SECŢIA TERMOMECANICĂ

INSTALAŢIA DE ETANsARE sI DE RĂCIRE

CU HIDROGEN A GENERATORULUI.

Caracteristicile instalatiei.

Sarcina normala Suprasarcina

Generator
permanenta
Presiunea hidrogenului (bar) 3 3,5
Puterea operativa (MVA) 338 405
Puterea activa (MW) 330 345
Tensiune - 24 KV
Frecventa - 50 Hz
- 3000 rot/min
Turatie
Volum liber interior al generatorului - 100 m3
- 2,5 bar
Presiunea apei de racire a barelor
statorului

Consumuri de gaz.

       Umplere cu CO2 (puritate 70 %) pentru evacuarea aerului

Presiune (bar) Volum CO2 în Nm3

0,1 la 0,35 125

       Umplere cu CO2 (puritate 95 %) pentru evacuarea hidrogenului

Presiune (bar) Volum CO2 în Nm3

0,1 la 0,35 200

       Umplere cu H2 (puritate 96 %) pentru evacuarea CO2

Presiunea (bar) Volum H2 în Nm3

0,35 250
 1 350
2 450
3 550
3,5 600
4 650

       Scapari zilnice de hidrogen

Presiune (bar) Consumul zilnic

( Nm3)

3 20

3,5 23

CAPITOLUL I.

INTRODUCERE.

1.1. Avantajele hidrogenului.

Avantajele hidrogenului ca agent de racire se datoreaza în principal propietatilor

fizice ale sale: densitatea sa este de 14 ori mai mica decât a aerului si conductibilitatea
termica de 7 ori mai mare decât cea a aerului. În plus coeficienti de schimb de caldura
sunt cu 50 % mai mari la hidrogen decât la aer.

Avantajele aduse de hidrogen sunt urmatoarele:

     Reducerea pierderilor constante la toate sarcinile, care depasesc

0,45 din

puterea masinii; de unde o crestere sensibila a randamentului mai ales la sarcini mici.

     Imposibilitatea formarii de ozon în vecinatatea înfasurarilor si în

consecinta,

nu are loc îmbatrinirea prematura a izolatorilor.

     Functionarea fara pericol de incendiu, scutita de instalatia de

stingere.

     Functionarea relativ silentioasa si la adapost de impuritati.

 1.2. Propietatile determinate ale hidrogenului.

Hidrogenul pur nu arde dar în amestec cu aerul într-o proportie de 5 la

75 % a volumului total de gaz si supus la o temperatura mai mare decât 760
0
C, amestecul se aprinde si explodeaza.

Amestecul cel mai periculos este cel compus din 35 % hirogen si 65

% aer.

Riscul de creare în generator a unui amestec detonat este eliminat prin

faptul ca hidrogenul este mentinut la un grad de puritate mai mare decât 98
% în functionare normala.

Pe de alta parte, înaintede umplerea generatorului cu hidrogen, aerul

este înlocuit de catre dioxidul de carbon (CO2) care este un gaz inert.

Mai mult, pentru a proteja personalul centralelei contra unei eventuale

deformatii, anvelopa generatorului este calculata sa reziste fara oboseala
exagerata la presiunea de explozie pe care hidrogenul ar fi suceptibil sa o
produca.

Echipamentul de hidrogen este dispus în asa fel încât hidrogenul

provenit din scapari sa fie esapat în atmosfera.

Totusi, se vor lua urmatoarele precautii:

     Împiedicarea acumularii de hidrogen în spatii închise.

   Evitarea apropierii flacarilor sau corpurilor incandescente de

închidere susceptibile de degajari de hidrogen.

CAPITOLUL II.

DESCRIERE.

2.1. Generatorul.

Generatorul este reprezentat în sectiune în figura 1.

2.1.A. Statorul.
Statorul are forma unei cuve ale carei capace prezinta în centru
un orificiu traversat de capetele arborelui rotorului. Cuva este constituita de
catre carcasa, cutia de bare, dom si lagare.

Carcasa din tabla sudata este inelara, este prevazuta pe flancuri cu

suporti de fixare (labe) si este întarita la interior cu discuri, care poarta pe
alezajul lor inele rezistente.

La extremitatile carcasei sunt sudate doua placi groase pe care sunt

montate lagarele.

Cutia de borne, din tabla sudata, prinsa cu butoane la partea inferioara

spre inelele colectoare, este destinata sa contina cele 6 borne.

Domul din tabla sudata este prins cu buloane la partea superioara si

este prevazut sa contina cei 4 racitori de hidrogen (fig. 2).

Lagarele cu compozitie moale sunt formate din doua parti (cuzineti).

Fiecare jumatate este constituita dintr-o parte centrala din otel turnat sudata
pe un semidisc din tabla groasa.

Un anumit numar de nervuri întaresc legatura dintre aceste piese si fac

ansamblul foarte rigid.

Circuitul magnetic este constituit din tole speciale (cu cristale

orientate) cu pierderi mici, izolate între ele deoarece sunt acoperite cu un
strat de email. În lungul generatorului circuitul magnetic e divizat în pachete
de tole de grosime 50 mm, separate de canale de ventilatie.

Ansamblul circuitului magnetic este strîns între doua tole de capat

prevazute cu degete de presare.

Circuitul magnetic este montat în interiorul carcasei prin intermediul

unor vergele elastice în scopul împiedicarii transmiterii la carcasa a
vibratiilor tolelor datorate fortelor magnetice.

Înfasurarea este cu doi conductori (bare) pe crestatura.

Fiecare conductor este constituit din fire continuie de cupru izolate si

permutate în scopul obtinerii unei bune reparatii de curent în înaltime.
 Un fir din doua este scobit pentru a permite o racire a înfasurarii
statorului prin circulatie de apa.

Conductorii sunt mentinuti în crestaturi deschise prin pene izolate, iar

partile frontale sunt fixate în sens radial si tangetial si mentinute prin benzi
de fretare din fibra de sticla cu inele magnetice fixate pe tolele de capat prin
intermediul unor suporti.

Aceste tole capat poarta numele de amortizoare de rezistivitate redusa,

destinate sa reduca pierderile datorate scaparilor magnetice la cele doua
extremitati ale masinii.

Extremitatile celor 3 faze ale înfasurarii sunt brosate pe 6 borne

situate la partea inferioara a generatorului, în partea dinspre turbina.

În crestaturi, între conductori, sunt dispuse termorezistente care permit

masurarea temperaturii înfasurarii.

De asemenea, în crestaturi sunt dispuse si termocuple care permit

verificarea periodica a eventualelor diferente de temperatura în fiecare bara.

2.1. B. Rotorul

Rotorul este monobloc, din otel special si este gaurit central pe toata lungimea sa
în vederea examenului endoscopic al suprafetei sale interioare.

În masa rotorului sunt practicate crestaturi radiale. În crestaturi este

dispus bobinaj inductor. Crestatura este prelungita radial cu un canal care
permite circulatia axiala a hidrogenului si repartitia acestuia între diferite
orificii practicate radial în conductoarele bobinelor.

Racirea capetelor bobinelor este realizata prin canale axiale practice

chiar în capetele bobinelor.

Intrarea gazului se face în vecinatatea planului de simetrie al capetelor

bobinelor, iar (iesirea este situata la primele orificii în vecinatatea celor doua
extremitati ale fusului.

