Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Metoda Observatiei PDF
Metoda Observatiei PDF
Presupune înregistrarea comportamentelor unor persoane sau grupuri de persoane în mediul lor de viata.
Pentru aceasta, observatorul nu trebuie sa interfereze cu mediul observat si sa nu stinghereasca derularea
comportamentelor supuse observatiei.
Cele mai utilizate tehnici de observatie naturala sunt cele cu observator vizibil si ignorat, cu observator ascuns
sau cele care folosesc diverse metode de înregistrare.
O atentie deosebita trebuie acordata situatiei în care observatorul este ascuns si cercetatorul nu informeaza
subiectii cu privire la studiul la care participa (pentru ca exista riscul de a fi încalcate principiile de etica).
Observatia naturala se utilizeaza foarte mult în studiile de psihologia educatiei, cât si în cele de psihologie
sociala, când observatia se poate realiza în paralel cu alte activitati curente, cadrul didactic putând sesiza calitatea
prestatiilor elevilor, erorile ce apar în rezolvarea unor probleme sau situatii tipice de neatentie si indisciplina.
Observatia ocazionala ne poate duce la concluzii gresite, motiv pentru care este indicat sa apelam la observatia
sistematica, prin care se pot stabili exact sursele de eroare si se pot evita.
Pentru cercetator este important, în primul rând, sa descriem fenomenul observat si, în al doilea rând, sa
extragem datele cantitative si sa analizam datele cantitative extrase.
Ponderea interpretarilor ramâne, însa, în cadrul observatiei analizei calitative.
Observatia naturala impune o descriere acurata (cu acuratete) a faptelor si o interpretare obiectiva a lor, fara a
porni de la ipoteze dinainte stabilite.
Una din dificultatile observatiei naturale vizeaza gradul de implicare al observatorului în desfasurarea
fenomenului studiat.
Observatorul trebuie sa participe sau sa fie camuflat în timpul desfasurarii fenomenului luat în studiu.
Pentru a decide care din situatii este mai potrivita, trebuie sa tinem cont atât de criteriile etice, cât si de specificul
grupului sau al situatiei care va fi supusa observatiei.
Limite ale metodei observatiei naturale:
- nu poate fi utilizata în toate situatiile;
- este mai putin utilizata în studiul unor ipoteze bine definite, în conditii bine specificate.
Observatia naturala necesita foarte mult timp, evenimentele sunt într-o permanenta schimbare si cercetatorul
trebuie sa înregistreze toate datele, desi nu toate sunt la fel de importante, urmând ca ulterior sa le adapteze demersului
cercetarii.
Observatia naturala este cel mai frecvent utilizata în investigarea unor aspecte sociale complexe, pentru a
întelege aspectul respectiv si pentru a dezvolta teorii pe baza acestor observatii.
OBSERVAŢIA SISTEMATICĂ
S-a dezvoltat din nevoia de a controla anumite variabile din mediul natural.
În observatia sistematica se pot crea situatii specifice în scopul studierii comportamentului urmarit.
Ea trebuie sa îndeplineasca anumite conditii:
1) Debuteaza cu stabilirea unui scop precis (ce observam, situatiile în care se manifesta anumite caracteristici).
- Grila de observatie ne ajuta sa înregistram într-o forma clara aspectul care ne intereseaza.
- De exemplu, daca dorim sa observam aspecte ce tin de atentia unui elev, mai întâi stabilim o lista de
componente observabile ale acestui fenomen (comportamentul mare îl împartim în comportamente mici) si
pe baza acestei grile vom recurge la simpla observare a faptelor (au loc sau nu), iar apoi la conceptualizare
si interpretare.
2) Faptele trebuiesc notate cât mai exact, evitând interpretarile de orice natura.
3) Manifestarile pasagere si situationale nu fac obiectul unor observatii cu concluzii de valabilitate generala.
- De exemplu, nu putem spune ca un copil are comportament agresiv daca o singura data a avut un
comportament agresiv (o altercatie).
