Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1. Generalit@]i
Articula]iile sunt constituite din totalitatea elementelor prin care oasele se unesc
^ntre ele. Aceste elemente sunt reprezentate de forma]iuni conjunctive }i mu}chi.
F@r@ articula]ii nu ar fi posibil@ realizarea func]iei statice }i dinamice a oaselor, deci
deplasarea }i activit@]ile organismului.
d. Capsula articular@ este o forma]iune care une}te cele dou@ oase care se articuleaz@,
dar are rol }i de protec]ie a suprafe]elor articulare.
Are forma unui man}on fibros, tapetat la interior de sinovial@. Are grosime variabil@,
^n raport cu mobilitatea articular@.
Este mai groas@ la articula]iile cu mi}c@ri limitate }i care nu sunt protejate de mu}chi.
%n timpul mi}c@rilor articulare, capsula nu este prins@ ^ntre segmentele ^n mi}care
deoarece pe ea se inser@ fibre musculare care ^mpiedic@ plicaturarea ei (mu}chii tensori
ai capsulei articulare).
Capsula articular@ este vascularizat@ de ramuri ale arterelor musculare. Venele se
vars@ ^n re]eaua periarticular@. Inerva]ia este asigurat@ de termina]ii nervoase libere }i
^ncapsulate = proprioceptori.
%n cazul unor solicit@ri prelungite apar dureri la nivelul ligamentelor. C$nd mi}c@rile
dep@}esc amplitudinea normal@ se pot produce rupturi sau smulgeri ligamentare.
g. Lichidul sinovial
Este un lichid g@lbui, v$scos, care are rol de lubrifiant al suprafe]elor articulare ^n
mi}care, precum }i rol de nutri]ie a cartilajelor articulare. Mai are rol de cur@]ire }i adeziune
a suprafe]elor osoase.
Se formeaz@ prin trecerea plasmei sanguine ^n cavitatea articular@, prin pere]ii
capilarelor.
Factorul principal de producere este mi}carea articular@.
%n timpul mi}c@rilor articulare, lichidul sinovial este ^mpins din vilozit@]i }i recesuri,
pe suprafe]ele articulare.
Mi}c@rile normale sunt absolut necesare pentru ^ntre]inerea }i men]inerea cartilajelor
articulare, deoarece u}ureaz@ difuziunea lichidului sinovial pe suprafa]a lor }i imbibi]ia.
Mi}c@rile anormale sau presiunile continue, permanente se opun difuziunii
substan]elor nutritive. Consecin]a este apari]ia tulbur@rilor trofice.
Compozi]ia chimic@ a lichidului sinovial este asem@n@toare cu a plasmei, dar con]ine
mai pu]ine proteine }i glucoz@, dar mai multe s@ruri minerale. Con]ine }i celule, din care
predomin@ monocitele }i limfocitele, care au propriet@]i fagocitare.
Coeficientul de v$scozitate al lichidului sinovial scade pe m@sur@ ce cre}te viteza
de mi}care, temperatura r@m$n$nd constant@.
Zgomotul de pocnitur@ ce se percepe c$nd articula]ia trece brusc de la repaus la
mi}care, se datore}te greut@]ii de dezlipire a suprafe]elor articulare, lubrifiate de un lichid
sinovial v$scos.
Presiunea atmosferic@
Asupra corpului uman, la o suprafa]@ de 1,8-2 m2 ac]ioneaz@ o presiune de 20000
kg.
Rolul presiunii atmosferice s-a constatat ^n felul urm@tor:
• dac@ la articula]ia }oldului se cur@]@ toate p@r]ile moi periarticulare, capul
femural nu iese din acetabul;
• dac@ se perforeaz@ peretele acetabulului, capul femural iese din cavitatea ar-
ticular@.
2. Articula]iile capului
Oasele capului sunt unite ^ntre ele prin articula]ii imobile sau suturi, exist$nd o
singur@ excep]ie, articula]ia temporomandibular@, care este mobil@. At$t oasele bol]ii
craniene c$t }i cele ale fe]ei sunt articulate prin suturi de mai multe tipuri: solzoas@,
plan@, din]at@. Aceste suturi au importan]@ ^n cre}terea craniului }i ^n arhitectura acestuia.
Mandibula este dus@ de partea opus@ a discului care se deplaseaz@, apoi rolul
capetelor se inverseaz@.
Mu}chii motori sunt: pterigoidian medial }i pterigoidian lateral.
Mi}c@rile de intruzie-extruzie
Sunt mi}c@ri care se produc la nivelul alveolelor dentare cu ajutorul articula]iei
temporomandibulare.
Intruzia rezult@ din contrac]ia suplimentar@ a mu}chilor ridic@tori ai mandibulei,
c$nd arcadele dentare sunt ^n contact; rezultatul este p@trunderea mai ad$nc a din]ilor ^n
alveole.
Extruzia se realizeaz@ prin relaxarea mu}chilor ridic@tori, iar din]ii revin la pozi]ia
ini]ial@.
3. Articula]iile capului cu coloana vertebral@
5. Articula]iile toracelui
Articula]iile toracelui, dup@ situa]ia lor, se ^mpart ^n dou@ grupe: grupul posterior
}i grupul anterior.
Grupul posterior este reprezentat de urm@toarele articula]ii:
• articula]iile costo-vertebrale (capetelor coastelor);
• articula]iile costotransversare;
Diafragma este principalul mu}chi inspirator. Prin contrac]ia sa m@re}te cele trei
diametre ale toracelui. %n timpul contrac]iei fibrele mu}chiului iau ^n acela}i timp punct
fix pe coaste, cobor$nd centrul tendinos }i punct fix pe centrul tendinos, ridic$nd coastele
}i sternul.
La ^nceputul inspira]iei centrul tendinos este tras ^n jos, apoi fibrele anterioare }i
laterale ale mu}chiului se contract@ }i centrul frenic r@m$ne imobilizat ^ntr-o pozi]ie joas@
(inspira]ie complet@). %n expira]ie, prin relaxarea diafragmei, aceasta se bolte}te }i centrul
frenic urc@.
Mi}carea de circumduc]ie
• provine din succesiunea alternativ@ a mi}c@rilor precedente;
• execu]ia mi}c@rii reproduce dou@ conuri imaginare: unul mai mic, cu baza la
nivelul extremit@]ii sternale a claviculei }i unul mai mare cu baza la nivelul
extremit@]ii acromiale a claviculei, v$rfurile conurilor se unesc la nivelul
ligamentului costoclavicular.
Cadrul glenoidal realizeaz@ concordan]a dintre cele dou@ suprafe]e articulare. Este
un fibrocartilaj, de form@ triunghiular@ pe sec]iune, a}ezat la periferia cavit@]ii glenoide.
Cadrul glenoidal prezint@ trei fe]e:
• una ader@ de periferia cavit@]ii glenoidale;
• alta extern@, continu@ colul scapulei;
• fa]@ intern@, care continu@ suprafa]a glenoidal@.
Abduc]ia-adduc]ia
Axul mi}c@rii este sagital }i trece prin partea infero-extern@ a capului humerusului.
Abduc]ia este mi}carea prin care bra]ul se ^ndep@rteaz@ de corp. Are dou@ faze:
• prima, c$nd bra]ul ajunge la orizontal@; e limitat@ de tuberculul mare care love}te
partea superioar@ a cadrului glenoidal. Are amplitudinea de 72°;
• a doua faz@, care permite abduc]ia bra]ului p$n@ la vertical@, dar care se
realizeaz@ prin bascularea scapulei.
Proiec]ia ^nainte
Are amplitudinea de 950-1200. Este limitat@ de ^ntinderea ligamentului coraco-hu-
meral }i a por]iunii posterioare a capsulei. Mu}chii flexori sunt: deltoidul (fascicule
anterioare), pectoralul mare, bicepsul brahial, coracobrahialul.
Proiec]ia ^napoi
Are amplitudinea de 200-300. Este limitat@ de mu}chiul subscapular }i de ^ntinderea
por]iunii anterioare a capsulei. Mu}chii extensori sunt: deltoidul (fasciculele posterioare),
latissimul, rotundul mare, capul lung al tricepsului brahial.
Rota]ia ^n@untru
Completeaz@ prona]ia antebra]ului. Are amplitudinea de 95°. Mu}chii rotatori
^n@untru sunt: pectoralul mare, latissimul, rotundul mare, subscapularul, bicepsul brahial
(capul lung).
Rota]ia ^nafar@
Completeaz@ supina]ia antebra]ului. Are amplitudinea de 800. Este limitat@ de
punerea ^n tensiune a por]iunii anterioare a capsulei. Mu}chii rotatori ^nafar@ sunt:
subspinosul, rotundul mic.