Bobinele sunt compuse din spire din aliaj de cupru cu continut mic de
argint, izolate între ele cu benzi izolante pe baza de micofolit (de argint) si
cauciuc, si fata de masa rotorului prin intermediul unui izolator din straturi
de sticla împregnata cu rasini termorezistente.

În crestaturi este dispusa o înfasurare de amortizoare (colivie) din

cupru aliat cu continut redus de argint, deasupra înfasurarii inductoare.
Înfatisarea rotorica si înfasurarea amortizoare sunt mentinute în crestaturi
împotriva actiunii fortei centrifuge cu ajutorul unor pene din cupru-nichel de
mare rezistenta mecanica.

Capetele bobinelor suporta un efort centrifugal si o alungire datorate

încalzirii conductoarelor. Aceste capete de bobine sunt acoperite cu cape
elastice în consola din otel nemagnetic.

Dupa centrarea pe arbore, capa este blocata în sens axial de catre un

inel de zavorâre.

Extremitatile formate de bobine sunt legate prin conexiuni instalate în

canalul central al rotorului la 2 inele colectoare montate pe unul din capetele
arborelui.

La periferia acestor inele este practicata o canelura pentru marirea

suprafetei de racire si eliminarea prafului de pe suprafata de contact a
periilor.

Racirea inelelor colectoare se face cu un ventilator centrifugal calat pe

arbore între cele doua inele.

Rotorul este montat în lagare prin intermediul unor cuzineti cu rotula.

Cuzinetul din partea dinspre colector este izolat fata (de rotula) lagar pentru
suprimarea eventualilor curenti paraziti.

Ungerea este asigurata prin circulatie de ulei sub presiune, comuna la

toate lagarele grupului.

Cuzinetii sunt echipati cu un ansamblu alimentat cu ulei de înalta

presiune pentru a asigura la pornire ridicarea rotorului.

Rotorul generatorului este cuplat rigid cu rotorul turbinei.

2.1. C. Ventilatia (racirea cu hidrogen).

 Circulatia de hidrogen în generator se efectueaza în circuit închis. Ea
este asigurata de catre doua ventilatoare elicoidale calate pe capetele
arborelui.

Într-un dom sudat la partea superioara a carcasei sunt dispusi 4

racitori de hidrogen, câte doi în fiecare parte a domului, simetric în raport cu
axul generatorului. Ventilatoarele aspira hidrogenul proaspat care iese din
racitori si îl refuleaza prin intrare, prin circuitul magnetic, partile frontale ale
înfasurarii statorului si rotor.

Temperatura gezului la intrare si la iesire este masurata de un

termometru.

2.1.D. Etansarea.

Etansarea masinii este asigurata de carcasa si lagarele cu compozitie

moale ale caror suduri sunt încercate cu aer comprimat în cursul fabricatiei.

Etansarile între carcasa si lagare ca si cele între cei doi cuzineti sunt
de tip metal; suprafetele în contact sunt acoperite cu o compozitie si în plus
cu caneluri în care se injecteaza sub presiune aceeasi compozitie (fig. 3 bis).

Etansarile garniturilor între carcasa si borna pe de o parte si între dom

si racitori pe de alta parte este obtinuta cu un cauciuc special care le permite
acestora din urma sa se dilate liber (fig. 2).

Canalul central al arborelui, înspre turbina precum si orificii radiale

care asigura trecerea conexiunilor înfasurarii rotorice spre acest canal sunt
închise ermetic cu garnituri de cauciuc.

Etansarile la iesirile arborelui din generator sunt asigurate prin

circulatie de ulei sub presiune.

Dispozitivul de etansare fixat pe fiecare lagar între cuzineti si

defolectorul dinspre ventilator se compune dintr-un inel care are un locas în
care sunt instalate doua bucse care prezinta un usor joc între suprafetele
interioare si arbore.

Fiecare bucsa compusa din 4 segmenti si ansamblul celor 8 (opt)

segmenti este mentinut în locas de catre doua resoarte care îi permite sa se
deplaseze în directia radiala în cazul eventualelor vibratii ale arborelui la
trecerea prin turatia critica (fig. 3).

Uleiul adus sub presiune la locas traverseaza jocul dintre bucse si

arbore si iese în doua fluxuri, pe de o parte si de alta a inelului, separând
astfel incinta cu hidrogen de aerul ambiant.

2.1.E. Distribuitori de hidrogen.

Distributia hidrogenului în generator este asigurata prin doua rampe:

     Una la partea superioara a domului;

     Alta la partea superioara a carcasei;

     Cea treia rampa situata la partea inferioara este destinata

introducerii dioxidului de carbin (CO2) pentru scoaterea aerului sau
hidrogenului din masina.

2.1.F. Presiunea hidrogenului în generator.

Cresterea presiunii hidrogenului duce la cresterea densitatii sale si în

consecinta, la cresterea capacitatii sale de absorbtie a caldurii.

Evident ca pierderile prin ventilatie si frecari cresc, dar acest

inconvenient este neglijabil fata de ameliorarea adusa la racirea masinii.
Aceasta crestere a presiunii poate fi pentru cresterea puterii masinii când apa
de alimentare a racitorului ramâne constanta fie pentru a permite
functionarea la putere manuala nominala dar cu apa mai calda, temperaturile
stinse de partile active ale masinii ramînând inferioare limitelor prevazute.

Oricum se recomanda sa se mentina presiunea:

     La 3 bar pentru un regim de functionare la 330 MW cu factorul de putere (cos

j) egal cu 0,65 adica 388,235 MVA.

        Sau
la 3,5 bar pentru un regim de suprasarcina continua de 345 MW cu
factorul de putere 0,85 adica 405,882 MVA.

2.2. Circuitul de ulei de etansare.

 Scopul acestui ansamblu de aparate este sa se degajeze sub vid uleiul
care provine de la etansari si sa-l refuleze spre generator pentru a asigura
etanseitatea arborelui cu ulei tratat spre deosebire de sistemul de ungere
unde uleiul nu este tratat.

Schema de epurare este reprezentata în fig.4.

2.1.A. Circuitul de retur de la etansarile cu ulei.

Uleiul care iese de la etansari se desparte în doua fluxuri (vezi

2.1.D.etansare) si fiecare dintre aceste fluxuri absoarbe o anumita cantitate
din gazul cu care intra în contact.

Fluxul de ulei încarcat cu hidtogen este deversat prin conductele T7 în

colectorul CH unde bulele de gez sunt eliberate si se întorc la generator prin
aceleasi conducte.

Sectiunea conductelor este suficient de mare pentru a permite uleiului

si hidrogenului sa circule în sensuri inverse.

Acest colector (CH) este divizat în doua compartimente unite printr-

un sifon pentru evitarea unei circulatii de gaz datorate unei diferente de
presiune, între cele doua extremitatii ale masini. Din colectorul CH uleiul se
scurge prin T8 si R8 în compartimentul R a rezervorului de epurare. Aici
uleiul elibereaza înca o mica parte din gazul dizolvat pe care îl contine,
gazul trecând înapoi prin conducte T27 în colectorul CH si de acolo în
generator.

