ORGANIZAREA PROCESULUI DE AMELIORARE A PLANTELOR ÎN ROMÂNIA

Legendă: G. = germoplasmă
C.C.O. = câmp de culturi comparative de orientare
C.C.C. = câmp de culturi comparative de concurs
C.T.S. = centre de testare a soiurilor
M.A.D.R. = Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale
 ORGANIZAREA PROCESULUI DE PRODUCERE DE SĂMÂNŢĂ ÎN ROMÂNIA
Etapa Lucrări executate Materialul biologic folosit Câmpul Unitatea/durata
Câmp de alegere
Selecţie individuală SOIURI/ HIBRIZI/ Câmp de selecţie Staţiuni de
Purificare biologică sămânţă elită forme parentale Câmp săm.PREBAZĂ I cercetări/
Castrarea în loturile de Câmp săm. PREBAZĂ II firme private
hibridare Câmp săm. BAZĂ permanent
Certificarea culturilor
II. Producerea
de sămânţă
şi material Câmp înmulţire L.C.
săditor Loturi de hibridare HS
Purificare biologică Înmulţirea Sămânţă
Castrarea în loturile de seminţei elită Societăţi
hibridă C1 , Loturi de hibridare
hibridare HS F0 specializate/
Certificarea culturilor HD F0 permanent
HT F0

SOIURI HIBRIZI
Culturi destinate consumului ZONATE ZONAŢI C2 , HT F1, HS F1, HD F1 Ferme

Legendă: PB I. = sămânţă prebaza I H.S. = hibrid simplu

PB II = sămânţă prebaza II H.D. = hibrid dublu
B. = sămânţă baza H.T. = hibrid trilineal
L.C. = linie consangvinizată F0...,F1..., Fn = generaţii hibride
C1, C2 = sămânţă certificată generaţia 1, 2
CADRUL ORGANIZATORIC AL ACTIVITĂŢILOR DE AMELIORAREA PLANTELOR ŞI
PRODUCERE DE SĂMÂNŢĂ ÎN ROMÂNIA

MINISTER UL AGRICULTURII SI DEZVOLTARII RURALE

ACADEMIA DE STIINTE AGRICOLE SI SILVICE DIRECTIA DE INSPECTII AGROALIMENTARE

„GH.IONESCU SISESTI ”

UNIT ATI CONSORTIU ISTIS INCS

SUB ORDONATE U.S.A.M.V. -uri

INSTITUTE DE DISCIPLINE DE STAT

? IUNI CTS ITCSMS LC CSMS
CERCET?RI SPECIALITATE DIDACTICE

CENTRE DE STATIUNI DE LAB . ANALIZ E INSP .APROB .

CERCETARE CERCET?RI SEMIN?E STAT

SECTOR SECTO R ACTIVITATE AGENTI ECONOMICI

AMELIORARE PROD. SEMINTE PROD. SEMINTE SPECIALIZA?I ÎN PROD.SAM.

CENTRE SEMINTE , CONSUMATORI DE SEMINTE SI MAT ERIAL DE PLANTAT

Legendă: ISTIS = Institutul de Stat pentru Testarea şi înregistrarea Soiurilor

INCS = Inspecţia Naţională pentru Calitatea Seminţelor
CTS = Centre de Testare a Soiurilor
LCCSMS = Laboratorul Central pentru Calitatea Seminţelor şi Materialului Săditor
ITCSMS = Inspectorate Teritoriale pentru Calitatea Seminţelor şi Materialului Săditor
ACADEMIA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI SILVICE – A.S.A.S.

• 1941 - Academia de Agricultură din România

• 1962 - Institutul Central de Cercetări Agricole

• 1969 –Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice

• Are în subordine 17 Institute şi Centre de cercetare-

dezvoltare agricolă şi 51 de Staţiuni de cercetare-
dezvoltare agricolă amplasate pe teritoriul ţării.

• Unităţile de C-D sunt finanţate din venituri extrabugetare

obţinute prin contracte de C-D, redevenţe din creaţii biologice,
servicii precum şi din valorificarea produselor agricole
(seminţe, material săditor din categorii biologice superioare şi
animale de rasă) obţinute în sectoarele de dezvoltare.

• Colaborează cu U.S.A.M.V.-urile şi cu A.N.C.A. pentru

transferul informaţiilor din cercetare la utilizatorii acestora.

• A.S.A.S. reprezintă statul român în relaţiile ştiinţifice

internaţionale în domeniile sale de activitate şi participă în
nume propriu la programele de cooperare tehnico-ştiinţifică
internaţională.
 Academia astazi
http://www.asas.ro/wcmqs/academia/despre+noi+-+02+academia+astazi.html
• REŢEAUA DE CERCETARE A ASAS
Subordine:
4 institute naționale
13 institute de ramură
45 de stațiuni de cercetare-dezvoltare agricolă

În coordonare științifică:
3 institute și formațiuni de cercetare private.
• Finanţarea UCD:
venituri extrabugetare obţinute prin contracte de cercetare-dezvoltare
redevenţe din creaţii biologice
servicii
valorificarea produselor agricole (seminţe, material săditor din categorii biologice superioare)
• Personal:
800 specialişti cu studii superioare, din care 512 sunt cercetători atestaţi
• Bază logistică:
laboratoare de analiză
fitotron
sere şi camere de vegetaţie
bănci de resurse genetice şi de date
câmpuri experimentale de lungă durată
• Patrimoniu cadastral
peste 30.000 ha suprafeţe de teren agricol
• Colaborare:
cu Universităţile de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară (U.S.A.M.V.), amplasate în principalele oraşe ale ţării și cu
alte organisme locale pentru a realiza în timp util transferul informațiilor și rezultatelor valoroase obținute în activitatea de
cercetare către utilizatorii acestora.
 Filiala Iaşi a ASAS
Preşedinte:
• Prof. Gerard JITĂREANU
Vicepreşedinte:
• Prof. Constantin VASILICĂ
Secretar ştiinţific:
• Dr. Costică SAVIN
Membri de onoare:
• Prof. Gheorghe LIXANDRU
• Prof. Petre MAGAZIN
• Prof. Ion PAUL
• Prof.Mircea RĂUŢĂ
• Prof. Constantin VASILICĂ
Membri titulari:
• Acad.Valeriu D. COTEA
• Dr.Valeriu V. COTEA
• Dr.Mihai CRISTEA
Membri corespondenţi:
• Prof. Werner Klaus BATTES
• Prof.Victor CRISTEA
• Prof. Vasile COŢOFAN
• Dr.Ion GIURMA
• Prof. Gica GRADINARIU
• Prof.Gerard JITAREANU
• Dr.Dumitru NISTOR
• Prof. Rodica SEGAL
• Dr.Lucian STOIAN
• Prof.Ioan ŢENU
• Dr.Emil UNTARU
 Harta unitatilor de cercetare-dezvoltare si inovare din reteaua
Academiei de Stiinte Agricole si Silvice "Gheorghe Ionescu Sisesti
http://www.asas.ro/wcmqs/noutati/interes-public/harta.html
 Repartizarea UCDI Agricole în plan ecologic şi geografic

