MODERNISMUL

Modernism= orientare culturală manifestată la începutul secolului al XX-lea, în care noul și

inovația formelor se opun valorilor de tip tradițional

*anul de naștere al liricii moderne, se consideră a fi 1857, când Charles Baudelaire publică
Florile răului

Adrian Marino, Modern. Modernism. Modernitate: termenul modern trimite la o determinare

temporală: recent, de curând, nu de mult.

-pot fi numite ca aparținând modernismului mișcările ideologice, artistice și literare care tind, în
forme spontane sau programate, spre ruperea legăturilor de tradiție, prin atitudini anticlasice,
antiacademice, antitradiționale, anticonservatoare, de orice speță, repulsie împinsă uneori până
la negativism radical > prin extensiune, sunt încorporate modernismului curente literare ca
simbolismul, expresionismul, futurismul și, mai ales, avangarda: dadaismul, suprarealismul,
abstracționismul.

! literatura română: Eugen Lovinescu, teoreticianul modernismului- Istoria civilizației române

moderne, Istoria literaturii române contemporane, articolul „Mutatia valorilor estetice”

Modernismul românesc s-a constituit în jurul revistei Sburătorul (1919-

1922 si 1926-1927), apăruta sub direcția lui E. Lovinescu

Programul revistei se conturează tot mai precis în acord cu ideologia

literară a lui E. Lovinescu, care pornește de la concepția că există un spirit al veacului , numit de
Tacit saeculum, adică o totalitate de condiții materiale și morale, configuratoare ale vieții
popoarelor europene într-o epocă dată. Teoriile lovinesciene : IMITATIA si SINCRONISMUL.

- în paginile revistei Sburătorul au scris poezie, proză și cronici, într-o

primă etapă, tineri care vor ajunge scriitori importanți ai literaturii române: Ion Barbu, Camil
Petrescu, Tudor Vianu, George Călinescu

- formula modernismului a permis atragerea unor scriitori cu vederi și

opinii dintre cele mai diverse, uneori chiar opuși direcției lovinesciene ca metodă și concepție
 - în epoca interbelică, numeroase alte publicații, aderente sau nu la
principiile estetice ale Sburătorului, promovează orietarea modernă: revistele lui Camil Petrescu,
Săptămâna muncii intelectuale (1924) și Cetatea literară (1925-1926), cele ale lui Liviu
Rebreanu, Mișcarea literară (1926-1938), a lui Ion Valerian, Kalende (1928-1934).

Prin modernism, Eugen Lovinescu înțelege *depășirea universului rural și

renunțarea la orice fel de militantism de natură socială, ideologică, politică etc.

*că arta nu trebuie îngrădită

în niciun fel și nici angajată forțat în slujba altor idealuri, în afară de acela al propriei desăvârșiri

*desăvârșita liberate și
independență a creatorului, poetul putând să-și aleagă materialul de inspirație din orice mediu,
putând exprima orice tendință, după cum poate să nu exprime niciuna

Trăsături/ principii estetice moderniste

-preocuparea pentru o poezie de cunoaștere, poezia devenind o modalitate de contemplare a
lumii;
-se face apel la funcția simbolică a limbajului; CUVINTELE SUNT SEMNE, ELE ASCUND
INTELESURI SI SEMNIFICATII
-se cultivă principiul disonanței;
principiul disonanței=eul liric este prins între trăiri contradictorii,între care nu există nicio
posibilitate de conciliere
-apare fragmentarismul;
fragmentarismul= poemul modernist se constituie din secvențe fără legături evidente între ele
-se impune estetica urâtului (trăsătură prezentă în poezia lui T.Arghezi)
-apar metafore surprinzătoare, revelatorii (în poezia lui L. Blaga), (inainte-metafora
plasticizanta)
metafora revelatorie= încearcă să scoată la iveală ceva ascuns despre faptele pe care le
revelează, prin intermediul mijloacelor concrete, imaginare, metaforele revelatorii încearcă
revelarea unui mister „corola de minuni” floare- frumusete, tinerete, viata, prospetime
-se observă intelectualizarea emoției (în poezia lui I. Barbu)
-o caracteristică dominantă a limbajului este ambiguitatea;
-se observă folosirea sintaxei eliptice și contorsionată;
-depersonalizarea;
depersonalizarea= detașarea artistului față de sentiment, pentru că acesta reprezintă o
intoxicație a inimii, astfel, poezia modernistă este elaborată la rece, iar eul poetic tinde să fie o
prezență tot mai discretă
-dezumanizarea;
dezumanizarea= reprezintă faza accentuată a depersonalizării
-metamorfoza; ipostazele eului modern: intelectualul, creatorul/artistul, exploratorul lumii
metamorfoza= poetul modernist surprinde lucrurile, dar și limbajul într-o continuă
metamorfoză, altfel spus, poetul golește cuvintele de toate semnificațiile lor, atribuindu-le serii
noi și infinite de sensuri
-apare principiul fanteziei dictatoriale;
principiul fanteziei dictatoriale= poetul nu mai redă/ exprimă, ci creează universuri posibile,
care se supun doar propriei sale imaginații
-poeții moderniști sunt indiferenți la gustul publicului comun;
-noul limbaj se caracterizează prin: preferința pentru versul alb, tehnica ingambamentului;
tehnica ingambamentului= continuarea unei idei în versurile următoare, scrisă cu literă mică
de la început de rând.