Sunteți pe pagina 1din 6

Metoda observatiei

1. Caracteristicile observatiei stiintifice

Observatia este o metoda fundamentala de culegere a datelor empirice, utilizata in


stiintele socioumane si in practica asistentiala. Spre deosebire de observatia spontana,
folosita in contextul vietii cotidiene, observatia stiintifica este o actiune planificata,
ghidata de scopuri si ipoteze, desfasurata dupa reguli precise si indelung verificate.

Observatia stiintifica se remarca prin urmatoarele caracteristici:

- este fundamentata teoretic: utilizeaza concepte, scheme de analiza, teorii si modele


explicative cu privire la fenomenele investigate;

- este sistematica si organizata metodic;

- este integrala: 'obiectul' observat este privit ca intreg situat intr-un context determinat;

- este repetabila si verificabila: pentru obtinerea unor date veridice, observatia poate fi
repetata, reconstituind pe cat posibil conditiile initiale. Acest lucru nu este insa realizabil
in cazul fenomenelor/evenimentelor unice;

- are o finalitate teoretica (testarea sau imbogatirea teoriilor existente; constructii


teoretice noi) sau o finalitate practica (vizand schimbarea sociala) bine precizate.

2. Tipuri de observatie

Investigatia psihosociala, realizata in scopul cercetarii teoretice sau al interventiei


practice, poate face apel la un tip sau altul de observatie, in functie de obiectivele
urmarite. In literatura metodologica sunt mentionate mai multe tipologii ale observatiei
care au la baza criterii diferite de clasificare:

- dupa scopul investigatiei deosebim: observatia exploratorie, observatia de diagnostic,


observatia experimentala;

- dupa gradul de implicare a observatorului in contextul realitatii de studiat: observatia


externa (nonparticipativa) si observatia participativa;

- dupa gradul de structurare: observatie structurata si observatie nestructurata


(calitativa).

1) Observatia exploratorie se utilizeaza atunci cand nu detinem informatii suficiente


despre realitatea ce urmeaza a fi investigata. Astfel de observatii au fost utilizate pentru
prima data de antropologi si etnologi in studierea societatilor arhaice. Observatia
exploratorie se realizeaza la primul contact al cercetatorului cu fenomenul social, motiv
pentru care acest tip de observatie este putin sistematizata, situandu-se la nivelul
descriptiv al cunoasterii stiintifice. Practica asistentei sociale presupune apelul frecvent la
asemenea tehnici de investigare, dat fiind faptul ca fiecare client si fiecare situatie
problematica reprezinta 'cazuri unice', in felul lor (Bocancea, Neamtu, 1999, p. 115).
Astfel, in etapa de reperare a problemei si de analiza a situatiei clientului, asistentul social
realizeaza observatii exploratorii, in cadrul carora isi construieste ipotezele pentru
investigarea metodica ulterioara (respectiv, pentru fazele de diagnostic psihosocial si de
planificare a interventiei). .

2) Observatia de diagnostic consta intr-o analiza de profunzime a situatiei


problematice cu care se confrunta clientul asistat, presupunand interpretarea si incadrarea
cazului in tipologia consacrata a diagnozei psihosociale. Un diagnostic realizat pe baza
unei investigatii stiintifice cuprinde, in fapt, doua componente: un diagnostic descriptiv
(diferential) si un diagnostic explicativ (cauzal, etiologic). Diagnoza psihosociala este un
demers complex si de durata ce presupune utilizarea unor modalitati de investigare
combinate: observatii si interviuri repetate, analiza documentelor. Precizarea
diagnosticului diferential consta in descrierea amanuntita a conditiilor obiective si
subiective ce caracterizeaza problema de asistenta si analiza sistematica a
'simptomatologiei' cazului respectiv (Rascanu, 1996). De exemplu, in categoria
problematica a 'minorilor cu tulburari de comportament', putem repera ca diagnostic
diferential cazurile de 'abandon scolar', 'delincventa', 'vagabondaj', 'toxicomanie' etc.

Diagnosticul diferential, descriptiv, trebuie completat de un diagnostic explicativ, care


inventariaza cauzele ce au generat problema respectiva. Diagnosticul cauzal serveste
elaborarii unui plan de interventie adecvat solutionarii cazului.

3) Observatia experimentala este utilizata in asistenta sociala, indeosebi pe parcursul


derularii planului de interventie prin care se declanseaza procese de schimbare sociala ce
reunesc caracteristicile unei situatii experimentale (manipularea variabilelor; verificarea
unor ipoteze; construirea unui sistem controlabil de observat).

4) Observatia externa (nonparticipativa) este utilizata de catre jurnalisti, oameni de


stiinta, medici si asistenti sociali. In acest caz, observatorul se situeaza in afara sistemului
observat. Acest tip de observatie se recomanda in situatiile in care incadrarea
investigatorului in grupul sau colectivitatea-tinta este dificila, inadecvata sau imposibila.

5) Observatia participativa presupune integrarea observatorului in comunitatea


cercetata, pentru o perioada lunga de timp, in scopul unei cunoasteri in profunzime, de tip
calitativ. Observatia participativa se defineste prin cateva caracteristici de baza:

- surprinde existenta cotidiana a unei comunitati pentru a obtine o imagine autentica


asupra acesteia;

- este un studiu comprehensiv si holistic asupra unei unitati sociale (cultura, subcultura,
grup, organizatie, credinte, obiceiuri, modele actionale, interactiuni sociale etc.) ; .
- este un demers de tip calitativ atat sub aspectul realitatii studiate (aspecte unice,
particulare ale vietii sociale), al principiilor si strategiei metodologice utilizate (primeaza
abordarea comprehensiva, 'din interior', a fenomenelor sociale; ipotezele si categoriile de
analiza sunt flexibile, suportand modificari pe parcursul cercetarii prin confruntarea cu
noi date), cat si sub aspectul rezultatelor (teorii particulare sau cu raza medie de
generalitate, teorii interpretative etc.);

- se deruleaza potrivit unor principii si reguli specifice de ordin metodologic si


deontologic: observatorul trebuie sa respecte normele de convietuire si obiceiurile
colectivitatii investigate; sa nu lase impresia ca este o autoritate si sa nu joace rolul de
conducator sau sfatuitor; sa nu socheze prin vocabularul utilizat, prin cunostintele sale
sau prin vestimentatie; sa nu forteze situatia de observatie; sa inregistreze cat mai fidel
datele empirice; sa manifeste interes egal fata de toti membrii comunitatii respective,
pentru a castiga increderea lor si, mai ales, pentru a obtine acordul autoritatilor formale si
informale (Bocancea, Neamtu, 1999, p. 117);

- identitatea observatorului poate fi dezvaluita total, partial sau deloc. De asemenea,


gradul de implicare in viata comunitatii poate varia, implicand o pozitie de neutralitate
sau una de actor social (membru activ sau membru periferic) ;

- pe parcursul observatiei participative este necesara adesea utilizarea unor observatori


membri ai grupului investigat sau asistat. Aceasta este tehnica participantului observator
care este solicitat de catre investigator (asistent social) sa culeaga informatii cu privire la
activitatea propriului grup. In asistenta sociala, participantul observator este o persoana
din proximitatea clientului care, adesea, sesizeaza institutia asistentiala, formuland si
cererea de ajutor in favoarea celui pe care il crede in criza sau in situatie de risc.

Utilizarea observatiei participative in practica asistentei sociale permite o mai buna


evaluare a problemelor clientului individual sau multipersonal, surprinde dinamica
realitatii traite, conexiunea factorilor obiectivi si subiectivi ai acesteia.

6) Observatia structurata se distinge prin faptul ca face apel la grile de categorii,


scale de evaluare, tabele de analiza, construite in prealabil, care ghideaza observatia si
ordoneaza materialul empiric vizat. Categoriile de observatie sunt clase de fenomene
sociale, comportamente, atitudini, reprezentari, formulate ca indicatori relevanti care
permit analiza cantitativa (statistica) a proceselor si relatiilor sociale. Sistemul de
categorii, construit pe baza operationalizarii unor concepte si ipoteze, este utilizat si sub
denumirea de ghid (grila) de observatie. Construirea sistemului de categorii pune
problema fidelitatii, validitatii si eficientei acestui instrument de culegere a datelor. Sub
aspectul gradului de cuprindere a realitatii, sistemul de categorii poate fi exhaustiv
(acoperind toata gama actelor comportamentale specifice fenomenului studiat) sau non
exhaustiv (selectiv); in raport cu gradul de omogenitate a fenomenelor vizate, sistemul de
categorii poate fi unidimensional sau multidimensional (Chelcea, 2001, p. 364).
Observatia structurata este o metoda cantitativa, riguroasa si sistematica. Obiectiile pe
care calitativistii le aduc, in mod frecvent, acestui tip de observatie vizeaza faptul ca
'fragmenteaza realitatea sociala atat de policroma, in categorii prestabilite, lasand pe
dinafara dimensiuni si aspecte importante si neputand reda complexitatea si fluiditatea
interactiunilor umane' (Ilut, 1997, p. 79).

In practica asistentei sociale, se utilizeaza grile de observatie care faciliteaza actiunea


de investigare si diagnoza psihosociala. Reproducem grila de observare a efectelor
abuzului si neglijarii la adolescenti, pe baza careia pot fi evaluate problemele care apar la
aceasta categorie de populatie:

 Grila de observare a efectelor abuzului si neglijarii la adolescenti

 Abuz fizic (indicatori): retras/apatic; comportament agresiv; comportament


antisocial; incapabil sa aiba legaturi cu cei de aceeasi varsta; se identifica cu 'tipii
duri' (punk, gasti); cauta atentia adultilor; probleme cu scoala; fuga de acasa;
prostitutie; consum de droguri si alcool; tulburari de nutritie etc.

 Abuz sexual (indicatori): comportament sexualizat; promiscuitate/prostitutie;


nesupunere sau bunavointa duse la extrem; izolare; frica/anxietate/depresie;
automutilare; gesturi sinucigase; pseudomaturitate; consum de droguri si alcool;
fuga de acasa; comportament delincvent.
 Neglijare (indicatori): retras/apatic; agresiv; incapabil sa-si faca sau sa-si pastreze
prietenii; obezitate sau alte tulburari de nutritie; consum de droguri si alcool.

7) Observatia nestructurata (calitativa), spre deosebire de cea structurata


(cantitativa), nu face apel la o schema prestabilita de categorii sau ipoteze, acestea
urmand sa fie elaborate pe parcursul investigatiei sau la sfarsitul acesteia. Acest tip de
observatie se utilizeaza in cercetarile antropologice, in studiile etnografice si in practica
asistentei sociale, mai ales sub forma observatiei participative.

3. Reguli de observare

Utilizarea observatiei, ca metoda fundamentala de investigare psihosociala, presupune


respectarea unor reguli generale referitoare la pregatirea observatiei, la realizarea acesteia
si inregistrarea datelor empirice. In acest sens, in orice tip de observatie, cercetatorul
(asistentul social) trebuie sa raspunda la un set de intrebari care sistematizeaza activitatea
de observare:

 Ce sa observe?
 Cum sa observe?
 Cum sa inregistreze faptele observate?
 Cum sa le interpreteze ?
 In ce scop realizeaza observatia?
 Cum valorifica rezultatele in cadrul planului de interventie?

Cu ajutorul metodei observatiei putem culege date de natura diferita, precum:

- manifestari de conduita (comportamente individuale si colective surprinse in context


natural; activitati de joc, invatare sau munca; actiunile si interactiunile umane cotidiene) ;

- aspecte legate de comunicarea interpersonala (limbaj verbal si nonverbal; calitatea


comunicarii; mesajele transmise) ;

- aspecte referitoare la mediul social (conditii materiale si de locuit; reteaua de relatii) .

Asadar, prin intermediul observatiei inregistram, in mod direct, date vizand factorii
obiectiv-structurati ai realitatii sociale si, indirect, prin reflectarea lor in acte de conduita,
obtinem date despre universul subiectiv-simbolic.

Pentru a culege aceste tipuri de informatii putem efectua observatii integrate sau
selective, structurate sau nestructurate, spontane sau provocate, transversale sau
longitudinale. Indiferent de tipul de observatie pentru care opteaza investigatorul,
pregatirea acesteia presupune cumularea urmatoarelor conditii: stabilirea obiectivelor
cercetarii, selectarea unitatilor de observare (secventele comportamentale), alegerea
tehnicilor de observare si a procedeelor de notare a datelor (Chelcea, 2001, p. 381).

Informatiile culese prin observatii trebuie notate cu fidelitate si la intervale cat mai
scurte de timp.

Notele de observatie trebuie sa includa: data, ora, durata observatiei, locul desfasurarii,
circumstantele observarii, aparatele utilizate etc.

Opiniile, ipotezele si interpretarile observatorului trebuie notate separat de datele


empirice.

Notele de observatie trebuie revazute, completate, corectate si clasificate de indata ce


acest lucru este posibil (Chelcea, 2001, pp. 381-382).

Informatiile obtinute prin intermediul observatiilor, completate cu datele culese prin


interviuri si analiza documentelor, furnizeaza asistentului social materialul necesar
investigarii cazului si clarificarii problemelor clientului in scopul proiectarii unei
interventii specializate.

ELABORATI O GRILA DE OBSERVATIE

a) pentru cazul unui copil adoptat care prezinta tulburari de comportament

b) pentru cazul unei femei abuzate


c) pentru cazul unui batran care are nevoie de institutionalizare