Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Colegiul de Ecologie
„APROB”
„____” _____________2019
Curriculum disciplinar
Specialitatea
101510 Turism
CHIŞINĂU-2019
Denumirea cursului: Protecția muncii
10 ore practice
Obiectivele cursului:
Exigențele prealabile:
Disciplina „Protecţia muncii” este destinată studenţilor anului trei cu durata de studii de 4 ani.
Cursul conţine 60 ore, se predă în limba română . La acest curs elevii vor fi familiarizaţi cu ansamblul de
acţiuni şi măsuri care are ca obiectiv cunoaşterea şi înlăturarea tuturor elementelor care pot apărea în
procesul de muncă, care poate să provoace accidente sau boli profesionale.
Ca disciplină ştiinţifică, protecţia muncii face parte din ansamblul ştiinţelor muncii, avînd ca
obiectiv studierea legalităţilor fenomenelor de accidentare şi îmbolnăvire profesională, precum şi a
mijloacelor şi măsurilor de prevenire a acestora.În calitate de activitate metodologico-aplicativă,
protecţia muncii este parte integrantă a conceperii, organizării şi desfăşurării proceselor de producţie şi
cuprinde ansamblul de acţiuni şi măsuri prin care se realizează efectiv, la nivelul proceselor din
întreprinderi, securitatea muncii.
În cursul şi din cauza proceselor de muncă omul nu este supus numai unor solicitări fizice şi
psihice care se pot compensa prin odihnă zilnică şi alte acţiuni similare de refacere a forţei sale de
muncă. Uneori el devine subiectul unor evenimente nedorite care-i diminuează pînă la indisponibilizare
temporară sau permanentă sau anihilează capacitatea de muncă: accidentele şi îmbolnăvirile
profesionale.
Curriculum propus are ca scop să explice un şir întreg de metode şi acţiuni destinate să
protejeze populaţia civilă asigurînd condiţiile necesare de muncă. Noile metode şi acţiuni da-u
posibilitatea celor ce studiază să înţeleagă mecanismul întreprins la scara întregului stat, în vederea
asigurării populaţiei, proprietăţii în condiţiile economiei de piaţă.
Sfera de reglementare proprie protecţiei muncii cuprinde şi unele raporturi juridice conexe
(pregătirea profesională, protecţia şi igiena muncii, organizarea, funcţionarea şi atribuţiile sindicatelor şi
patronatelor, jurisdicţia muncii), denumite astfel pentru că derivă din încheierea contractului de muncă
ori sînt grevate pe aceasta, servind la organizarea muncii şi la asigurarea condiţiilor pentru desfăşurarea
ei.
Temele de bază care sînt studiate: „Normele de protecţie şi igienă a muncii” „Accidentele de
muncă” „Bolile profesionale” „Instructajul la locul de muncă” „Zgomotul şi vibraţia în producţie.”, -
pregătesc elevii spre o înţelegere mai bună a tuturor componentelor protecţiei muncii să poată să aplice
temeinic măsurile şi normele de protecţia muncii, în condiţiile progresului tehnic actual unde sunt
necesare cunoştinţe teoretice şi practice atît de ordin general, cît şi specifice fiecărei
profesii.Competenţele formate şi dezvoltate în cadrul disciplinei vor putea fi utilizate la evitarea şi
lichidarea diferitor situaţii, accidente şi boli profesionale.
1. Competenţa de a explica fapte, fenomene, procese din viaţa reală utilizînd concepte specifice
domeniului social;
4. Competenţa de a lua decizii în diferite situaţii, analizînd, aplicînd metode şi mijloace, tehnici
specifice disciplinei.
Total ore 30 10 20
Prezentarea proiectului
Măsurările tehnice a sistemelor de Power Point Power Point 2 ore
ventilație
5.Norme de protecție antiincendiară
Învăţarea înseamnă o atitudine atît faţă de cunoaştere, cît şi faţă de viaţă, care pune accent
iniţiativa omului.Termenul de învăţare cuprinde achiziţionarea şi practicarea de noi metodologii, noi
priceperi, noi atitudini şi noi valori necesare pentru a trăi într-o lume în continuă schimbare.
Învăţarea este procesul de pregătire pentru a face faţă unor situaţii noi.
a. Gradul de acoperire a conţinutului. Elevul învaţă mai mult cînd pedagogul acoperă arii
mai largi ale materiei predate.
b. Timpul alocat instruirii. Elevul învaţă mai mult cînd pedagogul alocă timp disponibil al
orei pentru activităţi academice.
c. Consecinţe succeselor. Elevul învaţă mai mult dacă ratele succeselor lor sunt înalte.
d. Metoda activă de predare. Elevul învaţă mai mult cînd pedagogul structurează
informaţia, folosind astfel de tehnici ca organizarea avansată, recapitularea
obiectivelor, evidenţierea conţinutului, semnalarea trecerilor de la o parte a lecţiei la
alta, concentrarea atenţiei asupra ideilor principale, recapitularea acestor idei.