Stratul sinovial tapeteaz@ fa]a profund@ a capsulei fibroase. Sinoviala tapeteaz@ fosa
coronoidian@ }i radial@ form$nd un fund de sac bilobat anterior; pe fa]a posterioar@
tapeteaz@ fosa olecranian@ form$nd un fund de sac posterior.
Oasele antebra]ului, radiusul }i ulna, sunt unite ^ntre ele la nivelul epifizelor
proximale }i distale }i la nivelul diafizelor.
Sindesmoza radio-ulnar@
Este reprezentat@ de membrana interosoas@ }i de coarda oblic@.
• Membrana interosoas@ este o forma]iune fibroas@ care umple spa]iul dintre
cele dou@ diafize ale oaselor antebra]ului. Se inser@ pe marginile interosoase
ale radiusului }i ulnei. %n jos coboar@ p$n@ la articula]ia radioulnar@ distal@, iar
^n sus se termin@ la c$]iva centimetri sub tuberozitatea radiusului. Rolul acestei
membrane este de a transmite for]ele de la extremitatea proximal@ a ulnei la
cea distal@ a radiusului.
• Coarda oblic@ este un fascicul fibros oblic, care se inser@ pe baza procesului
coronoid al ulnei }i pe radius, sub tuberozitatea acestuia.
Definirea mi}c@rilor
%n pozi]ia repaus a antebra]ului, adic@ l@sat liber pe l$ng@ corp, policele este
orientat ^nainte }i fa]a palmar@ medial.
Prona]ia este mi}carea prin care fa]a palmar@ este orientat@ posterior, iar policele
medial.
Supina]ia este mi}carea invers@ prin care fa]a palmar@ este orientat@ anterior }i
policele lateral.
C$nd antebra]ul este ^ntins orizontal, ^n prona]ie fa]a palmar@ prive}te ^n jos }i
policele lateral.
%n pozi]ia de repaus a antebra]ului, ^n prona]ie extremitatea proximal@ a radiusului
se rote}te pe loc, iar extremitatea distal@ a lui execut@ o rota]ie combinat@ cu transla]ie.
Raporturile dintre radius }i uln@ se schimb@ : extremitatea distal@ a radiusului trece me-
dial fa]@ de uln@ }i astfel cele dou@ oase se ^ncruci}eaz@ prin diafizele lor. Supina]ia se
execut@ invers.
Amplitudinea mi}c@rilor
• ^n mi}c@rle pure, cu bra]ul fixat 1800 (prona]ie-supina]ie);
• ^n mi}c@rile combinate: prona]ia-supina]ia = 3600, din care 1500 se realizeaz@
prin rota]ia intern@ a bra]ului }i 300 prin rota]ia extern@ a acestuia.
Limitarea mi}c@rilor
• Prona]ia este limitat@ de ^ntinderea ligamentului p@trat }i a mu}chilor periradiali
}i de interpunerea mu}chilor flexori profunzi ^ntre cele dou@ oase.
• Supina]ia este limitat@ de ^ntinderea ligamentului p@trat }i a coardei oblice, de
interpunerea mu}chilor extensori ^ntre oase, de ^nt$lnirea procesului stiloid al
ulnei cu incizura ulnar@ a radiusului.
Mu}chii motori
• Mu}chii pronatori sunt: rotund pronator, p@trat pronator, flexor radial al
carpului, palmar lung, brahioradial.
• Mu}chii supinatori sunt: biceps brahial, supinator, brahioradial.
6.5. Articula]iile m$inii
Oasele carpului sunt a}ezate ^n dou@ r$nduri. %n fiecare r$nd oasele sunt unite ^ntre
ele; cele dou@ r$nduri proximal }i distal sunt de asemenea articulate ^ntre ele.
Primul metacarpian este independent. Celelalte metacarpiene sunt unite ^ntre ele
astfel:
• extremit@]ile proximale sunt unite ^ntre ele prin articula]ii plane. Mijloacele de
unire sunt reprezentate de trei ligamente palmare, trei ligamente dorsale }i trei
ligamente interosoase;
• extremit@]ile distale sunt unite ^ntre ele printr-o panglic@ fibroas@ ^ntins@ de la
metacarpianul II la V.
Articula]iile metacarpofalangiene
Sunt articula]ii elipsoidale.
Suprafe]ele articulare sunt:
• capetele rotunjite ale metacarpienilor
• cavit@]ile de pe baza falangelor proximale.
Articula]iile interfalangiene
Degetele m$inii prezint@ c$te dou@ articula]ii: proximal@ }i distal@. Ambele articula]ii
sunt trohleene. Policele are o singur@ articula]ie .
Suprafe]ele articulare
suprafa]a proximal@ este reprezentat@ de extremit@]ile distale ale falangelor I }i II;
suprafa]a distal@ este reprezentat@ de extremit@]ile proximale ale falangelor II }i III.
Articula]ia radiocarpian@
• este o elipsoid@;
• cavitatea de recep]ie a antebra]ului este format@ din fa]a inferioar@ a epifizei
distale a radiusului }i fa]a inferioar@ a discului articular;
• din partea carpului este o proeminen]@ elipsoid@ format@ din lateral spre me-
dial de: scafoid, semilunar }i piramidal.
Articula]ia medio-carpian@
Une}te r$ndul proximal (f@r@ pisiform) cu r$ndul distal al carpului:
r$ndul proximal prezint@:
• medial o cavitate glenoid@: piramidal semilunar }i fa]a medial@ a scafoidului;
• lateral un condil format de scafoid.
• r$ndul distal prezint@:
• medial un condil: osul capitat, osul cu c$rlig;
• lateral o cavitate glenoid@: trapez, trapezoid.
Flexiunea extensiunea
Flexiunea = palma se apropie de fa]a anterioar@ a antebra]ului.
Extensiunea = dosul m$inii se apropie de fa]a dorsal@ a antebra]ului.
%n flexiune:
• primul r$nd carpian se ^nclin@ pe oasele antebra]ului. Axul transversal trece
prin osul semilunar;
• al doilea r$nd carpian se mi}c@ pe primul. Axul transversal trece prin osul
capitat;
• Flexiunea se produce mai ales ^n articula]ia radiocarpian@.
Amplitudinea mi}c@rilor
• de la flexiune maxim@ la extensiune maxim@ 1800;
• depinde de pozi]ia m$inii fa]@ de antebra] }i de pozi]ia degetelor:
• flexiunea este maxim@ c$nd m$na este ^nclinat@ medial }i degetele extinse;
• extensiunea este maxim@ c$nd m$na este ^n abduc]ie }i degetele flectate.
Mi}c@rile de flexiune }i extensiune sunt limitate de ligamentele dorsale }i palmare
}i mai ales de tendoanele mu}chilor extensori }i flexori ai degetelor.
Mu}chii motori
• flexori: flexor radial al carpului, palmar lung, flexor ulnar al carpului, flexor
superficial }i profund al degetelor, flexor lung al policelui;
• extensori: extensor ulnar al carpului, scurt }i lung extensor radial al carpului,
extensorul degetelor.
Adduc]ia-abduc]ia
• adduc]ia = ^nclinarea ulnar@ = marginea ulnar@ a m$inii se ^nclin@ c@tre marginea
respectiv@ a antebra]ului;
• abduc]ia = ^nclinarea radial@ = marginea radial@ a m$inii se ^nclin@ c@tre
marginea lateral@ a antebra]ului.
Mi}c@rile sunt:
Flexiunea }i extensiunea falangelor proximale:
• axul transversal trece prin capul metacarpienelor;
• ^n flexiune falanga proximal@ se ^nclin@ pe fa]a palmar@ a m$inii, ca ^n mi}carea
de ^nchidere a pumnului;
• ^n extensiune falanga proximal@ se ^ndep@rteaz@ de fa]a palmar@ a m$inii.
Flexiunea-extensiunea degetelor
Se produc fie simultan, fie izolat, at$t la nivelul articula]iei interfalangiene I c$t }i II;
axele sunt transversale }i trec prin trohleea extremit@]ii distale a falangelor I }i II;
Flexiune-extensiune
Abduc]ie-adduc]ie
Circumduc]ia
Opozi]ie-repozi]ie
2. Prehensiunea dintre ultimele patru degete (^mpreun@ sau izolat) }i podul palmei.
6.7. Prinderea
Sus]inerea se poate face fie cu fa]a dorsal@, fie cu cea palmar@, ^n special cu ultima
care este u}or concav@.
%mpingerea se efectueaz@ cu podul palmei. Fiind acoperit@ cu ]esuturi moi, m$na
nu se strive}te. C$nd ^mpingerea trebuie f@cut@ }i cu vitez@ (aruncarea greut@]ii) se folosesc
}i ultimele patru degete, care joac@ rol de p$rghii.
