Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ConspectExam Chirurgie
ConspectExam Chirurgie
2) Asepsia. Defenitia. Măsurile de profilaxie a infectiei aeriene (în sectiile de chirurgie, blocul
operator, sala de pansamente)
Asepsia – totalitatea metodelor de prevenirea pă trunderei microbilor în plagă ,
În activitatea chirurgicală este necesară respectarea legii fundamentale a asepsiei, care poate fi
formulată astfel: totul ce contactează cu plaga trebuie să fie steril. Pentru aceasta este necesar
de a cunoaşte bine sursele prin care bacteriile pot nimeri în plagă . Sunt 2 de astfel de surse:
exogenă şi endogenă .
Exogenă , se consideră infecţia, care nimereşte în plagă din mediul care înconjoară bolnavul: din
aer cu pică turi de salivă şi de alte lichide, de pe obiectele, care vin în contact cu plaga , de pe
obiectele care ră mâ n în plagă (suturi, drenaje, etc.), aşa numite infecţii prin implantare.
Endogenă se consideră infecţia, care se gă seşte în interiorul organismului sau pe tegumentele
lui (piele, tubul degestiv, că ile respiratorii etc.). Infecţia endogenă poate pă trunde în plagă
direct sau prin vase (pe cale limfogenă sau hematogenă ).
Pentru respectarea asepsiei în timpul operaţiilor în blocul operator trebuie respectată
devizarea în zone a încă perilor.
În zona sterilă 1 – sunt incluse încăperile cu cele mai stricte cerinţe: sălile de operaţie şi camera
de sterilizare (în cazul când lipseşte secţia de sterilizare centrală).
În zona 2 – a regimului strict se referă încăperile, care direct sunt legate de sala de operaţie; sala
de pregătire preoperatorie; sala de anestezie.
În zona 3 – zona regimului limitat – o alcătuiesc încăperile pentru pregătirea şi păstrarea
sângelui, pentru păstrarea aparatajului mobil pentru deservirea sălilor de operaţie, biroul
chirurgilor, asistenţe medicale, laboratorul pentru analize urgente.
În zona 4 – zona regimului spitalicesc obişnuit – include încăperile în care intrarea nu este legată
cu trecerea prin camera de dezinfecţie sanitară: biroul şefului blocului de operaţie, a asistentei
medicale şefă şi camera pentru lengerie murdară şi deşeuri.
În timpul lucrului se respectă cură ţenia, compresele şi tampoanele de tifon îmbibate cu sâ nge
sau secreţie din plagă se aruncă în ligheane speciale. Exsudatul şi puroiul din plagă sau cavită ţi
se colectează cu aspiratorul într-un vas închis.
Ca masuri de profilaxie a infectiei aeriene serveste Cură ţenia în sala de operaţie cu prudenţă
pe cale umedă .
1. Cură ţenia curentă în timpul operaţiei: infirmiera strâ nge tampoanele şi compresele
întâ mplă tor că zute pe podea şi şterge podeaua murdară de sînge sau exudat.
2. Cură ţenia să lii de operaţie după fiecare operaţie.
3. Cură ţenia zilnică după finisarea operaţiilor obişnuite sau urgente.
4. Cură ţenia generală a să lii de operaţie, care se face conform unui plan într-o zi câ nd nu se fac
operaţii, o dată pe să ptă mâ nă .
5. Dimineaţa înainte de a începe lucrul, suprafeţele orizontale(duşumeaua, mesele, pervazurile)
se şterg cu o câ rpă umedă , pentru a strînge praful depus peste noapte. Această metodă se
numeşte prealabilă .
3) Măsuri de profilaxie a infectiei prin contact. Metodele clasice și contemporane de
prelucrare a mîinelor chirurgului (enumerati)
Indicatii(in caz de hemoragii arteriale masive ,atunci cind nu este posibila realizarea
hemostazei prin alte metode
In cazul amputarii(taierii sau sectionarii unui membru))
metode de aplicare a garoului
Prin aplicarea garoului se realizeaza comprimarea tesuturilor moi ale membrului impreuna
cu vasele sangvine si comprimarea lor la os.
Tehnica aplicării garoului în cazul hemoragiei este următoarea: în jurul bazei membruluiridicat se aplică garoul
puternic întins cu care se înfăşoară membrul de 2-3 ori. Pentru a prevenistrangularea pielei sub garou se pune un
şerveţel, o bucată de pînză, haina. Garoul se aplică maisus de locul traumat şi mai aproape de plagă în aşa fel ca artera să
fie coprimată complect. Dacă
garoul a fost aplicat corect, hemoragia se stopează , dispare pulsul periferic, tegumentele
membrului devin palide.Garoul se aplică la o distană de rană , deasupra cotului sau agenunchiului, prin
strângere treptată. La fiecare 15-20minute, garoul se desface pentru a permite sâ ngelui să circule. Acesta se
mentine nu mai mult de 2h – vara si 1h iarna, p/u a nu produce necroza tesuturilor.
Complicatiile
Se comprima nu
numaiartereledarsitrunchiurilenervoaseceeaceprovoacapareza¶leziamembrului
Pericolulgangreneimembruluicindcomprimarea cu garoudepasestetimpul de 2 h
Suprimareacirculatiei in membrul respective atenuiazarezistentatesuturilor la
infectiesimicsoreazacapacitatealor de regenerare, iarsuprimareaaportului de oxygen la
tesuturicreeazaconditiifavorabile p/u dezvoltareainfectiei anaerobe.