Fluxul de ulei încarcat cu aer se amesteca cu uleiul de ungere de la

lagare care se scurge prin conductele T3 în colectorul CA.

De aici, uleiul se întoarce în rezervorul principal de ungere printr-un

sifon si conducte T4.

În colectorul CA, o serie de sicane obliga uleiul sa-si extinda suprafata

libera si sa elibereze bulele de aer sau eventual bulele de hidrogen pe care
este succeptibil sa le contina, accidental.

Aceste bule se degaja si gazul este esapat în atmosfera prin conducta

T31.
 Totusi, daca hidrogenul scapa în compartimentul lagarelor ca urmare a
lipsei de presiune de ulei la etansari sau daca, dupa mai multi ani de
functionare a grupului, ia nastere o scapare prin garniturile de cauciuc (vezi
fig. 3) datorita îmbatrânirii acestora sifonul de pe conducta T4 împiedica
hidrogenul sa patrunda în rezervorul de ulei.

Hidrogenul este evacuat în atmosfera prin T31 cu ajutorul unui

extractor de gaz (ventilator, vezi fig. 39).

În caz de defectare a extractorului, o clapeta R 124, montata în bz-

pass, permite trecerea directa a gazului în atmosfera prin conducta T31.

2.2.B. Epuratorul de ulei.

Din compartimentul R (ulei din partea în contact cu hidrogenul) si din

contact colectorul CA (ulei din partea în contact cu aerul),uleiul este aspirat
prin robinetul R13 si conducta T10, în compartimentul V unde exista un vid
de cel putin 700 mm col. Mercur (92%).

Deoarece colectorul CA si compartimentul R sunt legate prin T5 si

R10, se stabileste un echilibru si cantitatea de ulei aspirata din colectorul CA
este în regim permanent, echivalenta cu cea care provine de la etansari.

Întreg uleiul care soseste în compartimentul V este filtrat în pralabil

în:

     Un filtru 41 (fig. 10) asezat pe conducta T5 (aspiratia uleiului din

colectorul CA).

     Un filtru cilindric 42 (sita fina) asezat pe conducta de iesire din

rezervorul R.

Uleiul intra în compartimentul V prin pulverizatoarele P1 care îl

proiecteaza aproape în întregime pe pereti si supus actiunii vidului, cedeaza
aproape în întregime gazul dizolvat.
 Pompa MP2 (fig. 7) aspira uleiul tratat din compartimentul sub vid si
refuleaza o mica parte în conducta T18 spre alimentarea etansarilor.

Cea mai mare parte a uleiului se întoarce în compartimentul V prin

supapa de descarcare 17 (fig. 15) si pulverizatoarele P2 si sufera o a doua
tratare. Apoi este preluat iar de pompa.

Rezulta deci ca uleiul este tratat de mai multe ori sub vid înainte de a
fi dirijat spre etansari.

Deschiderile (diuzele) pulverizatorului P2 sunt orientate înspre

suprafata uleiului pentru a combate tendinta de formare a spumei datorita
vidului.

Uleiul aspirat de pompa principala MP2 este filtrat într-un filtru conic
43 (sita fina) plasat pe conducta T11 la iesirea din compartimentul sub vid
(V).

Robinetul cu flotor 9 (fig. 11) din compartimentul R obtureaza iesirea

uleiului atunci când nivelul scade.

Daca în generator este o presiune egala cu presiunea atmosferica

compartimentul R este plin cu ulei si nivelul se stabileste în conducta T8 la
nivelul colectorului CA. Robinetul ca flotor este în pozitia "sus" si mentine
supapa deschisa. Daca presiunea hidrogenului scade - creste, între T8 si
colectorul CA se stabileste o diferenta de presiune egala cu suprapresiunea
hidrogenului. La o crestere puternica a presiunii hidrogenului, echilibrul nu
mai poate fi realizat si nivelul în compartimentul R este mentinut de catre
robinetul cu flotor 9 evitând esaparea astfel esaparea hidrogenului în
atmosfera prin R 10, T5, T31.

Daca robinetul cu flotor 9 ramâne blocat accidental în pozitia T24 si

prin R5 patrunde în rezervorul contactorului cu flotor C5 al detectorului de
lichid (fig. i3). Atunci când flotorul atinge nivelul "înalt", uleiul se scurge în
rezervorul adiacent de 6 litri.

Dupa umplerea acestuia, flotorul urca din nou si stinge nivelul

"maxim".

Ambele pozitii ale lui C5 declanseaza alarme.

 În compartimentul V nivelul uleiului este reglat de catre robinetul cu
flotor 14 (fig.12) care închide conducta T10 imediat cum nivelul depaseste o
valoare predeterminanta.

2.2.C. Circuitul de vid.

Vidul este creat si întretinut în compartimrntul V de catre grupul

electropompa MP1. Aceasta pompa aspira gazele degajate din ulei si le
refuleaza în atmosfera prin rezervorul cu sicane S. Aceasta din urma retine
picaturile de ulei în suspensie din amestecul gazos refulat. Uleiul acumulat
serveste la ungerea pompei de vid(fig.5 si 6).

Electrovana EV1 deschide automat conducta de ungere a pompei când

MP1 porneste si o închide când se opreste.

Un robinet reper V4 pe figura 5 permite evacuarea apei eventual

prezenta în incinta sub vid (exemplu: defectiune a unei etansari cu labirinti a
turbinei).

Contactorul cu flotor C3 (fig.14) întrerupe curentul de alimentare a

pompei de vid când nivelul de ulei în compartimentul V este foarte ridicat,
pentru a evita aspiratia uleiului sau a spumei din acest compartiment.

Robinetul cu flotor 14 bis asezat în rezervorul V si la extremitatea

conductei T14 de aspiratie a pompei de vid evita aspirarea uleiului din
rezervorul V în caz de functionare defectuoasa a robinetului cu flotor 14.

Oservatie: Valorile vidului indicate în prezenta instructiune se

înteleg pentru o presiune atmosferica de 760 mm Hg.

De exemplu: daca presiunea atmosferica nu este decât de 735 mm

Hg. Vidul care trebuie atins este de 735 x 0,9 = 676 mm Hg. (în loc de 700
Hg. În text).

2.2.D. Alimentarea etansarilor cu ulei.

a) Alimentarea normala (Pompa MP2)

 Pompa MP2 (fig.7) aspira uleiul epurat din compartimentul sub vid si
îl refuleaza spre etansari prin circuitul T18 si T6.

b) Alimentarea de siguranta (Pompa MP3).

În caz de scadere anormala a presiunii uleiului la refularea pompei

MP2 datorata unui defect al pompei, la o pana de curent sau orice alta cauza,
contactorul C1 încheie circuitul de alimentare a motorului grupului MP3
(fig.7bis).

Pompa porneste si aspira prin T15 uleiul partal degajat care provine
de la colectorul CA si din rezervorul R si îl refuleaza prin circuitele T16 si
T6.

De notat grupurile electropompe principale si de siguranta au surse diferite de

energie, atfel încât o pana de curent la primul grup împiedica functionarea celui de - al
doilea.

c) Alimentarea de siguranta de tranzitie.

1) Conditii de functionare.

În cazul caderii succesive a celor doua grupuri electropompele MP2 si

MP3 etansarea cu ulei este asigurata prin doua dispozitive de siguranta, de
tranzatie, unul la presiune normala, iar celalalt la presiune redusa.