Lovirea este o form@ mai deosebit@ de ^mpingere, realizat@ ^n ^ntreg lan]ul articular
}i muscular al membrului care execut@ mi}carea.
Aruncarea ca }i lovirea antreneaz@ ^ntreg lan]ul muscular al membrului executor.
M$na omului este un mijloc de exprimare sau de ^nt@rire a celor spuse. La surdomu]i
fiecare liter@ a alfabetului este ^nlocuit@ cu o anumit@ pozi]ie a m$inii.
Rolul degetelor m$inii:
Policele este cel mai important deget al m$inii. El realizeaz@ forma principal@ a
prehensiunii: pensa dintre police }i restul m$inii.
Indexul este degetul adresei. Are for]@ }i este stabilizator principal al prehensiunii.
Dispune de cea mai ^nalt@ form@ de sensibilitate. El realizeaz@ ^n cel mai ^nalt grad formele
obiectelor }i dirijeaz@ mi}c@rile de creare a acestor forme.
Degetul mijlociu este degetul for]ei. Este indispensabil prehensiunii obiectelor
grele }i a men]inerii ^n pozi]ia at$rnat sau sprijinit.
Inelarul completeaz@ degetul III ^n mi}c@rile de for]@. Este dotat cu o form@
deosebit@ de sensibilitate. Sesizeaz@ pozi]ia la distan]@ a extremit@]ilor obiectelor lungi
]inute ^n m$n@. E degetul care sesizeaz@ pozi]ia v$rfului floretei sau a cap@tului v$slei.
Degetul mic are un rol mai redus. M@re}te lungimea pensei digitopalmare, d$nd
prehensiunii o stabilitate mai mare.
Cele dou@ oase coxale sunt unite ^n partea anterioar@ prin simfiza pubian@.
Suprafe]e articulare. Fiecare os pubian prezint@ c$te o fe]i}oar@ articular@ ovalar@,
acoperit@ de cartilaj hialin.
Mijloacele de unire sunt reprezentate de:
• Discul interpubian, care este un fibrocartilaj ce umple spa]iul dintre cele dou@
suprafe]e articulare.
• Ligamentul pubian superior, care se ^ntinde de la un tubercul pubian la cel@lalt.
• Ligamentul pubian arcuat, semilunar cu concavitatea ^n jos, este a}ezat imediat
sub simfiza pubian@.
Flexiune extensiune
Axul mi}c@rii. Dac@ mi}c@rile ar fi pure axul mi}c@rii ar fi transversal }i are trece prin
v$rful trohanterului mare }i prin foseta ligamentului rotund. Deoarece flexiunea este
^nso]it@ de rota]ie ^nafar@, axul de mi}care trece prin centrul acetabulului.
Flexiunea este mi}carea prin care coapsa se apropie de peretele anterior al
abdomenului.
Extensiunea este mi}carea prin care coapsa se ^ndep@rteaz@ de peretele anterior al
abdomenului.
Amplitudinea de mi}care
Flexiunea:
• cu genunchiul ^ntins 90°;
• cu genunchiul flectat 120°;
• este limitat@ de punerea ^n tensiune a mu}chilor posteriori ai coapsei.
Extensiunea:
• este de 30°;
• este limitat@ de ^ntinderea por]iunii anterioare a capsulei }i de ligamentul
iliofemural;
• hiperextensia (balet, patinaj) e posibil@ prin flexiunea }oldului de partea opus@
}i prin aplecarea ^nainte a trunchiului.
Abduc]ie adduc]ie
Circumduc]ia
Meniscul lateral are forma unui cerc aproape complet. Se inser@ prin cele dou@ coarne
la nivelul eminen]ei intercondiliene.
Meniscul medial are forma unei semilune. Se inser@ astfel: cornul anterior pe
marginea anterioar@ a platoului tibiei, iar cornul posterior pe aria intercondilian@
posterioar@.
Biomecanica meniscurilor
Meniscurile au rol important ^n biomecanica genunchiului.
Ele se deplaseaz@ ^ntotdeauna ^mpreun@ cu platoul tibiei, g@sindu-se ^n acea parte
a platoului care suport@ presiunea condililor femurali:
• ^n flexiune, meniscurile sunt ^mpinse dinainte ^napoi, apropiindu-se ^ntre ele
prin extremit@]ile lor posterioare. %n flexia complet@ meniscul exterior ajunge
la 1 cm. }i cel interior la 0,8 cm. de marginea anterioar@ a tibiei.
• ^n extensiune, meniscurile sunt ^mpinse dinapoi ^nainte, apropiindu-se prin
extremit@]ile lor anterioare. Alunec@rile meniscurilor se produc prin modificarea
formei lor, extremit@]ile lor fiind bine fixate.
Oasele piciorului sunt articulate ^ntre ele prin mai multe articula]ii care sunt:
• articula]ia talocrural@ (a g$tului piciorului);
• articula]iile intertarsiene;
• articula]iile tarsometatarsiene;
• articula]iile intermetatarsiene.
Este o trohleartroz@.
Suprafe]ele articulare. Gamba particip@ la aceast@ articula]ie cu extremit@]ile
inferioare ale tibiei }i fibulei, care ^mpreun@ formeaz@ scoaba gambier@. Epifiza inferioar@
a tibiei prezint@ fa]a articular@ inferioar@ }i maleola medial@, iar fibula maleola lateral@.
Talusul particip@ cu trohleea talusului, cu cele dou@ fe]i}oare maleolare. Trohleea talusului
este mai larg@ anterior. Suprafe]ele articulare sunt acoperite cu cartilaj hialin.
Mijloacele de unire sunt reprezentate de:
• capsula articular@ al c@rei strat fibros se inser@ la periferia cartilajului articular.
Stratul fibros este c@ptu}it de sinovial@.
• ligamentul colateral lateral porne}te de la maleola lateral@ }i ^}i grupeaz@ fibrele
^n trei fascicule: ligamentul talofibular anterior, ligamentul calcaneofibular }i
ligamentul talofibular posterior.
• ligamentul colateral medial, de form@ triunghiular@, porne}te de pe marginile
}i v$rful maleolei mediale, de unde se r@sp$nde}te la talus, calcaneu }i navicu-
lar.
Cele }apte oase ale tarsului sunt legate ^ntre ele prin }apte articula]ii: subtalar@,
talocalcaneonavicular@, calcaneocuboidian@, cuboidonavicular@, intercuneene }i
cuneocuboidiene.
P$rghiile osoase
P$rghia de ordinul I (cu sprijinul la mijloc). Ex. Articula]ia atlantooccipital@. Punctul
de sprijin ^l constituie articula]ia condililor occipitali cu atlasul. Rezisten]a este
reprezentat@ de greutatea corpului care tinde s@ cad@ ^nainte, iar for]a este reprezentat@
de mu}chii cefei care opresc c@derea capului.
P$rghia de ordinul II este una singur@, atunci c$nd corpul se ridic@ pe v$rful
degetelor. Punctul de sprijin este reprezentat de capetele metatarsienilor, for]a este
reprezentat@ de mu}chiul triceps sural, iar rezisten]a de proiec]ia centrului de greutate
care cade la nivelul articula]iei talocrurale.
P$rghiile de ordinul III sunt cele mai numeroase. Sunt p$rghii de vitez@ care permit
printr-o for]@ redus@ s@ imprime segmentului o deplasare foarte mare (ex. cot flexia
antebra]ului pe bra]).
For]a muscular@ se descompune ^n dou@ componente:
• una muscular@, de ac]iune;
• alta articular@, de men]inere ^n contact a suprafe]elor articulare.
Mobilitatea articular@
Articula]iile dirijeaz@ direc]ia }i sensul mi}c@rilor, limiteaz@ amplitudinea lor.
Articula]iile efectueaz@ mi}c@ri ^n concordan]@ cu axul de mi}care. Acesta este linia
^n jurul c@ruia unul dintre segmentele osoase se deplaseaz@ fa]@ de cel@lalt.
Articula]iile prezint@ diverse amplitudini de mi}care, cele mai ample apar]in$nd
articula]iilor sinoviale.
Amplitudinea mi}c@rii este ^n func]ie de v$rst@, sex, preg@tire fizic@ }i de calit@]ile
morfologice ale aparatului capsuloligamentar. %n practic@ se m@soar@ cu goniometrul.
Pozi]ia func]ional@ a articula]iei este acea pozi]ie a articula]iilor ^n pozi]ie
ortostastic@. De exemplu: pozi]ia func]ional@ a genunchiului este rectitudinea, pozi]ia
func]ional@ a articula]iei talocrurale este c$nd piciorul formeaz@ cu gamba un unghi drept.
