Varianta 12

Subiectul I
A.
1. Secvența “îmi intrase în inimă” arată bucuria extraordinară,
copleșitoare a prințesei în legătură cu vizita surorii sale.
2. Generalul Vlădescu, vechiul prieten al prințesei remarcă schimbarea
de dispoziție a acesteia.
3. Granița țării se găsea la Predeal, fapt justificat în secvența “Am plecat
cu Nando s-o întâmpinăm pe Ducky la Predeal, unde e frontiera țării
noastre.”
4. Prințesa se bucură de venirea lui Ducky pentru că, odată cu venirea
acesteia, îi este alinat dorul de casă.
5. Ducky era o persoană mai serioasă, dar în același timp, o persoană
mai amuzantă, avea un caracter mai puternic și judeca oamenii mai
aspru, nepăsându-i aproximativ deloc dacă rănește sau nu sentimentele
altor oameni prin cuvintele ei.

B.
Este bine știut faptul că stările de spirit depind de oamenii din jurul
nostru, fie că sunt prezenți sau nu. Consider că aceste stări de spirit pot
fi influențate pe deplin de către cei din jur, aceștia jucând un rol
important în viețile noastre de zi cu zi.
În textul dat, prințesa descrie sentimentul de bucurie pe care îl are atunci
când sora sa, Ducky, vine în vizită. Secvența “Dintr-odată, viața
căpătase o cu totul altă față, totul devenise bucurie și plăcere și
încântare; fiecare vorbă, fiecare priveliște, fiecare lighioană, fiecare
copac, fiecare floare avea un înțeles cu totul nou; râdeam de toate cele
și totuși aveam ochii plini de lacrimi” exprimă concret schimbarea stării
de spirit a prințesei, schimbare datorată vizitei surorii sale.
În viața de zi cu zi, un copil care își revede părintele după o zi lungă de
școală, trece printr-o schimbare a stării de spirit, aceasta fie pozitivă sau
negativă. Revederea părinților după o zi lungă de școală poate genera o
stare fericită, liniștită, sau poate atrage chiar opusul, neliniște, tristețe.
Dar, la urma urmei, există o schimbare în starea de spirit.
În concluzie, prezența celor dragi influențează cu siguranță starea de
spirit a unui om, această schimbare fiind fie negativă sau pozitivă.

Subiectul al II-lea

În poemul “O zi”, scris de Tudor Arghezi, se prezinta prin intermediul

eului liric tema vieții, accentuate de motivul timpului. Metafora “ziua de
ieri”, prezenta în prima strofa a poeziei, sugerează acel eveniment
important ce s-a întâmplat la un moment dat în viață fiecăruia și a rămas
imprimat adânc în suflet “M-a urmat pas cu pas”. Acest lucru este
accentuat atât în titlul poeziei, cât și în strofa finala. Eul liric
metaforizează o simpla zi că fiind “cât o viață” întreagă, considerand că
anumite eveniment pot să ne influențeze pe o durata nedeterminata de
timp. Ultimul vers reprezintă un indemn în a nu uita lucrurile și
experiențele prin care am trecut deoarece acestea sunt menite să ne
ajute în a deveni persoane mai bune.

Elementele ce evidențiată motivul poemului sunt cuvintele din câmpul

lexical al timpului: “ieri”, “zi”, “amiaza”.

Subiectul al III-lea

„Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creangă, este un basm cult publicat în

revista “Convorbiri literare” în anul 1877.
Harap-Alb este protagonistul basmului, construit realist, din cauza lipsei
însușirilor supranaturale. Acesta este construit ca o ființă complexă,
învățând din greșeli și progresând, numit un personaj „rotund”. Statutul
inițal al eroului este de neinițiat, naiv, caracterizat prin bunătate, statut
exprimat prin numele său inițial: “fiul craiului”, care reprezintă etapa de
început a eroului, etapa de învățare și cunoaștere a lumii. A doua etapă,
etapa mediană, este reprezentată de numele “Harap-Alb”, nume cu
origine nobilă, dar și condiția de învățăcel. Ultima etapă a dezvoltării
eroului, “împăratul”, arată experiența dobândită de acesta pe parcursul
călătoriei și a probelor.
Eroul este surprins în toate etapele, de la naivitate la înțelepciune,
dezvoltare caracteristică Bildungsromanului, acesta dă dovadă de
diverse trăsături, precum naivitate, bunătate, curajul și destoinicia. Eroul
dă dovadă de naivitate în momentul întâlnirii cu Spânul, în care este
prostit și acesta coboară în fântână, după care îi este furată identitatea
și devine sclavul Spânului, în ciuda sfaturilor tatălui său, de a nu vorbi cu
străinii și de a fi precaut. Mai mult, eroul își arată bunătatea și milostenia
în întâlnirea cu Sfânta Duminică, întâlnire în care acesta îi dă un ban și îi
spune “Ține, mătușă, de la mine puțin și de la Dumnezeu mult.”, și în
probele furnicilor și albinelor, pe care le ajută necondiționat. Nu în ultimul
rând, eroul își arată curajul în proba Spânului, proba “sălăților”, proba
pielii de căprioară cu pietre prețioase și aducerea fetei Împăratului Roș
acasă în siguranță.
Acțiunea se desfășoară linear, prin tehnica înlănțuirii, respectând
modelul structural al basmului și implică prezența fabulosului. Motivele
narrative specifice sunt: superioritatea mezinului, călătoria, supunerea
prin vicleșug, muncile, demascarea răufăcătorului, pedeapsa, căsătoria.
Conflictul, lupta între bine și rău, respectiv între Harap-Alb și Spânul, se
finalizează prin victoria binelui. Eroul se confruntă cu furtul identității și
cu sclavia pentru Spân, urmând o serie de provocări pentru mezinul
familiei. Titlul anticipează tema basmului, “Harap-Alb”, maturizarea
mezinului craiului, o aventură imaginară în care dobândește valori
morale și etice. Personajele sunt oameni, ființe himerice cu
comportament omenesc. Există un erou, antagonist, ajutoare, donatori,
aceștia sunt individualizați prin limbaj. Mai mult, protagonistul este
caracterizat în mod direct și indirect, de către autor, personaje, nume și
prin autocaracterizare. Caracterizarea directă, făcută de către autor,
arată naivitatea tânărului prin: “Fiul craiului, boboc în felul său la trebi de
aiste”, personajele apreciază bunătatea sa “puterea milosteniei și inima
ta cea bună te ajută”. Caracterizarea indirectă, făcută prin fapte, arată că
mezinul este “cel mai vrednic” dintre nepoți, așa cum cere Verde Împărat
în scrisoarea trimisă craiului.
În concluzie, deși este un personaj de basm, eroul nu reprezintă doar
tipul voinicului, ca Făt-Frumos din basmele populare, ci este un “om de
soi bun”, după spusele lui George Călinescu, erou care trece printr-o
serie de probe, se maturizează și devine împărat, basmul fiind
considerat un Bildungsroman.