Chirita in provinţie – Comentariu

de Vasile Alecsandri

Vasile Alecsandri (1818-l890), personalitate marcanta a pasoptismului, se simte

dator sa contribuie la construirea politica, morala si intelectuala a Principatelor
Romane si considera ca spectacolul teatral atrage publicul mult mai usor decat
lectura, deoarece transmite mesajul in chip nemijlocit si poate fi astfel un mijloc
eficient de indreptare a moravurilor societatii si de implinire a idealurilor
nationale si democratice ale epocii. In cei 46 de ani in care a scris piese de teatru,
adica intre 1840, cand s-a jucat "Farmazonul din Harlau " si 1886, cand a fost
definitivata drama "Odiu ", a abordat cele mai variate specii dramatice:
cantecele comice, farse, vodeluri, feerii, operete, comedii, drame etc.
Ciclul de comedii cunoscut sub numele "Chiritele " este alcatuit din patru piese:
"Chirita in Iasi sau Doua fete s-o neneaca " (1850), "Chirita in provintie "
(1852), "Cucoana Chirita in voiaj " (1863), subintitulata "cinticel comic " si
"Chirita in balon ".

Comedia reprezintă specia literara a genului dramatic cult in care ni se prezintă

o serie de evenimente menite a stârni rasul. Categoria estetica prin intermediul căreia
sunt surprinse evenimentele se numeşte comic. Sursele comicului variază in funcţie de
ceia ce surprinde si satirizează scriitorul: comicul de situaţie, de limbaj, intenţie, nume,
caracter.
„Chirita in provinţie” reprezintă o comedie de moravuri întrucât Alecsandri
surprinde, satirizează moravurile societarii: corupţia, snobismul, incultura, parvenismul.
Astfel, V.Alecsandri abordează tema inlaturarii corupţiei, a dorinţei de a parveni,
ducându-si personajele, impingadu-le in zona ridicolului, subliniind discrepanta dintre
esenţa si aparenta, criticând diferenţa dintre ceia ce sunt in realitate si ceia ce vor sa
para personajele comediei.
Perspectiva spatiala este reala si deschisa, fiind precizata de catre autor, "Ia
mosia Barzoieni " si "intr-un targ din tinut ", iar timpul in care se petrec intamplarile
este plasat in prima jumatate a secolului al XlX-lea. Relatiile temporale sunt in cea
mai mare parte cronologice, adica prezentate in ordinea derularii evenimentelor, iar in
cateva situatii perspectiva temporala este discontinua, remarcandu-se alternanta
temporala a intamplarilor, prin flashback.
Titlul comediei ne indica numele protagonistei, Chirita, un personaj ridicol,
dornic de a parveni, un personaj a cărui imagine este adusa in prim-plan ca fiind
simbolul snobismului, inculturii si al parvenismului. Întreaga acţiune se concentrează in
jurul acestui personaj feminin, scriitorul conturându-i un portret moral prin acumulare
de trasatori si prin fuziunea modalităţilor de caracterizare directa (indicaţii scenice si
replicile altor personaje) cu modalităţile de caracterizare indirecta (limbajul, atitudinile,
faptele personajului). Titlul operei conţine de asemenea si o coordonata spaţiala: „in
provinţie”, ce subliniază si anticipează inarvertenta dintre esenţa si aparenta, Alecsandri
ironizând dorinţa Chiritei de a se sincroniza cu moda Parisului.
Conflictul dramatic este reprezentat de incrancenarea cu care Chirita se
impotriveste, din motive meschine si rautacioase, casatoriei dintre Luluta si Leonas, doi
tineri care se iubesc si care triumfa in finalul comediei.
 Comedia este structurata in doua acte, iar răsturnarea de stituatii, limbajul si
gesturile personajelor stârnesc hazul. Ca moduri de expunere dominante întâlnim
dialogul si monologul ce constituie modalitatea de caracterizare indirecta a personajelor
si au rolul de a contura caracterul personajelor, dezvăluindu-ne totodată firul întregii
acţiuni. Singurele intervenţii in text ale scriitorului sunt indicaţiile scenice care, inserate
intre replicile personajelor, constituie o modalitate directa de caracterizare a
personajelor oferindu-ne informaţii cu privire la gestica, mimica personajelor, dar si cu
privire la decor. Personajele comediei sunt relativ puţine, insa conturează prototipuri
umane, viabile si in ziua de astăzi. Astfel, Chirita simbolizează snobismul, incultura,
corupţia, parvenismul, ca si şotul acesteia. Luluta simbolizează orfana, capabila insa a
iubi sincer; Leonas simbolizează tipul inteligent, abil, ce reuseste sa învingă si sa
demaşte corupţia; Gulita este tipul retardatului, incapabil a lua singur decizii si a-si
asuma responsabilitatea.
Comicul de limbaj se realizează prin vorbele unor personaje intr-o franceza
inventata de ele („furculission”, „lingurission”), utilizarea unor neologisme cu forme si
sensuri greşite (Chirita: „Nu sunt ipocondra”). Comicul de caracter se manifesta prin
personajul Chirita, care se lauda in fata celorlalţi ca ar fi o persoana cultiva care ştie
multe lucruri din Occident, dar ea inga mai are idei învechite, specifice Orientului.
Folosirea diminutivelor ca nume – Luluta, Gulita, Chirita, exprima cam ce pot