Mi}c@ri active }i mi}c@ri pasive
Mi}carea activ@ este mi}carea executat@ de subiect cu ajutorul propriilor grupe
musculare, sub control voluntar.
Mi}carea pasiv@ este mi}carea efectuat@ de o for]@ exterioar@ (examinator, aparat)
f@r@ ca subiectul s@-}i utilizeze propriile grupe musculare. %n cazuri de paralizie muscu-
lar@, hipotonie, au amplitudine mai mare dec$t cele active.
Mi}c@rile pasive ^mpiedic@ apari]ia redorii postoperatorii, cu ele se trateaz@ redoarea
articular@ deja instalat@, se deblocheaz@, sub narcoz@, o articula]ie.
Mi}c@ri speciale
• ridicare-cobor$re (ex. mandibula);
• dilatare-constric]ie (ex. sfinctere).
Exist@ posibilitatea ca un mu}chi la nivelul unei articula]ii s@ aib@ mai multe ac]iuni,
c$te una ^n raport cu fiecare ax articular.
Sunt for]ele care se opun for]elor interioare }i ele sunt: greutatea corpului sau
segmentului respectiv, for]a gravita]ional@, presiunea atmosferic@, rezisten]a mediului,
iner]ia, rezisten]ele exterioare diverse.
Greutatea corpului }i a segmentelor sale care sunt mobilizate ^n mi}care sunt efecte
ale gravita]iei. Indiferent de pozi]ia corpului, gravita]ia ac]ioneaz@ de sus ^n jos, fiind
direct propor]ional@ cu masa, densitatea, lungimea sau num@rul corpurilor aflate ^n
mi}care.
Valoarea for]ei exterioare se poate reduce la mas@. Pentru aceea}i for]@ motric@,
viteza corpului care se mi}c@ este invers propor]ional@ cu greutatea sa.
Masa se calculeaz@ dup@ formula:
Masa = Volumul x Densitatea
Cu c$t masa este mai mic@, corpul este mai pu]in dens }i viteza de deplasare este
mai mare.
La corpul uman intr@ ^n calcul }i valoarea masei musculare, care poate modifica
aceast@ lege.
For]a gravita]ional@ intervine hot@r$tor ^n realizarea mi}c@rilor prin atragerea
continu@ spre sol a corpului.
%n cursul evolu]iei filogenetice, for]a gravita]ional@ a reprezentat factorul esen]ial
de des@v$r}ire a mi}c@rilor, mi}carea put$nd fi considerat@ ca o reac]ie a materiei vii la
tendin]a gravita]iei de a imobiliza corpurile pe sol.
La ^nceput, mi}c@rile elementare s-au produs ^n mediul lichid, unde se efectueaz@
mai u}or (corpurile pierd din greutate ^n func]ie de volumul lichidului ^nlocuit). Pe uscat,
organismele vii s-au t$r$t pe sol, apoi au devenit patrupede }i ulterior bipede.
Mu}chii care la un moment dat }i ^ntr-o anumit@ pozi]ie a corpului sau a unui seg-
ment al s@u, prin ac]iunea lor se opun gravita]iei se numesc mu}chi antigravita]ionali.
For]a gravita]ional@ ac]ioneaz@ vertical, de sus ^n jos. %mpotriva ei ac]ioneaz@ for]ele
interioare cumulate, ^n direc]ie de jos ^n sus.
For]a gravita]ional@ se aplic@ ^n centrul de greutate al segmentului respectiv, iar
^nvingerea ei presupune un mare consum de energie muscular@.
Forma superioar@ de mi}care care ^ncearc@ s@ ^nving@ gravita]ia este s@ritura ^n
^n@l]ime. %n condi]ii de imponderabilitate ac]iunea gravita]iei este nul@ }i s@riturile se
pot efectua cu mare u}urin]@ }i la mari distan]e cu o for]@ muscular@ numit@ for]@ absolut@
de contrac]ie. %n condi]ii prelungite de imponderabilitate, mu}chii antigravita]ionali se
pot atrofia, iar oasele se rarefiaz@ prin lipsa excitantului fiziologic al ]esutului osos,
contrac]ia muscular@.
Presiunea atmosferic@ este for]a exterioar@ care apas@ asupra corpului cu o
intensitate direct propor]ional@ cu viteza de deplasare.
%n repaus, la o suprafa]@ corporal@ de 1,8-2 m2 ac]ioneaz@ o presiune de 20.000 Kg.,
repartizat@ uniform, adic@ aproximativ 1 kg/cm2.
Aceast@ presiune men]ine ^n contact suprafe]e articulare. Presiunea din torace }i
abdomen realizeaz@ un echilibru cu presiunea exterioar@.
Rezisten]a mediului are importan]@ at$t ^n aer c$t }i ^n ap@. Viteza v$ntului
influen]eaz@ decisiv sportul de performan]@ ^n aer liber. Dac@ dep@}e}te 114 km/h omul
poate fi ridicat ^n aer.
Pentru ^not, la un curent al apei mai mare de 1,66 m/sec, ^not@torul r@m$ne pe loc
sau este dus de curent ^napoi.
Iner]ia este tendin]a corpurilor de a r@m$ne pe loc sau de a continua mi}carea.
Datorit@ interven]iei iner]iei, un corp aflat ^n repaus tinde s@ r@m$n@ ^n repaus = iner]ia de
repaus. Un corp aflat ^n mi}care tinde s@ se deplaseze ^n continuare = iner]ia de mi}care
c$}tigat@.
%n momentul startului for]ele interioare trebuie s@ ^nving@ iner]ia de repaus. %n
momentul termin@rii unei mi}c@ri trebuie s@ se opun@ iner]iei de mi}care c$}tigate.
Rezisten]a for]elor exterioare diverse sunt reprezentate de diverse obiecte asupra
c@rora organismul trebuie s@ ac]ioneze: greut@]i, obiecte de lucru, iar ^n sport obiectele
care se arunc@. For]ele interioare trebuie s@ fie superioare ca intensitate acestor rezisten]e
}i s@ ac]ioneze ^n sens invers cu for]ele exterioare.
Primele mi}c@ri care apar pe scara filogenetic@ sunt acte reflexe simple,
necondi]ionate, de ap@rare }i orientare.
Odat@ cu dezvoltarea sistemului nervos, locomo]ia uman@ se perfec]ioneaz@ }i putem
distinge dou@ feluri de mi}c@ri:
• voluntare, care au ca punct de plecare impulsuri interioare;
• involuntare, care sunt acte reflexe necondi]ionate sau condi]ionate de un excit-
ant din mediul extern.
%n timpul diverselor mi}c@ri se realizeaz@ at$t for]ele active c$t }i cele contrarii, care
^mpreun@ alc@tuiesc cupluri de for]@. Cuplul de for]@ este format din dou@ for]e paralele
care ac]ioneaz@ asupra p$rghiilor osoase ^n direc]ii opuse. De exemplu, la articula]ia
cotului, ^n flexiune, flexorii ac]ioneaz@ dup@ principiul unei p$rghii de gradul III. %n
extensiune p$rghia este de gradul I.
Cupluri cinematice. %n biomecanic@ dou@ segmente mobile apropiate alc@tuiesc un
cuplu cinematic, care asigur@ mi}carea segmentelor respective.
%n biomecanic@ se ^nt$lnesc dou@ tipuri de cupluri cinematice:
• de rota]ie, cele mai numeroase; cel mai mobil este cel dintre antebra] }i m$n@;
• helicoidale, de exemplu ^n articula]ia gleznei.
Chinga muscular@ poate avea form@ de ans@ sau de V. E format@ din doi mu}chi cu
inser]ia distal@ apropiat@ sau chiar comun@ }i cu capetele proximale divergente.
Aceea}i ching@ poate ac]iona, dup@ caz, cu punctul fix a}ezat distal sau proximal.
Un exemplu de ching@ foarte important@ este cea format@ de mu}chiul peronier
lung }i tibial anterior (baza primului metatarsian }i I cuneiform), cu rol sus]inerea bol]ii
plantare, suspend$nd piciorul ca ^ntr-o }a cu punctul fix superior.
Mai mu]i mu}chi se asociaz@ prin grupare ^n sens longitudinal de-a lungul unui
lan] articular (cinematic) form$nd un lan] muscular sau motor.
%ntinz$ndu-se peste mai multe articula]ii, mu}chii lan]ului, prin contrac]ia lor
simultan@ sau succesiv@ solidarizeaz@ ^ntr-o ac]iune comun@ mai multe segmente
corporale, chiar }i la distan]@ mare.
Un lan] cinematic poate fi:
• deschis, atunci c$nd se termin@ liber (exemplu membrul inferior balant ^n timpul
mersului);
• ^nchis, c$nd ambele capete sunt fixate de sol sau de un obiect fix (exemplu
membrul superior ^n munca fizic@ sau membrul inferior ^n sta]iune).
