Cidru de mere

Cel mai bun cidru se obtine din mere acrisoare, dar coapte.
Merele necoapte dau un cidru acru, lipsit de aroma. Merele padurete nu
se folosesc singure la prepararea cidrului, ci in amestec cu alte fructe,
deoarece contin mult acid si tanin.
De asemenea, nu se folosesc la prepararea cidrului perele, din cauza
continutului mic in acizi. Pentru a obtine un cidru superior trebuie sa
alegem bine merele. Ele trebuie sa fie sanatoase, bine coapte, proaspete,
sa nu fie lovite sau atacate de diverse boli (patate, mucegaite, inceput de
putrezire), sa nu fie viermanoase. Merele pot fi dintr-un singur soi sau
amestec de soiuri. Se prefera soiurile mai zemoase, cum sunt Renet de
Champagne.
Merele alese se spala bine, se zdrobesc si se scoate sucul la presa. Sucul
obtinut se strecoara printr-o panza, tifon sau sita deasa de par si se pune
in vasul de fermentat. Se adauga zahar dupa dorinta si in functie de
gradul de coacere al merelor. La merele mai acrisoare se va adauga mai
mult zahar decat la cele dulci. La un cidru de mere coapte cu un continut
normal de zahar nu se mai adauga zahar.
Vasul in care se pune sucul la fermentat se astupa cu un dop de
fermentatie (un dop prin care se trece capatul unui furtun, iar celalalt
capat se introduce intr-un borcan de apa). Fermentatia este mai
puternica in primele zile, apoi scade in intensitate. Dupa ce fermentatia a
incetat, cidrul se sifoneaza cu ajutorul unui furtun in alt vas, cu grija,
pentru a nu tulbura drojdia de pe fundul vasului. Se astupa vasul si se
lasa sa mai stea intr-un loc rece.
Dupa ce fermentatia a incetat, ea totusi continua lent inca 4-6
saptamani, dupa care cidrul se trage in sticle, se astupa cu dopuri oparite
si se pastreaza la rece.
 Cidrul, una dintre cele mai vechi băuturi naturale preparate de om, datează din
perioada grecilor şi romanilor. În timp, băutura s-a răspândit pe tot mapamondul.

Consumat în lumea întreagă, cidrul este o băutură preferată de britanici, de francezi şi

de americani, pentru a-i enumera doar pe marii consumatori din lume.

În Marea Britanie se înregistrează cel mai mare consum de cidru pe cap de locuitor şi
tot aici este sediul central al marilor companii care produc această băutură.

Cidrul face parte şi din categoria băuturilor tradiţionale consumate de francezii din
Bretania şi din Normandia. În schimb, cidrul preparat din pere este o băutură
tradiţională în Spania.

Ce beneficii are cura cu cidru

Beneficiile curei de cidru se datorează, mai ales, conţinutului mare de fenoli, valoroşi
antioxidanţi, a cocteiului de vitamine : C ( în mod special), B1, B2, E, PP şi K, de
minerale şi de taninuri. De aceea, cidrul este considerat un remediu valoros şi pentru
afecţiuni precum: anorexia, virozele, litiază urinară şi pentru alergii.

Băutura aceasta revigorantă se obţine prin fermentarea sucului de fructe, mai ales de
mere şi de pere, la o temperatură de 4-16 grade Celsius. De asemena, se poate
prepara cidru şi din alte fructe : coacăze, cătină, caise, vişine, zmeură, caise, piersici,
smochine şi din diverse fructe de pădure.

Un consum de câte 50 ml de cidru de trei ori pe zi combate carenţa de vitamine şi de

minerale, frecventă la orice vârstă şi reîntinereşte organismul. Totodată, această
băutură slab alcoolizată (3-8%) şi revigorantă este recomandată de nutriţionişti pentru
aportul de substanţe nutritive, care contribuie la prevenirea cancerului şi a bolilor
cardiovasculare.

Cidrul se prepară din ingrediente sortate

Cel mai gustos cidru de mere se prepară din fructe sortate care trebuie să fie coapte,
dar acrişoare, zemoase şi din acelaşi soi. Atunci când cidrul se prepară din mai multe
soiuri de mere, selectarea acestora trebuie să fie foarte riguroasă : fructele să fie foarte
coapte, să nu fie lovite sau cu coaja pătată, atacată de insecte sau de boli. În acest
mod, se păstrează aroma merelor, care este esenţială în realizarea unei băuturi foarte
aromate.