Primul dispozitiv, care utilizeaza uleiul IP de la reglajul turbinei,

permite alimentarea normala a etansarilor în perioada de tranzitie, din
stadiul:

     generator la 3000 rot/min cuplat la retea, în stadiul:

     generator la 2800 rot/min cuplat la retea si la o presiune de hidrogen redusa.

Cel de al doilea dispozitiv, care utilizeaza ulei JP de la sistemul de ungere a

lagarelor TG, permite alimentarea etansarilor din stadiul :

     2800 rot/min la stadiul : rotire cu virorul si presiune de hidrogen redusa.

NOTĂ:

Primul dispozitiv de siguranta de tranzitie functioneaza automat

imediat cum presiunea dupa pompele MP2 si MP3 scade de la 8 la 7 bar si
ramâne în functiune tot timpul necesar pentru trecerea la a doua siguranta de
tranzitie.

Al doilea dispozitiv de siguranta de tranzitie functioneaza de

asemenea automat imediat cum presiunea uleiului în conducta T19 este mai
mica decât cea a pompelor de ungere. Se deschid clapetele 39 si 40 si uleiul
se scurge prin T19, T13, conductele T18 si T6.

2) Consemne ce trebuie respectate.

Îndata ce operatorul este alertat de catre semnalizarea intrarii

automate în functiune a primului dispozitiv de siguranta de tranzitie, el
trebuie sa execute

urmatoarele manevre într-un interval de timp normal.

1.     - Se reduce progresiv sarcina generatorului si se decupleaza de la

retea.

2.     - Se opresc pompele de racire cu apa a înfasurarii statorice.

3.     - Se reduce presiunea de hidrogen la valoarea "p" inferioara cu

0,35 bar presiunii uleiului de ungere a lagarelor prelevata la nivelul
axului generatorului.

4.     - Se închide încet robinetul R28 bis, si al doilea dispozitiv de

siguranta de tranzitie va intra în functiune.

5.     - Generatorul poate fi rotit cu virorul sau poate fi oprit (pompele de

ungere a lagarelor fiind tot timpul în functiune).

3) Descrierea dispozitivelor de siguranta de tranzitie.

     Primul dispozitiv se compune din (vezi fig.41)

  Un reductor de presiune 48

  O supapa de descarcare 46

  Un manometru M6

  Un indicator de debit 47
   O clapeta de retinere 45

       Reductorul de presiune 48 (fig.42) plasat pe circuitul T 35A si

legat la

pompa IP ramâne închis atât timp cât pompele MP2 si MP3 mentin o
presiune de aproximativ 8 bar în circuitul T35.

Reductorul de presiune 48 este reglat pentru obtinerea unui debit

minim de ulei în conducta T35 în timpul functionarii normale a pompelor.

Conducta de descarcare T37 este prevazut sa evacueze micile scapari care pot
produce în functionarea atunci când presiunea sub membrana depaseste accidental
presiunea de reglaj.

     Supapa de descarcare 46 (fig.15) protejeaza epuratorul împotriva oricarei

suprapresiuni datorate unui defect al reductorului de presiune 48.

     Manometrul M6 indica presiunea uleiului în conducta T35.

     Indicatorul de debit 47 (fig.43) provoaca o semnalizare (alarma) atunci când

intra în functiune primul dispozitiv de siguranta de transmisie.

     Clapeta de retinere montata în amonte de reductorul de presiune 48 evita

deversarea uleiului din pompele MP2 si MP3 în cazul absentei debitului în conducta
T35A.

Nota complementara:

       În cursul alimentarii normale prin MP2 si MP3 în caz de eventuale

avarii pe

circuitul T18 (racitor 24, regulator de presiune 25, filtru 26) aceasta poate fi izolat prin
închiderea robinetelor R20, R23, R23 bis si R27.

Ulei pentru alimentarea etansarilor va trece prin T19, R28, T20, R29 si T6. R29
este robinet cu diafragma pentru obtinerea presiunii normale de alimentare a etansarilor
cu ulei.

       În cursul alimentarii cu ulei de ungere si de asemenea, în

eventualele avarii
pe circuitul T18 aceasta poate fi izolata ca mai înainte. Uleiul va trece prin by-pass-ul
T20 si R29. Aceasta ultima alimentare trebuie sa fie de foarte scurta durata.

Se recomanda sa se puna grupul TG în rotire cu virorul sau sa se

opreasca pentru utilizarea acestor doua ultime alimentarii.

2.2. E. Descrierea pompelor.

a) Pompa de vid MP1

Caracteristici:

Pompa de vid este capabila sa aspire un volum de 79,5 Nm3/h o turatie

normala de 360 rot/min, absobând o putere de 2,2 KW.

Ea este cuplata prin intermediul unui reductor cu un motor asincron

care se roteste cu 1430 rot/min.

Vidul maxim creat la intrarea în pompa (valori absolute):

       0,01 mm Hg ( fara admisia prin robinetul V4).

       0,5 mm Hg ( cu admisia aeruluiu prin robinetul V4).

Capacitatea de eliminare a aburului din apa la temperatura ambianta

0
de 30 C este de 1,9 kg/h.

Descrierea:

Pompa de vid este compusa dintr-un corp A cu carcasa dubla, o

camera de aspiratie B si un racord de refulare a gazului C.

O camera D montata cu ajutorul unei pene pe arborele de antrenare F

poarta un piston cilindric G prelungit în directie radiala cu un piston gol H
care culiseaza într-un ax de ghidare I paralel cu arborele.

Pistonul culisat H prevazut cu orificii diagonale J, care sunt

descoperite si obturate alternativ de catre axul de ghidare I. Orificiile asigura
comunicarea sau izolarea între camera de aspiratie si pompa în fundatie de
pozitia camerei: jos sau sus.
 Supapa de esapare K permite evacuarea în atmosfera a gazelor
aspirate.

Etansarea la iesirea arborelui este realizata de catre o garnitura

metalica L în jurul careia uleiul de ungere asigura o circulatie constanta în
timpul functionarii pompei.

Rezervorul separator de ulei S este .... sub pompa înspre supapa de

esapare pentru a permite circulatia uleiului sub actiunea greutatii.

Plecarea spre canalizarea de ulei se afla sub nivelul fundului

rezervorului S pentru a evita golirea în pompa a impuritatilor acumulate în
partea de jos a separatorului. Canalizarea alimenteaza conductele de ungere
a lagarilor cu garnituri mecanice si a pistonului culisant. Debitul de ulei în
aceste conducte este controlat de robinete.

Electrovana EV1 întrerupe alimentarea cu ulei a lagarelor la oprirea

pompei de vid.

La sfârsitul fiecarui ciclu, picaturile de ulei sunt refulate în separator

prin fata de esapare în acelasi timp cu gazul.

Sticla de nivel N instalata pe separator permite controlul

aprovizionarii cu ulei a rezervorului S.

Carcasa dubla a pompei permite o circulatie de apa de racire .debitul

necesar este de câtiva litri pe minut.

Observatie: În timpul functionarii, diametrul exterior al pistonului

G este tangent la peretele corpului A. Etansarea între partea de compresie si
partea aspiratiei aerului se realizeaza prin filtru de ulei, care elimina frecarea
metal pe metal si uzura.

b) Pompa de ulei principala MP2.