La nivelul membrului inferior, ^n jurul celor trei mari articula]ii, se formeaz@ dou@
lan]uri musculare antagoniste:
• lan]ul triplei flexiuni;
• lan]ul triplei extensiuni;
• lan]ul spiral de solidarizare a trunchiului cu membrul inferior.
%n cadrul fiec@rui lan] mu}chii sunt a}eza]i alternativ ^naintea }i ^napoia articula]iilor.
Lan]ul triplei extensiuni este cu mult mai important }i mai puternic din cauza
ortostatismului. Ac]ioneaz@ preponderent antigravita]ional. Este format din gluteul mare,
cvadricepsul femural }i tricepsul sural.
Mai multe cupluri cinematice legate ^ntre ele, ^n sens longitudinal, formeaz@ un
lan] cinematic, format din mai multe segmente }i mai multe articula]ii.
Lan]urile cinematice principale ale corpului omenesc sunt:
a. Lan]ul cinematic al capului, g$tului }i trunchiului este format din articula]iile:
atlantooccipital@, intervertebrale, ale coloanei cu bazinul. Permite mi}c@ri de flexiune-
extensiune, ^nclinare lateral@, rota]ie, circumduc]ie.
b. Lan]ul cinematic al membrului superior este format din centura scapular@,
articula]ia scapulohumeral@, bra], articula]ia cotului, antebra], g$tul m$inii, m$n@. Execut@
mi}c@ri complexe:
• ridicarea }i cobor$rea bra]elor prin lateral (abduc]ie-adduc]ie), prin ^nainte }i
^napoi (flexiune-extensiune) sau prin orice alt@ direc]ie intermediar@;
• r@sucirea ^nauntru }i ^nafar@;
• rota]ia (circumduc]ia);
• apucarea, ^mpingerea, lovirea, aruncarea;
• c@]@rarea ^n m$ini;
• amortizarea c@derii pe m$ini;
• sus]inerea corpului ^n pozi]ia at$rnat sau st$nd pe m$ini. Realizeaz@ mi}c@ri
de fine]e, precizie, amplitudine.
c. Lan]ul cinematic al membrului inferior este format din centura pelvian@, }old,
coaps@, genunchi, gamb@, glezn@, picior. Efectueaz@ mi}c@ri ca:
• sus]inerea corpului ^n diverse pozi]ii;
• propulsia corpului ^nainte, ^napoi }i ^n sus (mers ^nainte }i ^napoi, fug@, salt);
• amortizarea c@derii pe sol ^n cazul c@derii pe picioare;
• r@sucirea ^n@untru }i ^nafar@;
• dep@rtarea }i apropierea membrului inferior; (abduc]ie-adduc]ie);
• rota]ia pe unul sau pe ambele picioare, pivotarea;
• lovirea cu sau f@r@ pendulare;
• ^mpingerea, apucarea (la cei antrena]i);
• s@ritura cu forfecare.
%ndepline}te ^n principal func]ia de sprijin }i este mai dezvoltat dec$t lan]ul cin-
ematic al membrului superior.
Ac]iunea de totalitate a celor trei lan]uri cinematice principale, ^mpreun@ cu lan]uri
mai mici, are ca efect ^n sport ob]inerea unor performan]e deosebite prin r@sucirea ^n aer
a ^ntregului corp (la s@ritura cu pr@jina, gimnastic@, s@rituri ^n ap@).
4.1. Mersul
Mersul este deprinderea motric@ prin care se realizeaz@ ^n mod obi}nuit locomo]ia,
iar ^n sport probele de mar}.
Evolu]ia ontogenetic@ a mersului. Copilul ^ncepe prin a se t$r^, a merge de-a
bu}ilea, apoi se ridic@ ^n picioare }i face primii pa}i. Mersul poate ^ncepe mai repede
dac@ un copil este sus]inut sau ]inut de m$ini.
%n primii ani copilul merge cu baz@ mare de sus]inere pentru a putea men]ine centrul
de greutate al corpului ^n interiorul poligonului de sprijin. Copilul se leag@n@ pentru a-
}i putea men]ine echilibrul, imit$nd mersul maimu]elor antropoide. %n jurul v$rstei de 4
ani, mersul copilului ^ncepe s@ semene cu cel al adultului }i evolueaz@ odat@ cu v$rsta.
%n evolu]ia sa filogenetic@, ^n mers au trebuit s@ fie respectate dou@ cerin]e: stabilitatea
}i mobilitatea.
Stabilitatea este esen]ial@ deoarece balansarea }i echilibrul trebuie sus]inute ^n
timpul acceler@rii }i oscila]iilor care se produc la fiecare pas.
Mobilitatea rezult@ din coordonarea ac]iunilor musculare a gravita]iei }i a iner]iei
sistemelor de p$rghii pentru dirijarea diferitelor segmente ale corpului.
Fazele mersului
Mersul se realizeaz@ cu ajutorul pa}ilor. Pasul corespunde seriei de mi}c@ri ce se
succed ^ntre cele dou@ pozi]ii identice ale unui singur picior.
%n timpul efectu@rii pa}ilor exist@ urm@toarele momente mai importante:
1. debutul dublului sprijin;
2. dublul sprijin;
3. sprijinul unilateral, cu:
§ semipasul posterior;
§ momentul verticalei;
§ semipasul anterior;
4. debutul dublului sprijin ulterior.
2. Dublul sprijin
• membrul situat anterior ^}i a}eaz@ planta pe sol, gamba face cu verticala un unghi de
10°, apoi se verticalizeaz@. Genunchiul se ^ndoaie u}or, apoi se destinde;
• la membrul situat posterior, de la 15° flexie dorsal@, piciorul trece ^n unghi drept,
apoi ^n flexie plantar@ de 30°, cu primele falange ^n hiperextensie. %n acest moment
ambele picioare sunt ^n contact cu solul. Apoi genunchiul de flecteaz@ p$n@ la 50°,
hiperextensia }oldului se reduce }i piciorul p@r@se}te solul.
3. Sprijinul unilateral este perioada ^n care membrul situat posterior p@r@se}te solul
}i devine pendulant (semipasul posterior) trece pe l$ng@ membrul inferior de sprijin
(momentul verticalei) }i devine anterior (semipasul anterior). %n acest moment, membrul
de sprijin este blocat vertical cu }oldul }i genunchiul ^n hiperextensie sub ac]iunea
mu}chilor care alc@tuiesc lan]ul triplei extensii: glutei, ischio-gambieri, cvadriceps.
Ulterior, c$nd piciorul de sprijin se desprinde de pe sol, v$rfurile degetelor ^mping
corpul ^nainte, membrul de sprijin devine oscilant, av$nd genunchiul ^n flexie, datorit@
mu}chilor gemeni. Mu}chii adductori ai coapsei }i gluteii mijlociu }i mic men]in bazinul
orizontal, nel@s$ndu-l s@ cad@ spre membrul oscilant.
Linia centrului de greutate cade ^n imediata apropiere a piciorului de sprijin.
Echilibrul corpului ^n mers este men]inut }i cu ajutorul mi}c@rilor de pendulare a
bra]elor; fiecare bra] penduleaz@ pe r$nd, ^napoi, c$nd membrul inferior de partea sa este
^mpins ^nainte.
Mu}chii regiunii posterioare a coapsei sunt cei trei mu}chi ischio crurali:
semimembranosul, semitendinosul }i bicepsul femural, care sunt flexori ai gambei pe
coaps@.
4.2. Alergarea
Fazele alerg@rii
Alergarea are dou@ faze principale: faza de sprijin unilateral }i fuleul.
a. Faza de sprijin unilateral ^ncepe din momentul c$nd membrul inferior ia contact cu
solul }i se termin@ ^n momentul ^n care membrul inferior se desprinde de sol. Aceast@
perioad@ reprezint@ momentul de sprijin }i se ^mparte ^n cinci faze secundare:
• ^nceputul sprijinului;
• cursa membrul inferior pendulant spre momentul verticalei;
• momentul verticalei;
• cursa membrul inferior pendulant dup@ momentul verticalei;
• sf$r}itul sprijinului.
b. Fuleul este momentul alerg@rii ^n care ambele picioare, de}i uneori ating solul, nu
se sprijin@ pe el. Fuleul este cu at$t mai mare, cu c$t articula]ia coxofemural@ este mai
mobil@ }i este urmat imediat de ^nceputul sprijinul membrului pendulant.
Viteza de alergare
%n alergarea de vitez@, subiectul nu poate alege pozi]ia cea mai pu]in solicitant@, ci
pozi]ia care-i permite s@ ^nving@ mai u}or frecarea aerului, pentru a c$}tiga ^n vitez@.