Cauze:
Precoce- conditionate de iesirea trombului care obtureaza vasul, datorita ameliorarii starii generale a
bolnavului si ctesterii tensiunii arteriale.
Tardiva- infectarea ranii care provoaca liza trombuscului eroziunea peretelui vascular.
Profilaxia:
Tratamentul chirurgical active al ranii cu legarea minutioasa a vaselor lezate, imobilizarea membrului,
asigurarea repaosului + masuri de combaterae a infectiei.
Tratament:
Precoce- revizia ranii si aplicarea ligaturii pe vasul singerind.
Tardivă – mai complicate cu procese inflamatoare acute in rana, face ca ligatura vasului sa nu fie
sigura, dar oricum se aplica ligatura simpla a vasului singerind. + tratament antiinflamator.
19. Transfuzia de singe: Istoric, perioade.
1492- papa Innocent al XVIII fiind imbatrinit sia facut transfuzie de singe de la 2 tineti, ca rezultat
papa a murit fiind urmat de acesti tineri care au murit de embolie.
1628- W.Harvey medic englez a descoperit ca singele are rolul de a transporta ceva, dar ce anume nu
se stia.
1667- Jean Baptiste Denis este primul care injecteaza singele de la animal la om. De la miel unui baiat
de 15 ani care avea febra. Lui Baptiste ia reusit. pacientul sa vindecat definitiv.
1668- tot Baptiste prin transfuzii de singe de vitei a salvat unca un pacient.
1675- Parlamentul de la paris a aprobat o lege ce interzicea transfuziile experimentale pe animale si
interzicea efectuarea lor asupra oamenilor.
1679- merklen a cominicat ca uneori la amestecarea singelui de la 2 indivizi se produce aglutinarae, ce
comunica despre incompatibilitatea singelui.
1788-sa dovedit ca un ciine slabit de o pierdere de singe are nevoie de transfuzie pentru a fi reanimat.
aceasta fiind valid si pt oameni. tot atunci sa demonstrat ca singele transporta O2.
1901 datorita descoperirii grupelor sangvine de Landsteiner, transfuziile au loc cu succes.
1924- Shamov trafuzia de singe cadaveric.
Eritrocitele umane pot conţine ambii aglutinogeni, unul singur sau nici unul, tot aşa şi în plasmă pot fi
întâ lnite ambele aglutinine, una singură sau nici una. În dependenţă de aceasta în prezent printre
locuitorii globului conform sistemului ABO, pot fi întâ lnite 4 grupe sangvine:
O (I) α, β; A (II) β; B (III) α; AB (IV) O.
Deci în medicina practică termenul „Grupa de sâ nge „ ca regulă , reflectă combinarea antigenilor
eritrocitari a sistemului ABO şi a anticorpilori respectivi în serul sangvin.
Grupele de sâ nge se moştenesc prin eriditate conform legilor clasice ale geneticii, ră mâ nâ nd stabile pe
tot parcursul vieţii.
Frecvenţa după grup:
I – 33,5%; II – 37,8%; III – 20,6%; IV – 8,1%
37.Substituentii singelui.Clasificarea,caracteristica.
Substituientii singelui dupa importanta lor functionala pentru organism si actiunea curativa
principala se impart in:1.hemodinamici
2.dezintoxicanti
3.pentru alimentarea parenterala.
Substituenti cu actiune hemodinamica:poliglucina,reopoliglucina si gelatinolul.Mecanismul lor de
actiune consta in retinerea lichidului in patul vascular datorita tensiunii osmotice inalte,ceea ce
asigura restabilirea rapida a volumului circulant de singe.
S.dezintoxicanti-compusii vinilici:polivinilpirolidina micromoleculara si polivinol
micromolecular.Acestia favorizeaza legarea toxinelor ce circula in singe si eliminarea lor rapida din
organism.
S.pentru alimentarea parenterala:hidrolizatele proteice,solutii de aminoacizi si preparate de
emulsii lipidice.Hidrolizatele proteice sunt indicate in toate cazurile de dereglare a echilibrului
proteic si de crestere a necesitatilor organismului in proteine.Emulsia lipidica prezinta emulsia de
10% de ulei de porumb in apa.Se administreaza intravenos picatura cu picatura doza ptr o singura
data fiind 100-150ml.Prealabil se face proba la toleranta.
38.Combustiile.Clasificarea.
Combustio – este lezare a ţesuturilor organismului sub acţiunea locală al temperaturii înalte, sau al
substanţelor chimice sau radiaţiei actinice.
Clasificarea:
Există mai multe principii de clasificare:
1. după împrejurimile producerii arsurii:
a. industriale;
b. de uz casnic;
c. de ră zboi;
2. după caracterul factorului de acţiune:
a. termice;
b. electrice;
c. chimice;
d. actinice;
Din aceste considerente în practica clinică are importanţă de stabilit nemijlocit şi agentul lezant, care
va exprima caracteristica acestor factori:
- arsură cu flacă ra;
- arsură cu aburi umezi sau uscaţi;
- arsură cu ulei fierbinte;
- arsură cu bitum topit;
- arsură de contact cu metale incandescente…
Arsurile chimice sunt provocate de acţiunea substanţelor chimice:
- baze;
- acizi.