gândi personajele, ele fiind oarecum hilare. Fiecare personaj se crede grozav intr-un
anumit domeniu, dar acest lucru este eronat, deoarece termeni ca ipocrizia, incultura,
snobismul si corupţia descriu foarte bine acţiunile personajelor din opera.
De-a lungul comediei, prin intermediul situaţilor hilare, V.Alescsandri satirizează
societatea, moravurile acesteia, ridiculizându-si totodată personajele călăuzite de
dorinţa de a parveni si de a accede in societate. Dorinţele Chiritei, un personaj ilar,
privesc sincronizarea modei de la Paris cu cea din provincie, schimbarea statului social
dorind investirea in funcţia de ispravnic al şotului si casatoria unicului fiu, Gulita, cu
orfana Luluta.
Utlizand un procedeu romantic, Vasile Alecsandri pune in antiteza doua cupluri:
Chirita si şotul sau, cuplu caracterizat prin snobism, incultura si corupţie, si cuplul
format din Leonas si Luluta, un cuplu romantic, de o idee pura, un cuplu adept al ideilor
inovatoare, capabil in finalul operei a demasca corupţia.
CARACTERIZARE
Chirita este sotia unui boier de tara, Grigore Barzoi ot Barzoieni, cu pretentii, dornica
de marire si de a fi la moda, o combinatie de parvenitism si snobism.
Chirita este un personaj ridicol prin contrastul inte ceea ce este si ceea ce vrea sa
para. Comportamentul Chiritei ocazioneaza satira unor moravuri specifice epocii : falsa
cultura, negarea traditiei, imitarea modei cu orice pret, cosmopolitismul.
Cele trei scopuri ale Chiritei sunt: sa ajunga ispravniceasa, sa isi insoare fiul
natang, Gulita, cu Luluta, o orfana care va mosteni o mare avere si sa introduca la
Barzoieni moda timpului.
Aceste scopuri sunt evidentiate inca din primul act al comediei, in scena 3. De la
inceput, boieroaica de provincie, recent intoarsa de la Iasi, vrea sa impuna moda vremii
la mosie. De aceea calareste imbracata in „armazoanca”, fumeaza „ca un caporal” tigari
de „halva” si cocheteaza cu barbatii mai tineri (musiu Sarl, Leonas), motivandu-si
mondenitatile cu expresia „daca-i moda?”. Din acelasi motiv, ca e la moda, il plateste
pe profesorul Sarl sa il invete franceza pe fiul sau, Gulita, un gogoman prost crescut ,
care ii batjocoreste pe tarani, le omoara viteii ca vanat si le aprinde bordeiele cu
„ciubucul cel de hartie”. Desi nu este in stare sa retina prima fraza din poemul
scriitorului francez Féleon, Gulita trece cu brio examinarea facuta de mama, in prezenta
profesorului, oferind drept corespondent in franceza cuvinte inventate : „furculision”,
„fripturision”, „invartision”. Scena comica este memorabila ca dovada a falsei culturi.
Ca sa devina ispravniceasa, il trimite pe Barzoi la Iasi. In discutia cu Safta,
Chrita isi expune „temeiurile” ridicole ale pretentiei ca Barzoi sa obtina functia de
ispravnic. Parvenitismul, demagogia si falsul patriotism care ii definesc monologul,
anticipeaza personajele caragialiene precum Dandanache sau Catavencu.
Imitarea cu orice pret a modei, faptul ca vrea sa introduca la Barzoieni eticheta
caselor mari de la oras, se infatiseaza magistral prin situatia comica din scena 4 a
primului act. Desi este nerabdatoare sa afle de numirea in functie a lui Barzoi, nu
deschide ravasul primit de la Iasi, pana cand Ion, feciorul din casa, nu i-l aduce pe o
tava cu servet. Ion, buimacit insa de noile reguli, nu intelege ordinea asezarii obiectelor
pe tava si le incurca de fiecare data, spre nemultumirea stapanei sale, sustinatoarea
provinciala a unui fel de „civilisation... cu serviette”.
In personajul Chirita al lui V. Alecsandri, parvenitismul si snobismul sunt
inseparabile. Pentru atingerea unui scop (material sau social) este necesar un anumit
comportament. Parvenitismul isi schimba existenta, de la vestimentatie si limbaj, la
relatii de familie. Femeie voluntara, Chirita se foloseste de Barzoi, comod si lipsit de
initiativa, ca sa parvina pe scara sociala si il obliga sa isi schimbe obiceiurile culinare si
vestimentare dupa moda.
Caracterizarea Chiritei se realizeaza prin moidalitati specifice textului dramatic:
directe, prin didascalii si autocaracterizare, si indirecte, prin realtiile cu celelalte
personaje.
In relatia cu fiul sau, Chirita aminteste de cele trei dame care il educau pe d-l
Goe, rasfatandu-l. Ca o mama buna, aceasta vrea sa ii faca lui Gulita o educatie in
franceza si sa il capatuiasca cu zestrea Lulutei. Numai ca dorintele ii raman neimplinite,
in parte din cauza prostiei fiului, dar si a iubirii fetei pentru Leonas.
In portretizarea Chiritei, comicul de limbaj reda incultura si dorinta de a imita
vorbirea la moda cu orice pret. Chirita ii marturiseste lui „monsiu Sarla” ca a invatat
franceza singura, cu volubilitatea unui jargon romano-francez care amesteca ciudat
graiul neaos moldovenesc cu „frantuzisme”, de fapt decalcuri comice construite de
Chirita si urmate de expresia „nous disons comme ça en moldave”.