vertebrelor;
 rădăcini artificiale ale dinţilor;
 reconstrucţia defectelor osoase folosind
granule.
 V. PROPRIETĂŢI ŞI APLICAŢII

Potențiale aplicații ale hidroxiapatitei în corelare cu porozitatea

 V. PROPRIETĂŢI ŞI APLICAŢII

 TCP se utilizează extensiv ca substitut de os,

ca fază unică sau în amestec cu HAp.
 Condiţiile ideale pe care ar trebui să le
îndeplinească un astfel de implant, sunt:
◼ Porozitate cu diametrul porilor de aproximativ 100m,
pentru a permite creşterea celulelor în interiorul
implantului;

Cerasorb (TCP sintetic) cu pori

realizaţi prin perforare cu metoda
CNC (control numeric computerizat)
 V. PROPRIETĂŢI ŞI APLICAŢII

 TCP se utilizează extensiv ca substitut de os,

ca fază unică sau în amestec cu HAp.
 Condiţiile ideale pe care ar trebui să le
îndeplinească un astfel de implant, sunt:
◼ rată de biodegradare
comparabilă cu viteza de
formare a ţesutului osos
(între câteva luni şi doi ani);
◼ stabilitate mecanică
suficientă.

➔ sunt preferaţi fosfaţii de

calciu, HAp având stabilitate
prea mare.
 V. PROPRIETĂŢI ŞI APLICAŢII

 Fosfații de calciu
bioresorbabili se
degradează în mediul
fiziologic prin procese
chimico-fizice și
biologice, conducând
la formarea osului
nou.
 V. PROPRIETĂŢI ŞI APLICAŢII

 Realizarea acoperirilor de fosfaţi de calciu este

o practică larg utilizată în medicină, pentru a
îmbunătăţii biocompatibilitatea implanturilor
metalice.
◼ Acoperirea fosfatică determină creşterea rugozităţii
suprafeţei implantului, îmbunătăţind şi în acest mod
legarea de os.

Implant de şold, acoperit şi neacoperit

cu un strat ceramic fosfatic
 V. PROPRIETĂŢI ŞI APLICAŢII

a. Suport pentru ingineria țesuturilor pe bază de whitlockite, b.segment cranian

format din fosfat tetracalcic și β-TCP, c.pastă injectabilă pe bază de fosfat de calciu,
d. material compozit pe bază de zirconă și fosfat de calciu depus pe un implant
dentar, e. Suport pentru ingineria țesuturilor obținut prin printare 3D pe bază de
HAp deficitară în calciu, f. Suport pentru ingineria țesuturilor obținut prin printare 3D
dintr-un ciment pe bază de fosfat de calciu