Presupoziţii de bază:

 presupuneri de bază ( Schein)

Realitatea, Adevărul, Timpul, Spaţiul, Natura umană, Activitatea, Relaţiile.

 dezvoltă presupuneri împărtăşite despre problemele mai abstracte, mai

generale, mai profunde;
 Problemele mai profunde:
1. natura realităţii şi a adevărului;
2. natura timpului;
3. natura spaţiului;
4. natura naturii umane;
5. natura activităţii umane;
6. natura relaţiilor umane;

a. natura realităţii şi a adevărului

a.1. ce este real şi cum să determini realitatea

 Nivele ale realităţii
realitate externă se referă la ceea ce este determinat empiric prin teste obiective,
realitatea socială când grupurile ajung la un consens asupra lucrurilor;
realitatea individuală este cunoaşterea dobândită de sine, experienţa, dar acest
adevăr nu poate fi împărtăşit de ceilalţi;

 Context înalt/ Context scăzut

scăzut = cultură unidirecţională, evenimentele au o înţelesuri clare universale;
înaltă =cultura relaţiilor conviviale, evenimentele înţelese numai în context,
înţelesurile pot varia, categoriile se pot schimba;

 Moralism-Pragmatism
pragmaticul caută validarea în sine;
moralistul caută validarea în filosofie generală, sisteme morale sau tradiţie;

 Baze diferite pentru ceea ce este adevărul:

1. Dogma pură; bazată pe tradiţie, întotdeauna a fost aşa;
 2. Dogma revelată : înţelepciunea bazată pe încredere, în autoritatea
omului înţelept, a liderilor înţelepţi, a liderilor formali, a profeţilor
sau regilor;
3. Adevarul este derivat prin procese ,,raţional-legale”;
4. Adevărul este ceea ce supravieţuieşte conflictului şi dezbaterii;
5. Adevărul este ceea ce funcţionează; să încercăm şi să-l testăm;
6. Adevărul ca stabilit prin metode ştiinţifice, ce se delimitează de
dogma pură;

 Ce este informaţia?
*pentru a testa realitatea un grup trebuie să determine ce este informaţia;

b. natura timpului:
*Timpul reprezintă o categorie fundamental simbolică pe care o utilizăm pentru a discuta
asupra regularitatea vieţii sociale;
*Timp: insuficient, târziu,timp pierdut, niciodată regăsit, prea mult;
 Orientare de bază a timpului;
*trecut, prezent, viitor
**numai prezentul contează pentru imediat;
**trecutul există pentru a indica gloriile trecute, succesele;
**viitorul este întotdeauna cu viziune şi idei;
 Timp monocronic şi policronic,
 *monocronic un lucru la timp;
*policronic, mai multe lucruri se fac simultan; A ucide două păsări cu o singură
piatră;
 Timp al planificării şi timp al dezvoltării;
* timp al planificării care este liniar, fixat, monocronic, închis;
*timp al dezvoltării timp fără limite, atât cât este necesar, proces, deschis;
 Orizonturi discreţionare de timp
*legat de măsură şi unităţi;
*anual, trimestrial, lunar, săptămânal, zilnic, ...
*lungimea depinde de munca care trebuie făcută;
*diferă prin funcţie, ocupaţie şi rang;
 Simetrie temporală şi planificare;

 Timpul impune ordinea socială;

 Pas, ritmuri ale vieţii, secvenţe, durată, simbolism
 Timpul este critic întrucât este invizibilă, luat ca garanţie;

c. natura spaţiului:
 ajunge să aibă înţelesuri simbolice
  Distanţa şi plasament relativ
*are înţelesuri atât fizice cât şi sociale;
**distanţa intimităţii;
**distanţă personală
**distanţă socială,.
**distanţă publică .
*sentimentele despre distanţă au rădăcini biologice,
*utilizăm partiţii, ziduri, bariere ale sunetului;
*distanţă de intruziune
 Simboluri ale Spaţiului
*cine are, ce şi cât de mult;
*mărimea determină rangul;.
*decorarea biroului;

 Limbajul trupului
*utilizarea de gesturi, poziţii ale trupului;
*deferenţa întăreşte relaţiile ierarhice;

d. natura naturii umane

 care sunt instinctele de bază
a. ce este comportament inuman
 intrinseci bune sau rele sau învăţate?
 sinele este compartimentalizat: muncă, familie, timp liber
 natura umană este complexă şi maleabilă
schimbările în ciclul vieţii ca natura umană
oamenii pot învăţa noi lucruri.

e. natura activităţii umane

 modul în care oamenii acţionează în relaţie cu mediul lor
 Orientarea spre a face:
*controlată prin manipulare;
*orientare pragmatică spre natura realităţii;
*credinţa în perfectabilitatea umană;
*să facem lucrurile, să facem ceva;
 *centrare pe sarcină, eficienţă sau descoperire;

 Orientarea spre Fiinţă:

*natura înseamnă putere;
*umanitatea este servilă;
* un anume tip de fatalism.

Nu poate influenţa natura, bucurându-se de ceea ce este, gândeşte în termeni de

adaptare;
  Orientarea devenirii:
*armonie cu natura;
*dezvoltă propria capacitate de a realiza perfecta uniune cu mediul;

Se centrează pe ceea ce o persoană este decât pe ceea ce poate fi realizat; .

 Orientarea activităţii şi definirea rolurilor: natura muncii şi relaţiile între

muncă, familiei şi conceptele personale;
*una in care munca primează;
 *in altă direcţie, familia primează;
* în altă direcţie, în care interesul de sine primează;
 *în alt sens, în care stilul de viaţă integrat este posibil;

 Relaţii organizaţiei cu mediul:

* natura poate fi subjugată; sau în armonizare cu ea;
* e capabil grupul să domine natura sau se coexiste cu ea;

f. natura relaţiilor umane;

 care fac grupul confortabil, sigur şi productiv;
 care trebuie să rezolve probleme de putere, influenţă şi ierarhie;
 ale intimităţii, dragostei, tovărăşiei cu cei de-o seamă;

Ce trebuie făcut?

1. a evalua caracteristicile culturii firmei (instituţiei) pe fiecare dimensiune din cele 6 ale
modelului, după propoziţia ,,noi suntem cam aşa”;
2. a evalua profunzimea şi consensul pe o scală de la 1 la 5 pe fiecare dimensiune,
plecând de la fiecare membru al colectivului, al firmei, al instituţiei; e vorba de a
operaţionaliza cele două concepte;