Particularități de construcție a unui personaj

dintr-un text aparținând lui Camil Petrescu

În opera lui Camil Petrescu, „Patul lui Procust”, personajul central al

romanului este Fred Vasilescu, prezent în fiecare dintre cele trei planuri ale
romanului. Acesta ajunge să-și problematizeze existența și să trăiască drama unei
iubiri imposibile din cauza analizei excesive a sentimentelor.

Statutul social al lui Fred este evidențiat pe parcursul operei, acesta fiind
prezentat în vârful ierarhiei sociale, fiind fiul unui cunoscut industriaș, Vasile
Lumânăraru, considerat un milionar. El lucrează la departamentul de Externe, fiind
poreclit „diplomatul” din această cauză. Mai mult, el este privit ca un simbol al anilor
1930-1940, fiind un tânăr agreabil, pasionat de automobile și aviație. În societate,
acesta este invidiat de bărbați și râvnit de femei. Deși pozează într-un bărbat
superficial în fața amicilor săi, Fred se dovedește a fi un iubitor de artă, un spectator
de teatru și o fire deschisă la tendințele moderniste din acea vreme. În ceea ce
privește statutul psihologic al personajului, el prezintă un mod de gândire egoist care
generează puternice conflicte interioare: deși el manifestă gelozie, în concepția sa,
iubirea este o constrângere a libertății pe care el nu e dispus să o accepte. Statutul
moral al lui Fred Vasilescu oglindește trăsături morale ce îi definesc personalitatea.
Acesta este marcat mai ales de spiritul aventurier pe care-l are, evidențiat prin
renumele pe care-l are în societate, fiind dorit de toate femeile, dar superficial în
sentimente, un om care-și trăiește maxim viața, având ca principiu independența. În
plus, el dă dovadă de sociabilitate, comunicare și amabilitate în relația cu ceilalți.
Totuși, lașitatea îi afectează portretul moral, manifestând-o față de doamna T. prin
felul în care pune capăt relației.

Trăsătura dominantă a lui Fred Vasilescu ce se reflectă de-a lungul romanului

este orgoliul masculin pe care-l posedă. Acesta este tipic unei persoane tinere aflate
la un rang înalt în societate. O scenă în care Fred își trădează orgoliul este scena
întâlnirii cu doamna T. la Techirghiol. Deși el a fost cel care a hotărât despărțirea,
Fred experimentează un sentiment de gelozie intensă când observă că alți bărbați
încearcă să o curteze: „Nu m-am mai putut stăpâni și cam împleticindu-mă, m-am dus
acolo și am bătut cu pumnul în masă...”. Orgoliul masculin este dus atât de departe
încât el ajunge să o jignească pe femeia pe care o iubește: „Doamnă, ești o
nerușinată!”.
 O altă secvență în care Fred Vasilescu își manifestă exageratul orgoliu masculin
este cea în care el hotărăște să se despartă de doamna T. pentru a-și salva
independența. Gestul său este făcut din orgoliu deoarece își cunoaște suferința și
pune cu luciditate la cale strategia: când doamna T. își anunță vizita („Voi dormi la
tine...”), Fred îi răspunde surprinzător, mărturisindu-și totodată intenția: „Mi-am dat
seama cât de mult mă lăsasem târât de această paralizantă cedare din fiecare zi...
numai un gest disperat putea restabili situația... i-am înapoiat totul cu două cuvinte:
„cu neputință””.

De asemenea, și elementele de compoziție și limbaj sunt relevante în

construcția lui Fred Vasilescu, un prim astfel element constituindu-l mijloacele de
caracterizare. Portretul moral și fizic este evidențiat de către „autor” prin
caracterizare directă, înțelegând că sentimentele doamnei T. se datorează „nu numai
frumuseții lui bărbătești, sportive, mai ales pentru un soi de loialitate și delicatețe,
un mod de sinceritate a vieții...”. Mai mult, Fred Vasilescu își exprimă, prin
autocaracterizare atât bucuria de a trăi cât și satisfacția împlinirii: „toate le-am făcut
în viață și tot ce m-a stăruit amorul propriu e trecut în activitatea mea ca într-un
memoriu de carieră”. De asemenea, trăsăturile lui sunt reliefate și prin caracterizare
indirectă, acesta dând dovadă în unele momente de aroganță, superioritate și răutate
izvorândă din suferință.

Un alt element care îl definește pe Fred ca personaj este limbajul folosit. El

folosește un limbaj elevat, care îi accentuează statutul social, situându-l pe o treaptă
înaltă a societății. Limbajul său abundă de neologisme, ceea ce îi conturează nivelul
de cunoștințe („dandy”, „diabolic”, „elipsă”). În plus, datorită orgoliului său, precum
și a suferinței acute produsă de neîmplinirea sentimentală, el folosește cuvinte
jignitoare precum „mizerabilă”, „descreierată” sau „lighioană”.

Deși Fred Vasilescu este privit ca un vârf al societății din acea vreme, curtat de
femei și invidiat de bărbați, atât incapacitatea de a-și asuma iubirea față de o
femeie, cât și orgoliul masculin și analiza excesivă a sentimentelor îl face să eșueze în
plan afectiv.