În cadrul observatiei sistematice, cercetatorul poate fi interesat doar de câteva comportamente specifice. În acest
caz, observatiile sunt cuantificabile, iar observatorii specifica frecvent ipotezele de start asupra comportamentelor ce
vor fi urmarite.
De exemplu, Bakeman si Browlne (1980) au facut un studiu asupra comportamentului social al copiilor în vârsta
de 3 ani, înregistrând copii într-o situatie cu joc liber, cu ajutorul unei camere video. Fiecare copil a fost înregistrat timp
de 100 minute, observatorii vizionând înregistrarile si codând comportamentul fiecarui copil la fiecare 15 minute.
Au notat urmatoarele:
- neocupat: daca copilul nu face nimic specific sau priveste la ceilalti copii;
- joc solitar: copilul se joaca singur cu jucarii, dar nu este influentat sau interesat de jocurile celorlalti copii;
- împreuna: copilul este cu ceilalti copii, se joaca alaturi de ei, dar nu este antrenat într-o activitate particulara;
- joc paralel: copilul se joaca alaturi de ceilalti copii, cu jucarii asemanatoare, dar nu interactioneaza;
- joc în grup: copilul se joaca cu alti copii, împart jucariile sau participa în activitati de joc organizate ca parte a
grupului de copii.
Autorii au fost interesati, în special, de tipul secventei de joc sau de ordinea în care copiii au manifestat diferite
comportamente.
Concluzia la care ei au ajuns, a fost ca rareori copiii trec de la neocupat la joc paralel, în schimb trec frecvent
de la joc paralel la joc în grup, ceea ce ne indica faptul ca jocul paralel este o stare de tranzitie, în care copilul decide
daca va interactiona cu ceilalti în situatia de grup.
Probleme metodologice în cadrul observatiei sistematice
1) echipamentele: se pot utiliza de la simple însemnari (creion, hârtie) pâna la camere video si cronometre
2) reactivitatea presupune posibilitatea ca prezenta observatorului sa influenteze comportamentul subiectilor.
Reactivitatea subiectilor poate fi redusa:
- prin utilizarea de observator ascuns sau camuflat cu ajutorul unor ferestre cu vedere unidirectionala;
- prin înregistrari cu camere video ascunse sau microfoane ascunse;
- subiectii sa se acomodeze o perioada de timp înaintea începerii observatiei cu prezenta observatorului
si a echipamentului de înregistrare.
3) concordanta între observatori: gradul de acord între observatii simultane asupra aceluiasi comportament facute de
catre observatori diferiti.
- Pentru a utiliza o grila de observatie, gradul de acord (concordanta interevaluatori) trebuie sa fie de cel
putin 70%.
4) esantionarea: presupune alegerea comportamentelor ce vor fi observate (la un grup de elevi: 7 - 9 comportamente
pe care sa le urmarim în acelasi interval si pe care le vom urmari la intervale de timp dinainte stabilite (o data la 10
minute, o data la 5 minute).
Observatia nu poate fi considerata doar o lectura a faptelor; ea continua cu clasificari, conceptualizari si
anticipari ale unor relatii.
Ea are un caracter:
- constatativ si
- de diagnoza.
Datele obtinute din observatie se înregistreaza cât mai exact, fara interpretari, într-un tabel special - protocol
sau grila de observatie.
Uneori este nevoie ca observatia sa se repete de un anumit numar de ori, pentru a se ajunge la concluzii valabile.
Observatorul trebuie sa fie instruit pentru a reduce subiectivitatea:
- sa aiba un plan dinainte stabilit;
- sa se previna aparitia unor fenomene perturbatoare;
- înregistrarile sa se desfasoare firesc.
Grila de observatie este instrumentul utilizat în cadrul activitatii de observare propriu-zisa si se realizeaza pe
baza unei documentari sau a unei anchete prealabile.
Ea cuprinde o lista de rubrici drept cadru de clasificare pentru datele brute. Pentru a se putea opera simultan cu
toate rubricile de clasificare nu trebuie sa cuprinda decât cel mult 8-10 categorii.
Categoriile grilei de observatie trebuie sa acopere aspectele principale ale fenomenului studiat si sa fie disjuncte.
AUTOOBSERVAŢIA
Desi negata foarte mult timp, si-a reintrat în drepturi odata cu afirmarea paradigmei calitative de investigare. Ea
s-a impus, în special, în studierea sinelui, considerându-se ca dubla postura de obiect si subiect a unei investigatii
favorizeaza o întelegere mai aprofundata a lumii cercetate.
Cele mai utilizate tehnici:
- jurnalele;
- fisele de monitorizare;
- autoraportul.
STADIILE OBSERVAŢIEI
Observatia trebuie sa se ghideze dupa raspunsurile la câteva întrebari care directioneaza cercetarea.
1) De ce se initiaza observatia?
Care sunt întrebarile la care cercetarea trebuie sa raspunda?
Întrebarile pot fi formulate în termen de ipoteze sau ca simple afirmatii:
- ipoteze: "Pacientii cu anxietate redusa interactioneaza mai bine cu personalul medical comparativ cu cei cu anxietate
crescuta";
- afirmatii: "Urmarim modalitatile de interactiune între pacienti si personalul medical".
Formularea întrebarilor cercetarii trebuie sa porneasca de la asimilarea literaturii de specialitate relevante
(cercetari facute în ultimii 10 ani).
2) Cine va fi observat?
Cine vor fi subiectii? În ce tip de activitate vor fi ei urmariti?
Ce caracteristici socio - demografice trebuie sa îndeplineasca?
"Pacienti, femei si barbati, cu afectiuni cardio-vasculare, cu educatie medie si primara".
De ce s-a optat pentru acel grup de persoane?
3) Unde va fi realizata observatia?
"În clinici, servicii ambulatorii, loc public".
Cercetatorul poate sa opteze pentru un loc anume, unde considera ca probabilitatea de aparitie a acelui
comportament este mai mare.
4) Pe ce perioada de timp se va întinde observatia?
Observatia se realizeaza:
- Continuu;
- repetitiv - depinde de mijloacele tehnice avute la dispozitie;
Ex. jocul la copii:
- camere video: o înregistrare mai lunga, alegând apoi perioadele potrivite;
- vizual, din timp în timp, la intervale dinainte stabilite.
5) Care sunt aspectele comportamentului verbal si non-verbal care vor fi observate si cum se va face
înregistrarea datelor obtinute?
Vom studia comportamentele-tinta (care ne intereseaza) sl le vom defini.
Acuratetea cu care facem aceste definitii este foarte importanta în procesul de observatie.
Elaborarea unei grile de observatie asigura un caracter sistematic acestui proces, grila cuprinzând unitati de
comportamente ce vor fi observate: durata, intensitatea, frecventa si latenta comportamentelor.
Notarea detaliata a procesului observat este un element esential al metodei.
Ce vom nota:
Dupa Bannister:
1) descrierea contextului în care are loc observatia, notând aici detalii de ambianta fizica, data, momentul zilei;
2) descrierea participantilor - cu toate particularitatile de vârsta, sex, etnie, religie, educatie, statut socio-profesional;
3) detalii despre observator - cine este, sex, vârsta, daca are vreo legatura cu subiectii observatiei;
4) descrierea actiunilor participantilor: comportamente verbale si non-verbale, incidente intervenite;
5) interpretarea situatiilor, gasirea de semnificatii comportamentelor urmarite, semnificatii care pot deriva din
comportamentul participantilor, din experienta observatorului sau din proiectia experientei observatorului;
6) oferirea de interpretari alternative, discutarea interpretarilor cu o alta persoana familiara cu tema cercetata;
7) analiza reflexiva vizeaza explorarea reactiv-emotionala a observatorului si analiza problemelor etice pe care a
trebuit sa le depaseasca.
Analiza datelor observatiei poate urma unul sau mai multe din urmatoarele criterii:
1) Criteriul cronologic;
2) Evenimentele - cheie - când sunt prezentate si interpretate evenimentele majore fara a se tine cont de ordinea în
care au avut loc;
3) Contextul - fiecare loc în care a avut loc observatia, constituind un studiu de caz de care se va tine cont în analiza;
4) Persoanele - indivizii sau grupurile de persoane devin unitate de analiza;
5) Procesele - datele observatiei sunt organizate astfel încât sa descrie procese relevante pentru cercetare. Ex: luarea
de decizii, comunicarea, rezolvarea de probleme;
6) Problema - cheie, când rezultatele observatiei au rolul de a face lumina cu privire la anumite aspecte. Ex: cum se
adapteaza elevii la noul sistem curricular.
AVANTAJELE OBSERVAŢIEI
- este o metoda mai putin intruziva;
- are caracter flexibil, permitând o noua perspectiva asupra unor fenomene studiate anterior;
- furnizeaza date bogate într-o perioada scurta de timp;
- are o mare validitate ecologica (datele sunt luate din viata reala, nu sunt schimbate cu nimic);
- observatorul nu lucreaza cu categorii teoretice prestabilite si el este acela care construieste teoriile ce vor genera,
lega, diferitele categorii relationale;
- observatia permite accesul la fenomene care sunt si mai putin evidente prin alte tehnici si poate fi replicata
(repetata).
LIMITE
- dificultatea de a controla toate variabilele implicate în fenomenul investigat (exista variabile perturbatoare);
- daca prima veriga a procesului de cercetare (De ce se realizeaza observatia?) nu este bine formulata ea poate duce
la urmarirea unor aspecte irelevante sau chiar gresite;
- categoria de subiecti poate fi incorect aleasa;
- este o metoda costisitoare financiar, din punct de vedere al timpului si personalului calificat necesar;
- calitatea rezultatelor obtinute prin metoda observatiei depinde de experienta si abilitatea observatorului.
În general, aceasta metoda se utilizeaza alaturi de alte metode în cercetarea psihologica.
INSTRUMENTE DE OBSERVAŢIE
GRILA DE OBSERVAŢIE
Observatia sistematica pune în actiune grila de observatie.
Grila de observatie este:
- o lista de rubrici care ofera cadru de clasificare a datelor brute;
- mijlocul cel mai sigur care faciliteaza recoltarea si compararea datelor de observatie.
Ea nu trebuie sa cuprinda mai mult de 12 categorii.
Categoriile pe care le vom folosi:
- trebuie sa fie disjuncte;
- trebuie sa epuizeze principalele aspecte ale fenomenului care urmeaza sa se studieze;
- se stabilesc pe baza unui material empiric, strâns în faze preliminare si condensat în concepte.
Avantajul grilei de observatie este ca ofera acelasi cadru de referinta unor observatii diferite.
Exemplu:
Identificam tipul de temperament al unei persoane:
- gasim în viata situatii relevante - situatii de asteptare, conflictuale - situatii test;
- aceste situatii evidentiaza particularitatile persoanei, pe care le putem clasifica mai usor;
- ele cuprind indici de temperament pe care îi putem sintetiza, îi putem condensa într-o grila de observatie a
comportamentului.
Grila de observatie a comportamentului este un tabel cu 2 intrari:
- coloana 1: faptele de conduita pe care le condensam (comportamentul)
- linia 1: atitudinile, trasaturile dezvaluite de acest comportament. Marcam cu "x" semnificatiile posibile pentru fiecare
fapta de conduita în una sau mai multe coloane de atitudini, iar cu "xx" gradul maxim de plauzibilitate.
Faptele de conduita Temperament
Coleric Sangvinic Flegmatic Melancolic
- se decide greu pentru actiune, are x xx
gesturi sovaitoare
- îsi pierde rabdarea asteptând sa-i vina xx x
rândul, se agita
- este emotionat înainte de probe x xx
unde: P0 reprezinta proportia concordantelor observate dintre categoriile celor doi observatori (din numarul total de
observatii) si Pe proportia concordantelor care ar putea aparea întâmplator în cazul rezultatelor date. Pentru a întelege
Pe sa ne imaginam ca cei doi observatori ar obtine aceleasi date, dar nu ar folosi grila de observatie, ci ar decide la
întâmplare (fara sa observe comportamentul mamei).?
Pentru calculul valorile P0 si Pe se condenseaza frecventa concordantelor si discordantelor dintre cei doi
observatori în matricea de mai jos, numita matrice de concordante. Prin definitie, observatiile se considera concordante
atunci când cei doi observatori atribuie aceeasi cateogorie unei perechi mama - copil (adica securizant - securizant sau
insecurizant - insecurizant), si discordante atunci când observatorii atribuie categorii diferite (securizant - insecurizant
sau insecurizant - securizant).
Observatorul 1
securizant insecurizant
Observatorul 2 securizant 16 0
insecurizant 1 3
Valoarea P0 va fi data de raportul dintre numarul total de concordante (securizant si insecurizant) si numarul
total de observatii realizate:
Indicele P se calculeaza prin determinarea probabilitatii de concordanta întâmplatoare a alegerilor celor doi
observatori. De exemplu, aici, observatorul 1 a ales de 17 ori optiunea "securizant" din 20 de observatii. Deci
probabilitatea ca aceasta optiune sa fie data de observatorul 1 este de 17/20. Observatorul 2 a ales optiunea "securizant"
de 16 ori; probabilitatea ca el sa dea aceasta optiune este 16/20.
Ca urmare, probabilitatea pentru ca optiunea "securizant" sa coincida din întâmplare este:
Interpretarea coeficientului K este similara unui coeficient de corelatie (cu valori între -1 si+1). Este evident ca
din punct de vedere practic vom fi interesati doar de valorile pozitive ale lui K (cele negative) indicând o concordanta
inferioara celei întâmplatoare.
Calculul semnificatiei valorilor K fiind laborios, Cohen propune valoarea - prag de 0,7 pentru coeficienti
semnificativi. Deci orice valoare K egala sau mai mare decât 0,7 este semnificativa. În cazul nostru, valoarea calculata
este 0,83, mai mare deci decât valoarea prag. Spunem, în acest caz, ca avem o grila de observatie cu o buna fidelitate.
Observatia ca metoda stiintifica
Potrivit cercetatorilor, observatia stiintifica este o forma de cercetare calitativa, care il ajuta pe cel care cerceteaza sa
inteleaga cauzele si scopurile pentru care oamenii fac ceea ce fac la mediul de lucru si nu numai.
In ultimul timp, a inceput sa fie practicata din ce in ce mai des observatia din teren sau de la fata locului.
In opinia renumitului Septimiu Chelcea, o observatie reprezinta o solutie stiintifica, ce se bazeaza pe simturile umane
pentru a ajuta la rezolvarea unei probleme sau a unei chestiuni sociale, psihologice sau naturale, de obicei avand in
centru studierea oamenilor.
De cele mai multe ori, o observatie corecta ne ajuta sa aflam raspunsurile la cateva intrebari de baza, precum:
1. Unde fac oamenii ceea ce fac?
2. Ce idei obisnuite si ce cunoastere de fundal au oamenii?
3. Ce fac oamenii?
4. Ce face cineva altcuiva?
5. Cine initiaza actiunea si cum răspunde la ea?
6. De ce fac oamenii ceea ce fac?
7. Cum fac oamenii ceea ce fac?
8. Cat timp fac ei ceea ce fac?
foto: septimiuchelcea.wordpress.com
Spre deosebire de ancheta sau interviu, observatia ne ofera felul exact in care se desfasoara lucrurile in mediul natural,
fara interventia altor tipuri de factori.
Una dintre trasaturile acestei metode de cercetare subliniaza ca cercetatorii nu influenteaza foarte mult derularea
obisnuita a intamplarilor pe care le analizeaza. Acest lucru poate fi adevarat, insa este discutabil, intrucat au existat
cazuri in care persoanele stiau ca sunt observate si si-au schimbat comportamentul tocmai pentru a iesi mai bine din
cercetarea cu pricina.
Exista mai multe feluri de observatie, care se divid in functie de cateva criterii
– daca cercetatorul este sau nu prezent la cercetarea propriu-zisa
– observatiile pot fi structurate sau nestructurate
-observatiile au loc in mediu natural sau in cel de laborator
Tipuri de observatie:
– din punctul de vedere al modalitatilor folosite la cercetare:
1. Observatia participativa – cu participarea implicita a cercetatorului
2. Observatia neparticipativa – cercetatorul nu se implica efectiv in procesul de observatie
– din punctul de vedere al structurii sale:
1. Structurata – implica clasificarea si cuantificarea comportamentelor conform unei scheme prestabilite
2. Nestructurata – cercetatorul redacteaza comentarii despre evenimentele care au loc, dar fara a avea o schema
prestabilita de urmarire.
– dupa forma observatiei
1. Observatia directa – observatorul ia parte la evenimentele observatiei
2. Observatia indirecta – in acest caz se folosesc camerele ascunse pentru strangerea datelor necesare observatiei
Exista trei mari posibilitati de a realiza observatiile si de a le salva:
a. acestea se pot inregistra pe masura ce sunt luate
b. se folosesc instrumente electronice pentru inregistrare (camere foto sau video)
c. eventual, informatiile pot fi salvate ulterior
Daca vreti sa stiti ce obiecte puteti folosi in cadrul unei observatii, trebuie sa stiti ca un simplu carnetel in care sa
notati toate datele evaluate este mai mult decat suficient.
Exista cateva mari etape ale cercetarii:
1. Proiectarea cercetarii: vorbim aici despre stabilirea temei cercetarii si a problemelor care vor fi cercetate, stabilirea
conceptelor de lucru si a ipotezelor, plus cele mai eficiente metode de observatie. Tot in aceasta etapa se va stabili
esantionul de populatie pe care se va realiza observatia si cercetarea.
2. Accesul reprezinta o etapa foarte indelungata si anevoioasa in procesul desfasurarii observatiei. Trebuie sa se
stabileasca foarte clar ce fel de observatie se va aplica (deschisa sau inchisa) si, totodata, ce rol are observatorul
(ascuns sau deschis).
3. Adunarea si inregistrarea datelor.
4. Analiza datelor
5. Realizarea propriu-zisa a raportului de cercetare
Avantaje şi dezavantaje ale utilizarii metodei observatiei
Cel mai important minus al unei observatii este faptul ca ea este de tip calitativ, iar astfel datele pe care le primim trec
printr-un amplu proces de interpretare si analizare, si nici nu pot fi generalizate. Un alt inconvenient al acesteia este
acela ca cercetatorii pot exagera si pot face referire la evenimente mai ample, pe care le vor analiza dupa datele
obtinute in urma unor observatii de factura mai mica, dar care au totusi legatura cu noile teme dezbatute.
Dintre avantaje, de mentionat este acela ca cercetatorii au o gama foarte larga de interpretare a informatiilor pe care le
primesc, iar gradul de veridicitate al acestora este foarte ridicat, intrucat cercetarea este facuta, in mare parte, in
locatiile sale naturale.
Observatia este printre cele mai importante tehnici de investigatie de tip sociologic, pentru ca in urma ei se obtin date
factuale, de o diversitate foarte mare si de o amploare pe masura. In urma acestora, se poate trece la urmatorul pas,
daca se doreste, si anume ancheta sociologica, piatra de temelie a acestei stiinte.