Combustiile actinice pot fi provocate de radiaţia infraroşie, ultravioletă sau cu iradiaţie γ.
3. Clasificarea arsurilor după localizare:
a. Arsuri ale regiunilor funcţional active (extremită ţile);
b. Arsuri ale regiunilor funcţional neactive (trunchiul);
c. Ale feţei;
d. Regiunii pă roase ale capului;
e. Ale că ilor respiratorii;
f. Perineului.
Clasificarea arsurilor după profunzime după 4 grade:
Gradul I – afectarea la nivelul epidermisului, şi se manifestă prin hiperemie şi edem al pielei;
Gradul II – se afectează tot stratul epidermei cu formarea bulelor pline de lichid transparent;
Gradul III – necroza dermei:
Gradul IIIA – necroză al epiteliului şi al straturilor superficiale ale dermei cu pă strarea
integrită ţii funcţionale ale stratului bazal al dermei;
Gradul IIIB – necroz al întregului strat al dermei inclusiv şi a stratului bazal, împreună cu
foliculii piloşi glandele sudoripare şi sebacee cu trecere la stratul adipos;
Gradul IV – necroz al întregului strat dermal şi a ţesuturilor mai adâ nc situate (ţesut adipos, muscular,
osos).
Metoda lui Glumov propusă din 1953, care se mai numeşte „metoda palmei”. Ea constă în faptul că
suprafaţa palmei accidentatului corespunde la un % din suprafaţa totală a corpului.
Metoda Postnicov propusă în 1949 constă în aplicarea pe pala combustională al unei pelicule de
celofană şi pe ea se conturează hotarele arsurii. Pelicula dată se aplică pe o suprafaţă gradată de
pă trate cu suprafaţa deja ştiută , după care se determină şi suprafaţa afectată , iar în raport cu suprafaţa
corpului se determină procentul de suprafaţă afectată .
Metoda de tabele-şablon Lund-Brower constă în calcularea suprafeţelor de arsură conform
tă bliţelor speciale pentru arsuri deja stabilite cu procentajul al diferitor regiuni ale corpului. (tabele
separate pentru adult şi copii).
40.Boala arsilor.Definitie.Perioadele
BOALA COMBUSTIONALĂ - este o totalitate de reacţii generale ale organismului şi dereglarea
funcţiei organelor interne ca ră spuns la trauma termică .
Boala arşilor se dezvoltă în cazul câ nd:
- suprafaţa afectată este mai mult de 15-25% de arsuri superficiale;
- sau mai mult de 10% de arsuri profunde;
- sau în cazul arsurilor că ilor respiratorii indiferent de arsurile externe.
Perioadele bolii combustionale:
I - perioada şocului combustional: (durează pînă la 3 zile) şi este determinate de:
- aferentaţie dureroasă excesivă ;
- plasmoragie;
- dereglarea funcţiei rinichilor.
Tabloul clinic al şocului combustional este destul de tipic: accidentatul suferă dureri
puternice în locurile arsurilor, este excitat dar foarte repede devine inhibat şi adinamic. Progresiv se
micşorează TA, se accelerează pulsul, se micşorează temperatura. În cazurile grave se dereglează
respiraţia, se dezvoltă hipoxia organelor şi a ţesuturilor, se stabileşte acidoza, hemoconcentraţie,
micro- şi macrohematurie, oligurie. Deosebim trei grade al şocului combustiona în raport cu
dereglă rile sus enumerate:
- Şoc de gr.I se instalează la arsuri de 15-20% din suprafaţa corpului;
- Şoc gr.II în 20-60% de arsuri;
- Şoc gr.III în cazul câ nd suprafaâ a este mai mare de 60%.
II – perioada toxemiei combustionale (durează pînă la 10-15 zile) este determonată de absorbţia
din plaga combustională al toxinelor (oligopeptidele toxice, glucoproteizilor cu specifitate antigenică ;
III – perioada de septicotoxemie combustională (durează 2 - 3 să ptă mîni). Această perioadă este
determinată de:
- Hipoproteinemia declanşată ;
- Inhibarea-epuizarea activită ţii sistemului imun;
- Alipirea infecţiei şi dereglă rile provocate de procesul inflamator infecţios;
- Absorbţia toxinelor bacteriene.
IV – perioada de reconvaliscenţă.
42. Complicatiilearsurilor.
Complicatiigenerale:
Pulmonare- edemulpulmonaracut, pneumonii, insuficienta respiratory acuta
Cardiovasculare- tahicardie, aritmii, infarctemiocardice, tromboze, emboli
Digestive-varsaturi, colesticite acute, pancreatite
Renale- insuficientarenalaacuta
Complicatii locale:
Cicatricesisechelefunctionale
Infectiaplagiiarse
Distrugeri de organe( ureche, nas, buze, degete)
43. tratamentul local in combustii.
Toaletacitmairapida sic it maicompletposibil a tegumentelorsi a plagilorarse cu apasisapun.
Ulterior tratamentul se face prinmetodainchisa (pansament) simetodadeschisa (expunerea la aer)
saucombinatasau operative.
Metodainchisa de tratamentpesuprafataarsurii se aplicapansamente, cu antibiotic
ceblocheazaevolutiainfectiei.
Metodadeschisa-dupaprelucrareaprimara a suprafeteiarsebolnavulesteculcat in patulasternut cu
cearsafsterilsi se acopera cu o carcasa tot din cearsafuri sterile. Cu ajutorulbecurilorelectrice se
mentine temperature de 23-25 grade.Supraftaarsurii se usucasi se acopera cu crusta, sub care isi are
locvindecarea.
44. Primulajutor in combustiitermice, chimice
Primulajutor la arsurichimice:
-spalareaimediata cu apatimp de 30 min a zoneiafectate
-aplicareacompreselor in functie de substantachimica care a generatarsura:
Comprese cu sol NaHCO3 pentruarsuri cu acizi
Comprese cu sol de acid acetic pentruarsurile cu substante alkaline
. Acordareaprimuluiajutor: stopareaactiuniiagentuluitermicasupratesuturilor ,racirealoculuitimp de
10-15 minute, aplicareapansamentului aseptic, analgeziesiinitiereatratamentuluiantisoc.
Tratament:
Tratamentul in perioadaprereactiva-consta in acordareaprimuluiajutor. Victim estetransferata intro
camera calda. Membrele se incalesctimp de 40 min in baie, ridicindtreptat temperature apei de la 20
pina la 40 grade. Se aplicaunmasajmembrelor de la perifieriesprecentru. Concomitent cu masurile
locale se iauinfaptuiesksicele de ordingeneral:invelire, termofoare, ceaifierbinte,
preparatecardiotonice.
Tratamentul in perioadareactiva:;adegeraturi de gradul 1 bolnavulestedus intro incapere la 18-20
grade, suprafatadegerata se prelucreaza cu alcool, si se acopera kun pansament aseptic. Daca
hyperemia siedemul se micsoreaza lent se aplicaprocedurilefizioterapeutice.
La degeraturi de gradul 2: pielea se prelucreaza cu alcool, se deschidflictenele, si se indeparteaza
epidermal desprins, dupaaceea se aplicaunpansament cu alcoolpe 6-10 zile. Se aplica procedure
fizioterapeuticeprecumsimiscari in articulatii.
La degeraturi de gradul 3: se indeparteazatesuturilenecrotizatepentru a
prevenievolutiagangreneiumedesiinfectiei. Dupaaparitialiniei de demarcatie in a 8-14 I se
inlaturatesuturilenecrozatesau se diseacapentruuscareacitmairapida. Dupaoperatie se
efectueazametodadeschisa de tratament.
Tratamentulbolnavilor cu degeraturi de gradul 4 nu se deosebeste in principiu de cel a bolnavilor de
gradul 3. In afara de necrotomiesinecrectomie cu
inlaturareaoaselorgangrenateuneoriestenecesaraamputatiasegmentelordegerate ale membrului.
48.plagile. Definitia.Clasificarea.
Plagilaestenumitaorisicetraumatizaremechanica a organismuluiasociata cu
dereglareaintegritatiiinvelisuluitesuturilor-al tegumentelorsaumucozitatilor.
Clasificarea:
Dupaapaitialor se claseaza in:
*chirurgicale-cu scop de tratamentsau diagnostic
*ocazionale-pot provocarau, pina la moarte
In dependeta de caracterullezariitesuturilor:
*taiata *prinintepare *contuzionata *lacerate *toccata *muscata * mixta *prinarma de foc
Dupagradul de infectare:
*Aseptice
*Recent infectate
*Purulente
In dependent de atasarea plagilor fata de cavitatile organismului:
*penetrate
Cu lezarea viscerelor
Fara lezarea viscerelor
*nepenetratnte
Regenerarea plă gii prin intenţie primare are loc în cazul plă gilor neinfectate, cu diastază a marginilor
mică cu faza de inflamaţie minimală şi fă ră proces supurativ şi fă ră formarea ţesutului granulat.
Particularită ţile primei faze ale procesului de plagă în regenerarea secundară a plă gii:
inflamaţia este cu mult mai pronunţată ;
fagocitoză şi liză microbiană mai excesivă ;
concentraţie de toxine majorată ;
alteră ri de hemocirculaţie mult mai pronunţate;
invazie microbiană tisulară perifocală ;
formarea valului leucocitar;
demarcaţie, lizis, secvestraţie şi rejet (detaşare) a ţesutului necrotizat;
sindrom intoxicaţional general;
Faza a doua a procesului de plagă într-o regenerare prin intenţie secundară este caracterizată prin
formarea ţesutului granulant - un ţesut conjuctiv special ce se formează în regenerare secundară a
plă gii, care contribuie la acoperirea rapidă a defectului. În normă , fă ră traumatizare, acest ţesut nu
există .
Un rol deosebit în formarea ţesutului granulant îl au vasele sanguine. Capilarele noi formate
sub acţiunea presiunii sâ ngelui capă tă o direcţie din adâ nc spre suprafaţă . Dar negă sind peretele
vasului contrapus, efectuează o cotire abruptă întorcâ nduse înapoi în adâ ncul peretelui plă gii. În aşa
fel se formează nişte anse de capilare. Din aceste anse de capilare are loc migrarea elementelor
figurate cu formarea fibroblaştilor generâ nd producţia ţesutului conjuctiv. În asemenea fel plaga se
umple cu granule mici de ţesut conjuctiv, în baza că ruia stau ansele de capilare.
Semnele generale:
-anemia acuta
–infectia
-socul
Plaga tăiată este produsă de un obiect ascuţit (cuţit, lamă , sticlă ). Sub acţiunea acestor obiecte
ţesuturile sunt traumatizate pe o suprafaţă îngustă , iar ţesuturile din jur sunt traumatizate
nesemnificativ. În aceste plă gi sindromul dolor este pronunţat moderat. Plă gile tă iate sunt periculoase
prin pericolul leză rii trunchilor nervoşi, vasculari şi a organelor cavitare. În lipsa acestor leză ri plă gile
tă iate se vindecă adese fă ră complicaţii, adesea prin intenţie primară .
55. Semnele locale a plagii prin arma de foc. Caracteristica zonele plagii prin arma de foc.
Deosebirea principală al plă gii prin armă de foc este viteză mare al obiectului traumatizant (glonţ,
ghilea, alice). Într-o plagă prin armă de foc, dacă glontele ră mâ ne în ţesuturi, energia glontelui
totalmente se transmite ţesuturilor prin lezarea lor. Dacă glontele trece prin ţesuturi şi prelungeşte
zborul, atunci energia cedată ţesuturilor este mai mica, fiind folosită la distrugerea ţesuturilor. Dar
dacă glontele pierde stabilitatea şi începe a se „rostogoli” prin ţesuturi energia cedată ţesuturilor este
maximă , şi lezarea de asemenea este maximă .
La pă trunderea glontelui în ţesuturi se creează o zonă de presiune înaltă , în care se comprimă
ţesuturile, ce se ră spâ ndeşte lateral sub formă de undă de lovire. Apare fenomenul „lovirii laterale” ce
contribuie la formarea cavită ţii pulsative, ţesuturile comprimâ nduse, detaşâ nduse şi reciproc
deplasâ nduse unul faţă de altul. Astfel avem trei zone de distrugere :
- I zonă – canalul plă gii. În unele cazuri conţine glontele, corpi stră ini, bucă ţi de ţesuturi
necrotizate, sâ nge, microbi;
- II zonă – zona de necroză primară , cauzată de acţiunea energiei cinetice transmise de la
glonţ. Conţine ţesuturi devitalizate îmbibate cu sâ nge;
- III zonă – zona de comoţie moleculară sau necroză secundară . Este alcă tuită de ţesuturi
cu metabolism dereglat şi elemente celulare distruse. Cauza nemijlocită al acestor
modifică ri este microtrombozele apă rute ca rezultat al dereglă rilor intercelulare în urma
mişcă rilor ondulatorii al ţesuturilor.
Plă gile prin armă de foc întotdeauna sunt considerat infectate din cauza prezenţei unei zone de
necroză ră spâ ndită , şi prezenţei infecţiei în canalul plă gii apă rut în urma glontelui ca rezultat al
cavită ţii pulsative şi presiunii negative în urma glontelui, care atrage ţesuturi de haină şi murdă rie din
exterior. Toate acestea contribuie la dezvoltarea infecţiei anaerobe.
Plaga prin armă de foc după caracterul canalului poate fi:
1. Transfixiantă – este prezent şi poarta de intrare şi ieşire al glontelui;
2. oarbă – este prezentă numai poarta de intrare;
3. tangenţială – canalul plă gii trece prin ţesuturile superficiale, fă ră pă trunderea în cavită ţi
interne ale organismului.
Eriz. regidiv din regiunea extrimitatilor superioare duce la edem indelungat si tulburari ale functiilor
miinelor.
Regidivele din reagiunea extrimitatilor inferioare duc la elefanteaze
Tratament :
Erizipelul se tratează prin administrarea parenterală a antibioticelor din grupa penicilinelor.
Tratamentul chirurgical este indicat doar în formele flegmonoasă şi necrotică .
Se folosesc tratarea regiunii eriz. cu raze ultraviolete in fazele incipiente, duc la stingerea procesului
patologic . Radioterapia da cel mai bun efect in cazurile necomplicate . Pansamentul umed si baile sunt
absolut contraindicate. In forma buloasa dupa curatirea cu alcool a bulelor se recurge la incizia lor
apoi se aplica un pansament cu emulsie de streptomicina sau unguent de tetraciclina de 2% etc. In
forma flegmanoasa si gangrenoasa pe linga tratamentul descris se recurge la incizia colectia de puroi,
drenajul placii, indepartarea tesuturilor nectrotizate. Bolnavi trebuie numai decit internati in spital,
imobilizarea extrimitatilor lezate, bolnavul trebuie izolat.
68.Panaritiu .Etiopatogeneza.Clasificarea
Panariţiul-reprezintă o inflamaţie supurativă a ţesuturilor degetului.
Agent patogen-stafilocucul,rar streptococul
Microtraumatismele ( escoraţii,înţepă turi,corpi stră ini introduşi accidental joacă un rol esenţial în
apariţia panariţiului.Daca ele sunt neglijate riscă a fi infectate şi poate aparea pan.
Clasificarea panariţiului:
1.Conform structurilor anatomice ale degetului afectate:
-superficial
-al ţesutului conjuctiv subcutanat
-osos
-articular
-al tecilor tendinoase
-paronichie
-subunghial
-pandactilită (pan.total)
Tablou Clinic:
-dureri insuportabile
-roşeaţă slab pronunţată pe faţa dorsal
-degetul e semiflectat şi orice încercare de al îndrepta provoacă durere intensă
72.Osteomelita.Definitie.Clasificare
Osteomelita- este un proces acut sau cronic de infectie al osului si periostului, secundara altor infectii
ale organismului. Infectia asociata cu osteomielita poate fi localizata sau se poate extinde prin periost,
cortex, maduva osoasa si alte tesuturi adiacente. Patogenul bacterian variaza in functie de varsta
pacientului si de mecanismul de infectie.
Exista doua categorii principale de osteomielita: hematogena sau prin inoculare directa sau contigua.
Osteomielita hematogena este o infectie cauzata de insamintarea bacteriana prin singe. Germenii
provin de la o alta sursa de infectie a organismului: panaritiu, abces dentar, infectie faringiana,
bronsica, urinara, otita, etc. Apare mai ales la copii, iar localizarea frecventa este zona metafizara.
Osteomelita traumatica- consecintele unei plagi prin arma de foc ce reprezinta un process
pathologic secundar
Osteomielita acuta In functie de calea de infectare, osteomielita acuta poate fi impartita in
hematogena si exogena (directa). Osteomielita hematogena este observata predominant la copii si
implica oasele lungi, mai ales cele ale membrului inferior. La adulti extinderea hematogena este mai
frecventa la nivelul corpilor vertebrali lombari.
Osteomielita cronica. Este o infectie severa, persistenta a osului si a maduvei osoase. Este dificil de
tratat definitiv, de aceea pacientii pot purta aceasta infectie ani de zile.
77.Gangrena gazoasa,etilogie,clasificare.
Infectia anaeroba-este un process pathologic procavat de microbe ce se inmultesc in lipsa oxigenului
cu evolutie specifica.Se caracterizeaza prin lipsa reactiei inflamatorii si edem progresiv,degajare de
caz,necroza,stare grava a organismului in urma intoxicatie cu toxine bacteriene.O complicatie a
plagilor in timp de razboi.
Etiologia.Poate fi provocate de urmatorii agenti patogeni anaerobi: clostridium
perfrigens,cl.oedematiens,septicum,hystoliticum.Cel mai raspandit perfringers actiunea lor consta in
formarea rapida de gaz in tesuturi si in intoxicatia grava a bolnavului.
Existra trei clasificari: 1)anatomopatologica 2)clinica 3)anatomica
Anatomopatologica
-emfizematoasa(clasica)-predomina gaz in tesuturi fata de edem,agent pathogen cl perfringens
-edematiata(toxica)-toxicoza grava a bolnavalui ,predomina edem din tesuturi asupra gazului,cl
oedemantiens
-mixta-anarobi toxici formatori de gaz,edemul si emfizemul se dezvolta parallel
-necrotica-necroza sau dezintegrarea tesuturilor.
-flegmanoasa-emfizem si edem putin pronuntat
Clinica
-fulgeratoare-la cateva ore dupa ranire sau traumatism repetat,rapid la moarte
-acuta-restu cazurile de infectie anaeroba
Anatomica-epifasciala si subfasciala
80.Tetanosul.Etiopatogeneza.Tabloul clinic
Boala infectioasa speficica acuta,provacat de bacil anaerob-cl tetani.Exotoxina produsa de acest
bacil,format din tetanospasmina.Actionind asupra SN duce la convulsii tonice si clonice a mm
striati.Boala survine in urma patrunderii CL tetani in mediul intern prin leziuni a tegumentelor.Se
intalneste in intestinele animalelor,oamenilor,in soluri,perioada de incubatie 4-14 zile
Tablou clinic. Semne initiale slab pronuntate cefalee,oboseala,excitatie,slbiciune,transpiratii,durere
in plaga,contractii usoare a mm plagii.Unul din semnele de baza convulsia tonico-clonica a mm
scheletului.Trismus-deskiderea dificila a gurii.Muschii mimici se contracta convulsive dint fetei o
expresie sarcastic.Convulsiile cuprind in scurt timp gatul,spatele,abdomen,extremitati.Oboseala
rapida,contracta toti muskii,poate duca la fractura oaselor,respiratia anevoioasa,poate surveni moarte
prin asfixie,temperature poate cresta la 42,puls accelerat,poate surveni moartea 1-2 zile
83.Tratamentul septicemiei
Tratamentul local:
1.Deschiderea imediată a focarului purulent+necrectomia
2.Drenaj şi lavaj al focarului purulent
3.Suturarea precoce a defectelor tisulare
4.Efectuarea tratamentului în condiţii de medii abacteriale
5.laparastomie,
Tratamentul general:
1.Antibioterapie modern( cefalosporine generatia3, tienam)
2.Imunizarea pasivă şi activă
3.Tratament infuzional
4.Hormonoterapie
5.Detoxicare extracorporală ,hemosorbţie,plasmosorbţie
6.Hiperbaroxigenare
85.Gangrena.Definiţie.Clasificare.Tabloul clinic.Tratamentul.
Gangrena-reprezintă o necroză indirectă (moartea celulelor) a unei pă rţi ai corpului ce are contact cu
mediul extern,caracterizată printr-o culoare neagră sau surie-bruna determinată de
transformareapigmenţilor sang. în sulfat de Fe.
Clasificare:
1.După evoluţia clinică
-gangrena uscată
-gangrena umedă
2.După provenienţă
-gangrenă nespecifică - se dezvoltă în urma ( leză rii vasului magistral, scoaterii cu întîrziere a
garoului,traumei termice si chimice,dereglă ri trofice ale ţesuturilor
-gangrena specifică - se dezvoltă în urma unor astfel de boli : aterioscleroză ,sifilis,diabet zaharat,
-dermatozele gangrenoase
Gangrena uscată-mai frecvent în dereglă rile lente progersive ale circulatiei sangvine în membre la
bolnavii extenuaţi,deshidrataţi.Pe mă sură evoluţiei necrozei tes. se usucă ,zbircesc devin dure .In
gangrene uscata descompunerea tes.necrozate aproape ca nu are loc iar absorbtia produselor toxice e
neesentiale,intoxicatiea nu se constata.
Tratament: amputatie pina la linia de demarcatie sau necrectomia .
Tablou Clinic :
-dureri ischemice intensive mai jos de obliteratia vasului
-membrul devine palid,apoi pielea capata cul.marmorei,rece,fara puls
-dispare sensibilitatea,apare senzatia de amorteala
-edem reactive mai sus de focarul necrotizat
-spasm al ram.arteriale colaterale
Tabloul Clinic:
1.Ulcer trofic-forma neregulata ,rotunda;marigini fibroase,cianotice/palide,abrupte.Fundul e
adinc,fara granulatii cu tesuturi necrotice de cul.surie.Cu eliminari sarace. Localizare preferata:
membrele inf.
2.Ulcer tbc-forma neregulata,margini moi atrofice,abrupte,fundul mai jos de nivelul pielii
acoperit cu o supraf.lucioasa cu eliminari seroase bogate.Putin dureroase.
3.Ulcer canceros-rotund,marg.dure sub forma de val,fundul elevat asupra pielii,dureros.
4.ulcer sifilitic-rotund cu un val ascutit in jur,fundul nu proimina,sarac in secretii.Mereu e
indolor.Loc: buze,organe genitale.
Tratament:lichidarea cauzelor principale ce au contribuit la aparitia ulcerului.Tratament local-
aplicarea antisepticilor,remediilor ce favorizeaza regenerarea.Tratament chirurgical-excizia
ulcerului in bloc cu tesut fibros cu o ulterioara plastie.
98.Perioada postoperatorie.Definitie.Faze-(precoce,intermediara,tardiva)
Perioada postoperatorie-intervalul de timp de la finisarea operatiei pina la insanatosirea complete a
bolnavului.Durata acestei perioade este diferita in fiecare caz si depinde de caracterul maladiei
,volumul interventiei chirurgicale si de starea bolnavului.
Sunt 3 faze:
Precoce:pe un interval de 3-5 zile de la finisarea operatiei.In aceasta perioada pot avea loc hemoragii
precoce,soc de diversa etiologie,complicatii pulmonare,complicatii cardiovasculare acute,dereglari ale
tractului digestive si urinar.
Tardiva:2-3 saptamini de la operatie si care finiseaza odata cu ziua externarii din stationar.In aceasta
faza pot avea loc pneumonie,peritonita,supurarea plagii,flebotromboza,tromboembolia.
Indepartata:intervalul de timp de la externarea din stationar pina la recuperarea definitive a
capacitatii de munca.Complicatiile acestei faze de obicei sunt cauzate de erorile tehnice si tactice
comise de chirurgic in timpul operatiei.iar tratamentul acestor complicatii de obicei necesita o
interventie repetata.
100.Aloplastie.Autoplastie.Homoplastie.Notiuni.Exemple.
Aloplastie:operație chirurgicală de înlocuire a țesuturilor cu ajutorul unor materiale stră ine.
Autoplastie: Intervenție chirurgicală cu scopul refacerii unei regiuni distruse a corpului cu ajutorul
unei grefe luate de la același individ.
Homoplastie: Transplantare de grefă de la un individ din aceeași specie.
101.Anestezia locala.Indicatii.Contraindicatii.Avantaje.Dezavantaje.
Anestezia locala-disparitia reversibila a sensibilitatii,intr-un anumit sector provocata de actiunea
diferitor factori (chimici,fizici,mecanici)asupra formatiunilor sistemului nervos periferic.
Anestezi alocala este indicata bolnavilor istoviti,slabiti,pacientilor cu virsta inaintata,bolnavilor cu
maladii a sistemului respirator si cardiovascular ,atunci icnd efectuarea anesteziei generale are mare
risc.La alegera metodei de anesteziei e necesar sa stiim ca “Anestezia nu trebuie sa fie mai periculoasa
decit operatia insusi”.”Operatiile mici,ambulatorii,trebuie effectuate cu anestezie locala”
Contraindicatiile:
-Hipersensibilitatea bolnavului la Solutia de anestezic
-Copiilor pina la 10 ani
-Hiperlabilitatea neuro-psihica a pacientului
-In caz de operatii urgente pentru hemoragii acute,cind e necesara efectuarea hemostazei.
-Cind chirurgul presupune greutati tehnnice in timpul operatiei.
Avantajele:
actiunea anestezicului este limitata la structurile pe care se intervine, fara a influenta teritorii prea
intinse si fara risc de accidente toxice generale grave.
- deoarece nu necesita pregatiri speciale preanestezice, supravegherea indelungata sau ingrijiri
deosebite postanestezic, se poate folosi cu rezultate foarte bune in conditii de ambulator.
- expune la cele mai putine riscuri vitale.
- nu suprima reflexele protectoare, deci se evita pericolul patrunderii de sange, secretii, corpi straini
in caile respiratorii superioare
-Poti vorbi cu pacientul
Dezavantajele:
-In caz de complicatii nu putem intervene pe un sector mai larg.
-Nu permite efectuarea ei la copii,astfel ii supunem la anestezii generale.
-Nu putem controla in totalmente bolnavul,astfel reflexele pacientului sunt prezente.(poate misca
membrele superioare sau in dependent unde are loc interventia)
1. Indicatii diagnostice:
- pentru a putea face deosebire dintre durerea de tip periferic si cea de tip central,
- pentru diagnosticul unor boli neurologice.
2. Indicatii terapeutice:
- anestezie in ocluzii arteriale prin spasm sau tromboze,
- dureri puternice rezistente la analgeticele majore,
- in anurii produse de mecanisme imune,
- la bolnavi cu scleroemfizem pulmonar si bolnavii astmatici,
- interventiile chirurgicale in etajului abdominal,
- insuficienta cardiaca congestiva prin scaderea rezistentei periferice.
Substante: 1.5-2ml solutie de novocaina de 5% si 0.3-1 ml sol. Sovocaina de 1%..Doza in dependent de
starea pacientului si durata probabila a operatiei.
Tehnica Raheanesteziei: Bolnavul va fi asezat transversal pe masa de operatie cu spatele maximal
indoiat spre chirurg cu scopul largirii spatiului dintre apofizele spinale si arcurile vertebrale. In
punctia rahidiana se impune respectarea celei mai riguroase asepsii, spatele se sterge cu alcool se
badijoneaza cu tinctura de iod care apoi se spala cu alcool.
Repere: 1. linia dreapta ce uneste punctele superioare ale crestelor iliace dreapta si stinga trece prin
apofiza spinoasa a vertebrei IV lombare
2. linia care uneste unghiurile inferioare ale omoplatilor trece prin apofiza spinoasa a vertebrei VII
toracice
3. Apofiza VII a vertebrei cervicale se palpeaza aproape intotdeauna bine.
Folosind unul dintre reperele indicate se poate determina nivelul necesar pentru punctionare.Cu un ac
subtire se introduce intracutant la acest nivel si intre apofizele spinoase, 3-5 ml de solutie de
novacaina 0,5 %. Acul trebuie impins in plan strict sagittal, fara a devia. Unghiul planului orizontal
trebuie sa corespunda inclinarii apofizelor spinoase in diverse segmente ale coloanei vertebrale.
Imediat dupa aparitie lichidului cefalorahidian se va opri miscarea acului, pentru a nu leza radacinile
nervoase, iar in punctie mai sus de vertebra II lombara – maduva spinarii. La aparitie lichidului
cefalorahidian in ac se racordeaza la ac seringa umpluta cu cantitatea strict necesara de solutie
anestezica (0,3 – 1,0 ml de solutie de sovcaina de 1% sau 1,5- 2,0 ml de solutie de novocaina de 5%) si
se aspira in ea 2-5ml de lichid cefalorahidian. Culcind bolnavul, vom urmari ca capul sa-i fie situate
mai sus de nivelul coloanei vertebrale, iar barbia sprijina de torace, fapt absolut nevesar in cazul
administrarii solutiilor grele.
Rahianestezia se desfasoara de obicei in trei stadia. Stadia I incepe dupa introducerea substantei
anestezice in spatial subarahnoidian. Bolnavul percepe senzatia de caldura la picioare, la inceput
dispare sensibilitatea dureroasa, pe urma cea termica si tactila, faza dureaza de la 3 la 20 min. La
inceput dispare sensibilitatea in regiunea perineala, pe urma sensibilitatea mebrelor inferioare si a
metamerelor situate mai sus pina la nivelul injectiei. Raralel cu abolorea sensibilitatii in ordine
similara dispar reflexele cutanate si ligamentare.
In stadia II se dezvolta anestezia si relaxarea musculara complete. De obicei se instaleaza peste 10-15
minute de la injectarea anestezicului si dureaza de la 45 min pina la 1 ora 20 min.
Stadia III se caracterizeaza prin restabilirea miscarilor, sensibilitatii si reflexelor. Dureaza de obicei
20-30 min. Restabilirea functiilor, miscarile, pe urma sensibilitatea tactila si, ultima, sensibilitatea
dureroasa.
109.Blocaje cu novocaina.(vagosimpatic.paranefral,interocostal)
Aceste procedee produc inhibitia conducerii nervoase la nivelul trunchiurilor nervoase periferice.
*Blocajul cervical vago-simpatic:la intersectia muschiuliu SCM cu vena jugulara externa intre muschi
si apofiza transverala se introduce 20-40 ml de novocaina 0.25%.Indicatii:socul pleura-
pulmonar,fracture multiple a coastelor,arsuri in regiunea toracica.
*Blocajul lombar(paranefral):in unghiul format de coasta XII si muschiul erector al trunchiului ,in
spatial paranefral se introduce 60-120 ml de novocaina 0.25%.INdicatii:colica renala,pancreatita
acuta,ileusul dynamic,trauma inchisa a abdomenului.
*Blocajul nervilor intercostali:sub marginea inferioara a coastei la distant de 8 cm de linia axilara
posterioara se introduce 5-10 ml novocaina 1-2 %.