Tema 3 Diagnosticul aprovizionării și asigurării întreprinderii cu resurse materiale și a eficienței

utilizării acestora

3.1 Însemnătatea,sarcinile analizei și sursele principale de informație

3.2 Analiza aprovizionării și asigurării întreprinderii cu resurse materiale
3.3 Analiza stocurilor de materiale
3.4 Analiza eficienţei utilizării resurselor materiale;
3.5 Calculul influenţei factorilor, ce ţin de utilizarea resurselor materiale la devierea volumului activităţii
operaţionale.

3.1 Însemnătatea,sarcinile analizei și sursele principale de informație

Relaţiile activităţii de producţie în condiţiile economiei de piaţă ne obligă să privim cu un sens nou
la toate particularităţile, care aderă la activitatea de aprovizionare şi asigurare a fiecărei entități cu resurse
materiale.

Principiul fundamental al acestui sistem este cumpărarea avantajoasă de la furnizori a resurselor

materiale necesare pentru activitățile desfășurate,precum și folosirea lor cu un grad de eficiență mult mai
înalt.
În condițiile unei activități durabile fiecare unitate de producție trebuie să elaboreze de sine stătător
un program bine chibzuit de aprovizionare și asigurare cu resurse materiale.
De regulă,în cazul când agentul economic este cointeresat să satisfacă necesitățile curente ale
întreprinderii în resurse materiale,trebuie să fie excluse problemele privind asigurarea integrală și oportună
cu aceste resurse.
În realitate,însă,sunt foarte frecvente cazurile când disponibilitățile bănești reduse,lipsa resurselor
materiale necesare,precum și costul lor exagerat pe piața de desfacere creează unele probleme obiective și
subiective privind aprovizionarea și asigurarea întreprinderii cu resurse materiale.
În astfel de condiții devine evidentă necesitatea gestionării eficiente a tuturor resurselor materiale
de care dispune întreprinderea la un moment dat. În opinia noastră,acest lucru poate fi efectuat în baza
normării justificate a stocurilor de materii prime și materiale la depozitele întreprinderii,precum și a
elaborării unor norme rezonabile de consum pe unitate de produse (lucrari executate și servicii prestate) .
Un rol deosebit revine analizei și controlului permanent al normelor elaborate și utilizate de
subdiviziunile întreprinderii pe parcursul perioadei de gestiune.
In acest context sarcinile principale ale analizei diagnostic a aprovizionării şi asigurării entității
cu resurse materiale sînt:
Sarcinile principale ale analizei sunt:
1) aprecierea gradului de aprovizionare și asigurare a întreprinderii cu resurse materiale;
2) aprecierea componenței și mișcării stocurilor de materiale pe parcursul perioadei de gestiune;
3) aprecierea eficienței utilizării resurselor materiale în baza indicatorilor generalizatori sintetici;
4) calculul și aprecierea influenței factorilor privind aprovizionarea,asigurarea și utilizarea
resurselor materiale la devierea volumului producției fabricate și produsului concret;
5) evidențierea rezervelor interne de majorare a volumului producției fabricate în urma utilizării
mai eficiente a resurselor materiale pe viitor;
6) elaborarea măsurilor concrete pentru mobilizarea acestor rezerve în practică;
Sursele principale de informație :
1. Programul social-economic de dezvoltare a întreprinderii (capitolul ”Resurse materiale și
utilizarea lor” ) sau Programul de aprovizionare a întreprinderii cu resurse materiale.
1
 2. Raportul statistic nr.1-p (anual) ”Producție”.
3. Raportul statistic nr.5-c ”Consumurile și cheltuielile întreprinderii”.
4. Situația privind mișcarea valorilor materiale.
5. Fișa de evidență a materialelor.
6. Calcularea planificată a materialelor.
7. Alte surse de informație.

