METODA CONVORBIRII

Conţinutul şi structura convorbirii

A. Conţinutul întrebărilor
a. întrebări referitoare la experienţe/ comportamente
- solicită informaţii despre ceea ce face sau a făcut o persoană
- răspunsul presupune descrierea unor acţiuni, activităţi, comportamente
Dacă te-aş observa într-o zi obişnuită, ce anume aş vedea?
b. întrebări referitoare la opinii, valori
Ce crezi/ gândeşti/ părere ai despre...?
c. întrebări referitoare la sentimente/ emoţii
Ce simţi în legătură cu acest fapt?
d. întrebări referitoare la cunoştinţe/ informaţii
Ce ştii despre/ Ce înseamnă pentru tine....?
e. întrebări referitoare la caracteristici socio – demografice
Vărsta/ Genul/ Mediul de provenienţă/ Nivelul studiilor.....
B. Formularea întrebărilor (reguli)
a. formularea unor întrebări cu adevărat deschise
Ce ai simţit în situaţia...?
Care este părerea ta despre...?
Ce gândeşti în legătură cu...?
NU se formulează întrebări dihotomice (întrebări care impun răspunsuri de
tipul
Da/Nu) cu excepţia situaţiei în care intervievatorul doreşte să orienteze
convorbirea într-o
anumită direcţie pentru care trebuie să se facă presupoziţii
exemplu: „Ce conflicte importante s-au manifestat în ultima perioadă în
familia dvs.?
(este o întrebare care pleacă de la presupoziţia că respondentul a trăit anumite
conflicte în
familie)”
! este recomandat ca înainte de această întrebare să formulăm una dihotomică
„În ultima perioadă, s-au manifestat conflicte importante în familia dvs.?”
! aceste întrebări sunt utile atunci când convorbirea abordează probleme
delicate

b. întrebările trebuie să conţină o singură idee

Cât de mult îţi plac şi îşi cunoşti colegii de clasă?
 ! întrebarea cuprinde de fapt 2 aspecte asupra căruia este
intervievat subiectul:
simpatic faţă de colegi şi gradul de cunoaştere al colegilor

c. claritatea întrebărilor – întrebările trebuie să fie clare, uşor de

înţeles
- utilizarea unui limbaj uşor de înţeles de către respondent şi
care face apel la
cadrele de referinţă utilizate de aceştia
- formularea unor cerinţe clare
! este bine să se evite întrebările DE CE? acestea vehiculează
presupoziţia existenţei
unor relaţii cauzale; antrenează explicaţii cauzale, justificări;
induce ideea de vină,
culpabilitate sau un răspuns inadecvat – soluţia este de a folosi
întrebări CUM?

d. întrebări care să asigure neutralitatea intervievatorului

- neutralitatea presupune ca intervievatorul să nu pare surprins
(plăcut sau
neplăcut), speriat, plictisit, iritat de ceea ce spune
respondentul şi nu trebuie să
sugereze impresia de părtinire a unei poziţii
! modalităţi de formulare a întrebărilor care să asigure
neutralitatea:
- utilizarea unor exemple ilustrative care sugerează ideea că
intervievatorul este
pregătit să audă orice
Aş dori să te întreb despre......Unii copii mi-au spus
că......., alţii că......În cazul
tău, care este situaţia......?
- utilizarea unor întrebări care invită la simulare sau la joc
de rol
Să presupunem că aş fi un nou venit în grupul tău de prieteni.
Cum te-ai comporta
faţă de mine..?
- utilizarea unor afirmaţii sau anunţuri introductive, care
permit respondentului să
cunoască obiectivul întrebării la care trebuie să răspundă
Am discutat până acum despre.......Acum aş dori să îţi pun
căteva întrebări legate
de.....Aceste întrebări mă vor ajuta să ......

1. Băban, A. (2000). Strategii şi metode de cercetare calitativă: Interviul

şi Observaţia (II). În
Cogniţie, creier, comportament. Vol. 2, Nr. 4, 317 – 327.
2. Dafinoiu, I. (2002). Personalitatea. Metode calitative de abordare:
Observaţia şi interviul.
Iaşi: Polirom