Pompa principala este capabila sa debiteze 280 l/min la 940 rot/min la

o presiune, de refulare de 8 bar si absorbând o putere de aproximativ 11
KW.
 Amorsarea este automata, grupul electropompa MP2 fiind aszat sub
epuratirul de ulei si rezervorul principal de ulei.

MP2 este o pompa cu angrenare, de joasa presiune, si este conceputa sa

vehiculeze ulei filtrat. Pompa se compune din :

     corpul A;

     rotile dinainte transformatoare B;

     capacul din partea dinspre rotor si capacul de închidere din partea
opusa D.

Corpul cuprinde conductele de aspirare si de refulare. Rotile dinainte

sunt ghidate de catre cuzineti.

Carcasa este executata din forma cenusie, rotile dinainte si arborii din
otel tratat.

Fusurile sunt calite si rectificate.

Angrenajul cu roti dintate cu dantura elicoidala corijata asigura o

functionare cu un nivel de zgomot redus.

Montajul mobil al cuzinetilor asigura insensibilitatea pompei la

variatiile de temperatura a fluidului vehiculat.

Etanseitatea pompei la arbore este asigurata cu o presetupa E.

presetupa este lubrefianta cu ulei sub presiune din refularea pompei prin
intermediul unei bucse de reparatie a uleiului. Strângerea presetupei este
asigurata cu o piulita crenelata. O contra piulita asigura blocarea sistemului
dupa reglare.

c) Pompa de siguranta MP3.

Aceasta pompa debiteaza 100 litri/min la 950 rot/min, la o presiune de

refulare de aproximativ 8 bar. Pompa absoarbe o putere de 5 KW. Conceptia
sa este la fel cu MP2.
 2.2.F. Circuitul de ulei spre etansari.

La refularea pompelor uleiul traverseaza circuitul T18 dupa care alimenteaza

etansarile prin T6.

Acest circuit cuprinde:

     un racitor 24

     un filtru 26

     un regulator de presiune 25

     un termostat q 1.

                Racitorul 24 (fig.8) este destinat sa scada temperatura în scopul

reducerii debitului care trece prin etansari si în consecinta, volumul de
hidrogen absorbit de ulei.

                Filtrul 26 (fig.10) protejeaza etansarile împotriva eventualelor

particule solide.

                Regulatorul de presiune 25 (fig.9) este destinat sa mentina o

suprapresinue constanta a uleiului în raport cu hidrogenul din masina.

                Termostatul q 1 este destinat sa semnalizeze depasirea temperaturii

admise a uleiului.

Dimpotriva, debitul de ulei pe partea aerului creste cu presiunea

hidrogenului, din moment ce suprapresiunea uleiului în raport cu aerul
ambiant creste.

2.2.G. Aparate de control, de semnalizare si alarma pentru

circuitele de ulei.

a)    Pe generator.

     Termometrul q 2
      Doua termostate q 3 si q 4

       Termometrul q 2 este de tip cu tensiune de abur gradat de la O 0C la 70

0
C si legat

la o priza fixata într-unul din compartimentele externe ale generatorului. Acest aparat
indica temperatura hidrogenului care iese din racitor.

       Cele doua termostate q 3 si q 4 plasate la fiecare extremitate a

generatorului controleaza temperatura hirogenului care iese din racitori si
actioneaza o alarma îndata ce s-a atins temperatura maxima admisibila.

b)    Pe epurator.

Aparate care controleaza functionarea epuratorului sunt pe:

Tabloul epuratorului:

       Un manometru M3 - indica presiunea pompelor

       Un indicator de vid M4 - indica vidul în rezervorul V

       Un manometru M5

       Un manostat C1

       Un manostat C2

       Un manostat C4

       Manometru M5 cu 2 ace indica presiunea uleiului la etansari presiunea

hidrogenului si diferenta lor.

       Manostatul C1 provoaca:

1)    - prin închiderea contactului C1a pornirea pompei de siguranta

MP3 pentru presiune insuficienta a pompei MP.

2)     - prin închiderea contactului C1b (în serie cu alte contacte)

pornirea pompei de vid pentru presiune normala a pomei MP2
       Contactorul diferential C2 actioneaza o alarma când suprapresiunea
uleiului în raport cu hidrogenul este prea scazuta.

       Contactorul manometric C4 declanseaza alarma cînd vidul în

compartimentul V al epuratorului este prea scazut.

Pe batiul epuratorului:

     un termostat q 1.

     un termostat q 5.

     un control de nivel C3

     o electrovana EV1.

Termostatul q 1 a carui sonda se afla în conducta T6 actioneaza o

semnalizare când temperatura uleiului la intrare în etansari devine prea mare.

Termostatul q5 autorizeaza punerea în functionare a pompei de vid pentru o

temperatura a uleiului (în rezervorul V) necesara functionarii silentioase a acestei pompe.

Controlul de nivel C3 provoaca:

1)    - o alarma atunci când uleiului în compartimentul sub vid V a crescut anormal
(contact C3a).

2)    - oprirea pompei de vid atunci când nivelul continua sa creasca (contact C3b).

Electrovana EV1 deschide circuitul de ungere a pompei de vid la

punerea în functiune a acestuia. Electrovana este pusa sub tensiune prin
închiderea contactelor manostatului C1 (contact C1b), termostatului q5 si
contactului de nivel C3 (contactul C3b). contactul de sfârsit de cursa al
electrovanei provoaca prin închiderea sa punerea în functiune a pompei de
vid.

c)     Pe rezervorul de ulei de ungere.

     Contactul indicatorului de debit 47 (fig.43) provoaca o semnalizare

la punerea

în functiune a circuitului de a doua siguranta.

 d)    Pe detectorul de lichid - preaplin colector CH 8fig.13).

     Contactul de nivel C5 cu doua pozitii provoaca doua alarme:

     Prin contactul C5a atunci când colectorul CH deverseaza uleiul în

conducta T24 (pozitia "nivel ridicat");

     Prin contactul C5b (pozitia "nivel maxim") atunci când rezervorul
adiacent de 6 litri s-a umplut la rândul lui si deverseaza.

2.3. Circuitele de H2, CO2 (schema fig.16).

A.   Sursa de hidrogen si prima detindere H2 (grupajul II).b

Ansamblul instalatiei de alimentare cu hidrogen cuprinde:

     O sursa de hidrogen de înalta presiune;

     Dulapul de prima destindere a hidrogenului.

Acest post este plasat în afara încaperii instalatiei de epurare a uleiului de

etansare.

B. Sursa de CO2 si destinderea CO2 (grupajul II).

Instalatia de CO2 cuprinde:

     O sursa de CO2 lichid;

     Un grup anticongelator;

     Un dulap de destindere CO2.

Amplasamentul acestui ansamblu este în acelasi loc cu prima

destindere a hidrogenului.

C. A doua destindere a hidrogenului si distributia gazului (gradul IIg).

Aceste aparate sunt asezate într-un dulap. Postul este plasat în aceeasi
încapere în care se afla si postul de epurare a uleiului.
D. Dulapul de control H2 (grupajul Iif).

Acest dulap este plasat în încaperea epurarii uleiului.