3.2 Analiza aprovizionării și asigurării întreprinderii cu resurse materiale

Aprovizionarea și asigurarea integrală și oportună a întreprinderii cu materii prime și resurse materiale
necesare influențează direct atât activitățile desfășurate,cât și rezultatele acestor activități.
Desfășurarea normală a procesului de aprovizionare a întreprinderii cu resurse materiale nu se
poate realiza fără un program (plan) de aprovizionare care să prevadă asigurarea necesarului respectiv
în mod ritmic și operativ cel puțin pentru un an. De modul în care se derulează procesul de
aprovizionare depinde constituirea rezervelor pentru materii prime și materiale,precum și ritmicitatea
producției.
Analiza procesului de de aprovizionare poate fi structurată pe mai multe segmente,cum ar fi :
 acoperirea necesarului de aprovizionat cu contracte corespunzătoare încheiate între
întreprindere și furnizori;
 realizarea programului de aprovizionare a întreprinderii în total și pe principalele resurse
materiale ;
 asigurarea necesarului de materii prime și resurse materiale pentru producție din punct de
vedere cantitativ,calitativ și la termen.
De regulă, în orice unitate economică de producție mecanismul apovizionării și asigurării cu
resurse materiale trebuie să funcționeze ireproșabil. Orice abatere afectează desfățurarea normală a
procesului de producție și declanșează dereglări intersistemice în lanț.
Analiza aprovizionării și aasigurării întreprinderii cu resurse materiale se începe cu aprecierea
generală a planului de aprovizionare a întreprinderii cu diferite feluri de materiale pe parcursul perioadei
de gestiune. Pentru aceasta se utilizează următorul tabel .
Aprecierea generală a îndeplinirii planului de aprovizionare a întreprinderii cu resurse
materiale(date convenționale)
Tabelul 3.1

Feluri de Abaterea % îndeplinirii

materiale,unitatea de Programat Efectiv absolută planului de
măsură (necesarul aprovizionare
)
A 1 2 3=2-1 4=(2/1)*100
1.Materialul ”A”,m2
2.Materialul ”B”,kg
3.Materialul ”C”,t
4.Materialul ”D”,bucăți
Notă. Pentru aprecierea generală a îndeplinirii planului de aprovizionare a întreprinderii cu resurse
materiale se folosește coeficientul completării minime care reprezintă nivelul cel mai mic al procentului
îndeplinirii planului respectiv în baza datelor din col.4(pe diferite perioade de timp:
decadă,lună,trimestru,etc.).

2
 Și,totuși,pentru o analiză ,mai aprofundată a procesului de aprovizionare a întreprinderii cu resurse
materiale este ecesar să se aprecieze corespunderea furnizării efective a resurselor materiale cu datele din
contractele încheiate cu furnizorii întreprinderii.
Această etapă a analizei dă posibilitatea să evidențiem,cum se respectă condițiile contractelor pe
fiecare tip de material,inclusiv cantitatea,calitatea și termenele stabilite.
Toate datele corespunzătoare necesare pentru această analiză se află în secția de aprovizionare a
întreprinderii. La examinarea lor se utilizează tabelul analitic 3.2.
Aprecierea planului de aprovizionare a întreprinderii cu resurse materiale conform contractului (date
convenționale)
Tabelul 3.2

Feluri de Programat Efectiv Abaterea Nerespectarea condițiilor privind

materiale,unitatea (necesarul absolută termenul sorti- cantitatea calitatea
de măsură ) (+,-) furnizări mentul
i
A 1 2 3 4 5 6 7
1.Materialul”A”,
m2
2.Materialul
”B”,kg
3.Materialul ”C”,t
4.Materialul”D”,
bucăți
Concluzie:

În practica analitică există mai multe metode care aderă la aprecierea gradului de aprovizionare şi
asigurare a entității cu resurse materiale. Practic toate se bazează pe informaţia operativă în acest
domeniu, de regulă pe fiecare perioadă - lună în parte.
În cele mai dese cazuri se apelează la calculul coeficientului de aprovizionare obţinut ca raportul
q intr .
dintre Q intrată pe fiecare material în parte la cantitatea necesară K apr .= ∗100 % ;
q neces .
şi coeficientului de asigurare calculat ca raportul dintre Q asigurării necesarului la Q necesară.
q asig . neces.
K asig .= ∗100 % .
q neces .
Comparând rezultatele obținute la acești doi coeficineți, pot apărea diferite situații (în %) :
K apr.>K asig;
K apr.< K asig;
K apr.= K asig;
Pentru calculul acestor coeficienţi se utilizează tabelul următor:

Tabelul 1. Aprecierea aprovizionării şi asigurării entității cu resurse materiale

Tabelul 3.3

Asigurarea
Denumirea materialului Necesar, кg Stoc iniţial, Intrări necesarului Stoc
(materiei prime) lunar zilnic кg data Q, кg zile Q, кg final кg
A 1 2 3 4 5 6 =3/2 7 = 6x2 8 = 5-7
3
 Materialul
- perioada I
- perioada II
- perioada III
Total…
(Dacă avem intrări de 500 materiale, atunci se alege după ponderea cea mai mare - metoda ABC)
(La perioada a III se i-au numai ultimele zile pînă la sfîrşitul lunii 30 - 24 = 6)
unde: col.6 „p/u materialul a” se calculează ca raportul dintre
col.3 la col.2 „p/u fiecare perioadă” – ca raportul
dintre col.5 la col.2
p/u ultima perioadă” - ca diferenţa dintre „data” şi ultima zi a lunii respective.
col.7 se calculează ca produsul dintre col.2 şi col.6;
col.8 „p/u materialul a” se calculează ca diferenţa dintre
col. 3 şi col.7; „p/u fiecare perioadă” – diferenţa dintre
col. 5 şi col.7;
„p/u total” – col.3 + col.5(total) – col.7 (total) sau suma din col 8

