Leadearship

Definiţie
1. Leadership-ul înseamnă viziune, încurajare, entuziasm, dragoste, energie, pasiune, obsesie,
consecvenţă, utilizarea simbolurilor, a fi atent la priorităţile altora, dramă adevărată (cauzată
şi de management), crearea eroilor la toate nivelurile, instruire, plimbări eficiente prin
organizaţie şi încă o grămadă de alte lucruri” (Tom Peters & Nancy Austin. A Passion for
Excellence. The Leadership Difference. London: Fontana; 1986. p. 5-6).
2. “Leadership-ul este o interacţiune între doi sau mai mulţi membri ai unui grup, grup care
adesea implică o structurare sau o restructurare a situaţiei, percepţiilor şi aşteptărilor
membrilor… Leadership-ul apare când unul dintre membrii grupului modifică gradul de
motivare sau competenţele celorlalţi în grup. Oricare membru al grupului poate prezenta într-
o anume măsură caracteristici ale leadership-ului…” (Bass, B. Bass & Stogdill’s Handbook
of Leadership. New York: The Free Press. 1990. p. 19-20).
3. “Considerăm leadership-ul ca pe o activitate prin care se influenţează comportamentul,
credinţele şi sentimentele membrilor grupului într-o direcţie intenţionată” (Wright, Peter L.
and Taylor, David S. Improving Leadership Performance. Great Britain: Prentice-Hall
International Ltd; 1984. p. 2).
4. Un leader are abilitatea de a face oamenii să fie mulţumiţi cu ceea ce fac şi ajută oamenii
să simtă că munca lor ajută la atingerea scopului pe termen lung pe care îl are organizaţia. Un
leader provoacă angajaţii să treacă de nivelul de bază de eficienţă şi să încerce să atingă
potenţialul lor maxim; se străduiesc să obţină ceea ce este mai bun de la angajaţi. Un leader
este cel care recunoaşte realizările, succesele şi recompensează persoanele în cauză cum se
cuvine. Una dintre cele mai importante trăsături ale leaderului este că tratează greşelile ca
experienţe de învăţare.” (Kouzes, J.M., Pozner, B.Z. Student leadership practices inventory.
San Francisco, CA: Jossey-Bass Publishers. 1998).
Termenul „leadership” este polisemantic, şi nu poate fi tradus în limba română
printr-un singur cuvânt care să exprime adevăratele lui semnificaţii. Dicţionarele româneşti îl
traduc prin:
a) conducere, comandă; şefie; comandament2;
b) direcţie, conducere; conduită3;
c) conducere4.
 De asemenea, în unele lucrări traduse din limba engleză, termenul leadership este
trades prin: a) conducere5; b) abilitatea de a conduce6; c) ştiinţa conducerii7; d) capacitatea
şi/sau actul de a conduce.
Există multe interpretări ale leadership-ului. Definiţia tradiţională spune că:
leadership-ul este influenţa interpersonală îndreptată către atingerea unui obiectiv sau a unor
obiective. Esenţialmente, definiţia tradiţională a leadership-ului spune că un lider influenţează
mai mult de o persoană către atingerea unui obiectiv.
În viziunea noastră leadership-ul reprezintă procesul prin care o persoană, un lider,
determină, prin utilizarea relaţiilor interpersonale, una sau mai multe persoane să
acţioneze în vederea realizării unor obiective bine stabilite, pe baza unei viziuni puternice şi
atractive.
1. În cartea The Frontiers of Management (1986), Peter Drucker precizează ca leadership-ul
înseamnă “a aduce viziunea oamenilor la un nivel superior, a creşte performanţa lor la un
standard mai înalt, a construi personalitatea lor peste limitele normale”.
2. Anita Roddick, femeie de afaceri britanică şi fondatoare a The Body Shop spune ca
leadership-ul înseamnă “a crea o viziune la care alţii să aspire şi a-i energiza pentru a munci
pentru a îndeplini această viziune”.
3. Ordway Tead defineşte leadership-ul drept “arta de a influenţa oamenii pentru a-I
determina să participe la realizarea unui obiectiv pe care ajung sa-l considere dezirabil” (The
Art Of Leadership, 1935)
4. G. A. Cole, în Managementul personalului (1997) defineşte sugestiv leadership-ul ca
