Insecticidele organofosforice au fost obţinute în încercarea de
a descoperi o alternativă la folosirea insecticidelor organoclorurate, datorită pericolului pe carea acestea îl reprezintă pentru om şi animal. Din punct de vedere chimic, insecticidele organofosforice sunt esteri ai acidului fosforic sau ai derivaţilor acestuia. Există mai multe grupe de compuşi organofosforici, şi fiecare grupă conţine numeroase preparate. Triclorfon (Forotex, Dipterex, Clorofos, Neguvon), Diclorfos (Muscacid, Divipan, Diclorvos, Deterap, DDVP), Fosdrin (Mevinphos), Fosfoamidon (Fosfamid, Dimecron), Paraoxon (E-600), Baygon, Sistox şi Metasixtox (Demetonmetil, Mercaptofos), Malathion (Carbofos, Carbetox, Malatox), Ethion (Sintox, Fostox), Fenthion (Baycid, Baytex, Tiguvon), Bromophos (Nexion) etc.
Preparatele organofosforice sunt folosite în principal ca
insecticide, unele preparate fiind şi acaricide. Mulţi compuşi organofosforici sunt utilizaţi în terapeutică (acţionând ca agenţi oftalmici, nematocide şi antihelmintice), tehnică militară (gazul Sarin, Tabun, Soman) precum şi în agricultură ca ierbicide (Tribuphos, Merphos). Intoxicarea se poate produce prin expunere accidentală la toxic (prin inhalare sau ingestie) atunci când nu se respectă protocoalele de folosire sau prin tehnici defectuase de tratare (stropire) a paşunilor. Intoxicarea cu insecticide organofosforice se mai poate produce şi deliberat, cei mai afectaţi fiind câinii şi păsările din gospodării individuale.