Claritatea prezentării şi entuziasmul manifestat în cursul acesteia sunt şi ele asociate de
sporirea performanţelor.
e. Chestionarea eficientă. Elevul învaţă mai mult atunci cînd întrebările care se pun sunt
multe, frecvente şi relativ uşoare. Aşteptarea răspunsurilor şi confirmarea celor corecte,
precum şi abordarea unei atenţii insistente acelor care dau răspunsuri parţiale sau
incorecte, pentru a le da şansa să-şi îmbunătăţească răspunsurile-toate acestea sunt
asociate unui cîştig de performanţă. Realizarea integrală a curricumului presupune
folosirea mai multor categorii de strategii:
1. Strategii orientate spre însuşirea materiei: strtegia conversaţiei euristice, strategia
prelegerii problematizate, strategia demonstraţiei, strategia cercetării
experimentale;
2. Strategii didactice orientate spre transferul funcţional al cunoştinţelor şi abilităţilor:
strategia problematizării, strategia modelării;
3. Strategii didactice ce urmăresc exprimarea personalităţii elevilor:strategia lucrărilor
practice, strategia asaltului de idei, strategia dezbaterii problematizate.
În cursul predării disciplinei se utilizează următoarele tipuri de lecţii:
a). Controlul este componenta evaluării de constatare de către profesor a volumului şi calităţii
cunoştinţelor teoretice şi abilităţilor dobîndite de elev;
b). Aprecierea este o componentă a evaluării care asigură estimarea valorii, nivelului şi
performanţelor elevului.
c). Notarea este componenta evaluării care realizează măsurarea şi validarea rezultatelor elevului, în
urma contolului şi aprecierii, care se obiectivează prin anumite semne convenţionale (coduri şi
simboluri), denumite note.
Evaluarea este pusă în faţa sarcinilor de a exercita influenţele asupra procesului educaţional şi de a
evidenţia disfuncţiile, identificînd nu doar ceea ce elevul n-a înţeles ci şi sursa acestei erori.
În funcţie de obiectivele educaţionale curriculare se folosesc metode de evaluare, concepute ca
realizînd un echilibru între probele orale, scrise şi cele practice.
Metodele tradiţionale de evaluare apreciază în special ceea ce ştiu elevii, adică cunoştinţele:
a). Chestionarea elevilor pe diferite subiecte, aferente temei propuse pentru acasă;
b). Lecţii practice, prin care profesorul creează situaţia de problemă şi ghidează elevii în
rezolvarea ei. Astfel, formabilul este pus în poziţie de subiect al învăţării; ca rezultat el
achiziţionează noi cunoştinţe, află noi procedee de acţiune.
c). Test de evaluare, care se aplică la diverse momente cronologice din parcursul semestrului,
reflectîndu-se teste iniţiale sau sumative. De regulă se folosesc teste întocmite sub forma
itemilor:
d).Teza care reprezintă o metodă de evaluare sumativă la sfîrşit de semestru. Pentru realizarea
tezei sunt prevăzute 80 min. Subiectele pentru teză şi baremul de evaluare şi notare se
elaborează ţinînd seama de următoarele cerinţe:
d).Lucrare practică care este o metodă didactică în care predomină acţiunea operaţională reală, exerciţiul,
algoritmizarea. Lecţia practică, implicînd aplicarea şi exersarea contribuie la fixarea, aprofundarea
lărgirea cunoştinţelor şi la evaluarea performanţelor. O astfel de lecţie poate servi la:
asimilarea cunoştinţelor;
rezolvarea unor situaţii practice;
particularizări şi generalizări a unor rezultate;
valorificarea cunoştinţelor;
dezvoltarea creativităţii;
organizarea şi reorganizarea conţinuturilor;
evaluarea rezultatelor învăţării;
dezvoltarea personalităţii;
încrederea în disciplină;
încrederea în calităţile personale;
perseverenţa.
Profesorul:
Profesorul oferă elevilor sarcini de lucru provocatoare, interesante de natură să stipuleze lor
intelectuală, propune activităţi de învăţare, realizează o continuă monitorizare a progresului elevilor.
a. nu întîrzie la ore
b. se pregăteşte sistematic
c. studiază literatură suplimentară, recomandată de către profesor
d. realizează toate evaluările propuse
e. Elevul confirmă, prin examinări orale şi scrise, însuşirea cunoştinţelor şi formarea
capacităţilor la disciplină pentru perioada absentată, participă la diferite reuniuni şi
activităţi extraşcolare, aferente disciplinei.
XIV. Bibliografie
Autor:
Recenţi: