Sursele de inspiratie ale poemului Luceafarul de Mihai Eminescu

Izvoare folclorice

Poemul "Luceafarul" are ca sursa principals de inspiratie basmul popular romanesc "Fata in gradina de aur", cules de
germanul Richard Kunisch intr-o peregrinare a sa prin Oltenia. Eminescu ia cunostintfa de acest basm din cartea de calatorie
a folcloristului german, inca din timpul studentiei sale la Berlin, il versifica intre anii 1870-1872, pastrandu-l in manuscris.
Mai tarziu, poetul creeaza cinci variante succesive ale basmului, intre 1880 si 1883, mai intii versificandu-l si schimbandu-i
finalul, apoi, imbogatindu-l cu idei filozofice reflectand conditia geniului in lumea superficiala si meschina, transformandu-l
intr-un poem filozofic de unica valoare ideatica si artistica.
    Indragostit de o pamanteana, fata de imparat, Zmeul merge la Creator sa fie dezlegat de nemurire si sa capete statut de
om pentru a-si putea implini iubirea. In acest rastimp, fata se indragosteste de un pamantean, Florin. Intorcandu-se, Zmeul
ii vede impreuna si, ca sa se razbune, pravaleste o stanca peste fata necredincioasa, lasandu-i iubitul sa traiasca mai
departe, chinuit si neconsolat. De durere, Florin moare si el langa stanca sub care zacea iubita lui. In prima varianta
versificata, Eminescu modifica razbunarea Zmeului, acesta capatand detasarea superioara specifica geniului, transformand-o
intr-un blestem: "Fiti fericiti - cu glasu-i stins a spus -/ Atat de fericiti, cat viata toata/ Un chin s-aveti: de-a nu muri
deodata".
•   Mitul "Zburatorului" este valorificat in primul tablou al poemului "Luceafarul", prin visul erotic al fetei de imparat care,
ajunsa la varsta dragostei, isi imagineaza intruparea tanarului in ipostaza angelica si in ipostaza demonica, pentru a putea
dialoga cu acesta dupa legile pamantene.
    

Izvoare filozofice:

•  Atras de conceptia filozofica a lui Arthur Schopenhauer (1788-1860), Mihai Eminescu preia din lucrarea intitulata "Lumea
ca vointa si reprezentare" viziunea antitetica dintre omul obisnuit si omul de geniu, fiecare dintre cei doi fiind particularizat
prin trasaturi definitorii:
-   omul obisnuit, muritorul de rand se caracterizeaza prin mediocritate, atitudine subiectiva in perceperea realitatii,
neputinta de a-si depasi sfera limitata de actiune, dorinta oarba de a trai si a fi fericit in sensul pragmatic, imediat al
indeplinirii scopurilor omenesti si excesul de socializare;
- geniul se particularizeaza prin inteligenta profunda si meditativa, sete de cunoastere cu aspirade spre absolut, atitudine
obiectiva asupra realitatii, puterea de sacrificiu de sine pentru implinirea idealurilor, solitudine si capacitatea de a-si depasi
limitele conditiei umane prin cugetare asupra gravelor probleme si legi care guverneaza universul.
• Motive mitologice preluate din sistemul de gandire al filozofilor greci Platon si Aristotel, din "Poemele Vedelor" apartinand
filozofiei indiene si din mitologia crestina, mai ales notiunea de "pacat originar" si viziunea cosmogoniei creatine si a
apocalipsei.