Zona şi domeniul
Denumire Unități de CDI agricole
ecologic (% din suprafaţa
geografică Domeniile de cercetare agricolă
ţării)
1 2 3
A Zona temperată rece şi umedă (15,58%)
AM Domeniul 1. ER Carpaţilor ICD Montanologie Cristian Sibiu
(etajat) al ecosistemelor Meridionali (1a) şi a SC Amenajări Silvice Braşov
de pajişti alpine, păduri Munţilor Apuseni (1b)
de conifere şi amestec (5,17%; ,09%)
din munţi înalţi şi mijlocii 2. ER Carpaţilor SCD Pomicultură Geoagiu
( 19,58%) Orientali, partea de est BE IC Amenajări Silvice Simeria
şi sud (8,78%)
3. ER Carpaţilor SCD Cultura Cartofului T
Orientali, partea de Secuiesc (Apa Roșie)
vest (3,54%)
B. Zona temperată moderată, subzona umedă (36,2%, cu depresiuni intramontane
39,66%)
BM Domeniul 4 ER Carpaţilor
ecosistemelor de păduri Occidentali (5,28%)
de foioase din munţi 4’ ER depresiunilor INCD Cultura Cartofului şi Sfeclei de
scunzi (5,28%) intramontane (3,39%) Zahăr Brașov - depresiune
Braşovului
ICD Pajiști Brașov
SCD Bubaline Şercaia
Ocol Silvic Exp. Săcele
BD Domeniul 5 ER Subcarpaţilor SCDVV Odobeşti
ecosistemelor de p ăduri Orientali (5a) şi Getici
de foioase din dealuri (5b) (4,76%, 1,82%)
înalte şi 6 ER Podişului SCD Cultura Cartofului Tg.
mijlocii, înlocuite în parte Transilvaniei, partea de Secuiesc (Apa Roșie) Depresiunea
prin agroecosistem est (6a – Subcarpaţii Tg. Secuiesc
(29,42%) Transilvaniei); de nord SCDC Miercurea Ciuc -
(6b – Podişului depresiunea Ciucului
Someşan); şi de sud SCD Bovine Târgu-Mureş
(6c – Podişului SCD Creșterea Ovinelor si
Târnavelor şi Caprinelor Reghin
d epresiunile
submontane (2,20%,
2,08%, 3,53%)
7 ER Dealurilor Banato- SCD Creșterea Ovinelor si
Crişene (5,11%) Caprinelor Caransebeş
SC Amenajări Silvice Caransebeş
8 ER Piemontului Getic SCD Agricole Albota
(5,43%) ICD Pomicultură Mărăcineni
SCD Pomicultură Voineşti
SCD Pomicultură Târgu-Jiu
ICD Viticultură şi Vinificaţie Valea
 Călugărească
SCD Viticultură şi Vinificaţie
Drăgăşani
INCD Biotehnologii Horticole
Ştefăneşti
SCD Creșterea Ovinelor si
Caprinelor Bilciureşti
SC Amenajări Silvice Mihăieşti
9 ER Podişului Sucevei SCD Agricolă Suceava
(9a), Podişului Bârlad SCD Creșterea Ovinelor si
de nord-vest (9b) şi Caprinelor Popăuţi
Culoarului Siretului (9c) Banca de Gene Suceava
(1,93%, 2,04%,0,52%) SCD Pomicultură Fălticeni
SCD Agricolă Secuieni Roman
SCD Legumicolă Bacău
SCD Creșterea Ovinelor si
Caprinelor Secuieni Bacău
SC Amenajări Silvice Câmpulung
Moldovenesc
SC Amenajări Silvice Hemeiuș
SC Amenajări Silvice Focşani
BS Domeniul 10 ER Câmpiei SCD Agricolă Oradea
ecosistemelor de păduri Someşului de Nord
de foioase din câmpii, (1,57%)
înlocuite în cea mai mare
parte prin agroecosisteme
(1,57%)
 INSTITUTE DE CERCETARE-DEZVOLTARE AGRICOLĂ SUBORDONATE A.S.A.S.

Structura de cercetare E-mail

Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Agricola Fundulea -cu 14 staţiuni fundulea@ricic.ro

Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Plantelor Bucuresti icpp@com.pcnet.ro

Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pajişti Braşov - cu 1 staţiune pajisti@brasovia.ro

Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Cartof şi Sfeclă de Zahăr Braşov -cu 2

icpc@potato.ro
staţiuni

Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Mărăcineni- cu 10 staţiuni icpp_mar@geostar.ro

Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie Valea Călugărească - cu

icdvv@xnet.ro
8 st.

Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultură şi Floricultură Vidra - cu 4 st. inclf@mediasat.ro

Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Industrializarea şi Marketingul Produselor

horting@yahoo.com
Horticole "Horting” Bucureşti

Institutul Naţional de Biologie si Nutritie Animala Balotesti ibna@pcnet.ro

Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Balotesti - cu 6 staţiuni icpcb@k.ro

Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Creşterea Ovinelor şi Caprinelor Palas - cu 5 st. icpcoc@relsys.ro

Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Ecologie Acvatică, Pescuit şi Acvacultură Galaţi ccpppip@xnet.ro

Institutul de Cercetare pentru Economia Agriculturii şi Dezvoltare Rurală Bucureşti icdea-asas@yahoo.com

Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Montanologie Cristian-Sibiu montsib@rdlink.ro

 Institute in subordinea
Sectiei de Horticultura a ASAS

• INCDBH Ştefăneşti – Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Biotehnologii în

Horticultură, ARGEŞ
• ICDP Piteşti – Mărăcineni – Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură; ARGEŞ
• ICDLF Vidra – Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultură şi Floricultură; ILFOV
• ICDVV Valea Calugărească – Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie;
PRAHOVA
• ICDIMPH Bucureşti – Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Industrializarea şi Marketingul
Produselor Horticole Horting, BUCUREŞTI
 Statiuni subordonate INCDH ale ASAS
• SCDP - Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură – Băneasa; tel. 021/233.06.13
• SCDP - Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură – Bistriţa; tel. 0263/21.47.52
• SCDP - Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură – Cluj; tel. 0364/10.15.70
• SCDP - Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură – Constanţa; tel. 0241/23.11.87
• SCDP - Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură – Fălticeni; tel. 0230/54.49.44
• SCDP - Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură – Geoagiu; tel. 0254/24.88.76
• SCDP - Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură – Iaşi; tel. 0232/21.47.98
• SCDH - Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare Horticolă – Tg. Jiu; tel. 0253/21.24.71
• SCDP - Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură – Voineşti; tel. 0245/67.90.85
• SCDL - Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultură – Bacău; tel. 0234/54.49.63
• SCDL - Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultură – Buzău; tel. 0238/72.25.60
• SCDL - Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultură – Iernut; tel. 0265/47.14.07
• SCDVV - Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie – Blaj; tel. 0258/71.16.23
• SCDVV - Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie – Bujoru; tel. 0236/34.06.40
• SCDVV - Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie – Drăgăşani; tel. 0250/81.06.40
• SCDVV - Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie – Iaşi; tel. 0232/21.95.00
• SCDVV - Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie – Miniş; tel. 0257/46.14.26
• SCDVV - Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie – Murfatlar; tel. 0241/23.43.05
• SCDVV - Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie – Odobeşti; tel. 0237/67.66.23
• SCDCPN – Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri – Dăbuleni; tel. 0251/33.44.02
 Rezultate în Legumicultură ICDLF Vidra şi
staţiuni coordonate - Buzău, Bacău, Iernut,
2010-2013

• create şi omologate 29 de soiuri noi la un număr de 13 specii de legume, astfel:

tomate (Pontica 102, Florina 44, Sorana, Aura, Corona); ardei gras (Vidra 9,
Daviochea); ardei gogoşar (Asteroid 204, Cornel 209); ardei iute (Jovial, Victor);
vinete (Eleonora); ceapă (Universal de Vidra, Chibed), usturoi (Maşca); varză albă
(Silviana); fasole pitică (Lechinta, Salvica, Viola, Anisia, Dora); fasole urcătoare
(Mădărăşeni, Alina, Maura); ridichi de lună (Karina); ridichi de vară – toamnă (Iulia)
şi revent (Livia).
• · S-a produs sămânţă PB, B şi Certificată la speciile şi soiurile aflate în
selecţie
• conservativă.
Rezultate în Pomicultură ICDP Piteşti şi staţiuni
coordonate - Bistriţa, Constanţa, Voineşti şi Iaşi,
2010-2013

• 22 de soiuri de pomi şi arbuşti fructiferi creaţi în această perioadă: cais (Elmar şi

