27. 05.

Universitatea „Ovidius” Constanța

Facultatea de Medicină Dentară

Caria de biberon
Iliuță Andrei Dan
An IV, grupa III
Introducere
Caria de biberon este o formă severă de carie, cauzată în principal de obiceiurile
alimentare nesănătoase la vârsta copilăriei: administrarea biberonului cu lapte sau alte
lichide dulci pe timpul noptii.
Ea a fost descrisă pentru prima dată în anul 1862 de către Jacobi, un pediatru
american, care a sugerat că laptele de vacă poate fi cariogen. Cercetările moderne asupra
acestei forme de îmbolnăvire s-au făcut însa după anul 1962 (Milnes, 1896; Schouker,
1982). Primele semne de îmbolnăvire apar la vârste foarte mici, la scurt timp după erupția
dentară. În condițiile persistenței factorilor patogeni, procesul carios se poate extinde la toți
dintii erupți la un moment dat și are tendință de evoluție rapidă în suprafață și în
profunzime, cu interesarea precoce a țesutului pulpar și distrucție coronară rapidă.

1) Carie de biberon

Acest tip de carie se localizeaza preponderent pe suprafețele dentare considerate

cu risc scăzut la carie, de regulă pe suprafețele netede vestibulare și orale, fără a exclude
însa și localizarea proximală. Extinderea se face conform ordinii de erupție a grupelor
dentare, dar cu respectarea grupului frontal inferior. În acest mod, primul grup afectat este
cel al incisivilor superiori, apoi cel al primilor molari, al caninilor și în final al molarilor
secunzi, dacă nu se indepărtează factorii cauzali.

1
 Caria de biberon are importante consecințe locale și uneori chiar generale. Printre
consecințele locale se pot enumera:
- tulburările funcționale de masticație și fonație
- tulburările fizionomice
- antrenarea unor obiceiuri vicioase de interpoziție

Este cunoscut faptul că o bună parte dintre copiii care prezintă carie de biberon
cresc mai lent decât copiii fără carii, iar unii dintre ei sunt chiar subponderali datorita
dificultăților de alimentare survenite în urma durerilor dentare și distrucțiilor coronare
severe. Practic, acest tip de carie are influențe negative asupra sănătății copilului.

Date epidemiologice
Caria de biberon este descrisă în literatura de specialitate sub diferite denumiri,
printre care: nursing caries/nursing caries syndrome, nursing bottle caries, nursing bottle
mouth, baby bottle caries, baby bottle tooth decay, bottle caries, labial caries, meladontie
infantile, rampant caries, le syndrom de biberon (Schouker, 1982; Milnes, 1986; Meon,
1991). Din aceste denumiri reiese factorul favorizant în apariția acestor carii: hrănirea
incorectă a copilului mic.
Unii autori o descriu ca pe o entitate separată (McDonald, Levine, Johnsen), alții o
consideră ca o formă de carie rampantă cu cauză specifică (Tinanoff, Mitchell, Eronat,
Marsh).
Dacă pornim însa de la deefiniția lui Davies că prin carie rampantă se ințelege
acea formă de carie caracterizată prin interesarea suprafețelor aproximale ale dinților
anteriori inferiori și dezvoltarea tiparului de carie cervicală sau de la aceea a lui Rowe de
distrucție coronară rapidă, severă, practic a întregii dentiții la persoanele tinere, poate este
mai potrivit să se considere caria de biberon drept o entitate separată. Trebuie menționat
însa că ambele tipuri de carie (rampantă și de biberon) sunt forme severe de carie precoce a
dinților temporari.

Frecvența
Caria de biberon reprezintă o problemă serioasă a sănătății publice. Frecvența ei
variază de la o populație la alta deoarece cultura și obiceiurile diferitelor grupări etnice
influențează modul de alimentație al copilului mic, element important în etiologia acestei

2
forme de îmbolnăvire. Deoarece nu există o standardizare privind colectarea datelor,
valorile raportate privind prevalența cariei precoce la dinții temporari, entitate în care este
inclusă și caria de biberon, variază în limite foarte largi.
În țările dezvoltate, frecvența este cuprinsă între 1 si 12% iar în țările în curs de
dezvoltare și la grupele de populație dezavantajate din țările dezvoltate frecvența poate
atinge 70% din populația preșcolară.
Studiile efectuate în București au evidențiat o frecvență de 32.66% la copiii
prezentați pentru tratament în Clinica de Pedodonție a UMF „Carol Davila”, ambele sexe
fiind afectate în aceeași măsură. O afectare mai mare a băieților este raportată de autorii
turci, motivația fiind tendința tradițională a părinților din țările asiatice de a fi mai
indulgenți cu fiii, conform lui Eronat și Eden, 1992 respectiv Haydan, 1996.

Etiopatogenie
În apariția cariei de biberon se regăsesc principalii factori implicați în producerea
bolii carioase, dar momentul în care acești factori interacționează capătă importanță
majoră.
Boala carioasă apare când influența mediului înconjurător produce un dezechilibru
ecologic în comunitatea microbiană cantonată pe suprafața dintelui astfel încât
microorganismele cu potențial cariogen devin dominante.
Dacă la naștere procesul de populare cu microorganisme se face inițial prin
contaminare pasivă de la mamă, alimente, lapte și apă și de la saliva indivizilor din
imediata apropiere a copilului. Încă din primele de zile de viață cavitatea bucala este foarte
selectivă față de microorganisme. Astfel, primele specii de microorganisme pioniere sunt
reprezentate de specii aerobe și facultativ anaerobe. Între acestea se numără și
Streptococcus salivarius care poate fi izolat în gura nounăscutului la 18h după naștere.
Microorganismele care populează initial cavitatea bucală au capacitatea să adere
la mucoasele care se descuamează. Streptococcus mutans, principalul microorganism
implicat în inițierea cariei în smalț, nu are capacitate de prindere pe aceste mucoase, ci pe
suprafețele dure, el apare în cavitatea bucală odată cu erupția dinților, sursa principală fiind
reprezentată de mamă. Astfel se apreciază că cu cât popularea cu Streptococcus mutans a
plăcii incisivilor temporari se face mai devreme, cu atât experiența carioasă ulterioară va
debuta mai devreme si va fi mai amplă. De asemenea, concentrația salivară a
Streptococcului mutans la copiii infectați va crește odată cu erupția altor grupe dentare. În