E. Uscator de hidrogen (grupajul Iid).

Acest aparat este în încaperea epurarii uleiului.

F. Aparate de control, semnalizare si alarma pentru circuitele de gaz H2

- CO2.
DESCRIERE

2.3.A. Sursa de hidrogen si prima destindere H2.

Sursa H2 de înalta presiune.

 

Este constituita din cadre de 28 butelii dispuse vertical în 4 rânduri de

7 butelii grupate sodidar.

Caracteristicile buteliilor:

     Diametrul ...................... 242 mm.

     Înaltimea aproximativa (fara robinet) ...........1350 mm.

     Capacitatea (apa) ................... 50 litri.

     Volumul de gaz la presiune atmosferica........... 7,5 Nm3.

     Presiunea gazului în butelie plina la 15 0C.......... 150 bar.

     Greutatea unui cadru plin ................2100 kg.

Aceste butelii sunt racordate la un colector dispus pe cadru în circuit

închis. Acest tub colector asigura legatura cu vana de iesire a cadrului. Cele
doua surse A si A" dotate cu vana de izolare R 101 sunt racordate la tabloul
de prima destindere prin racorduri flexibile T70.

Un inel de prindere permite manipularea cadrului cu pod rulant sau

orice alta instalatie de ridicat cu o forta de cel putin 2,5 T.
 Dulapul de prim[ destindere H2 (fig.17).

Acest dulap cuprinde:

     Doua manometre (IP) M17 si M18

     Doua reductoare de presiune 102 si 102 bis

     Un manomtru (MP) M16

     O supapa de siguranta 103.

     Un manostat C12

     Un bloc de robineti de distributie

     Un bloc de robineti de izolare

Descriere.

       Manometrele IP (M17 si M18) gradate de la 0 bar indica presiunea

surselor.

       Reductoarele de presiune 102 sunt reglati o data pentru totdeauna la o

presiune de destindere de 7 bar ceea ce permite fiecarui reductor sa asigure
un debit de minim 60 m3/h.

       Manometrul MP (M16) gradat de la 0 la 16 kgf/cm 2 indica presiunea

dupa destindere.

       Supapa de siguranta 103 protejeaza manometrul M16 în caz de

deteriorare a reductorului de presiune în functiune manostatul C12
semnalizeaza prin aprinderea unui bec rosu ca trebuie sa se treca de pe o
rampa pe cealalalta atunci când hidrogenul din cadrul de butelii în functiune
s-a epuizat. Acest manostat este prevazut cu un robinet de izolare R102.

       Blocul de robineti de distributie: R106 - R107 - R108 - R109 - R110.

       Robinetii de izolare: R105 izoleaza grupurile de prima si de a doua

destindere, iar R104 izoleaza alimentarea eventuala a unui alt grup TG. Cei
doi robineti R101 izoleaza cele doua surse de hidrogen.
 2.3.B. Sursa CO2 si destinderea CO2.

Pentru evitarea crearii unui amstec hidrogen - aer, umplerea

generatorului cu hidrogen se efectueaza dupa înlocuirea aerului cu CO2.

În mod similar, în caz de golire a generatorului, hidrogenul este mai

întâi evacuat prin înlocuirea cu CO2, care se înlocuieste apoi cu aer.

Statia cu alimentare cu CO2 cuprinde (reper IIb - schema din fig.16):

       Sursa de CO2 lichid (fig.16).

 

Aceasta sursa este constituita din cadre de 12 butelii dispuse vertical

în trei rânduri de câte 4 butelii, grupate solidar. Buteliile sunt prevazute cu
tuburi plonjoare pentru extragerea CO2 în stare lichida.

Caracteristicile
 

     Diametru ........................ 229 mm.

     Înaltimea aproximativa fara robinet ............1270 mm.

     Capacitatea medie ...................40,2 litri.

     Cantitatea de CO2(lichid) ...............cca 30 kg.

     Volum (la 1 bar la 00C) .................. 15 m3.

     Presiunea de utilizare .................. 60 bar.

     Greutatea unui cadru plin (12 butelii) ............1260 kg.

       Grup anticongelator (IIb - fig.21).

Aceasta aparatura este destinata sa transforme CO2 lichid în CO2

gazos si sa aduca acest gaz la o temperatura care sa permita evitarea formarii
de bruma în cursul destinderii.

Grupul anticongelator se compune din:

     O vana R121

     Un uscator 113

     Un preîncalzitor 114

     O supapa de siguranta 116

     O butelie tampon 115

     Un termostat - S.

       Vana de sectionare R121 este fixata pe grupul anticongelator.

       Uscatorul 113 este captusit la interior cu alimina activata în scopul

retinerii apei care se gaseste în CO2 lichid.

       Preîncalzitorul 114 este cu lichid încalzitor (Gilotherm) care poate fi

adus usor la o temperatura de 120 0C. CO2 traverseaza acest lichid printr-o
serpentina din cupru rosu, iar încalzirea este reglata prin termostatul q 8 si
asigurata de 3 termoplonjoane.

       Supapa de siguranta 116 protejeaza ansamblu anticongelatorului

împotriva orcarei suprapresiuni care depaseste 85 bar.

       Butelia tampon 115 permite o distributie regulata a gazului.

       Termostatul q 8 comanda, prin intermediul unui releu, punerea în

functiune si oprirea preîncalzitorului de CO2.

       Dulap de destindere CO2 (fig.22).

Acest dulap este destinat sa coboare presiunea dioxidului de carbon de

la 60 bar la presiunea de distributie vizata. Cuprinde urmatoarele:

     Doua manometre IP M20 si M21.

     Doua reductoare de presiune 118 si 119.

     Doua manometre JP M22 si M23.

      O supapa de siguranta 120.

     Un bloc de robinetii.

       Cele doua manometre IP M20 si M23 sunt gradate de la 0 la 60 bar.

       Supapa de siguranta 120 este reglata la 2,5 bar.

       O serie de vane permit functionarea cu unul sau celalalt reductor de

presiune.

2.3.C. A doua destindere H2 si distributia gazului (fig.18).

Acest dulap cuprinde:

1. - În partea din fata:

-         un tablou sinoptic;

-         doua reductoare de presiune manuale 104 si 105;

-         un manostat C16;

-         un manometru M 19;

-         un reductor de presiune 107;

-         un robinet cu 3 cai R88;

-         12 robinete R83, R83 bis, R84, R84 bis, R87, R89, R90, R92,
R93, R94, R111, R113.

       Tabloul sinoptic prevazut cu trasee colorate indica robinetele care

trebuiesc

deschise sau închise pentru operatiile de : umplere, functionare si golire a

gazului (H2, CO2) din generator.

       Cele doua reductoare de presiune manuale 104 si 105 (fig.20bis) permit
alimentarea cu hidrogen a generatorului la o presiune fixa.
       Manostatul C16 comanda închiderea electrovanelor 108 si 109 în caz de
suprapresiune.

       Manometrele C16 comanda închiderea electrovanelor 108 si 109 în caz

de suprapresiune.

       Manometrul M19, gradat de la 0 la 6 bar, indica presiunea în generator

în cursul exploatarii.

       Reductorul de presiune 107 limiteaza presiunea la 3 bar pentru

etalonarea analizoarelor.