Ovidius, ambele brevetate); nectarine (Anemone) şi 3 soiuri de pavii (Mimi, Iustin,
Minodora, toate în curs de brevetare); cireş (Alex, Anda, Andrei, Cociu, Iosif,
Ludovic, Marga şi Special – brevetat); păr (Paradis, Paradox şi Isadora – ultimele
două brevetate); prun (România şi Special – brevetate); gutui (Adonia – brevetat);
coacăz negru (Poli 51 – brevetat) şi lonicera (Kami – brevetat). Au fost omologaţi şi 2
portaltoi: Portavium şi IP – C7, amândoi portaltoi vegetativi pentru cireş, ultimul fiind
şi brevetat.
• S-au menţinut categoriile biologice superioare PB (108 soiuri la 15 specii de pomi
şi arbuşti, precum şi 14 portaltoi pentru 9 specii) şi Bază şi Certificat (804 ha) la 80
de soiuri din
• 12 specii de pomi şi arbuşti, precum şi 12 portaltoi pentru 6 specii.
 Rezultate în Viticultură şi Vinificaţie, ICDVV Valea Călugărească,
împreună cu staţiunile coordonate (Bujoru, Drăgăşani, Iaşi, Murfatlar,
Odobeşti şi Miniş) 2010-2013

• În domeniul ameliorării şi înmulţirii viţei de vie, rezultatele cercetărilor s-au

concretizat în omologarea unui număr de 5 soiuri pentru: struguri de masă (Perlă de
Feredău şi Putna); vinuri roşii (Sirian şi Măgura); un soi cu rezistenţă sporită la boli
(Mara) şi 6 selecţii clonale pentru: vinuri roşii (Cabernet Sauvignon 30 Vl; Merlot 7
Vl; Cabernet franc 43 Vl şi Cabernet franc 81 Vl; Fetească neagră 9 Mf şi Merlot
146 Mn), precum şi 4 pentru vinuri albe (Fetească regală 1 IŞ; Şarbă 3 Od; Fetească
albă 144 Od; Furmint 85 Od).
• · Au fost puse la dispoziţia producţiei 8 tehnologii de cultură a viţei de vie care privesc:
producţia integrată, optimizarea factorilor de cultură, metode biologice de combatere
sau de limitare a atacurilor unor boli ş.a. În domeniul vinificaţiei au fost puse la
dispoziţia fermierilor 6 tehnologii cu caracter aplicativ.
• · Au fost obţinute 4 Brevete, din care 3 SCDV Murfatlar şi 1 ICDVV Valea
Călugărească.
 CCDCPN Dăbuleni
• Elaborarea unui sistem de agricultură specific solurilor nisipoase, prin care:
• - S-au selectat, pe baza monitorizării, soiurile cele mai rezistente la secetă;
• - S-a elaborat tehnologia de cultivare a pepenilor verzi cu plante altoite pe solurile
nisipoase. S-au recomandat fermierilor cultivarele (soi şi portaltoi) pentru această fază;
• - S-a definitivat tehnologia de cultură ecologică a pepenilor verzi pe solurile
• nisipoase din sudul Olteniei;
•
- S-a înfiinţat o nouă colecţie pomicolă, recomandându-se – ca urmare a monitorizării –
sortimentul pentru solurile nisipoase la: cais (Fortuna, Cristal, Orizont); nectarin (Cora,
Delta, Romamer); piersic (Filip, Monica şi Marina).
• - S-a înfiinţat o nouă colecţie ampelografică cu 65 de soiuri de viţă de vie pentru vin,
masă şi stafide, recomandându-se pentru struguri de masă (Transilvania, Otilia,
Muscat de Hamburg Cl 202, Napoca, Prima Cl) şi pentru vin (Hamburg, Mamaia,
Cristina şi Arcaş);
• - S-au efectuat primele experimente de introducere a cartofului dulce (batat) pe solurile
nisipoase.
 I.N.C.D.A. FUNDULEA

Staţiuni coordonate de I.N.C.D.A. Fundulea

1. S.C.D.A. Piteşti, judeţul Argeş;
2. S.C.D.A. Valu lui Traian, judeţul Constanţa
3. S.C.D.A. Livada, judeţul Satu-Mare;
4. S.C.D.A. Lovrin, judeţul Timiş;
5. S.C.D.A. Podu Iloaiei, judeţul Iaşi;
6. S.C.D.A. Şimnic, judeţul Dolj;
7. S.C.D.A. Suceava judeţul Suceava;
8. S.C.D.A. Secuieni, judeţul Neamţ;
9. S.C.D.A. Teleoman, judelul Teleorman;
10. S.C.D.A. Turda, judeţul Cluj;
11. S.C.D.A. Oradea, judeţul Bihor;
12. S.C.D.A. Brăila, judeţul Brăila;
13. S.C.D.A. Mărculesti, judeţul Călăraşi;
14. Staţiunea de Dezvoltare pentru Cultura
Cartofului, judeţul Tulcea.

1. 478 soiuri si hibrizi obtinuţi în perioada 1957-2004.

2. Elaborarea de tehnologii si secvente tehnologice de cultura.
3. Producerea de seminte
4. Servicii stiintifice si tehnologice (testare produse insectofungicide si erbicide, procesare seminte).
5. Difuzarea rezultatelor cercetarii stiintifice in practica producatorilor agricoli.
 I.C.D.P. PITEŞTI - MĂRĂCINENI

• Coordonează activitatea de cercetare în pomicultură la nivel naţional prin intermediul a

10 staţiuni experimentale aflate în cele mai reprezentative bazine pomicole ale ţării:

- Băneasa - cais, piersic

- Bistriţa - măr, cireş
- Cluj - măr, păr, dendrologie
- Constanţa - piersic, cais
- Fălticeni - măr, arbuşti
- Geoagiu - măr, păr, nuc
- Iaşi - cireş, măr
- Târgu Jiu - castan, nuc, gutui
- Vâlcea - prun
- Voineşti - măr, păr

• Activitatea ştiintifică a institutului se desfăşoară în 4 laboratoare (departamente) de

cercetare:
• Genetică şi ameliorare
• Înmulţire, culturi de ţesuturi – Virologie
• Tehnici, tehnologii – protecţie fitosanitară
• Arbuşti - căpşun
 INCDCSZ BRAŞOV

Institut Naţional cu atribuţii în rezolvarea tematicilor de cercetare la CARTOF, SFECLĂ DE

ZAHĂR şi PLANTE MEDICINALE.

Dispune de reţea proprie de cercetare (S.C.D.C. Tg. Secuiesc, S.C.D.C. Miercurea Ciuc).

Colaborează cu institute, staţiuni şi universităţi de profil din România şi străinătate.

Colaborează cu Federaţia Naţională a Cultivatorilor de Cartof din România.

Autor a 9 soiuri de sfeclă de zahăr, dintre care 5 soiuri monogerme genetic: Stupini, Monorom,
Braşov 519, Bârsa, Andra.

Autor a 34 soiuri de cartof, 17 înscrise în Catalogul Oficial, înmulţite cu prioritate: Roclas,

Christian, Dacia, Amelia, Nicoleta, Tâmpa şi Rustic.

Tehnologie specifică de multiplicare a soiurilor româneşti de sfeclă de zahăr Bârsa, Braşov,

Polirom.

10 -15 mii microplante obţinute anual prin culturi “in vitro”.