Aplecarea trunchiului ^nainte reprezint@ o pozi]ie aerodinamic@, ^n care trunchiul ^n atac
}i suprafa]a de sec]iune se mic}oreaz@, ^n consecin]@ se mic}oreaz@ }i rezisten]a aerului.
Viteza de deplasare este condi]ionat@ de caden]a fuleelor pe secund@, de lungimea
fuleului, de factorii meteorologici, de calitatea echipamentului etc.
Dac@ se ia ^n considerare numai lungimea }i frecven]a fuleului, f@c$nd abstrac]ie de
for]a muscular@ }i de rezisten]a aerului, viteza de deplasare reprezint@ produsul dintre
lungimea fuleului (L) }i frecven]a lui (N), exprimat@ prin formula V=LxN.
Viteza se m@re}te dac@ cre}te numai frecven]a fuleului, dac@ cre}te numai lungimea
fuleului sau, ideal, dac@ cresc ambii factori. Frecven]a este legat@ de caracteristicile
neuromusculare ale subiectului, unde este inclus }i startul. Cre}terea lungimii fuleului
se realizeaz@ prin trei modalit@]i: m@rind intensitatea for]ei de extensie a piciorului de
sprijin, m@rind unghiul fuleului (unghiul femuro-femural, cu v$rful la nivelul articula]iilor
coxofemurale) sau pendul$nd c$t mai ^nainte gamba. Aceste trei modalit@]i au numai
valoare teoretic@, deoarece unghiul femuro-femural nu poate fi m@rit ^ntr-o alergare
eficient@, iar pendularea ^nainte a gambei duce fie la pierderea echilibrului, fie la alungirea
prea mare a fuleului, care este ^nso]it@ de sc@derea frecven]ei. Singura modalitate eficient@
r@m$ne cre}terea intensit@]ii for]ei de extensie a piciorului de sprijin, care se poate dezvolta
prin antrenament.
Cre}terea frecven]ei implic@ ameliorarea impulsurilor nervoase motorii (viteza de
execu]ie) }i senzitivo-motorii (viteza de reac]ie). Cre}terea vitezei de reac]ie, important@
^n cazul startului sau a ruperilor de ritm, este extrem de greu de realizat, dat fiind caracterul
ei constitu]ional. %n schimb, cre}terea frecven]ei se poate realiza prin ameliorarea
excitabilit@]ii arcurilor reflexe de tip somatic, de exemplu prin alergarea pe plan ^nclinat
}i medica]ie neurotrop@ adecvat@. Exerci]iile de alergare pe un u}or plan ^nclinat (8-10°)
u}ureaz@ biomecanica deplas@rii }i cre}terea frecven]ei. Dup@ numeroase repet@ri,
frecven]a poate fi men]iunut@ }i pe teren plat.
4.3. S@riturile
S@ritura sau saltul este o deprindere motric@ prin care corpul uman realizeaz@ o
desprindere momentan@ de sol, ^nving$nd for]a gravita]iei }i greutatea proprie.
S@riturile sunt dependente de o serie de factori lega]i de constitu]ie, ras@, influen]a
mediului etc.
S@riturile se utilizeaz@ ^n domenii diferite, de la exerci]iile simple din }coli, p$n@ la
s@ritura cu pr@jina, prob@ atletic@ deosebit de dificil@. S@riturile se ^nt$lnesc ^n atletism
(lungime, ^n@l]ime, triplu salt, pr@jin@), ^n gimnastic@ }i jocuri sportive.
C$t timp corpul omenesc se afl@ situat pe sol (iner]ia de repaus) asupra sa ac]ioneaz@
dou@ for]e egale }i de sens contrar, ale c@ror efecte se anuleaz@ reciproc. Aceste for]e sunt:
ac]iunea gravita]iei (for]a de ac]iune) }i rezisten]a solului (for]a de reac]ie). Pentru
^nvingerea iner]iei de repaus este necesar@ interven]ia for]elor interioare, care trebuie s@
fie mai mari dec$t ^n mers sau alergare, deoarece intervine desprinderea de sol.
%n timpul s@riturii se disting urm@toarele faze: elanul, preb@taia, zborul }i aterizarea,
prezente la toate tipurile de s@ritur@ din mi}care. La s@riturile de pe loc, aceste faze se
modific@ calitativ }i cantitativ.
Elanul este una din fazele premerg@toare s@riturii propriu-zise. %n s@riturile din
mi}care el const@ dintr-o alergare cu accelera]ie progresiv@. La s@riturile de pe loc, elanul
se ob]ine prin bascularea membrelor superioare }i flexiuni repetate ale membrelor
inferioare.
Preb@taia este faza ^n care segmentele corpului se flecteaz@, preg@tind b@taia, iar
centrul de greutate al corpului coboar@. %n tipurile de s@ritur@ unde elanul este reprezentat
de alergare, preb@taia este de fapt ultimul fuleu, de regul@ mai mic, ^nso]it de un mo-
ment de concentrare nervoas@ maxim@.
B@taia reprezint@ un moment de extensie maxim@ a segmentelor corpului care
particip@ la salt, proiect$nd centrul de greutate ^nainte }i ^n sus (sau ^napoi }i ^n sus la
stilul flop). Membrele superioare sunt aruncate }i ele pe direc]ia s@riturii, u}ur$nd
propulsia.
Forma calitativ@ de manifestare a momentului b@t@ii, ^mpreun@ cu energia
dezvoltat@, reprezint@ ^nceputul detentei.
Zborul reprezint@ momentul plutirii ^n aer }i difer@ de detent@, care reprezint@ numai
componenta ascendent@, p$n@ la ^n@l]imea maxim@ a s@riturii. %n zbor, traiectoria centrului
de greutate al corpului omenesc poate fi asem@nat@ cu o curb@ balistic@ descris@ de un
proiectil. Ea reprezint@ rezultanta for]elor care au ac]ionat ^n etapele premerg@toare.
Mi}c@rile suplimentare ca forfecarea aerului ^n zbor sau aruncarea membrelor inferioare
^nainte, ^n apropierea locului de aterizare, nu influen]eaz@ traiectoria, ci m@resc iner]ia,
prin reducerea frec@rii sau prelungirea locului de contact cu solul.
Aterizarea este ultima faz@ a s@riturii }i reprezint@ din punct de vedere biomecanic
efortul final al gravita]iei, iar din punct de vedere al performan]ei, randamentul s@riturii.
Presiunea exercitat@ asupra solului la aterizare este maxim@, dep@}ind pe cea din
momentul b@t@ii. Acest lucru se explic@ prin ad@ugarea iner]iei corpului ^n c@dere liber@.
Accidentele ^n timpul s@riturii sunt mai frecvente ^n momentul b@t@ii }i ateriz@rii.
%n timpul s@riturii, pe tot parcursul plutirii, traiectoria centrului de greutate se poate
^nscrie grafic ca o linie curb@ cu forme variate, ^n raport cu tipul s@riturii }i cu sportul ^n
care se practic@. Forma ei este legat@ de m@rimea for]ei de plecare (impuls), de greutatea
corpului ^n mi}care, direc]ia impulsului, intensitatea v$ntului, rezisten]a aerului. V$ntul
din spate lunge}te traiectoria s@riturii }i performan]a nu se ia ^n considerare dac@ viteza
v$ntului dep@}e}te 2 m/sec.
Men]inerea echilibrului ^n timpul s@riturii se realizeaz@ ^n afara oric@rui punct de
sprijin. El este realizat prin gruparea diferitelor segmente ale corpului ^n jurul centrului
de greutate aflat ^n mi}care.
4.4. Detenta
Detenta este o modalitate specific@ de salt, motiv pentru care se va descrie separat,
av$nd ^n vedere }i implica]iile ei ^n sportul performan]@.
Detenta reprezint@ o declan}are brusc@ a energiei fizice acumulate la maximum,
urmat@ de distensie brusc@. %n salt, detenta depinde de viteza de detent@, care pune ^n
valoare urm@torii factori:
Viteza elanului. Elanul influen]eaz@ net calitatea detentei, mai ales la s@riturile cu
elan, dar }i alte probe atletice sau jocuri sportive. Un elan bun, un ritm }i o apreciere
corect@ a penultimului }i ultimului pas, precum }i o apreciere corect@ a traiectoriei unei
mingi de fotbal, permite o lovitur@ cu capul a ei, din s@ritur@, cu maximum de randament.