Cum se prepară delicioasa băutură

Acesta se obţine prin fermentarea mustului proaspăt de mere, la care se adaugă apă,
arome naturale (scorţişoară, mentă) şi zahăr, obţional. Când cidrul este preparat din
mere de vară sau de toamnă acestea se zdrobesc şi se presează imediat după ce au
fost culese. În cazul în care cidrul se prepară din mere de iarnă, acestea se folosesc
după patru săptămâni ca să devină mai moi şi mai dulci.

Pentru a obţine un cidru de calitate, după selectarea merelor, acestea se zdrobesc, se

pun în vase curate de sticlă sau de lemn şi se lasă să se macereze, timp de şase-zece
ore. După aceea, merele se presează cu teascul, astfel că, după prima presare, când
merele sunt zemoase, din 100 de kg de mere maceratate se obţin circa 70-80 litri de
suc.

Peste această cantitate de suc se adaugă circa 25 % apă potabilă, opţional 500 g
zahăr, arome, iar după 24 de ore, amestecul respectiv se presează din nou şi se
strecoară. Sucul curat obţinut se lasă să fermenteze cinci-şase săptămâni. Când apare
spuma, cidrul se limpezeşte din nou şi se toarnă în alt butoi curat. După ce fermentarea
s-a încheiat, cidrul se toarnă din nou în alt butoi sau în vase de sticlă şi se astupă bine.
Se poate consuma după trei săptămâni. Anemicii şi convalescenţii pot să bea câte un
pahar de 100 ml de două ori pe zi.

Cum se prepară cidrul de zmeură

Această băutură foarte aromată se obţine prin presarea fructelor; apoi acestea se lasă
la macerat 48 de ore în vase de lemn, de sticlă sau de plastic, evitându-se vasele
metalice. După acest interval, fructele se storc într-un tifon sau cu o presă manuală.
Separat, se prepară siropul de zahăr: la un litru de suc de zmeură se adaugă un litru de
apă şi 700 g de zahăr pentru cidrul „sec"sau un kg de zahăr pentru cidrul dulce.
Se lasă să fermenteze în damigene, la temperatura camerei, la 18-20 grade Celsius,
şase săptămâni, după care se strecoară şi se toarnă într-o damigeană curată, care se
închide cu un dop de plută nou, care a fost opărit. 
În acelaşi mod se prepară şi cidrul de coacăze şi de vişine.

O băutură revigorantă din cidru

Cidrul poate fi folosit la prepararea unei băuturi aromate şi tonice. La doi litri de cidru se
adaugă o linguriţă de cuişoare şi trei beţe de scorţişoară. Sucul se pune la fiert, la foc
mic, după 15 minute de fierbere se adaugă zahăr după gust, amestecând mereu. După
aceea, se îndepărtează mirodeniile se mai lasă să clocotească două-trei minute şi se ia
de pe foc. Băutura aceasta se consumă în anotimpul rece, cu prilejul unor evenimente
de familie sau în timpul popasurilor pe care le fac excursioniştii care au de parcurs
distanţe mari pe jos.

Merele aurii, care pastreaza in coaja lor soarele intregii veri, lasa cea mai buna zeama.
Dar nici merele verzi si tari nu sunt de lepadat, cidrul preparat din acestea avand o
aroma mai puternica si o culoare galben-verzuie prin care razele soarelui se strecoara
ca printr-o margea de chihlimbar. Inainte de toate, ele trebuie curatate de codite si de
samburi si trecute prin razatoarea cea mare. Nu-i pricina daca nu aveti un storcator de
fructe. E de-ajuns un castron si o lingura de lemn, dar daca vreti cantitati mai
sanatoase, numai cu o presa pentru struguri veti izbandi.  

Practic, cidrul este doar un suc de mere fermentat, pana ajunge la un anumit grad de
alcoolizare (5-6 grade). Socotim la un litru de suc de mere un sfert de kilogram de
zahar, pe care il topim amestecand incet in zeama cu o lingura de lemn. Alegem o
damigeana in care turnam sucul dulce si il pastram acolo vreme de o saptamana sau
chiar zece zile, la temperaturi de 18°C-20°C.  
Dupa ce timpul s-a scurs, tragem de pe drojdie in alta damigeana curata, cu ajutorul
unui furtun, si lasam loc liber numai de un deget. Cu un dop de pluta nou, astupam
damigeana si o mai pastram inca 3-4 saptamani la aceeasi temperatura, pana cand
fermentarea este completa.  