Circa 150 t anual sămânţă de cartof din categorii biologice superioare (material clonal şi
prebază), destinată producerii de sămânţă certificată (bază, clasa A şi B).
 COMPANII/FIRME ROMÂNEŞTI PRIVATE
ÎN AMELIORAREA PLANTELOR
• PROCERA
(http://www.procera.ro/)
- program propriu de ameliorare la porumb şi floarea soarelui
- hibrizi româneşti de floarea soarelui, rezistenţi la tribenuron metil şi la
rasele A-F de lupoaie (Orobanche sp.):
PF 100
PRO 229
PRO 111 SU
PRO 112 SU
- hibrizi româneşti de porumb, productivi, rezistenţi la erbicide
nespecifice pe bază de Quisalofop-p-etil
CERA 3908, CERA 6, CERA 2504, CERA 10
BĂRĂGAN 48
- producere de erbicide nespecifice
 COMPANII/FIRME ROMÂNEŞTI PRIVATE
ÎN AMELIORAREA PLANTELOR
• SC ITC SRL BUCUREŞTI
(http://www.itcseeds.ro/)
- Gheorghe Nedelcu, patronul firmei ITC din Popeşti-Leordeni, a început programul de
cercetare în 1994, când a recrutat mai mulţi cercetători din cadrul Institutului Fundulea, i-a
plătit mai bine şi le-a pus la dispoziţie o bază materială pentru a inova: „Am început
cumpărând 80 de linii de floarea-soarelui de la North Dakota University. În America baza
genetică pentru ameliorare e publică, de aceea am putut să cumpărăm noi. La nivel de
1994, am plătit 2 dolari pe o sămânţă. Am luat câte 25 de seminţe din fiecare linie genetică.
Primul lot de seminţe pentru cercetare ne-a costat în total 4.000 de dolari".
- Hibrizi de floarea soarelui:
VERA (high-oleic, 50% conţinut în ulei, cu 90-91% acid oleic)
BETINA
- Soiuri de rapiţă de toamnă (libere de acid erucic, conţinut redus de glucozinolaţi)
- DIANA
- PERLA
- DOINA
- Muştar alb
- ALEX (creat de SC MAV COMERT SRL România )
 COMPANII/FIRME ROMÂNEŞTI PRIVATE
ÎN AMELIORAREA PLANTELOR
• QUALITY CROPS ROMÂNIA
(www.qualitycrops.com/)
• Nicolae Pârvu, director executiv Quality Crops:
“firma are înregistrați 12 hibrizi de floarea-soarelui, din trei categorii – clasici,
rezistenți la Tribenuron metil și la Imazamox. Potențialul lor genetic este de
peste 5 t/ha. Cei clasici sunt cei mai timpurii de pe piață și pot fi însămânțați
după recoltarea orzului, în cultura a doua, ajungând la maturitate până la
toamnă.”

- rezistenţă la erbicidele pe bază de Tribenuron Metil 75 (sulfoniluree);

- rezistenţă la erbicidele pe bază de imidazoline ( Clearfield );
 AGROSEL S.R.L.

• AGROSEL S.R.L. a fost înfiinţată în anul 1998. Încă de la început, prin comercializarea de
seminţe cu valoare culturală şi biologică ridicată, compania şi-a propus să contribuie la redresarea
sectorului legumicol din România.
• Azi, cu o experienţă de peste 15 ani în prelucrarea, crearea şi comercializarea seminţelor de
legume şi flori, destinate atât grădinăritului amator (produse microambalate), cât şi consumului
profesional (producători/cultivatori) – AGROSEL este leaderul de piaţă al segmentului de seminţe
microambalate din România.
• Misiunea noastră este menţinerea soiurilor tradiţionale din România, Ungaria şi Bulgaria prin
ameliorare conservativă, cât şi crearea continuă de noi varietăţi prin ameliorare creativă. Ca
urmare a unor investiţii susţinute, AGROSEL deţine cea mai modernă şi performantă platformă
din industria seminţelor de legume din România, ce se întinde pe o suprafaţă de 50.000 mp, în
Câmpia Turzii.
• AGROSEL este singurul producător local de seminţe de legume care dispune de toate
echipamentele şi tehnologia necesară pentru dezinfectarea, calibrarea, tratarea şi dozarea
numerică a seminţelor.
• Având în vedere potenţialul oferit de segmentul produselor profesionale, începând cu anul 2004
am iniţiat ameliorarea unor varietăţi noi pentru piaţa profesională de legume.
• Soiurile sunt ameliorate în condiţiile agroclimatice din România, care astfel se adaptează la
condiţiile de cultură ale cultivatorilor din ţară. În toţi aceşti ani, aproape 100 de varietăţi au fost
ameliorate, înregistrate şi brevetate în Catalogul Oficial al soiurilor de plante din Uniunea
Europeană.
SERPENTA DIANA AURAS
 Alte firme/persoane fizice din România
implicate în activităţi de ameliorare

• Patru Agro SRL Bucureşti

• Wagner Ştefan Cluj Napoca
• Scipomar Baia Mare
• Butnaru Galia Timişoara
• Mav Comerţ Bucureşti
• RomAgrico Covasna etc.
Stefan Wagner
După absolvire, în 1956, a ajuns
la Staţiunea Pomicolă Cluj, unde
a lucrat 41 de ani până în 1997,
când s-a pensionat. Prin studiile
sale din domeniul pomiculturii a
redus durata de creare a
portaltoilor vegetativi, lucrare
pentru care a primit în 1971 titlul
de doctor în agronomie. A creat
de-a lungul timpului, singur sau în
colaborare, peste 40 de soiuri.
Printre acestea, „Foc de tabără”,
„Auriu de Cluj”, „Rosagold”,
„Nobilia” sau „Rosadora”.

adevarul.ro/locale/alba-
iulia/Stefan-wagner-compozitorul-
trandafiri-creat-40-soiuri-
1_50ad3a177c42d5a663911d6e/i
ndex.html
 INCS – INSPECŢIA NAŢIONALĂ PENTRU CALITATEA SEMINŢELOR

ROL
- controlul si certificarea calitatii semintelor si a materialului de reproducere
- înregistrarea, supravegherea, monitorizarea si acreditarea unor activitati ale
producatorilor, prelucratorilor si comerciantilor implicati profesional
in domeniul semintelor si materialului de reproducere.

- 30 de Inspectorate teritoriale pentru calitatea semintelor si a materialului saditor

(ITCSMS)
- 10 filiale ale ITCSMS;
- Laboratorul Central pentru Calitatea Semintelor si a Materialului Saditor (LCCSMS).

- 2 laboratoare de testare virotica la cartoful pentru samanta - Brasov si materialul de

inmultire fructifer - Pitesti.
 I.S.T.I.S. – INSTITUTUL DE STAT PENTRU TESTAREA SI
INREGISTRAREA SOIURILOR

• Domeniul de activitate al ISTIS : examinarea tehnica a soiurilor româneşti şi străine pentru

care se solicita inregistrarea in Registrul soiurilor si in Catalogul oficial al soiurilor.

• Examinarea soiurilor se organizează în cadrul Centrelor de Testare a Soiurilor, care sunt

amplasate în diferite condiţii ecologice ale ţării şi care formează reţeaua oficială a testării
soiurilor.

– 4 centre pentru testarea DUS a soiurilor de plante agricole

– 4 centre pentru testarea DUS a soiurilor de plante horticole
– 24 centre pentru examinarea VAU a soiurilor de plante agricole.

• C.T.S. testează soiurile de: cereale, plante oleaginoase, textile, plante tuberculifere şi
rădăcinoase, plante furajere, tutun, plante medicinale şi aromatice, legume de câmp şi
solarii şi plante ornamentale de câmp.

• Testarea soiurilor de viţă de vie, pomi, arbuşti fructiferi, căpşun, hamei şi specii
dendrologice se efectuează în puncte de testare situate în podgorii şi bazine pomicole
reprezentative.
CENTRELE DE TESTARE A SOIURILOR (C.T.S.) DIN ROMÂNIA
 PORTĂREŞTI ARAD

RĂDĂUŢI BACAU

RÂMNICU SĂRAT COGEALAC

SATU MARE DEJ

SIBIU DÂLGA

ŞIMLEU SILVANIEI HĂRMAN

soiurilor

TECUCI INAND

TÂRGU SECUIESC LUDUŞ

24 de Centre pentru testarea

TÂNCĂBEŞTI MIRCEA VODĂ

TÂRGOVIŞTE NEGREŞTI

TROIAN OVIDIU

TURDA PECIU NOU

CENTRELE DE TESTARE A SOIURILOR – C.T.S
 Etapele testării soiurilor la ISTIS

• Înscrierea soiurilor pentru testare (pe baza unei comenzi de testare, a unei cereri tip
prezentată şi a descrierii soiurilor(Chestionar Tehnic) conform protocoalelor Oficiului
Comunitar al Soiurilor de Plante (CPVO) sau ale Uniunii Internaţionale pentru Protecţia
Noilor Soiuri (UPOV).

