Sunteți pe pagina 1din 3

Costea Valentin IPMI AN III GR I

Summitul mondial pentru dezvoltare durabilă

Johannesburg, 26 august – 4 septembrie 2002

Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Mediu şi Dezvoltare, desfăşurată la Rio de Janeiro, în


1992, cu acest prilej, dezvoltarea economică şi protecţia mediului au fost fundamentate pe un
nou concept, cunoscut sub denumirea de dezvoltare durabilă, adoptându-se, în acest
sens Agenda 21 şi Declaraţia de la Rio de Janeiro, documente program ale dezvoltării durabile.
În timp, formularea conceptului a cunoscut o perfecţionare continuă, prin noi precizări şi noi
instrumente de înfăptuire a dezvoltării durabile, statele lumii întâlnindu-se într-o serie de
conferinţe şi întruniri mondiale, importanţă prezentând Conferinţa de la Monterey privind
Finanţele pentru Dezvoltare şi Conferinţa Ministerială de la Doha, care a stabilit o viziune clară,
profundă asupra viitorului societăţii omeneşti. În continuarea acestor preocupări internaţionale,
în anul 2002 s-a desfăşurat la Johannesburg (Africa de Sud) Summitul Mondial privind
Dezvoltarea Durabilă, care a analizat modul de îndeplinire a obiectivelor stabilite cu un
deceniu în urmă, la Rio de Janeiro. La Summitul Mondial la Johannesburg, pe lângă analiza
exhaustivă "făcută scurgerii unui deceniu de la Conferinţa mondială de la Rio de Janeiro, s-au
stabilit noi direcţii de acţiune, ce au fost înscrise în Declaraţia de la Johannesburg privind
Dezvoltarea Durabilă a lumii contemporane.
Reuniunea ”Rio + 10”, organizată sub egida ONU, a cuprins două etape: una între 26
august și 1 septembrie, care s-a desfășurat la nivel ministerial și în care s-a organizat un forum al
organizațiilor neguvernamentale și al diferitelor grupuri ad-hoc, și o a doua, în care s-a desfășurat
reuniunea la vârf cu participarea șefilor de state și guverne din peste 120 de țări.
Obiectivul principal al Reuniunii „Rio + 10“ de la Johannesburg a fost amplificarea
eforturilor internaţionale de implementare a AGENDEI - 21. În acest sens, conferinţa a adoptat
două documente declarative: Declaraţia de la Johannesburg privind dezvoltarea durabilă şi
Planul de implementare.
Summit-ul „Rio + 10“ a confirmat faptul că dezvoltarea durabilă reprezintă un element
central al preocupării statelor, relevându-se legătura dintre sărăcie, mediu şi utilizarea resurselor
naturale. Declaraţia de la Johannesburg privind dezvoltarea durabilă cuprinde şase capitole:
Cap. 1 – „De la originile noastre spre viitor“ – cuprinde un complex de angajamente în favoarea
dezvoltării durabile.
Costea Valentin IPMI AN III GR I

Cap. 2 – „De la Stockholm la Rio de Janeiro şi Johannesburg“ – rememo-rează „drumul comun


către o lume care respectă şi implementează conceptul dezvoltării durabile“, parcurs de cele trei
conferinţe mondiale pentru mediu şi dezvoltare organizate sub egida ONU.
Cap. 3 – „Provocările pe care le înfruntăm“ – recunoaşte marile sfidări ale perioadei actuale:
necesitatea eradicării sărăciei, a înlocuirii modelelor nedurabile de consum şi producţie, a
diminuării suferinţelor agrare ale mediului global.
Cap. 4 – „Angajamentul pentru dezvoltarea durabilă“ – cuprinde ansamblul măsurilor
proclamate în vederea continuării procesului declanşat la Rio de Janeiro: stabilirea de
parteneriate constructive, promovarea dialogului şi cooperării între state, asigurarea accesului
fiecărui locuitor al planetei la cerinţele de bază: apă, locuinţe, igienă etc.
Cap. 5 – „Multilateralitatea este viitorul“ – declară instituţiile internaţionale din sistemul ONU
drept instrumente de promovare la nivel internaţional a dezvoltării durabile.
Cap. 6 – „Să facem ca lucrurile să se întâmple“ – cuprinde angajamentul participanţilor de a
înfăptui obiectivele dezvoltării durabile.
Planul de implementare cuprinde un ansamblu de măsuri - administrative, juridice,
politice - vizând continuarea procesului de implementare a principiilor şi obiectivelor dezvoltării
durabile stabilite prin Agenda 21, adoptată la Rio (1992).
El completează acest document internaţional cu principiile cuprinse în „Declaraţia mileniului
(2000)“ şi în alte convenţii şi acorduri internaţionale, încheiate sub egida ONU. Planul de
implementare promovează integrarea dimensiunilor economică, socială şi de mediu în strategiile
naţionale privind dezvoltarea durabilă.
Reuniunea de la Johannesburg nu a reușit să adopte măsuri obligatorii, ci s-a rezumat la
adoptarea unor documente cu caracter declarative. Ascensiunea mondializării liberale și aducerea
la guvernare, în unele țări (în frunte cu SUA), a susținătorilor săi au însemnat și un regres în
cooperarea internațională privind soluționarea problemelor ecologice globale.
Cercurile ecologiste radicale vorbesc chiar despre o anumită deturnare al conceptului dezvoltării
durabile de la scopurile afișate, în sensul că este folosit mai mult ca un alibi pentru menținerea
unei creșteri (economice), prin natura sa, distructive pentru mediu.
Globalizarea problemelor ecologice şi acutizarea fenomenelor de poluare au făcut ca
protecţia mediului să devină un obiectiv prioritar al strategiilor naţionale de dezvoltare şi al
cooperării internaţionale.
Costea Valentin IPMI AN III GR I

Bibliografie:
1. Duţu M., Tratat de dreptul mediului, Ed. C.H.Beck, Bucureşti, 2007
2. http://facultate.regielive.ro/cursuri/drept/dreptul_mediului-163191.html
3. http://facultate.regielive.ro/cursuri/stiinta_administratiei/dezvoltare_durabila_si_protectia
_mediului-174049.html