Nu ne mai ramane decat sa tragem in sticle si sa astupam tot cu dopuri de pluta noi. De
acum putem sa pastram linistiti licoarea la rece.  

CIDRU DE PERE O bautura mai rar intalnita este cidrul de pere. Se aleg, pentru a-l
prepara, pere tomnatice, verzi, cu coaja tare. Se spala, se curata de coaja si se dau pe
razatoare. Se dau deoparte un ceas ori doua sa lase zeama. Se strecoara printr-un
tifon, iar restul pulpei se paseaza si se strecoara din nou. Sucul in care s-au topit 250 g
de zahar se trage in sticla si se pune la fermentat. Se procedeaza mai departe ca la
cidrul de mere.  

SIROP DE MERE Curatati 3 kg de mere, taiati-le in felii subtiri si puneti-le intr-o cratita
cu 3 l de apa, pe foc iute, pana devin moi. Strecurati-le printr-o panza deasa, adaugati 1
kg de zahar si fierbeti siropul pana incepe sa se ingroase, avand grija sa indepartati din
cand in cand spuma. Lasati siropul sa se raceasca si puneti-l apoi in borcane mici, bine
acoperite cu celofan, pe care le veti fierbe la bain-marie. Se vor pastra la loc rece si
uscat.  

SUC DE MERE
Se folosesc fructe bine coapte, din acelasi soi ori din soiuri diferite. Se spala bine si se
sterg. Se taie bucati si se scot samburii, iar apoi se dau prin razatoare. Se storc fie in
storcator de fructe, fie in saculete de panza cu tesatura mai rara. Urmeaza limpezirea
sau filtrarea printr-o panza de tifon. Se toarna in sticle si se tine la frigider. Dupa doua
zile se poate limpezi si mai bine. Se poate dizolva si putina miere in suc, dar numai in
cantitatea care se consuma imediat.

Otet de mere
Reteta nr. 1
Aceasta reteta utilizeaza resturile de mere (coji, cotoare); lasa-le la aer, pana devin
maronii. Adauga apa intr-un borcan, pana le acopera complet. In functie de cat otet vrei
sa obtii, poti adauga ulterior mai multe resturi de mere, dar in acest caz nu umple
borcanul complet cu apa. Dupa adaugarea resturilor de mere, acopera gura borcanului
cu o bucata de panza si tine-l intr-un loc intunecos si cald. Un dulap de bucatarie ar fi
ideal. Dupa cateva zile, continutul borcanului va incepe sa se ingroase si va apare la
suprafata apei o spuma gri. Odata ce observi aceasta schimbare, inceteaza sa mai
adaugi resturi de mere, si lasa borcanul pentru o luna la fermentat. Odata fermentarea
terminata, gusta otetul pentru a te asigura ca este destul de tare pentru gustul tau.
Odata ce esti satisfacut de
gust, scoate resturile si pune otetul in sticla.

Reteta nr. 2
Aceasta reteta foloseste mere intregi. Este similara celei de mai sus, dar ia mai mult
timp. Scoate cidrul din mere si pune-le intr-un recipient, in care poti sa mai adaugi si
zahar. Umple partial recipientul cu apa, lasand un spatiu. Asigura-te ca pulpa merelor
pe care le folosesti nu contine prea mult suc. Poti adauga drojdie pentru a accelera
procesul de fermentare, dar nu este obligatoriu. Drojdia poate fi obtinuta de la
laboratoarele biologice sau de la vinarii/producatori de vin sau de la cei de bere. Toarna
lichidul intr-un recipient curat diferit de primul si lasa-l descoperit. Amesteca o zi da, una
nu, si pastreaza recipientul ferit de lumina solara. Temperatura ideala pentru fermentare
este intre 16-26 gr. Celsius. Va lua amestecului trei-patru saptamani pentru o
fermentare completa. Mirosul otetului devine foarte puternic spre sfarsitul celei de-a
patra saptamani de fermentare. Lasa amestecul sa fermenteze pana atinge taria dorita.
Pasul final este filtrarea otetului prin tifon/tesatura de bumbac. Filtrarea inlatura
tulbureala si impiedica stricarea si fermentarea in continuare.