- testarea soiurilor testul privind distinctivitatea, uniformitatea şi stabilitatea

soiurilor(DUS);

- testul privind valoarea agronomică şi de utilizare(VAU);

 Testul DUS

• Un soi este considerat distinct dacă, indiferent de originea naturală sau artificială a
variaţiei iniţiale din care a rezultat, este în mod clar distinct prin unul sau mai multe
caractere de oricare alt soi cunoscut în Comunitatea Europeană şi în România.

• Un soi se consideră uniform dacă supus unor variaţii previzibile specifice sistemului de
înmulţire, plantele rămân suficient de uniforme în caracterele destinate, relevante.

• Un soi se consideră stabil dacă, după înmulţiri sau multiplicări succesive sau la sfărşitul
fiecărui ciclu de înmulţire (dacă amelioratorul a definit un ciclu specific de înmulţire sau
multiplicare), caracterele esenţiale rămân la fel ca în descrierea iniţială.
 Testul VAU

• La cereale, plante oleaginoase şi textile, plante tuberculifere şi rădăcinoase şi

plante furajere, testarea se efectuează, de regulă, în cel puţin 5 CTS-uri.
Stabilirea reţelei CTS-urilor pentru testare la fiecare specie se face ţinând
seama de condiţiile pedoclimatice şi de importanţă economică a speciei
respective.

• Testarea soiurilor autohtone şi străine pentru determinarea VAU durează 3

cicluri de producţie efectivă. Testarea poate dura numai 2 ani (2 cicluri) în
cazul soiurilor la care în aceşti 2 ani rezultatele sunt superioare soiurilor
martor, în toate localităţile de testare.

• La soiurile modificate genetic a căror forme normale sunt deja înregistrate,

testarea se execută un singur an.
 Alte teste la ISTIS

• Testele privind comportarea soiurilor înregistrate sau în curs de testare, în

condiţii de producţie, se organizează de către I.S.T.I.S. în unul sau mai
multe C.T.S.-uri, la solicitarea beneficiarilor.

• În cadrul acestor teste, soiurile vor fi comparate cu soiuri deja răspândite în

producţie, iar suprafaţa parcelelor va fi de 0,2-1,0 ha pentru culturi de câmp
şi 0,1-0,2 ha pentru legume.
CATALOGUL OFICIAL - extras

Ordinul Ministrului nr. 1803/30.07.2015, privind Catalogul oficial al soiurilor …….......... 5

Anexă
Notă................................................................................................................................. 7
Soiuri înscrise în Catalogul oficial........................................................................... ......... 13
Cereale ........................................................................................................................... 13
Plante oleaginoase şi textile............................................................................ ............... 25
Plante tuberculifere şi rădăcinoase ................................................................................ 35
Plante furajere .................................................................................................. ............. 37
Plante medicinale şi aromatice ....................................................................................... 43
Specii legumicole ................................................................................................ ........... 45
Pomi ................................................................................................................................ 63
Viţa de vie .......................................................................................... ............................. 75
Dud şi hamei.................................................................................................................... 80
Plante ornamentale ......................................................................................................... 81
Alte specii de cultură........................................................................................................ 91
Lista soiurilor şi populaţiilor locale ameninţate de eroziune genetică, adaptate
la condiţiile locale şi regionale de mediu, menţinute în Catalogul oficial pentru anul
201 5,
în conformitate cu art. 32 din Legea nr. 266/2002, republicată...................................... 92
Descrierea soiurilor înregistrate în 2015……………………………………………............ 98
Lista menţinătorilor soiurilor înregistrate în Catalogul oficial........................................... 186
 Menţinerea soiurilor în CO

• Culturi de câmp, legume, sp. Ornamentale anuale 10 ani

• Specii pomicole, viţă de vie, arbuşti ornamentali 15 ani
• Reînscriere soiuri câte 5 ani succesiv
CATALOGUL OFICIAL - extras
CATALOGUL OFICIAL - extras
 TERMINOLOGIE
• Cultivar
• Caractere: cantitative şi calitative
• Consangvinizare
• Cultivare: linii, familii, clone, hibrizi
• Genotip
• Germoplasmă
• Elită (plantă)
• Însuşiri
• Polenizare: autogamă, alogamă,
intermediară
Definirea cultivarului
 Determinarea variabilităţii fenotipice la autogame

Variabilitatea unei populaţii de indivizi este dată de diferenţierile existente în ceea ce

priveşte caracterele şi însuşirile indivizilor componenţi ai populaţiei respective.
Caracterele reprezintă totalitatea particularităţilor morfologice distinctive ale unui individ
care se referă la formă, mărime, structură, pe când însuşirile se referă la particularităţile de
natură fiziologică, biochimică sau tehnologică.
Caracterele, în funcţie de parametrii prezentaţi, pot fi de două feluri şi anume: calitative şi
cantitative.
- caracterele calitative sunt acele particularităţi morfologice ce nu pot fi exprimate
numeric (ce nu pot fi măsurate) şi permit gruparea indivizilor în clase distincte.
Exemple de caractere calitative:
- culoarea florilor, fructelor sau frunzelor;
- prezenţa perişorilor pe unele organe ale plantei;
- prezenţa pruinei pe unele fructe;
- forma seminţelor etc.
- caracterele cantitative sunt acele particularităţi morfologice care pot fi exprimate
numeric. Indivizii componenţi ai unei populaţii analizate pot fi încadraţi într-o
succesiune continuă de valori intermediare între două valori extreme. Exemple de
caractere cantitative ce pot fi exprimate numeric(dimenisiuni, greutate, număr):
- înălţimea plantelor (cm, m);
- numărul de frunze, flori, fructe, seminţe pe plantă (nr.);
- dimensiunile fructelor, ca: lungime, lăţime, diametru (cm, mm);
- greutatea fructelor şi seminţelor pe plantă (g, kg) ş.a.
Totalitatea caracterelor şi însuşirilor unui organism într-un anumit stadiu de dezvoltare
reprezintă fenotipul (F) acelui organism. Fenotipul este caracterizat deci, de particularităţi
evidente, distincte, care diferenţiază indivizii din cadrul germoplasmei.
Fenotipul este condiţionat, pe de o parte, de zestrea ereditară, iar pe de altă parte, de
interacţiunea dintre aceasta şi condiţiile de mediu în care se dezvoltă organismul respectiv.
Totalitatea caracteristicilor ereditare, exteriorizate sau latente ale unui organism, proprii
pentru fiecare individ, poartă numele de genotip (G).
Zestrea ereditară poate genera fenotipuri diferite, în funcţie de condiţiile de mediu (M) în
care se dezvoltă individul respectiv. Din acest motiv, fenotipul poate fi considerat ca un rezultat
al interacţiunii zestrei ereditare a organismului cu condiţiile de mediu concrete în care se
dezvoltă, afirmaţie care se poate reflecta în relaţia:
F=G+M

Diferenţierile individuale constatate în cadrul germoplasmei, în privinţa caracterelor şi

însuşirilor exteriorizate de indivizii componenţi, poartă numele de variaţii, iar totalitatea
variaţiilor, fenomenul general, este cunoscută sub numele de variabilitate.
Luând în consideraţie determinismul genetic al diferenţierilor exteriorizate, existente în
cadrul germoplasmei, acestea sunt determinate, pe de o parte, de variaţiile genetice, iar pe de altă
parte, de interacţiunea între acestea şi condiţiile de mediu.
Se poate afirma, că variabilitatea fenotipică totală (s2F) este dată de interacţiunea dintre
variabilitatea genotipică (s2G) şi variabilitatea determinată de condiţiile de mediu (s2M).
s2 F = s2 G + s 2 M
Deoarece doar variabilitatea genotipică este ereditară (se transmite la indivizii
descendenţi), se poate afirma că acelaşi genotip poate să se exteriorizeze în mai multe fenotipuri

1
diferite în condiţii de mediu diferite, dar acele fenotipuri nu vor putea determina apariţia unor noi
genotipuri.