În rezultatul calculului acestor coeficienţi se pot obţine 4 situaţii:

1 caz: Ambii indicatori sînt subunitari (mai puţin de 100), ceea ce se apreciază negativ şi practic direct
influenţează asupra procesului de producţie şi reducerea Q produselor fabricate
2 caz: Ambii indicatori sînt subunitari (mai puţin de 100), însă cel de-al doilea prevalează asupra
primului, atunci această situație se apreciază pozitiv, deoarece entitatea nu suportă cheltuieli suplimentare
privind păstrarea stocurilor de materiale la depozitele entității. Totuși, ea dispune de rezerve interne
privind respectarea procesului de producție neîntrerupt.
3 caz: Primul coeficient este subunitar, iar coeficientul 2 supraunitar. Astfel de situaţie se apreciază
pozitiv, şi ne dovedeşte că entitatea. dată a utilizat toate rezervele interne legate de utilizarea stocurilor.
(Folosirea maximală a stocului iniţial şi aducerea stocului final la nivelul minim. Deşi numai în condiţiile
dacă reducerea stocului final nu va contribui la modificarea negativă a ritmicităţii produselor fabricate pe
luna următoare.
4 caz: Cînd ambii coeficienți sînt supraunitari şi cel din urmă (c.de asigurare) cu mult depăşeşte coef. de
aprovizionare – cea mai bună situaţie.
Concluzie:

3.3 Analiza stocurilor de materiale

Continuitatea procesului de producție impune existența justificată a stocurilor de materiale atât la

începutul, cât și la finele perioadei de gestiune .
De regulă, analiza stocurilor de materiale vizează mai multe aspect :
 Primul aspect se referă la evoluția stocurilor de materiale față de volumul producției
fabricate sau venitul din vânzări . În acest context ritmul de majorare a indicatorilor de
volum (VPF, VV) trebuie să depășească ritmul de majorare a stocurilor respective în unități
valorice .
Deci, IVPF > ISM (%) sau, dacă ne referim la venitul din vânzări IVV > ISM (%) .
Respectarea acestei tendințe dovedește că valoarea stocurilor de materiale la fiecare leu producție
fabricată sau venit din vânzări se reduce și, deci, situația dată poate influența pozitiv asupra consumurilor
total de materiale în costul producției fabricate și, respectiv, în costul vânzărilor ;
 Al doilea aspect se referă la evoluția stocurilor de materiale față de nivelul considerabil
al acestora (la nivelul programat, mediu sau maxim) .

4
 o Al treilea aspect al analizei stocurilor de materiale se referă la examinarea gradului de
imobilizare al acestora (în zile) .
În prealabil se recomandă gruparea tuturor stocurilor de materiale ale întreprinderii analizate în :
- stocuri normale ;
- stocuri cu mișcare lentă ;
- stocuri fără mișcare ;
- stocuri disponibile .
Încadrarea stocurilor materiale într-o grupă sau alta se face în funcție de frecvența consumului,
calculându-se durata de imobilizare a stocului respectiv în zile prin următoarea relație : DI = [(SM x 360) :
Ie] ,
unde DI – durata imobilizărilor stocului în zile ;
SM – stocul de material din grupa respectivă ;
360 – numărul total de zile din perioada de gestiune (pe an – 360, trimestr – 90, luna – 30 zile) ;
Ie – ieșirea materialului respectiv pe parcursul perioadei de gestiune .
o Al patrulea aspect important al analizei stocurilor de material se referă la determinarea și
examinarea rezervei în zile pe fiecare fel de material concrete sau pe grupe de material
necesare pentru defășurarea tuturor activităților la întreprinderea analizată .
Rezerva în zile se determină prin următoarea relație :
Stocul materialului concret la data curent ă
Rezerva în zile = ,
Consumul zilnic

Consumultotal al materialului concert în perioadade gestiune

unde Consumul zilnic = .
Numărul total de zile în perioada de gestiune
Dacă apelăm la informația care reflectă componența și mișcarea stocurilor de materiale pe
parcursul perioadei de gestiune în unități valorice, în cele mai dese cazuri se propune spre utilizare
următorul tabel analitic .
Componența și mișcarea stocurilor de materiale pe parcursul perioadei de gestiune
(date convenționale)
Tabelul 3.4