3
general, fereastra de infecțiozitate cu Streptococcul mutans se produce la vârsta de 19 până
la 31 de luni
Se știe că laptele matern și suptul la sân asigură cele mai bune condiții pentru
dezvoltarea și sănătatea copilului mic. În literatura de specialitate, capacitatea cariogenă a
laptelui este controversată. Efectul cariogen se datoreaza conținutului mare de lactoză care,
prin degradare și formare de glucan, ajută la fixarea orală a microorganismelor și duce la o
scădere a PH-ului plăcii. Laptele uman produce o scădere mai mare a pH-ului decât laptele
de bovine datorită cantității mai mare de lactoză. De asemenea, laptele uman conține mai
puțin fluor, calciu, fosfat și proteine decât laptele de bovine.
Efectul protector al laptelui se datoreaza conținutului mare de calciu și fosfat.
După Moynihan, laptele de vacă, chiar dacă conține 4% lactoză, protejează dinții,
impiedicând disoluția smalțului datorită cazeinei, lipidelor si ionilor de calciu si fosfat din
compoziție.

Tablou clinic
Primele semne ale îmbolnăvirii apar în jurul vârstei de 20-22 de luni la nivelul
incisivilor maxilari. Leziunile sunt localizate fie pe fețele vestibulare sau orale în
apropierea coletului, fie pe suprafețele proximale cu marginea incizală neinteresatăa inițial.
În general, leziunile se dezvoltă asimptomatic, dar au evoluție rapidă în suprafață
și profunzime, dinții ajungând în scurt timp resturi radiculare dacă nu se corectează
obiceiurile incorecte de îngrijire a copilului.
De obicei, simptomatologia devine zgomotoasă când apar complicații grave.
Uneori, procesul osteitic dezvoltat poate eroda tăblia osoasă vestibulară cu apariția prin
mucoasă a rădăcinii. Cei mai mulți părinți își duc copiii abia când distrucțiile coronare
ajung resturi radiculare și se însoțesc de abcese gingivale (parulis) sau de fistule.

Diagnostic diferential
Diagnosticul diferențial se face cu:
- caria rampantă
- caria grefată pe hipoplazia smalțului
În caria rampantă, leziunile sunt localizate și pe frontalii inferiori. În cazul cariilor
localizate pe dinți cu defecte de structură leziunile au o distribuție specifică,
corespunzătoare topografiei defectelor respective, iar anamneza evidențiază anumite

4
afecțiuni ale mamei în timpul sarcinii sau ale nou-născutului care ar fi putut genera
defectele respective.

Tratament
Pentru carie de biberon tratamentul are două lături: profilactic și curativ.
Profilaxia presupune educarea părinților în privința igienei orale, igienei alimentației și
administrarea fluorului pe cale generală. Igiena bucală se instituie în mometul erupției
dinților și se va realiza cu un tifon înfășurat pe deget și înmuiat în ceai de mușețel. Ulterior,
de către părinți sau sub îndrumarea lor,  se pot folosi periuțe de dinți cu cap mic și peri
scurți, potrivite vârstei copilului. Periajul se va realiza cu paște de dinți fără fluor până la 4
ani, deoarece până la această vârstă copilul nu știe să scuipe. Igiena și controlul
alimentației reprezintă un factor esențial în apariția bolii carie de biberon, de aceea trebuie
respectate uratoarele reguli: fără exces de hidrocarbonate, suprimarea biberonului la vârstă
normală, după erupția dinților copilul trebuie alimentat cu linguriță sau cană. Administarea
de fluor pe cale generală se face în funcție de vârstă și concentrația fluorului în apă
potabilă. Conform ultimelor studii, se recomandă administrarea de fluor doar până la 7-8
ani.

În cazul tratamentului curativ, leziunile din carie de biberon se vindecă în funcție

de diagnostic, sau mai exact în funcție de cât de afectați sunt dinții. În formele
incipiente( gulerale abicioase) se încearcă o remineralizare prin aplicare de fluor în
concentrații și cantități mici: se va aplică cu grijă, pentru că pacientul să nu înghită, se va
aplică de către medic, degetele vor fi umezite în gel și plimbate pe dinți. În cazul cariilor
simple, se pregătesc cavități și se vor obtura. În cazul cariilor complicate, se realizează
tratament endodontic și/sau extratie. Modalitățile de refacere a coroanei variază în funcție
de posibilitatea de înțelegere cu pacientul, de distrugerea coroanei dentare și de
posibilitățile tehnico-medicale.

5
Bibliografie
1. https://www.dr-andreeabarbulescu.ro/caria-de-biberon-cum-apare-cum-o-
prevenim-cum-o-tratam/, accesat mai 2020
2. Luca Rodica, et al. „Pedodonție”, Vol. 2, Ed. Cerma, București, 2003
3. https://www.medlife.ro/articole-medicale/cu-copiii-la-stomatolog-caria-de-biberon-
cauze-prevenire-si-tratament.html, accesat mai 2020
4. https://netdent.ro/afectiuni-stomatologice/carie-de-biberon, accesat mai 2020