Lucrările de ameliorare urmăresc depistarea variabilităţii genotipice, utile, care constituie

punctul de plecare pentru crearea de forme biologice noi, corespunzătoare obiectivelor urmărite.
În cadrul populaţiilor speciilor autogame, pentru ca lucrările de selecţie să poată da
rezultate, este nevoie ca materialul iniţial de ameliorare să fie format dintr-un amestec de
genotipuri homozigote, uşor de diferenţiat fenotipic. Separarea acestora poate fi realizată într-un
singur an, metoda utilizată fiind selecţia individuală simplă (cu o singură alegere a plantelor
elită).
Pentru determinarea mărimii variabilităţii fenotipice a unor caractere cantitative într-un
material homozigot, este necesară efectuarea de măsurători (determinări biometrice) la un număr
cât mai mare de plante (indivizi) şi calcularea următorilor indici statistici:
- media aritmetică ( X ):

X =
 X , în care:
N
x = valorile individuale ale determinărilor;
N = numărul de valori (exemplare) studiate
- varianţa (s ), ce reprezintă gradul de dispersie al valorilor individuale (x) faţă de media
2

aritmetică sau abaterea faţă de medie. Se foloseşte abaterea pătrată şi nu cea simplă,
pentru ca toate valorile, inclusiv cele negative, să devină pozitive.
 x 2

s2 
 x 2
N
N 1

- abaterea standard (s):

s  s2
- abaterea standard a mediei aritmetice ( s x ) sau eroarea mijlocie a mediei aritmetice,
respectiv abaterea unor medii parţiale faţă de media generală (ex. compararea mai multor
biotipuri rezultate din aceeaşi populaţie iniţială cu media lor şi între ele).
S
sx =
N
- coeficientul de variabilitate (s%) sau abaterea standard relativă (%) faţă de media
aritmetică;
s  100
s% 
x
Interpretarea valorilor coeficientului de variabilitate se realizează astfel:
- s% < 10 - variabilitate mică a caracterului cantitativ analizat;
- s% = 10-20 - variabilitate mijlocie a caracterului analizat;
- s% > 20 - variabilitate mare a caracterului analizat.
Mărimea coeficientului de variabilitate la populaţiile plantelor autogame reflectă mărimea
variabilităţii fenotipice rezultate ca urmare a influenţei condiţiilor de mediu şi, ca urmare,
ineficienţa lucrărilor de selecţie în cadrul unui material homozigot.
Pe baza rezultatelor obţinute, care, de obicei, se sintetizează sub forma unui tabel, se pot
aprecia următoarele aspecte:
- măsura în care valoarea mediei aritmetice a unui caracter analizat la descendenţa unei
plante elită se apropie de valoarea aceluiaşi caracter înregistrat la planta elită şi cauza
diferenţelor;

2
 - mărimea amplitudinii de variaţie a unui caracter (diferenţa între valoarea maximă şi
minimă a caracterului analizat la o anumită populaţie) şi cauzele determinante;
- mărimea coeficientului de variabilitate (mică, mijlocie sau mare), ce indică mărimea
variabilităţii fenotipice a caracterelor cantitative, ca rezultat al influenţei condiţiilor de
mediu aferente. Această afirmaţie este valabilă doar pentru populaţiile foarte uniforme
din punct de vedere genetic (soiurile şi liniile pure ale plantelor autogame, liniile
consangvinizate şi hibrizii F1 aparţinând plantelor alogame).
Tabelul necesar pentru realizarea calculelor poate fi structurat astfel (ex. tabelul 1):
Tabelul 1
Variabilitatea caracterelor cantitative la leguminoasele cultivate pentru păstăi
Specia___________Cultivarul_________, Anul_________
Lungimea Greutatea
Înălţimea Numărul Lăţimea Numărul
Nr. medie a boabelor
plantei de păstăi medie a de boabe
crt. păstăilor* pe plantă*
(cm)* pe plantă* păstăilor* pe plantă*
(cm) (g)
1
2
3

23
24
25
X
s2
s
sx
s%
*Caracterele cantitative precizate sunt cu titlul de exemplu (pot fi alese şi alte caractere)
Obs. Indicatorii statistici menţionaţi pot fi calculaţi cu ajutorul programului Excel.

Sinteza rezultatelor obţinute implică inserarea valorilor mediilor aritmetice, a abaterii

standard a mediei aritmetice şi a coeficienţilor de variabilitate într-un tabel sintetic de forma (ex.
tabelul 2):
Tabelul 2
Variabilitatea fenotipică a caracterelor cantitative la liniile/descendenţele
plantei elită_________, anul_____________, în condiţiile de la __________

Caracterul cantitativ analizat

Nr. Linia/ Înălţ. pl.(cm) Nr.păstăi/pl. Lung.med.păst. Nr.boabe/pl. Greut.boabe/pl.
crt. Desc. x  sx s% x  sx s% x  sx s% x  sx s% x  sx s%
Martor

3
 Determinarea eritabilităţii caracterelor cantitative la hibrizii
alogamelor
Componentele variabilităţii fenotipice (variabilitatea genotipică şi variabilitatea dată de
condiţiile de mediu) la alogame participă în măsuri diferite în exteriorizarea caracterelor
cantitative. În lucrările de selecţie a unor genotipuri valoroase, se urmăreşte identificarea
prezenţei variabilităţii genotipice şi a mărimii (ponderii) acesteia din variabilitatea fenotipică
totală.
Ca urmare a faptului că prezenţa şi ponderea variabilităţii genotipice nu poate fi
determinată (măsurată) în mod direct, pentru evidenţierea separată a acesteia se procedează la o
determinare indirectă, cu ajutorul variabilităţii fenotipice şi pe baza cunoştinţelor de genetică
referitoare la structura şi comportarea populaţiilor de plante alogame şi a populaţiilor hibride.

Modul de determinare a variabilităţii genotipice (s2G) presupune următoarele etape:

a. Determinarea variabilităţii fenotipice (s2F) a caracterelor cantitative de interes a unei

populaţii foarte uniforme din punct de vedere genetic, aşa cum sunt hibrizii F1 (dar şi
liniile consangvinizate sau populaţiile plantelor autogame).

b. Cultivarea generaţiilor segregante (F2, F3, Fn) în condiţii absolut identice primei
generaţii (F1), în scopul anulării variabilităţii date de condiţiile de mediu, astfel că
variabilitatea totală va fi datorată diferenţelor genetice dintre indivizi, ceea ce
înseamnă variabilitate genotipică.

c. Evidenţierea ponderii variabilităţii genotipice din variabilitatea fenotipică, pentru a se

putea aprecia şansele realizării unor lucrări eficiente de selecţie în procesul de
ameliorare, cu ajutorul COEFICIENTULUI DE ERITABILITATE (h2).

La hibrizi, în prima generaţie (F1) datorită heterozigoţiei maxime ( 100%), se

înregistrează un efect heterozis maxim (concluzia aparţine majorităţii geneticienilor şi
amelioratorilor) şi o uniformitate genotipică pronunţată a materialului biologic.
Aceasta înseamnă că variabilitatea genotipică (ereditară) este minimă (S2G  0), existând
doar o variabilitate datorată condiţiilor de mediu (modificaţii). Înregistrăm astfel, pentru hibrizii
F1:
s2F(F1) = s2G(F1) + s2M(F1)

şi întrucât s2G(F1) = 0, rezultă că:

s2F (F1)= s2M(F1) (1)

Acest fapt face ca hibrizii cultivaţi în F1 ( în special hibrizii alogamelor) să prezinte o

mare uniformitate fenotipică, ceea ce demonstează elocvent dependenţa acestora faţă de
condiţiile de mediu şi faţă de tehnologia aplicată.
În generaţiile segregante (F2, F3, F4 … Fn) acelaşi hibrid, dacă este cultivat în aceleaşi
condiţii de mediu şi de tehnologie (ex. irigare), pentru acelaşi caracter/însuşire, apare
posibilitatea determinării variabilităţii genotipice - s2G(F2) -, ca urmare a faptului că, neexistând
diferenţe în privinţa condiţiilor de mediu, acestea nu se vor putea reflecta în fenotipul
descendenţelor segregante. Dacă, prin determinarea variabilităţii fenotipice - s2F(F2) - a

1
caracterelor cantitative în generaţia F2, rezultă că aceasta există, nu poate fi pusă decât pe seama
variabilităţii genotipice determinată de fenomenele de segregare -s2G(F2).

Pentru generaţia F2 fiind valabilă relaţia completă:

s2F(F2) = s2G(F2) + s2M(F2)

şi întrucât condiţiile de mediu sunt identice în cele două generaţii (F1 şi F2),

s2M(F2) = s2M(F1),

iar s2M(F1) este, de fapt, s2F(F1), [vezi relaţia (1)]

rezultă că relaţia variabilităţii fenotipice în F2 va fi:

s2F(F2) = s2G(F2) + s2F(F1),

iar prin extragerea componentei ce interesează a fi determinată, respectiv variabilitatea

genotipică, rezultă:

s2G(F2) = s2F(F2) - s2F(F1) (2)

În lucrările de ameliorare, pentru a se evidenţia şansele de reuşită ale lucrărilor de

selecţie, se determină un indice statistic denumit coeficient de (h)eritabilitate (h2), care redă
ponderea variabilităţii genotipice în cadrul variabilităţii fenotipice (totale).
Coeficientul de eritabilitate se determină astfel:
- în exprimare procentuală:
s 2G
h2   100 (cu valori cuprinse în intervalul 1 – 100)
s 2F
- în exprimare zecimală:
s 2G
h2  (cu valori cuprinse în intervalul 0 – 1)
s 2F

Cu cât acest coeficient (h2) este mai aproape de 100 sau de 1, cu atât şansele reale de a
înregistra succese în ameliorare sunt mai mari şi invers.

Pe baza relaţiei nr. 2, rezultă că relaţia de calcul a coeficientului de eritabilitate în

generaţia F2 va fi (3, 4):

 
h 2 F2 
 

 
s 2 G F2 s 2 F F2  s 2 F F1  
(în exprimare zecimală) sau (3)
 
s 2 F F2 s 2 F F2 

2  
h F2 
s 2 G F2  
100 
 
s 2 F F2  s 2 F F1  
100 (în exprimare procentuală) (4)
s 2 F F2   s 2 F F2  

2
 Tabelul în care se trec datele necesare calculării coeficientului de eritabilitate (tabelul 1)
va fi adaptat astfel încât să includă datele biometrice obţinute pentru caracterele cantitative
prestabilite, pentru ambele generaţii analizate, în scopul calculării valorilor variabilităţii
fenotipice (s2).
Relaţia de calcul a valorilor s2 este (5):
 x2

s2 
 x 
2
N (5)
N 1

Tabelul 1
Determinarea eritabilităţii caracterelor cantitative la _________________________

Caracterul cantitativ analizat

Descendenţa Nr. Lungime Nr. Greutate
Nr. rânduri Nr. mediu
hibridă crt. ştiuleţi boabe/ ştiulete
boabe boabe/rând
(cm) ştiulete (g)
1
2
3
4
5
6
7
F2
8
9
10
Σx
Σx2
(Σx)2
s2
1
2
3
4
5
6
7
F1
8
9
10
Σx
(Σx)2
Σx2
s2
h2 (%)

3
 Determinarea variabilităţii fenotipice la autogame

Variabilitatea unei populaţii de indivizi este dată de diferenţierile existente în ceea ce

priveşte caracterele şi însuşirile indivizilor componenţi ai populaţiei respective.
Caracterele reprezintă totalitatea particularităţilor morfologice distinctive ale unui individ
care se referă la formă, mărime, structură, pe când însuşirile se referă la particularităţile de
natură fiziologică, biochimică sau tehnologică.
Caracterele, în funcţie de parametrii prezentaţi, pot fi de două feluri şi anume: calitative şi
cantitative.
- caracterele calitative sunt acele particularităţi morfologice ce nu pot fi exprimate
numeric (ce nu pot fi măsurate) şi permit gruparea indivizilor în clase distincte.
Exemple de caractere calitative:
- culoarea florilor, fructelor sau frunzelor;
- prezenţa perişorilor pe unele organe ale plantei;
- prezenţa pruinei pe unele fructe;
- forma seminţelor etc.
- caracterele cantitative sunt acele particularităţi morfologice care pot fi exprimate
numeric. Indivizii componenţi ai unei populaţii analizate pot fi încadraţi într-o
succesiune continuă de valori intermediare între două valori extreme. Exemple de
caractere cantitative ce pot fi exprimate numeric(dimenisiuni, greutate, număr):
- înălţimea plantelor (cm, m);
- numărul de frunze, flori, fructe, seminţe pe plantă (nr.);
- dimensiunile fructelor, ca: lungime, lăţime, diametru (cm, mm);
- greutatea fructelor şi seminţelor pe plantă (g, kg) ş.a.
Totalitatea caracterelor şi însuşirilor unui organism într-un anumit stadiu de dezvoltare
reprezintă fenotipul (F) acelui organism. Fenotipul este caracterizat deci, de particularităţi
evidente, distincte, care diferenţiază indivizii din cadrul germoplasmei.
Fenotipul este condiţionat, pe de o parte, de zestrea ereditară, iar pe de altă parte, de
interacţiunea dintre aceasta şi condiţiile de mediu în care se dezvoltă organismul respectiv.
Totalitatea caracteristicilor ereditare, exteriorizate sau latente ale unui organism, proprii
pentru fiecare individ, poartă numele de genotip (G).
Zestrea ereditară poate genera fenotipuri diferite, în funcţie de condiţiile de mediu (M) în
care se dezvoltă individul respectiv. Din acest motiv, fenotipul poate fi considerat ca un rezultat
al interacţiunii zestrei ereditare a organismului cu condiţiile de mediu concrete în care se
dezvoltă, afirmaţie care se poate reflecta în relaţia:
F=G+M

Diferenţierile individuale constatate în cadrul germoplasmei, în privinţa caracterelor şi

însuşirilor exteriorizate de indivizii componenţi, poartă numele de variaţii, iar totalitatea
variaţiilor, fenomenul general, este cunoscută sub numele de variabilitate.
Luând în consideraţie determinismul genetic al diferenţierilor exteriorizate, existente în
cadrul germoplasmei, acestea sunt determinate, pe de o parte, de variaţiile genetice, iar pe de altă
parte, de interacţiunea între acestea şi condiţiile de mediu.
Se poate afirma, că variabilitatea fenotipică totală (s2F) este dată de interacţiunea dintre
variabilitatea genotipică (s2G) şi variabilitatea determinată de condiţiile de mediu (s2M).
s2 F = s2 G + s 2 M
Deoarece doar variabilitatea genotipică este ereditară (se transmite la indivizii
descendenţi), se poate afirma că acelaşi genotip poate să se exteriorizeze în mai multe fenotipuri

1
diferite în condiţii de mediu diferite, dar acele fenotipuri nu vor putea determina apariţia unor noi
genotipuri.