Unghiul de s@ritur@ influen]eaz@ ^n@l]area centrului de greutate. Unghiul de s@ritur@
este unghiul sub care axul gambei la membrul inferior de b@taie (detentor) p@r@se}te
solul. Acest unghi depinde de natura s@riturii. Dar, un corp mai greu dec$t aerul va avea
o vitez@ ini]ial@ mai mare viteza cu care p@r@se}te solul -, dac@ unghiul de s@ritur@ se va
^ndep@rta de 90° }i se va apropia de orizontal@. Dac@ pentru un unghi de 90° s@ritorul
trebuie s@-}i ridice centrul de greutate drept ^n sus (gravita]ia fiind maxim@) utiliz$nd o
anumit@ for]@, la aceea}i greutate, sub un unghi de 45° for]a va sc@dea la jum@tate, iar sub
un unghi de 0° (startul la ^not) va fi egal@ cu viteza ini]ial@ maxim@ dezvoltat@ de
posibilit@]ile organismului respectiv.
Lungimea membrelor inferioare influen]eaz@ detenta mai ales la s@ritura ^n ^n@l]ime,
deoarece atunci c$nd membrele inferioare sunt mai lungi, centrul de greutate este situat
mai sus, deci mai aproape de ^n@l]imea care trebuie trecut@.
Forma bol]ii plantare. O bolt@ plantar@ mai ad$ncit@ favorizeaz@ s@ritorul, spre
deosebire de o bolt@ plantar@ mai aplatizat@, care-l defavorizeaz@. Cu c$t raportul dintre
bra]ele p$rghiei piciorului (axa transversal@ a gleznei }i tuberozitatea calcaneului) este
mai mare, cu at$t for]a de propulsie cre}te.
Ritmul ultimilor doi pa}i. %n raport cu viteza de alergare m@rit@ }i cu aprecierea
corect@ a distan]ei, acest factor influen]eaz@ detenta la sporturile ^n care sunt necesari
ace}ti pa}i.
Lungimea fibrelor musculare. Pentru detent@ este important@ lungimea fibrelor
mu}chilor care fac parte din lan]ul triplei extensiuni, acest lan] muscular realiz$nd
extensiunea cu o for]@ cu at$t mai mare cu c$t apropierea capetelor de inser]ie ale
mu}chiului este mai mare.
Elementele ajut@toare au un caracter auxiliar, dar trebuie luate ^n considera]ie.
Acestea sunt mi}c@ri complexe, cum ar fi extensia membrului inferior de b@taie, aruncarea
membrului inferior pendulant ^nainte }i ^n sus, ac]iunea bra]elor.
Viteza cu care sunt pu}i ^n ac]iune factorii de mai sus este numit@ viteza de detent@,
care, cu c$t este mai mare cu at$t detenta cre}te.
4.5. Aruncarea
Aruncarea este o mi}care complex@, care const@ ^n propulsarea unui obiect oarecare
c$t mai departe de cel care arunc@. Obiectul poate fi suli]@, disc, greutate, ciocan, minge.
Aruncarea are patru faze principale: preg@tirea, ghemuirea, explozia }i echilibrarea.
Preg@tirea sau elanul const@ ^n prinderea obiectului ce urmeaz@ a fi aruncat, plasarea
corpului pe locul de aruncare, pozi]ionarea lui ^n vederea arunc@rii }i concentrarea.
Ghemuirea reprezint@ punerea sub tensiune a tuturor lan]urilor musculare
extensoare.
Explozia reprezint@ extensia lan]urilor musculare extensoare ale membrelor
superioare care execut@ aruncarea, ^nso]it@ de extensia de propulsie }i sprijin din partea
membrelor inferioare }i a trunchiului.
Echilibrarea este revenirea corpului ^n vederea men]inerii echilibrului, deoarece ^n
momentul exploziei corpul se dezechilibreaz@. Pentru echilibrare intervin to]i mu}chii
care particip@ la reflexele statice }i statokinetice.
Formele arunc@rii
%n general, arunc@rile se pot ^ncadra ^n trei tipuri: prin destindere, prin arcuire, prin
piruet@.
Arunc@rile prin destindere au ca prototip aruncarea greut@]ii }i se realizeaz@ prin
ghemuirea corpului }i extinderea lui brusc@, de jos ^n sus.
Arunc@rile prin arcuire au ca prototip aruncarea suli]ei. Efectuarea arunc@rii cuprinde
extensia trunchiului }i a membrelor, prin a c@ror destindere obiectul este aruncat. %n aceast@
form@ de aruncare un rol important ^l au mu}chii drep]i abdominali.
Arunc@rile prin piruet@ au ca prototip aruncarea ciocanului. Se pot efectua trei sau
patru piruete, ^n care corpul este folosit ca un ax care se ^nv$rte}te. Randamentul arunc@rii
cre}te odat@ cu viteza de ^nv$rtire.
For]a de aruncare
For]a de aruncare (FA) reprezint@ energia dezvoltat@ de organism ^n vederea
realiz@rii arunc@rii. %n biomecanica arunc@rii, FA = FC x V, unde FC este for]a de contrac]ie,
V este viteza de aruncare contrac]ie).
For]a de contrac]ie rezult@ din combinarea unor elemente anatomice ce ]in de aparatul
locomotor cu o serie de propriet@]i fiziologice ale masei musculare. Aceste elemente sunt:
• num@rul de lan]uri musculare angajate ^n mi}care;
• num@rul de lan]uri articulare care particip@. Cu c$t lan]ul musculoarticular
cuprinde mai multe segmente, cu at$t for]a de aruncare cre}te.
• sec]iunea transversal@ a maselor musculare. For]a de contrac]ie a unui mu}chi
este propor]ional@ cu sec]iunea sa transversal@;
• elasticitatea muscular@. Prehensiunea unui obiect care urmeaz@ s@ fie aruncat
realizeaz@ o punere ^n tensiune a unor grupe musculare (mu}chii flexori ai
antebra]ului }i m$inii) urmat@ de alungirea lor. Alungirea se realizeaz@ pe baza
elasticit@]i musculare, mu}chii av$nd ac]iunea unui amortizor elastic, destins.
%n momentul arunc@rii mu}chii se contract@, dar tensiunea elastic@ a fibrelor
care se scurteaz@ se reduce treptat. Rela]ia dintre alungirea fibrelor (prin
dep@rtarea capetelor de inser]ie ^n momentul prehensiunii) }i scurtarea lor (prin
apropierea capetelor de inser]ie ^n momentul contrac]iei) se adaug@ for]ei
contractile din momentul arunc@rii;
• lungimea p$rghiilor osoase. Cu c$t aceste p$rghii sunt mai mari, cu at$t for]a
de contrac]ie cre}te.
Viteza de contrac]ie (viteza de explozie) este al doilea factor de care depinde for]a
de aruncare. La arunc@ri, viteza are important@ mai mare ^n arunc@rile cu piruet@ dec$t la
arunc@rile simple. Rezisten]a }i elasticitatea solului }i unghiul de aruncare sunt factori
exteriori de mare importan]@. Unghiul de aruncare trebuie s@ fie c$t mai favorabil.
Randamentul arunc@rii depinde }i de calitatea solului; dac@ acesta nu are rezisten]@
suficient@ o parte din for]a de aruncare se pierde.
Bibliografie selectiv@
1. Baciu C. Anatomie func]ional@ }i biomecanic@, Ed. Sport-Turism, Buc.1977.
2. Baciu C., Aparatul Locomotor, Ed. Med. Bucure}ti,1981.
3. Baciu, C. Anatomi a func]ional@ a aparatului locomotor, Ed. Stadion, Bucure}ti, 1972.
4. Br@tucu, L.S. - Anatomie func]ional@, vol.I-III, Ed. UBB Cluj-Napoca, 1994.
5. Cordun, Mariana Kinetologie medical@, Ed. AXA, Bucure}ti, 1999.
6. Diaconescu, N., Veleanu, C., Klepp, H.J. Coloana vertebral@, Ed. Medical@, Bucure}ti,
1977
7. Dumaulin, I., Bisschop, G., Petit, B., Rijn, Ch. Dossier de kinesiologie et biomecanique,
Ed. Masson, Paris, 1991.
8. Enoka, R. Kinesiology, Human Kinetics, 1994.
9. Gardner, D.L. The nature and cause osteoarthosis, Br. Med.I, 1983, 286, 418-423.
10. Goubel, Fr. Biomécanique, Ed. Masson, Paris, 1998.
11. Gerry, Carr Mecanics of sport, Human Kinetics, 1997.
12. Papilian, V. - Anatomia omului, vol. I-II, edi]ia a VI-a, Ed. All, Bucure}ti, 1992.
13. Robacki, R. Anatomie func]ional@, Ed. Scrisul Rom$nesc, Craiova, 1986.
14. Sbenghe, T. Kinetologie profilactic@, terapeutic@ }i de recuperare, Ed. Medical@,
Bucure}ti, 1987.
15. Sbenghe, T. Bazele teoretice }i practice ale kinetoterapiei, Ed. Medical@, Bucure}ti,
1999.
16. Thépaut-Mathieu, C. Biomecanics X-A, Human Kinetics, Champaing, Illinois, 1987.
17. Zuuvbier, C.J. Influence of muscle geometry on shortening speed of fibre,
aponeurosisand muscle, I. Biomecanics, 1992, 25, 1017-1026.
18. Zamora, Elena Anatomie func]ional@ - aparatul locomotor, vol.I, Ed. Risoprint, Cluj-
Napoca, 2000.
Cuprins
Artrologia
1
1. Generalit@]i
1
1.1. Clasificarea articula]iilor 1
1.1.1. Articula]iile fibroase 1
1.1.2. Articula]iile cartilaginoase
1.1.3. Articula]iile sinoviale 2
1.2. Elementele anatomice care particip@ la biomecanica articular@ 3
1.2.1. Mi}c@rile ^n articula]ii 8
1.3. Conducerea ^n articula]ii 9
1.4. Lan]ul articular sau cinematic 10
2. Articula]iile capului 10
2.1. Articula]ia temporomandibular@ 10
2.1.1. Elemente descriptive 10
2.1.2. Biomecanica articula]iei temporomandibulare 12
3. Articula]iile capului cu coloana vertebral@ 15
3.1. Elemente descriptive 15
3.1.1. Articula]ia atlanto-occipital@ 15
3.1.2. Articula]ia atlanto-axoidian@ 15
3.2. Biomecanica articula]iilor capului cu coloana vertebral@ 16
4. Articula]iile coloanei vertebrale 18
4.1. Elemente descriptive 18
4.1.1. Articula]iile vertebrelor adev@rate 18
4.1.2. Articula]iile vertebrelor false 20
4.2. Biomecanica coloanei vertebrale 20
5. Articula]iile toracelui 23
5.1. Elemente descriptive 23
5.1.1. Articula]iile capetelor coastelor 23
5.1.2. Articula]iile costotranversare 24
5.1.3. Articula]iile costocondrale 24
5.1.4. Articula]iile condrosternale 25
5.1.5. Articula]iile intercondrale 25
5.1.6. Articula]iile sternului 25
5.2. Biomecanica toracelui 25
6. Articula]iile membrului superior 28
6.1. Articula]iile centurii scapulare 28
6.1.1. Elemente descriptive 28
6.1.1.1 Articula]ia sternoclavicular@ 28
6.1.1.2. Articula]ia acromioclavicular@ 29
6.1.1.3. Sindesmoza coracoclavicular@ 29
6.1.1.4. Ligamentele proprii ale scapulei 30
6.1.2. Biomecanica centurii scapulare 30
6.1.2.1. Articula]ia sternoclavicular@ 30
6.1.2.2. Articula]ia acromioclavicular@ 31
6.1.2.3. Articula]ia coracoclavicular@ 31
6.1.2.4. Articula]ia scapulotoracic@ 32
6.1.2.5. Biomecanica centurii scapulare ^n totalitate 32
6.2. Articula]ia scapulo-humeral@ 33
6.2.1. Elemente descriptive 33
6.2.2. Biomecanica articula]iei scapulo-humerale 34
6.3. Articula]ia cotului 36
6.3.1. Elemente descriptive 36
6.3.2. Biomecanica cotului 38
6.4. Articula]iile radioulnare 39
6.4.1. Elemente descriptive 39
Articula]ia radioulnar@ distal@ 40
6.4.2. Biomecanica antebra]ului 41
6.5. Articula]iile m$inii 42
6.5.1. Elemente descriptive 42
6.5.1.1. Articula]ia radiocarpian@ 43
6.5.1.2. Articula]iile intercarpiene 44
6.5.1.3. Articula]ia mediocarpian@ 44
6.5.1.4. Articula]iile carpometacarpiene 45
Articula]ia carpometacarpian@ a policelui. 45
Articula]iile carpometacarpiene ale degetelor II-V 45
6.5.1.5. Articula]iile intermetacarpiene 46
6.5.1.6. Articula]iile degetelor 46
Articula]iile metacarpofalangiene 46
Articula]iile interfalangiene 46
6.5.2. Biomecanica articula]iilor m$inii 47
6.5.2.1. Biomecanica g$tului m$inii 47
Articula]ia radiocarpian@ 47
Articula]ia medio-carpian@ 47
Flexiunea extensiunea 48
Adduc]ia-abduc]ia 49
6.5.2.2. Biomecanica articula]iilor metacarpofalangiene 50
6.5.3. Biomecanica ultimelor patru degete (II, III, IV, V) 51
Flexiunea-extensiunea degetelor 51
%nclinarea marginal@ 52
6.5.4. Biomecanica policelui 52
Flexiune-extensiune 52
Abduc]ie-adduc]ie 53
Circumduc]ia 53
Opozi]ie-repozi]ie 53
6.6. Prehensiunea 54
1. Prehensiunea ^ntre dou@ din ultimele patru degete 55
2. Prehensiunea dintre ultimele patru degete (^mpreun@ sau izolat) }i
podul palmei. 55
3. Prehensiunea ^ntre police }i restul degetelor sau a palmei 55
6.7. Prinderea 56
6.8. Alte func]ii ale m$inii 56
7. Articula]iile membrului inferior 57
7.1. Articula]iile centurii membrului inferior 57
7.1.1. Elemente descriptive 57
7.1.1.1. Articula]ia sacroiliac@ 57
7.1.1.2. Simfiza pubian@ 58
7.1.1.3. Ligamentele sacroischiadice 58
7.1.2. Biomecanica bazinului 59
7.1.2.1. Rolul bazinului ^n static@ 59
7.1.2.2. Rolul dinamic al bazinului 59
7.1.3. Articula]ia }oldului sau coxofemural@ 60
7.1.3.1. Elemente descriptive 60
7.1.3.2. Biomecanica articula]iei coxofemurale 62
Flexiune extensiune 62
Abduc]ie adduc]ie 63
Circumduc]ia 64
Rota]ie intern@ - rota]ie extern@ 64
7.2. Articula]ia genunchiului 65
7.2.1. Elemente descriptive 65
7.2.2. Biomecanica articula]iei genunchiului 66
7.2.2.1. Rolul ligamentului patelei 69
7.2.2.2. Rolul ligamentelor ^ncruci}ate 69
7.2.2.3. Rolul rotulei 71
7.3. Articula]iile tibiofiburale 71
7.3.1. Elemente descriptive 71
7.3.1.1. Articula]ia tibiofibular@ 72
7.3.1.2. Sindesmoza tibiofibular@ 72
7.3.1.3. Membrana interosoas@ crural@ 73
7.3.2. Biomecanica articula]iilor tibiofibulare 73
7.4. Articula]iile piciorului 74
7.4.1. Elemente descriptive 74
7.4.1.1. Articula]ia talocrural@ 74
7.4.1.2. Articula]iile intertarsiene 74
7.4.1.2.1. Articula]ia subtalar@ 75
7.4.1.2.2. Articula]ia talocalcaneonavicular@ 75
7.4.1.2.3. Articula]ia calcaneocuboidian@ 76
7.4.1.2.4. Articula]ia transversal@ a tarsului 76
7.4.1.3. Articula]iile tarsometatarsiene 76
7.4.1.4. Articula]iile intermetatarsiene 77
7.5. Articula]iile degetelor 77
7.5.1. Biomecanica articula]iilor piciorului 78
7.5.1.1. Biomecanica articula]iei gleznei 78
7.5.1.2. Statica bol]ii plantare 78
7.5.1.3. Biomecanica sprijinului plantar 79
7.5.1.4. Biomecanica celorlalte articula]ii ale piciorului 80
Capitolul II 82
Pozi]iile sau posturile 82
1.1. Planul general de analiz@ a pozi]iilor 82
1.2. Pozi]ia vertical@ 84
1.3. Pozi]ia orizontal@ 84
1.4. Pozi]ia }ez$nd 85
For]ele interioare }i exterioare ale locomo]iei 85
2.1. For]ele interioare ale locomo]iei 86
2.2. For]ele exterioare ale locomo]iei 88
2.3. Clasificarea mi}c@rilor ^n locomo]ie 90
Sincronizarea ac]iunilor musculare 91
Grup@ri func]ionale, cupluri de for]@ }i lan]uri cinematice 91
3.1. Gruparea func]ional@ periarticular@ 92
3.2. Chingile musculare 93
3.3. Lan]uri musculare (cinematice) 93
3.4. Lan]uri cinematice 94
Deprinderile motrice complexe 95
4.1. Mersul 97
4.2. Alergarea 103
4.3. S@riturile 107
4.4. Detenta 108
4.5. Aruncarea 110
Bibliografie selectiv@ 114
Cuprins 115