       Robinetul cu 3 cai R88 evita trecerea directa a gazului în timpul unei
deschideri accidentale a aerului în timpul umplerii sau golirii gazului.

       Robinetele R83, R83 bis, R84, R84 bis, R87, R89, R90, R92, R93, R94,
R111 permit umplerea, functionarea si golirea gazului (H2,CO2)
generatorului (vezi cap.IV).

       Robinetul R94 permite izolarea dispozitivului de a doua destindere a

circuitului de alimentare cu hidrogen a generatorului (vezi cap.IV).

       Robinetul R113 permite izolarea tabloului de distributie a gazului

(alimentare cu CO2).

       Robinetul R111 montat în paralel cu cele doua reductoare de presiune

104 si 105 permite accelerarea umplerii cu H2 a generatorului.

2. - În interiorul dulapului :

-         un manostat C16;

-         o supapa de siguranta 106;

-          doua electrovane 108 si 109;

       Manostatul C16 comanda închiderea electrovanelor 108 si 109 în caz de

suprapresiune la alimentarea cu hidrogen.

       Supapa de siguranta 106 protejeaza aparatele de control M19 si C16 în
caz de

defectare a electrovanelor.

       Cele doua electrovane 108 si 109 ptotejeaza instalatia pentru a doua
destindere

împotriva oricarei suprapresiuni în timpul functionarii generatorului la presiune de

hidrogen maxima.

2.3.D. Dulapul de control H2 (reper IIf).

Acest dulap este destinat sa controleze puritatea si presiunea

hidrogenului din generator.

Cuprinde :

-         doua manometre (gaz) M10 si M11;

-         doua manometre (ulei) M12 si M13;

-          doua manostate (gaz) C10 si C11;

-          un reductor de presiune H2 - 97;

-          doua analizatoare de puritate a hidrogenului An1 si An2.

       Cele doua manometre M10 si M11, dintre care primul este gradat de la
0 la 0,5

bar si celalalt de la 0 la 6 bar, sunt legate la unul din compartimentele externe ale
generatorului în care ventilatorul aspira gazul care iese din racitor. Presiunea foloseste
unul sau altul dintre manometre daca presiunea gazului în generator este mai mica sau
mai mare decât 0,5 bar. Manometrul de joasa presiune este prevazut cu un dispozitiv
(fig.38) limitator de presiune astfel încât aparatul sa nu se deterioreze atunci când
presiunea în generator este mai mare decât 0,3 bar (97,reper Iif).

       Cele doua manometre M12 si M13 gradate de la 0 la 6 bar, sunt legate
la fiecare

dintre etansarile cu ulei ale generatorului ele indica presiunea uleiului de etansare.
       Cele doua manostate C10 si C11 sunt destinate sa semnalizeze
presiunile foarte scazute si foarte ridicate ale hidrogenului în generator.

       Cele doua analizatoare de gaz :

Functionare(fig.25).

Aparatele se bazeaza pe masura conductibilitatii termice a gazului. O

cantitatea mica de gaz circula într-un "bloc de masurare" (catarometru)
(fig.18 reper 95) ce contine 4 filamente de platina.

Doua dintre acestea sunt asezate în câte o fiola de sticla închisa

ermetic si care contine un gaz etalon (martor).

Celelalte doua filamente sunt asezate tot în fiole de sticla dar acestea
sunt deschise si accesibile prin difuzie gazului de analizat.

Cele 4 filamente de platina, absolut identice, sunt montate în punte

Wheatstone. Atunci când prin punte circula un curent elastic, filamentele se
încalzesc si transmit caldura peretilor fiolelor în care se afla.

Temperatura si în consecinta rezistenta chimica a filamentelor este

functia de conductibilitatea termica a gazului în care sunt cufundate. În timp
ce filamentele plasate în fiolele cu gaz etalon ramân întotdeauna la aceeasi
temperatura, celelalte doua filamente, care constituie bratele opuse ale puntii
Wheastone au o temperatura variabila în functie de compozitia gazului în
care sunt expuse.

Aceasta diferenta de temperatura între cele doua perechi de filamente

provoaca un dezechilibru al puntii si prin urmare, deviatia acului
galvanometrului a carui amplitudine indica proportia gazului urmarit în
amestecul gazos. Galvanometrul este gradat în procente de puritate a
gazului.

Curentul electric necesar alimentarii puntii Wheastone este furnizat

prin intermediul unui transformator si al unui redresor iar intensitatea
curentului este mentinuta constanta.

Componenta echipamentelor:

  Componentelor analizatorului 98 (An 1) de umplere si golire a

gazului H2-CO2.
   Un bloc de alimentare sector (fig.30)

  Un bloc de masurare (fig.32)

  Un indicator de debit (fig.31)

  O cutie de control (fig.33)

  Un indicator avertizor (fig.29) gradat 80-100% H2 în aer.

DESCRIEREA.

Blocul de alimentare (fig.30). Curentul alternativ al retelei este

transformator în curent continu de joasa tensiune si de intensitate constanta
pentru alimentarea filamentelor puntii Wheastone. Blocul de alimentare
cuprinde un transformator stabilizator de tensiune, un redresor si rezistente.

Blocul de masurare si indicatorul de debit (fig.32 si 31). Gazul

care vine de la masina trece mai întâi prin filtrul uscator în care sunt retinute
impuritatile si umiditatea, apoi traverseaza fiolele care contin filamentele,
trece prin indicatorul de debit (fig.31) si se întoarce în generator. Indicatorul
de debit este destinat sa asigure un debit constant în fiole (aproximativ 20 0
cm3/min) cu ajutorul unui robinet de reglaj.

Indicatoare de puritate.

Indicatoare simple (fig.28).

Acest aparat determina în timpul golirii si umplerii generatorului

continutul de hidrogen si de aer în amestecul gazos respectiv (H2 - CO2
si aer - CO2). El contine un galvanometru al carui ac indicator se
deplaseaza pe doua scale gradate 0 - 100 %, corespunzatoare amestecurilor
respective. Indicatorul este prevazut cu un comutator cu 4 pozitii marcate :
oprit, control % aer si % H2.

Pozitia "control" permite verificarea intensitatii curentului care

alimenteaza detectorul. Pozitia " % aer" si " % H2" corespunde
amestecurilor aer CO2 si H2 - CO2 din generator.

Indicatorul avertizor (fig.29).

 Este destinat masurarii puritatii hidrogenului în generator si este
utilizat permanent. Aparatul cuprinde în partea superioara un galvanometru
cu cadru mobil, de tip "profil" al carui ac indicator se deplaseaza pe o scala
gradata 80 - 100% H2 în aer si un indicator rosu "avertizor".

În partea inferioara a aparatului se gaseste un mecanism comandat de

catre un motor sincron care basculeaza un întrerupator cu tub de mercur în
cazul în care continutul de hidrogen, devine inferior celui indicat de catre
indicatorul rosu. Închiderea întreruptorului actioneaza semnalizarea
circuitului de alarma.

Cutia de contol (fig.33).

Pentru reglajul intensitatii sunt utilizate un miliampermetru 0 - 350

mA si un resort asezat în cutia de control.

Nota 1: Indicatorul simplu nu are cutie de control, reglajul curentului

se face utilizând galvanometrul ca miliampermetru.

Nota 2: Un indicator simplu repetitor (fig.34) retransmite puritatea

hidrogenului pe pupitrul din camera de comanda. Acest indicator este legat
la bornele blocului de masurare (vezi schema fig.27).

2.3.E. Uscatorul de hidrogen (II d. fig.23).

În scopul ventilarii masinii cu hidrogen uscat, instalatia este dotata cu

un uscator bransat la doua compartimente ale carcasei situate de o parte si de
alta a unui ventilator (fig.23). Acesta din urma creaza o diferenta de
presiune între intrarea si iesirea din uscator si realizeaza un debit de
hidrogen de 104 la 6 m3/h.

În conditiile normale de functionare, uscarea gazului este inutil

deoarece hidrogenul furnizat de butelii este uscat si uleiul de etansare tratat
prin vid nu mai contine aer sau vapori de apa, dar exista totusi cazuri în care
gazul nu este uscat.

Acestea sunt:

     În perioada de dupa punerea în functiune a generatorului când

gazul
absoarbe umiditatea înfasurarilor.

   În perioada cu umiditate atmosferica mare sau ca urmare a unor

scapari la

labirintii turbinei (umiditatea patrunde în rezervorul de ungere si de acolo în

compartimentul sub vid al rezervorului de epurare).

   Pompa de vid este atunci supraîncarcata si tratarea uleiului este

imperfecta.

Umiditatea continuta în uleiul de etansare trece în gazul din generator.

   Când alimentarea etansarilor este asigurata de catre rezervorul de

ungere

(sistemul de a doua siguranta) care contine ulei umed.

   Datorita usoarelor scapari de apa ale racitoarelor de hidrogen. În

aceste

conditii este necesara uscarea gazului în scopul protejarii înfasurarilor. Uscatorul contine
12 kg de alumina activata capabila sa absoarba 1200 g de umiditate. Alumina uscata are
culoarea albastra, dar devine de un roz pal când este umeda. Volumul total de gaz
continut în masina va traversa uscatorul de 1 - 2 ori pe zi.

Uscatorul este prevazut cu o rezistenta de încalzire destinata

regenerarii aluminei. Termostatul 7 limiteaza încalzire la o temperatura de
1200C. Aceasta regenerare se efectueaza prin aspirarea vaporilor de apa din
uscator cu ajutorul pompei de vid. Pentru aceasta se închid cele doua
robinete R81 si R81 bis si se deschide R85. Vaporii de apa vor fi aspirati de
NP1 prin R85., T64 si T14.

2.3.F. Aparate de control, semnalizare si alarma pentru circuitele

de hidrogen.

Amplasare.

a)    - pe dulapul de prima destindere H2 (reper II a).

- manostatul C12 - semnalizeaza epuizarea sursei în functionare.

b)    - pe instalatia de a doua destindere H2 (reper II g).

- manostatul C16 - comanda închiderea celor doua electrovane etanse 108 si
109 si izoleaza tabloul de a doua destindere în caz de suprapunere.

c)     - pe dulapul de control H2 (reper II f).

- manostatul C10 - actioneaza alarma când presiunea hidrogenului în

generator devine prea mica.

- manostatul C11 - actioneaza alarma când presiunea hidrogenului în

generator devine prea ridicata.

- contacul încorporat în indicatorul de puritate - semnalizeaza ca procentajul

de aer în hidrogen a crescut prea mult.

d)    - pe detectorul de lichid prea-plin colector CH (reper II c).

-  controlul de nivel C17 (identic cu C5) provoaca o alarma (contact C17 a)

atunci când lichidul acumulat în partea inferioara a carcasei debordeaza în

conducta T68 (pozitia "nivel ridicat" si o a doua alarma (contact C17 b)
atunci când rezervorul adiacent de 6 litri debordeaza la rândul lui (pozitia
"nivel maxim").

În scopul determinari originii scapaturilor, în punctele cele mai joase ale

racitorilor de hidrogen sunt legate conducte prevazute cu robinete (fig. 2 bis).
Deschiderea succesiva a acestor robinete permite selectionarea racitorului sau racitoarelor
defecte

2.4. Aparate de transmisie a unor presiuni.

Amplasare: pe perete în localul auxiliar generatorului:

- traductor de presiune ulei etansare în partea dinspre turbina (gama de masurare 0-6 bar).

- traductor de presiune diferentiala ulei - H2 (gama de masurare 0-1 bar).

Nota: Receptoarele sunt plasate în camera de comanda.

2.5. Puritatea hidrogenului în generator.

Desi hidrogenul fuzionat de butelii are o puritate de 99,6% el atinge

rareori aceasta valoare în generator datorita faptului ca în masina patrunde
aer dizolvat în ulei de etansare. Astfel ca gradul de puritate a gazului în
generator depinde de eficienta degajarii în instalatia de epurare a uleiului.

La presiunii mai mari decât 2 bar, compensarea scaparilor de hidrogen

asigura o împrospatare partiala cu gaz de puritate înalta din butelii. Din
aceasta cauza mentinerea unui vid ridicat nu mai este foarte importanta.

Diagrama nr. 5 (fig.49) reprezinta scaderea puritatii în functie de

valoarea vidului mentinut în instalatia de epurare pentru diferite valori ale
presiunii absolute în generator.

În cazul functionarii cu ulei netratat (sistemele de siguranta) puritatea

hidrogenului scade progresiv.

Pentru determinarea cantitatilor de hidrogen necesare pentru marirea

puritatii gazului în generator se vor consulta diagramele nr.4 si 6 (fig. 48 si
50).

Pentru determinarea, pornind de la încercari cu aer comprimat, a

cantitatilor de hidrogen proaspat necesare pentru compensarea scaparilor
generatorului se vor folosi formule din capitolul 8 precum si diagramele nr.
1, 2 , 3 (fig.45, 46 si 47).

Observatie: Generatorul având înfasurari racite cu apa, nu este

recomandata scaderea presiunii gazului, sub presiunea apei.

În cazul în care nu este circulatie de apa (generator neexcitat) operatia se poate

efectua la o presiune oarecare.

CAPITOLUL III.

Încercarea de etanseitate.

Înainte de a reliza încercarea de etanseitate a instalatiei trebuie executate:

1)    - încercarile la aer comprimat a tuturor circuitelor de ulei, H2, CO2 (generatorul fiind
scos din circuit).

2)    - umplerea cu ulei a circuitelor de ulei de etansare conform indicatiilor din capitolul V
"Control si reglaj".

3.1.B. Masurarea si calculul scaparilor.

 Dupa eliminarea defectelor se va închide alimentarea cu aer (robinetul
R80) si se va nota presiunea în interiorul generatorului, temperatura
ambianta si presiunea barometrica.

Dupa câteva ore, se vor lua valori ale presiunilor si temperaturilor care comparate cu
cele vechi permit determinarea cantitati scaparilor (vezi formulele în capitolul VIII).

Pentru o temperatura si o presiune barometrica constante, scaparile

echivalente de hidrogen nu trebuie sa depaseasca valorile garantate scazând
cantitatea de hidrogen absorbita de ulei la etansari în functionare normala.

De notat ca în cursul acestei ultime încercari etansarile vor trebui

alimentate cu ulei tratat (pompa MP2).

sef sectie,