Lucrările de ameliorare urmăresc depistarea variabilităţii genotipice, utile, care constituie

punctul de plecare pentru crearea de forme biologice noi, corespunzătoare obiectivelor urmărite.
În cadrul populaţiilor speciilor autogame, pentru ca lucrările de selecţie să poată da
rezultate, este nevoie ca materialul iniţial de ameliorare să fie format dintr-un amestec de
genotipuri homozigote, uşor de diferenţiat fenotipic. Separarea acestora poate fi realizată într-un
singur an, metoda utilizată fiind selecţia individuală simplă (cu o singură alegere a plantelor
elită).
Pentru determinarea mărimii variabilităţii fenotipice a unor caractere cantitative într-un
material homozigot, este necesară efectuarea de măsurători (determinări biometrice) la un număr
cât mai mare de plante (indivizi) şi calcularea următorilor indici statistici:
- media aritmetică ( X ):

X =
 X , în care:
N
x = valorile individuale ale determinărilor;
N = numărul de valori (exemplare) studiate
- varianţa (s ), ce reprezintă gradul de dispersie al valorilor individuale (x) faţă de media
2

aritmetică sau abaterea faţă de medie. Se foloseşte abaterea pătrată şi nu cea simplă,
pentru ca toate valorile, inclusiv cele negative, să devină pozitive.
 x 2

s2 
 x 2
N
N 1

- abaterea standard (s):

s  s2
- abaterea standard a mediei aritmetice ( s x ) sau eroarea mijlocie a mediei aritmetice,
respectiv abaterea unor medii parţiale faţă de media generală (ex. compararea mai multor
biotipuri rezultate din aceeaşi populaţie iniţială cu media lor şi între ele).
S
sx =
N
- coeficientul de variabilitate (s%) sau abaterea standard relativă (%) faţă de media
aritmetică;
s  100
s% 
x
Interpretarea valorilor coeficientului de variabilitate se realizează astfel:
- s% < 10 - variabilitate mică a caracterului cantitativ analizat;
- s% = 10-20 - variabilitate mijlocie a caracterului analizat;
- s% > 20 - variabilitate mare a caracterului analizat.
Mărimea coeficientului de variabilitate la populaţiile plantelor autogame reflectă mărimea
variabilităţii fenotipice rezultate ca urmare a influenţei condiţiilor de mediu şi, ca urmare,
ineficienţa lucrărilor de selecţie în cadrul unui material homozigot.
Pe baza rezultatelor obţinute, care, de obicei, se sintetizează sub forma unui tabel, se pot
aprecia următoarele aspecte:
- măsura în care valoarea mediei aritmetice a unui caracter analizat la descendenţa unei
plante elită se apropie de valoarea aceluiaşi caracter înregistrat la planta elită şi cauza
diferenţelor;

2
 - mărimea amplitudinii de variaţie a unui caracter (diferenţa între valoarea maximă şi
minimă a caracterului analizat la o anumită populaţie) şi cauzele determinante;
- mărimea coeficientului de variabilitate (mică, mijlocie sau mare), ce indică mărimea
variabilităţii fenotipice a caracterelor cantitative, ca rezultat al influenţei condiţiilor de
mediu aferente. Această afirmaţie este valabilă doar pentru populaţiile foarte uniforme
din punct de vedere genetic (soiurile şi liniile pure ale plantelor autogame, liniile
consangvinizate şi hibrizii F1 aparţinând plantelor alogame).
Tabelul necesar pentru realizarea calculelor poate fi structurat astfel (ex. tabelul 1):
Tabelul 1
Variabilitatea caracterelor cantitative la leguminoasele cultivate pentru păstăi
Specia___________Cultivarul_________, Anul_________
Lungimea Greutatea
Înălţimea Numărul Lăţimea Numărul
Nr. medie a boabelor
plantei de păstăi medie a de boabe
crt. păstăilor* pe plantă*
(cm)* pe plantă* păstăilor* pe plantă*
(cm) (g)
1
2
3

23
24
25
X
s2
s
sx
s%
*Caracterele cantitative precizate sunt cu titlul de exemplu (pot fi alese şi alte caractere)
Obs. Indicatorii statistici menţionaţi pot fi calculaţi cu ajutorul programului Excel.

Sinteza rezultatelor obţinute implică inserarea valorilor mediilor aritmetice, a abaterii

standard a mediei aritmetice şi a coeficienţilor de variabilitate într-un tabel sintetic de forma (ex.
tabelul 2):
Tabelul 2
Variabilitatea fenotipică a caracterelor cantitative la liniile/descendenţele
plantei elită_________, anul_____________, în condiţiile de la __________

Caracterul cantitativ analizat

Nr. Linia/ Înălţ. pl.(cm) Nr.păstăi/pl. Lung.med.păst. Nr.boabe/pl. Greut.boabe/pl.
crt. Desc. x  sx s% x  sx s% x  sx s% x  sx s% x  sx s%
Martor

3
 Determinarea efectului heterozis la hibrizi

Efectul heterozis - reprezintă totalul creşterilor cantitative şi calitative la hibrizi, în

comparaţie cu formele lor parentale. Aceste creşteri cantitative se referă la vitalitatea plantei,
vigurozitate (deci componentele capacităţii de producţie), în timp ce creşterile calitative se referă
la o mai mare rezistenţă la stresuri climatice, fitogenetice, dezvoltate, fertilitate etc.
Intensitatea de manifestare a efectului heterozis variază în funcţie de:
- modul de polenizare al plantelor (polenizare autogamă sau alogamă);
- încadrarea în anumite unităţi sistematice (gen, specie);
- capacitatea combinativă a soiurilor sau liniilor folosite ca forme parentale (genitori);
- numărul de forme parentale care intră în componenţa unui hibrid (2 sau mai multe);
- generaţia hibridă analizată (F1, F2, F3….Fn).
Amploarea heterozisului este maximă la hibrizii din prima generaţie (F1) şi se reduce
treptat în generaţiile segregante (F2, F3, … Fn) în funcţie de tipul hibridului realizat.
Heterozisul (denumit şi vigoare hibridă) se deosebeşte faţă de dominanţa totală
(egalitatea hibridului cu unul dintre părinţi) sau faţă de dominanţa parţială (apropierea hibridului
de un părinte). Cu cât, la un hibrid, se vor cumula mai multe alele în stare heterozigotă, cu atât
efectul heterozis va fi mai mare; după cum, cu cât va creşte ponderea alelelor în stare
homozigotă, cu atât numărul defectelor şi efectul heterozis se reduc foarte semnificativ.
Fiind un efect foarte favorabil practicii agricole, se foloseşte la numeroase specii de
cultură, în proporţie mai mare la speciile alogame, unde mărimea efectului heterozis ce rezultă în
generaţia F1 justifică cheltuielile suplimentare legate de procesul anual de producere de sămânţă
hibridă.
Principalele tipuri de heterozis ce prezintă interes pentru practica agricolă sunt:
- heterozisul reproductiv - afectează componentele capacităţii de producţie (lungime,
grosime, număr boabe, greutate, volum etc.);
- heterozisul somatic - afectează caracterele morfologice;
- heterozisul adaptativ - afectează însuşirile de rezistenţă la stresurile climatice şi
fitopatogenice;
- heterozisul metabolic - afectează procesele fiziologice, metabolice etc.
Principalul obiectiv al ameliorării - capacitatea de producţie - prin componentele
importante ca: mărime, greutate, număr etc., înregistrează majorări foarte semnificative, la
hibrizii în F1, motiv pentru care heterozisul reproductiv este cel mai mult studiat.
Evidenţierea intensităţii efectului heterozis pentru fiecare component al capacităţii de
producţie, se poate realiza prin determinări succesive la un număr mare de indivizi, atât pentru
hibridul F1, cât şi la formele parentale (P1 - mamă, P2 - tată), care vor fi cultivaţi pe aceeaşi
parcelă (hibridul F1 între cei doi părinţi) şi în acelaşi condiţii de mediu şi tehnologie. Indicele
heterozis (Ih), în exprimare procentuală (%), pentru fiecare caracter sau însuşire se determină
astfel:
X (F1 )
I h%   100 sau
X P1  X P2
2

2  X (F1 )
I h%   100
X P1  X P2
în care X (F1 ) - valoarea medie a caracterului/însuşirii la hibridul F1;
X (P1 ) - valoarea medie a caracterului/însuşirii la forma mamă P1
1
 X (P2 ) - valoarea medie a caracterului/însuşiriila forma tată P2.
Tabelul de bază în care se trec datele pentru determinarea indicelui heterozis este de forma
(tabelul 1):
Tabelul 1 (exemplu)
Indicele heterozis al hibridului____________, specia_____________

Caracterul cantitativ analizat

Generaţia Nr. Lungime Nr. Greutate
Nr. rânduri Nr. mediu
analizată crt. ştiuleţi boabe/ ştiulete
boabe boabe/rând
(cm) ştiulete (g)
1
2
3
4
5
6
F1 7
8
9
10
Σx
X
1
2
3
4
5
6
P1 7
8
9
10
Σx
X
1
2
3
4
5
6
P2 7
8
9
10
Σx
X
Ih (%)