„proces dinamic de grup, prin care o persoană reuşeşte să-i determine, prin influenţă, pe
ceilalţi membri ai grupului să se angajeze de bunăvoie în realizarea sarcinilor sau scopurilor
grupului, de-a lungul unei anumite perioade de timp şi într-un context organizaţional
particular”.
Una dintre definiţiile cele mai accesibile dar şi suficient de sintetice şi de ilustrative ale
conducerii aparţine lui Gerald A. Cole şi este expusă în lucrarea „Management. Theory and
Practice”, apărută la Editura Ştiinţa în anul 2004. Cole vede conducerea ca fiind un „proces
dinamic dintr-un grup, în care un individ îi determină pe ceilalţi să contribuie voluntar la
îndeplinirea sarcinilor de grup într-o situaţie dată” (Cole, 2004, p. 51).
5. Prin leadership se înţelege “capacitatea unui lider, a unui cadru de conducere de a
determina un grup de persoane să conlucreze cu acesta în realizarea unui obiectiv pe baza
puternicei lor implicări.“ 8
2 ***Dicţionar englez-român, Bucureşti, Editura Academiei, 1974, p. 421
3 ***Dicţionar englez-român, Sibiu, Editura Thansib, 1994, p. 300
4 Bantaş,A, Dicţionar englez-român, Bucureşti, Editura Teora, 1996, p. 232
5 Certo, S, C, Managementul modern, Bucureşti, Editura Teora, 2002; Strategie. Ghid
propus de The Economist Books, Bucureşti, editura Nemira, 1998, p. 68;
6 Harper Collins Publishers, The Collins English Dictionary, 1998
7 Maxwell, J, C, Cele 21 de legi supreme ale liderului, Bucureşti, Editura AMALTEA, 2002,
p. 48
8 Păuş, V.A., Comunicare şi resurse umane, Ed. Polirom, Iaşi, 2006
In mijlocul problemei definirii leadershipului stau doua dificultati fundamentale. In primul
rand, spre deosebire de notiuni precum “dragostea”, “libertatea” sau “fericirea”, leadershipul
este un concept complex deschis interpretarilor subiective. Fiecare intelege in mod intuitiv ce
reprezinta notiunea de conducere, bazat pe o multitudine de experiente de invatare, ceea ce
face dificila prinderea acestora intr-o singura definitie succinta. In al doilea rand, modul in
care leadershipul este definit si inteles este puternic influentat de pregatirea teoretica a
persoanei respective. Exista grupuri de oameni care vad leadershipul ca o consecinta a
caracteristicilor unui lider, in timp ce alte grupuri vad conceptul ca fiind un proces social ce
se dezvolta in cadrul relatiilor dintr-un grup. Astfel de opinii divergente vor avea ca rezultat o
opinie diferinta cu privire la natura leadershipului.
The Collins English Dictionary prezintă mai multe sensuri pentru acest termen, dintre
acestea, cel mai cuprinzător pentru contextual managerial este abilitatea de a conduce.
Adepţii liderului acceptă relaţia de subordonare, recunosc capacitatea acestuia de a deschide
drumuri noi

B. P. Smith defineşte leadership-ul ca acea parte a activităţii unui manager prin care acesta
influenţează comportamentul indivizilor şi grupurilor în vederea obţinerii rezultatelor dorite.

Ordway Tead defineşte leadershipul drept „arta de a influenţa oamenii pentrua-i determina
să participe la realizarea unui obiectiv pe care ajung să-l considere dezirabil“ (The
Art of Leadership, 1935)
The Collins English Dictionary (Harper Collins Publishers, 1998) prezintă mai multe sensuri
pentru acest termen; dintre acestea, cel mai cuprinzător pentru contextul managerial este 
abilitatea  de a conduce. Adepţii liderului acceptă relaţia de subordonare, recunosc
capacitatea acestuia de a deschide drumuri noi şi abilitatea de aconduce oameni şi procese.
Persoana centrală a leadership-ului, liderul, este cea în jurul căruia gravitează ceilalţi membri
ai organizaţiei şi care se identifică cu acesta

Prin leadership se inţelege “ modul concret de jucare a unui rol, deci de transpunere efectivă
în plan comportamental a exigenţelor ce derivă din statutul de conducător”( Zlate, 2004,
p.97).