1

CURS 9
SINTEZA, TRANSFORMAREA, DEPUNEREA ŞI
CIRCULAŢIA SUBSTANŢELOR ORGANICE ÎN
PLANTE

Substanţele organice sintetizate în plante pot fi

substanţe cu rol principal: glucide, lipide, proteine,
vitamine şi substanţe cu rol secundar: alcaloizi,
glicozizi, taninuri, răşini, uleiuri eterice etc.
GLUCIDELE

Glucidele sunt substanţe ternare ce conţin C, H,

O.
Glucidele apar ca produşi primari în timpul
fotosintezei, sub formă de glucoză şi fructoză, din
care se sintetizează galactoza, manoza, zaharoza şi
apoi amidonul.
Glucidele există în plante sub formă de glucide
simple şi glucide complexe.
Glucidele simple (monoglucide) se găsesc sub
formă de pentoze (substanţe C5) şi hexoze (substanţe
C6).
Pentozele sunt reprezentate de dezoxiriboză şi
riboză. Ele constituie produşi primari ai fotosintezei
care intră în structura acizilor nucleici ADN şi ARN.
Hexozele sunt reprezentate de glucoză, fructoză,
manoză şi galactoză, care reprezintă de asemenea
produşi primari ai fotosintezei.
 2

Glucoza şi fructoza servesc la sinteza zaharozei,

o substanţă diglucidică cu rol fiziologic foarte
important.
Glucidele complexe (poliglucidele) sunt
substanţe care rezultă din polimerizarea glucidelor
simple. Ca polimeri ai pentozelor se formează
pentozani, iar ca polimeri ai hexozelor se formează
amidonul şi celuloza.
Amidonul este cel mai răspândit poliglucid din
celula vegetală ca substanţă de rezervă şi sursă de
hrană. Rezultă din polimerizarea glucozei fiind
alcătuit din circa 250-3000 de molecule.
Granula de amidon este formată dintr-un
înveliuş extern, care are ca bază substanţa numită
amilopectină (76-80% din total) şi partea internă
formată din amiloză (20-24% din total), ce se
colorează în albastru intens la contactul cu iodul
Sinteza amidonului are loc în frunze în timpul
zilei ca amidon primar, iar în timpul nopţii, amidonul
hidrolizat este transportat în locurile de consum sau
depozitare (tulpinile, ramurile, tuberculii, rizomii,
seminţele, fructele).
Celuloza rezultă din polimerizarea a peste 3000
de molecule de glucoză, cuplate prin legături C1-C4
cele pare fiind răsturnate. ~n condiţii aerobe (stratul
arabil al solului) are loc o degradare a glucozei până
la CO2 şi H2O. În condiţii anaerobe se degradează
până la hidrocarburi (cărbune, petrol, gaze naturale).
 3

Rolul fiziologic
-a. energetic - în procesul respiraţiei glucoza
eliberează energia înmagazinată, ce va fi utilizată în
procesele de creştere şi dezvoltare
-b. structural – sub formă de celuloză,
hemiceluloză şi substanţe pectice, intră în componenţa
membranei celulare şi a lamelei mediane.
-c. de depozitare - sub formă de zaharuri
solubile, (glucoză, fructoză, zaharoză, dar şi amidon),
sunt principalele substanţe depozitate în fructe şi
seminţe.
-d. genetic - sub formă de dezoxiriboză şi riboză,
glucidele intră în structura acizilor nucleici.
PROTEINELE

Sunt substanţe cuaternare, alcătuite din C, H, O

şi N, rezultate din polimerizarea aminoacizilor.
Biosinteza proteinelor este efectuată la nivelul
organitelor celulare numite ribozomi şi se realizează
în două etape:
- biosinteza primară
- biosinteza secundară.
Biosinteza primară constă în sinteza
aminoacizilor şi are loc numai în celula vegetală
(animalele şi oamenii sunt dependente de plante
pentru sursa de azot organic).
În condiţiile unei bune aprovizionări cu săruri de
azot, aminoacizii sunt sintetizaţi în frunze, ca produşi
primari ai fotozintezei. În condiţiile unei aprovizionări
 4

moderate cu N, aminoacizii sunt sintetizaţi numai în

rădăcini. Sinteza aminoacizilor are loc prin aminarea
(cuplarea radicalului -NH2) unor acizi organici.
Radicalul - NH2 provine din sărurile din sol, fie
din NH4+, fie din NO3- şi NO2-, care sunt reduşi la
NH3 în rădăcină. Acizii organici provin din
fotosinteză sau din respiraţie prin degradarea
glucidelor. Sinteza aminoacizilor este efectuată cu
ajutorul energiei furnizate de ATP.
Cercetările cu C14O2 au stabilit că în fotosinteză
apar întâi alanina, serina şi glicina şi mai târziu acidul
glutamic, acidul asparagic, prolina şi arginina
Cercetări cu forme de azot mineral de amoniu,
nitrat sau N2 marcate cu N15 arată că azotul intră rapid
în moleculele de acid glutamic şi glutamină şi mai
târziu în acid asparagic, alanină, arginină şi alţi
aminoacizi
Biosinteza secundară constă în încatenarea
aminoacizilor în molecule proteice complexe. Ea se
realizează în special în meristeme şi frunze tinere.
La nivel celular, sinteza proteinelor are loc în
ribozomi, pe baza informaţiei dictate de codul genetic,
prin procesele de transcripţie şi translaţie, cu
participarea acizilor nucleici şi a ATP. Aminoacizii
din hialoplasmă sunt transportaţi la ribozomi de către
ARN-t (transportor). Ordinea de aranjare a
aminoacizilor în proteine (tiparul) este determinată de
ARN-m (mesager), care preia informaţia de la ADN-
 5

ul nuclear. În acest mod, activitatea ribozomilor este

controlată de nucleu.
Funcţia de sinteză a proteinelor este efectuată
mai intens în ergastoplasmă, care asigură transportul
acestora în hialoplasmă. Sinteza proteinelor are loc şi
în polizomi, dar nu în ribozomii liberi.
Substanţele proteice se găsesc în plante sub
formă de aminoacizi şi de proteine complexe.
Aminoacizii sunt substanţe simple, cu caracter
amfoter, având funcţii aminice - NH2 şi carboxilice -
COOH adiţionate unor radicali organici.
În plante, există un număr de 20 de aminoacizi,
care sunt comparaţi cu cele 20 de litere din alfabet.
Similar literelor din alfabet, care pot produce
combinaţii din care rezultă un număr infinit de
cuvinte, din cei 20 de aminoacizi pot rezulta
combinaţii care dau naştere unui număr infinit de
proteine specifice.
Cel mai simplu aminoacid este glicina cu
formula:
R—NH-CH—COOH.
Proteinele sunt substanţe complexe. Ele pot fi
alcătuite numai din aminoacizi, numite holoproteine
sau din aminoacizi la care se adaugă şi o grupare
neproteică, numită grupare prostetică, numite
heteroproteine.
 6

Rolul fiziologic

- a. structural - sub formă de fosfolipo-proteine,

participă în structura membranelor plasmatice.
- b. metabolic - sub formă de metal-proteine,
participă în structura enzimelor.
- c. de depozitare - sunt depozitate în fructe şi
seminţe, sub forma unor grăuncioare de aleuronă.
Proteinele de depozitare sunt de diferite tipuri:
albumină, globulină glutelină şi prolamină
- d. genetic – intrând în structura
nucleoproteinelor realizează transmiterea caracterelor
ereditare.
LIPIDELE

Sunt substanţe grase, ternare, (C, H şi O), care

provin din esterificarea unor acizi graşi cu alcooli.
Lipidele din plante sunt constituite din lipide simple şi
lipide complexe.
Lipidele simple sunt alcătuite numai din C, H şi
O şi pot fi: gliceride, steride şi ceride.
Gliceridele sunt esteri ai acizilor graşi cu
glicerolul, ce se formează prin reducerea glucozei.
Gliceridele pot fi lichide, în zona temperată, numite
uleiuri şi solide, în zona tropicală, numite unturi.
Steridele sunt esteri ai acizilor graşi cu alcooli
numiţi steroli.
Ceridele sunt esteri ai acizilor graşi cu alcooli cu
un număr mare de atomi de C.
 7

Lipidele complexe (lipoidele) conţin în afara

lipidelor şi alte substanţe nelipidice ca: fosfolipo-
proteinele, leticinele etc.
Rolul fiziologic.
a. structural - sub formă de fosfolipo-proteine,
lipidele au în celulele vegetale un rol structural
esenţial.
b. energetic - alături de glucide, lipidele pot fi
utilizate ca substrat respirator.
c. protector - în timpul perioadelor de stress
(temperaturile scăzute negative), asigură
supravieţuirea celulelor, iar depunerea de cutină, ceară
şi suberină protejează împotriva transpiraţiei excesive.
d. de depozitare - în seminţele plantelor
oleaginoase, lipidele se depun sub formă de gliceride,
în uleiul de floarea soarelui, sub formă de sitosterol.
VITAMINELE
Substanţe bioactive nehormonale, în doză redusă,
cu efect catalitic asupra creşterii şi dezvoltării.
După modul de solubilitate pot fi: hidrosolubile
(solubile în apă): B1, B2, B3, B6, B 9 B12, C, H, P, PP.
şi liposolubile (solubile în grăsimi): A, D, E, F, K.
Vitaminele hidrosolubile şi vitamina E sunt
sintetizate în corpul plantelor. Vitaminele A şi D sunt
sintetizate în corpul animalelor, pe baza unor compuşi
din plante numiţi provitamine. Provitamina A este
reprezentată de pigmenţii carotenoizi, iar provitamina
 8

D de alcooli numiţi steroli. Sinteza vitaminelor are loc

în frunze, pe baza unor produşi ai fotosintezei.
În corpul plantelor există provitamina A -
carotenul, vitamina B1 - tiamina, B2 - riboflavina, B6
- piridoxina, B12 - cobalamina, vitamina C - acidul
ascorbic, provitamina D - sterolii, vitamina E –
tocoferolul, F - acidul folic, K - antihemoragică, P -
antipelagroasă, PP - amida acidului nicotinic.
Rolul fiziologic
- participă în principalele procese metabolice din
plante: fotosinteză, respiraţie, sinteza proteinelor,
creştere, rezistenţă la stres
- pigmenţii carotenoizi reprezintă pigmenţi
accesorii în sistemele fotosintetice
- vitamina PP (amida acidului nicotinic) intră în
structura NADP+ (nicotin amid adenin - dinucleotid
fosfat), substanţă cu rol de înmagazinare a energiei în
fotosinteză
- vitaminele B1 şi B2 intră în structura enzimelor
ce catalizează transportul e- şi H+ în lanţul respirator
în respiraţie
- vitaminele B3, B9, B12 catalizează sinteza
proteinelor.
- vitamina B12 are rol în fixarea N2 atmosferic
- vitamina C stimulează diviziunea celulelor şi
rezistenţa la stres a plantelor.
 9

CIRCULAŢIA SUBSTANŢELOR ORGANICE

ÎN PLANTE

Substanţele organice sintetizate în frunze circulă

spre toate celelalte organe. Calea de circulaţie a
substanţelor organice este reprezentată de ţesutul
conducător liberian şi de ţesut parenchimatic.
Ţesutul conducător liberian (floem) este
component al fasciculelor conducătoare libero-
lemnoase dispuse pe toată lungimea organelor
vegetale. El formează o reţea continuă de la
meristemele vârfului vegetativ până la extremităţile
nervurilor foliare, asigurând transportul substanţelor
organice sub forma sevei elaborate.
Ţesutul conducător liberian este alcătuit din vase
liberiene (tuburi ciuruite), celule anexe şi parenchim
liberian.
Tuburile ciuruite sunt celule prozenchimatice vii,
puse cap la cap, cu pereţii laterali subţiri, celulozici,
pereţii despărţitori sunt prevăzuţi cu pori de 0,5 - 10 µ
diametru, ce constituie plăci ciruite, prin care se
asigură continuitatea ergastoplasmei între celule.
Tuburile ciuruite nu au nucleu, membrană
vacuolară sau tonoplast, ribozomi, dictiozomi şi
citoschelet, dar au un bogat conţinut citoplasmatic ce
conţine plasmalemă, reticul endoplasmatic,
cloroplaste şi mitocondrii situate în poziţie parietală.
Celulele anexe prezintă o citoplasmă densă,
nucleu şi o intensă activitate metabolică.
Circulaţia substanţelor organice se efectuează în
 10

sens descendent şi în sens ascendent. (laborator)

Forma de circulaţie. Substanţele organice
circulă în plante în forme simple, determinate prin
analiza compoziţiei chimice a sucului de floem.
Glucidele circulă sub formă de zaharoză,
singurul glucid identificat la arbori (carpen, salcâm,
castan, tei). Se consideră că zaharoza constituie,
aproape exclusiv, zahărul dominant în sucul de floem.
Substanţele azotate circulă sub formă de
aminoacizi şi amide, iar acizii organici au fost
identificaţi ca acid citric, tartric, oxalic etc.
Viteza de circulaţie a substanţelor organice a fost
determinată prin metoda trasorilor radioactivi,
folosind C14 şi P32. La plantele ierboase şi la arbori
viteza de circulaţie a substanţelor organice este de cca.
50 - 150 cm/h.