Evoluţia unui personaj, într-un roman psihologic din perioada interbelică;

Camil Petrescu – Patul lui Procust

În concepţia lui Mihai Ralea, în roman personajele sunt complexe, originale şi

unice şi nu reprezintă ideea de tip. Viaţa complexă a acestor personaje duce la apariţia
unui conflict în conştiinţa lor, din cauza îndepărtării de modul în care ceilalţi concep viaţa.
Pentru că îşi pun probleme, aceste personaje conştientizează rând pe rând o serie de
discrepanţe ce apar de-a lungul existenţei. Conştientizarea le face să fie „torturate” de
imposibilitatea înţelegerii ideilor despre viaţă ale celorlalţi. Personajele de roman
psihologic au o gândire profundă şi complexă, pentru a putea fi capabili să analizeze
concepţiilor celor din jur. De aici, apariţia coştiinţei.
Fred Vasilescu este un personaj care are o viaţă sufletească complexă şi care îşi
pune problema concepţiei despre viaţă a amicului său - Ladima. Descoperind în mod
întâmplător relaţia acestuia cu Emilia, el încearcă să o înţeleagă, tratând-o în paralel cu
propria lui relaţie cu doamna T. Conflictul din conştiinţa personajului constă în
imposibilitatea de a înţelege cum o persoană ca Ladima s-a putut îndrăgosti şi a putut
face tot ce a facut pentru o femeie ca Emilia.
Fred Vasilescu este unul dintre eroii principali ai romanului „Patul lui Procust”, scris
de Camil Ptrescu, personaj învestit şi cu rolul de narator. Fiind un personaj-narator are o
viziunea subiectivă şi prin urmare este necreditabil. Este un personaj original, unic în
gândire şi comportament, e complex şi nu este previzibil (personaj „rotund” –
E.M.Forster). Autorul notelor de subsol îl prezintă ca fiind fiul unui miliardar - Tănase
Vasilescu Lumânararul. Apare ca un ideal masculin: este distins şi are şarm, având o
frumuseţe „sportivă”, e inteligent, are mulţi amici, se îmbracă la modă, e sensibil,
echilibrat, are o viaţă sociala intensă, nu e superficial, deşi ceilalţi cred despre el
contrariul. Din perspectiva criticului literar Nicolae Manolescu, Fred este un personaj
superior, iar cei care sunt superiori au succes atât în iubire, cât şi în viaţa socială.
Autorul îl convinge pe Fred să scrie despre acea experienţă care îl frământă. După
ce primeşte caietele, Autorul îşi dă seama de legătura acestuia cu doamna T., şi reuşeşte
să-l descopere pe Fred într-o altă postură.
Viaţa personajului Fred Vasilescu este schimbată la 28 ani de apariţia d-nei T în
viaţa lui. Înainte să o cunoască, acesta avea o viaţă mai liniştită, nu-şi făcea prea multe
probleme pentru ceea ce se întâmpla în jurul lui şi nu acorda foarte mare atenţie detaliilor.
Relaţia de iubire pe care o are cu d-na T. îl face să-şi schimbe perspectiva asupra vieţii.
Îşi dă seama că era obişnuit „să pună etichete”, să nu cunoască oamenii în profunzime.
Încă de când o cunoaşte, deşi îl frapează, Fred o tratează pe doamna T. (Maria Mănescu)
ca pe o femeie oarecare. Când descoperă cât de mult s-a înşelat şi începe să o cunoască
cu adevărat, îşi dă seama cât de mult a greşit la început. Fred pune capăt acestei relaţii,
deşi nu se fereşte să facă un secret din iubirea pe care i-o poartă doamnei T. În
încercarea de a explica acest refuz al lui Fred, criticii literari au formulat mai multe ipoteze
. De exemplu, G. Călinescu afirmă că Fred fuge de doamna T. „pentru a nu descoperi în
ea o fiinţă reală, comună, asemeni oricărei Emilii”. Deoarece ea l-a învăţat să acorde
atenţie detaliilor, să se concentreze asupra celorlalţi, lui Fred i se face frică să nu
descopere prin acest proces de conştientizare şi cunoaştere că s-a înşelat în a o
considera pe doamna T. o persoană superioară. Pentru că o iubeşte, preferă să se
îndepărteze de ea şi să păstreze această imagine a ei: femeia inteligentă, complexă,
stilată, frapantă. Ovidiu S. Crohmălniceanu este de părere că Fred trăieşte un complex
de inferioritate pentru că descoperă că „are de-a face cu o persoană superioară, dar
abia după ce a tratat-o ca pe o oarecare.”
Într-un pasaj de introspecţie, Fred afirmă că după ce a cunoscut-o pe ea, nimic nu
mai e clar şi aşezat ca înainte. Nici măcar timpul nu mai e la fel. Schimbarea produsă la
nivelul mentalităţii lui îl face să conştientizeze până şi cele mai mici detalii: la o expoziţie
de artă o analizează pe Maria Mănescu într-atât încât îi observă până şi trăsăturile
mâinilor.
După ce află de moartea amicului său, Ladima, Fred îşi pune problema relaţiei
dintre Ladima şi Emilia, o actriţă ratată, o persoană superficială. Pentru că îşi pune
probleme, personajul conştientizează. Fred se concentrează foarte mult asupra
înţelegerii acestei relaţii, afirmând că „Patru generaţii dintr-ai mei n-au gândit cât mă
frământ eu de o lună.” Fred Vasilescu nu înţelege cum o persoană atât de inteligentă, cu
principii solide, o persoană în care a simţit că poate avea încredere încă de la început, a
putut să se înjosească atât de mult încât să facă o obsesie pentru Emilia, să-i adreseze
nenumărate scrisori de dragoste, să fie în stare să-i facă orice serviciu, chiar cu preţul
propriei umiliri; cum a putut să o admire atât de mult când îi era clară diferenţa dintre ei,
cum a putut să treacă peste toate situaţiile penibile în care a surprins-o. De asemenea,
este frământat de motivul care l-a împins pe Ladima la sinucidere şi ajunge să facă
cercetări printre prietenii lui Ladima ca să-şi lămurească neclarităţile.
După ce îi dă caietele Autorului, Fred Vasilescu moare într-un accident de avion.
Moartea lui rămâne sub semnul întrebării - accident sau sinucidere. Fred îi lasă toată
averea sa Mariei Mănescu. Romanul se încheie cu afirmaţia Autorului din Epilog II că
viaţa lui Fred Vasilescu rămâne o taină, iar ultimele cuvinte fiind: „aşa cum singur a spus-
o parcă, un afluent urmează legea fluviului”.
Personajul Fred Vasilescu din romanul psihologic „Patul lui Procust”, de Camil
Petrescu evoluează de la tânărul superficial, care nu acorda importanţă detaliilor, la
bărbatul matur, care se concentrează atât asupra problemelor sale personale, cât şi ale
prietenului său, Ladima. Un rol determinant în evoluţia sa îl are doamna T., care prin
iubire a reuşit să-l facă să privească viaţa „printr-o lupă”. Această evoluţie este posibilă
mai ales prin procesul de conştientizare: „să apară în conştiinţa lor probleme care îi
torturează şi îi îndepărtează de felul cum concep viaţa semenii lor.”

Prof. Vasile ZĂMĂCĂU, grad didactic I , Liceul Tehnologic Iacobeni_jud. SIBIU