Sold la Mișcarea Sold la Sold final

Resurse materiale aflate în stocuri începutul Intrări Ieșiri finele în zile de
perioadei de perioadei consum
gestiune de gestiune
A 1 2 3 4=1+2-3 5=4/3x360
1.Materii prime
2.Materiale de bază
3.Semifabricate cumpărate
4.Combustibil
5.Ambalaje
6.Piese de schimb
7. Anvelope şi acumulatoare procurate
separat de mijloacele de transport
8.Materiale de construcție
9.Alte materiale
5
10. Total materiale
Concluzie

3.4 Analiza eficienţei utilizării resurselor materiale;

Eficienţa utilizării resurselor materiale este caracterizată prin intermediul calculului unui sistem de
indicatori generalizatori sintetici, cum ar fi:
1. Randamentul resurselor materiale calculat ca raportul dintre volumul producţiei
fabricate sau alt indicator ce caracterizează activitatea operaţională la costurile sau cheltuielile directe de
materiale
Rm = VPF/CDM , lei
După conţinutul economic, reprezintă cîţi lei de producţie fabricată sau vândută revine la un
leu costuri directe de materiale. Cu cît necesitatea este mai mică, cu atît randamentul resurselor
materiale este mai mare şi viceversa.
2. Consumul specific de materiale care se calculează ca raportul dintre valoarea
resurselor materiale consumate la volumul producţiei fabricate sau altui indicator de volum ce formează
activitatea operaţională
Cs = CM/VPF * 100, bani
După conţinutul economic reprezintă cîţi bani de resurse materiale revin la 1 leu producţie
fabricată sau vândută - necesitatea în resurse materiale.
3. Norma de consum calculată ca raportul dintre consumul total de material concret la cantitatea
fabricată de produs concret, exprimată în unităţi naturale
NC = C/Q, un nat
Tendinţa de creştere a randamentului resurselor materiale, concomitent cu tendinţa de
micşorare a consumului specific şi normei de consum se apreciază pozitiv, invers negativ.
Calculul şi aprecierea acestor indicatori se efectuează prin tabelul următor.

Aprecierea indicatorilor generalizatori sintetici ce vizează eficienţa utilizării resurselor materiale.

Tabelul 3.5
Anul Anul Abaterea, Ritmul
Indicatori
precedent curent (+/-) creşterii, %
A 1 2 3 4
1. Volumul producţiei fabricate, mii lei
2
. Costuri directe de materiale, mii lei
3
. Cantitatea fabricată de produs concret, buc.
4. Consumul total de material concret, kg
5
. Randamentul resurselor materiale, lei
6
. Consumul specific de materiale, bani
7
. Norma de consum, kg
Sursa: Cercetare Statistică anuală a produselor industriale PRODMOLD-A; Calculaţia produsului; Cercetarea Statistică
trimestrială 5-CI „Consumurile, cheltuielile şi investiţiile întreprinderii ”

Concluzie

6
 3.5 Calculul influenţei factorilor, ce ţin de utilizarea resurselor materiale la devierea
volumului activităţii operaţionale.
În practica analitică, eficienţa utilizării resurselor materiale cît şi calculul şi aprecierea factorilor ce ţin
de aprovizionarea, asigurarea şi utilizarea resurselor materiale la devierea volumului producției fabricate,
exprimat
4 în unități valorice.
La prima etapă de analiză se calculează şi se apreciază influenţa factorilor generali ce ţin de utilizarea
resurselor materiale la devierea volumului activităţii operaţionale, reieşind din următoarea relaţie:
VPF = CDM x RRM , unde:
CDM - costuri directe de materiale - factor cantitativ;
RRM - randamentului resurselor materiale - factor calitativ
Calculul şi aprecierea acestor factori se efectuează prin metoda substituţiei în lanţ, corelaţia dintre
5 factori având loc prin forma multiplicativă de legătură.
Analiza se efectuează prin următorul tabel.

6 Calculul influenţei factorilor generali, ce ţin de asigurarea resurselor

7 materiale la devierea volumului producţiei fabricate
VPF = CDM x RRM
Tabelul 3.6
8
Nr Nr Indicatr (factor) Ind rez Calculul Rezultatul
cal corel Denumirea
c subs aţi VPF, influenţei influenţei
ulu CD factorilor
R
i tituţ M RM mii lei factorilor (+/-), mii lei
1 2 3 4 5 6 7 8
1 0 x x x
2 1 ∆CDM
3 2 ∆RRM
9 Total x x x x x
Balanța
10 influenței
Verificare : factorilor (BIF) =
Concluzie: