CUPRINS

INTRODUCERE
CAPITOLUL 1 ELEMENTE FUNDAMENTALE DE LEADERSHIP
1.1. Conceptul de leadership
1.1.1.Liderul. Comportamente şi capacităţi necesare liderilor
1.2. Importanta leadership-ului in antreprenoriat
CAPITOLUL 2 ANALIZA STILURILOR DE CONDUCERE
2.1. Leadership vs management
2.2.Tipologia stilurilor de conducere
2.3. Influenta stilurilor de leadeship in dezvoltarea antreprenoriala
CAPITOLUL 3 – PREZENTAREA S.C Meditur SA, Mediaş
3.1.Istoricul firmei
3.2.Viziune şi misiune
3.3. Analiza mediului intern si extern
3.4.Stiluri de conducere in cadrul S.C Meditur SA, Mediaş
3.5. Analiza SWOT S.C Meditur SA, Mediaş
CAPITOLUL 4 IMPORTANTA DEZVOLTARII CULTURII ANTREPRENORIALE A
S.C Meditur SA, Mediaş
4.1. Metodologia cercetării (scop, obiective, ipoteze, realizare chestionar)
4.2. Analiza informaţiilor obţinute pe baza chestionarului
4.3. Rezultate cercetarii
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE

1
 Cuvinte cheie: leadership, delegare, stil de conducere, tehnici de influenţare, împuternicirea angajaţilor, corectarea
comportamentelor nedorite.
Key words: leadership, delegation, leadership style, influencing techniques, employee empowerment, correcting
undesirable behaviours

INTRODUCERE:

Termenii de conducere, management şi leadership sunt puternic întrepătrunşi, adesea

fiind utilizaţi cu acelaşi sens, iar sensul lor este încă dezbătut de specialişti. Importanta legata de
explicarea şi înţelegerea fenomenului de conducere au apărut la începutul secolului al XX-lea, o
dată cu studiile realizate de L.M. Terman(Terman L.M.1904) privind caracteristicile
conductorilor de succes.
Leadership-ul este o formă de putere, dar o putere dată de oameni şi nu de poziţia
ierarhică. Leadership-ul se centrează pe aspecte interpersonale din activitatea unui conducător.
Diferenţa majoră dintre management şi leadership se conturează la nivelul materiei
manipulate, resursele materiale şi nemateriale, respectiv oamenii.
Obiective:
 Ȋmbunătăţirea abilităţilor de a identifica şi dezvolta angajaţii talentaţi, pregătindu-i pentru
a-şi ȋndeplini obiectivele;
 Creşterea performantei manageriale printr-o concentrare mai pragmatica a conversatiilor
cu angajatii;
 Dezvoltarea abilităţilor necesare conducerii şi coordonării eficiente a angajaţilor ȋn
vederea ȋmbunatăţirii rezultatelor;
 Ȋmbunatăţirea competenţelor managerilor pentru motivare eficientă a echipei;
 Adaptarea şi utilizarea conştientă a stilului de leadership potrivit fiecărei situaţii, fapt ce
va creşte competenţa şi angajamentul membrilor echipei;
Lucrarea este stucturata pe trei capitol după cum urmează:
Capitolul 1 si 2 sunt un capitole de noţiuni teoretice privind stilurilul de conducere şi caracteristicile
stilurilor de management.
În capitolul trei am prezentat firma S.C Meditur SA, Mediaş: istoricul firmei, viziune şi misiune ,
structura organizatorică, analiza mediului intern şi extern, analiza SWOT .
Capitolul 3 - Stilul de conducere al managerului în cadrul S.C Meditur SA , Mediaş constituie
studiul de caz al lucrării, unde am elaborate un chestionar.
Lucrarea se termină cu concluzii şi propuneri.

2
 Dorim să specificăm că prin prezenta lucrare vom încerca să clarificăm o serie de aspecte
care sunt reale provocări atât la nivel teoretic, cât și în practică. Dată fiind complexitatea și
amplitudinea temei de cercetare, vom urmări îndeaproape logica metodologiei cercetării,
condiționată fiind la acest moment etapa de stabilire a obiectivelor cercetării.

Obiectivul principal al acestei cercetări științifice este de a determina influența

diverselor stiluri de leadership practicate în organizații în vederea formării unui climat creativ,
cât și de a diagnostica starea creativității climatului organizațional românesc.

În acest sens vom realiza atât o cercetare teoretică asupra stilurilor de conducere, cât și
o cercetare empirică cantitativă bazată pe tehnica chestionarului asupra unui eșantion de organizații
din regiunea nord-vest a României. Chestionarul ales pentru a fi utilizat este un instrument
elaborat de Teresa M. Amabile, consacrat în literatura de specialitate sub denumirea de KEYS,
chestionar validat științific. Acest instrument a fost proiectat cu scopul de a oferi o imagine clară a
climatului organizațional pentru creativitate și inovare (Amabile, 2009).

3
 CAPITOLUL 1
ELEMENTE FUNDAMENTALE DE LEADERSHIP

1.1. Conceptul de leadership

1.1.1.Liderul. Comportamente şi capacităţi necesare liderilor
Termenul leadership este polisemantic, intraductibil în limba română printr-un singur
cuvânt care să exprime adevăratele lui semnificaţii. Dicţionarele româneşti îl traduc prin: a)
conducere, comandă; şefie; comandament; b) direcţie, conducere; conduită; c) conducere.
( Bantaş, Andrei, Bucureşti, Editura Teora, 1996, p.232)
De asemenea, în unele lucrări traduse din limba engleză, termenul leadership este tradus
prin: a) conducere; b) capacitate de conducere 1; c) ştiinţa conducerii; d) capacitatea şi/sau actul
de a conduce.
Leadership-ul continuă să fie explicat în modalităţi diferite. Cele mai reprezentative definiţii date
leadership-ului, după cum arată Andrew J. DuBrin(Bennis, Warren, Nanus, Burt, Bucureşti, 2000, p.18-
19), se referă la:
influenţa interpersonală bazată pe comunicarea directă, sinceră pentru realizarea
obiectivelor;
arta influenţării oamenilor prin persuasiune sau exemplu personal;
principala forţă dinamică ce motivează şi coordonează organizaţia pentru a-şi duce la bun
sfârşit misiunea;
abilitatea de a inspira încredere şi susţinere printre oameni, acţiuni necesare pentru
îndeplinirea scopurilor.
Procesul de a conduce înseamnă în primul rând stabilirea unei direcţii şi influenţarea
altora pentru a urma aceea direcţie. Acest lucru poate fi făcut de către o persoană prin aplicarea
cunoştinţelor şi abilităţilor personale de leadership. Deşi există persoane care din poziţiile lor de
manageri sau supervizori au autoritatea să îndeplinească anumite sarcini şi obiective în cadrul
organizaţiei din care fac parte, această putere nu îi face în mod automat lideri. Liderii adevăraţi

1
Bennis, Warren, Nanus, Burt, Liderii, Bucureşti, Editura Business Tech International Press, 2000, p.18-19
4
vor face în aşa fel încât cei cu care lucrează/ colaborează vor dori să îi urmeze sau să
îndeplinească anumite sarcini specifice. Liderii nu se vor limita doar la a spune altora ce trebuie
făcut.
Un lider poate fi definit ca „fiind cineva care ocupă o poziţie în cadrul unui grup,
influenţează pe alţii în funcţie de aşteptările poziţiilor ocupate şi coordonează şi direcţionează
grupul pentru atingerea scopurilor propuse”( Bennis, Warren, Nanus, Burt, Bucureşti, 2000, p.18-19).
Leadershipul de echipă poate fi considerat o extensie a definiţiei de mai sus: proces de
influenţare reciprocă manifestat între un lider şi cei care îl urmează pentru a atinge scopuri
specifice de grup, organizaţionale şi de societate.
Liderii adevăraţi nu se nasc ci se formează în timp. Oamenii pot deveni lideri mai
eficienţi dacă doresc cu adevărat acest lucru. Liderii buni se formează de-a lungul unui proces
continuu de studiu, educaţie, instruire şi experienţă. Abilităţile specifice leadershipului nu sunt
înnăscute decât în mică măsură şi de aceea trebuie mereu perfecţionate prin muncă şi studiu.
Liderii cei mai buni nu vor înceta niciodată procesul de autoinstruire şi studiu.
Dificultatea liderului decurge îndeosebi din faptul că el trebuie să influenţeze modalitatea
de a procesa informaţii a oamenilor-ţintă. Pentru ca oamenii să adopte atitudinile pe care liderul
le consideră dezirabile, el trebuie să influenţeze moralitatea, afectivitatea, sensibilitatea estetică,
posibilităţile de gândire şi chiar masculinitatea sau feminitatea celor ce fac obiectul intervenţiilor
sale. Deci asumarea rolului de lider presupune o anume competenţă în domeniu, dar şi ca
socializarea oamenilor-ţintă să posede anumite caracteristici, încât să fie sensibili la astfel de
acţiuni, să fie influenţabili.
Liderul care reuşeşte să obţină participarea afectivă totală şi voluntară (necoercitivă) a
membrilor organizaţiei sale este un lider autentic, iar serviciul pe care-l prestează este unul de
leadership. Calităţile personale ale liderului, leadershipul, motivaţia în muncă şi comunicarea
sunt semnificative în realizarea coordonării subordonaţilor.
Leadershipul este procesul complex prin care are loc ghidarea, orientarea şi antrenarea
unui grup, prin mijloace necorective, într-o direcţie care va conduce la realizarea intereselor pe
termen lung ale grupului însuşi.
Calitatea leadershipului este influenţată de abilitatea liderului de a-şi însuşi sursele puterii
şi de modul în care ei utilizează această putere în procesul influenţării comportamentului celor
ce-i urmează. Puterea în sine provine, în ultimă instanţă din dorinţa şi voinţa subordonaţilor de a
urma direcţia indicată de lider şi din abilităţile liderului de a satisface nevoile subordonaţilor.
Procesul de leadership este de neconceput fără prezenţa şi acţiunea liderilor pe toate
nivelele structurii organizaţiei. Liderii sunt persoanele care se cunosc pe ei înşişi şi lumea

5
înconjurătoare prin învăţare. Ei ştiu: cine sunt, ce forţe şi slăbiciuni au, cum să-şi utilizeze forţele
şi să-şi compenseze slăbiciunile, ce şi de ce doresc ceea ce doresc, cum să comunice altora ce
doresc, cum să obţină cooperarea şi sprijinul altora în realizarea scopurilor lor.
Contribuţia liderului la procesul de leadership este prezentată de personalitatea,
motivaţiile, conceptele şi legitimarea lui.
În concepţia lui Warren Bennis, un lider este prin definiţie un inovator. El face lucruri pe
care alţi oameni nu le-au făcut sau nu le fac. El face lucrurile înaintea altora. El face lucruri noi.
El face noi lucurile vechi. Având învăţătura trecutului, el trăieşte în prezent, cu un ochi în viitor.
„Pentru a face asta, liderul trebuie să gândească şi cu emisfera dreaptă şi cu cea stângă a
creierului. El trebuie să fie intuitiv, să aibă abilitatea conceptualizării şi sintetizării, să fie artist”.
Tot Warren Bennis, în urma unui studiu efectuat de-a lungul a mai mulor ani asupra a
nouăzeci de firme americane de succes, a concluzionat că ceea ce liderii acestora aveau în comun
erau următoarele calităţi:
o persoană plăcută, un bun comunicator;
capacitatea de autocunoaştere şi autoconducere, de a inspira încredere.
Liderul este văzut ca un transformator al organizaţiei, o persoană capabilă să provoace
schimbări datorită unei motivaţii pozitive. Pentru aceasta, liderul trebuie să aibă calitatea:
de a crea o viziune nouă şi irezistibilă;
de a dezvolta angajamentul faţă de noua viziune;
de a instituţionaliza noua viziune.
Leadershipul este perceput ca o interfaţă între lider şi personalul care îl urmează. Este
procesul de conducere al oamenilor prin care le sunt maximizate rezultatele, le sunt stimulate
interesul şi creativitatea pentru rezolvarea problemelor şi le este sporită satisfacţia. Motivarea,
antrenarea şi coordonarea angajaţilor devin mult mai uşoare într-o atmosferă de morală şi în
prezenţa unui lider capabil să insufle colaboratorilor încredere, loialitate, dăruire şi perseverenţă.
Sintetizat, mecanismul leadershipului se rezumă la cinci fraze:
- pregătirea liderului pentru a-şi exercita leadershipul din punct de vedere al stabilirii
scopurilor, modalităţilor de realizat, al încrederii în sine şi al disponibilităţii voliţionale şi
afective pentru derularea ansamblului de acţiuni necesare, folosind un comportament specific;
- manifestarea de către lider a capacităţii de a asculta şi, concomitent, de a declanşa idei
şi emoţii la potenţialii participanţi la realizarea obiectivului urmărit;
- conectarea scopurilor, ideilor şi opiniilor liderilor cu scopurile, ideile şi opiniile
celorlalţi;

6
 - determinarea persoanelor de a crede, simţi şi de a se comporta la un nivel apreciabil în
consonanţă cu punctele de vedere ale liderului; la baza acestor evoluţii şi rezultate se află
capacitatea liderului de a-i "inspira"pe ceilalţi;
- realizarea şi menţinerea dedicării persoanelor abordate pentru a obţine rezultate
tangibile şi comensurabile corespunzătoare obiectivelor urmărite.
Leadershipul este un proces complex şi foarte important, întrucât de eficacitatea lui
depinde succesul organizaţiei.
Leadershipul este cea mai importantă resursă într-un proces de îmbunătăţire a
comunităţilor din care facem parte. Şi de fapt unul din lucrurile cele mai importante pe care un
lider le poate face este să asigure cadrul şi să încurajeze formarea unor noi lideri în cadrul
organizaţiei, companiei sau comunităţii respective. Liderii sunt cei care fac ca lucrurile să se
întâmple. Ei au viziune, au iniţiativă, pot influenţa oamenii, pot face propuneri, pot organiza
logistica necesară, pot soluţiona anumite probleme, duc lucrurile până la capăt şi, mai ales, îşi
asumă responsabilităţi.

1.2. Importanta leadership-ului in antreprenoriat

Actualmente Leadershipul este un subiect destul de popular în comportamentul
organizational pentru ca are un rol decisiv în rezultatele grupurilor și a organizațiilor. Există
foarte multe abordării ale leadershipului și o multime de interpretării ale înțelesului său. În mod
spontan toată lumea înțelege că leadershipul înseamnă a conduce oamenii și a influența ceea ce
fac aceștia sau a-i determina pe alții să te urmeze. Leadershipul se poate fi atribuit unei poziții
ierarhice sau poate proven din inteligență sau cunoaștere. Se poate interpreta ca o funcție a
personalității sau ca o component comportamentala. De-a lungul timpului s-au realizat foarte
dese studii referitoare la leadership. Numarul acestora a depășit de multa vreme cateva mii și
fiecare perioadă de cercetare nu a reușit înca a produce o înțelegere integrată a leadershipului.
Un aspect foarte important este acela că la baza leadership-ului se află spiritul de echipă,
aceasta constând în acceptarea angajaților de a gândi, de a acționa și de a se comporta armonizat,
în concordanță cu un scop bine definit și comun. Poate una dintre cele mai anevoioase sarcini ale
unui lider este acela de-a mobilize oamenii să se adapteze unor noi condițiii de muncă. În ceea ce
privește găsirea provocării de adaptare, este lesne de înțeles că – atunci când organizația nu poate
învața cu rapiditatea ceruta să se adapteze la noile tendințe și provocări, aceasta riscă să conduca
ireversibil spre declin. Heifetz și Laurie afirmau că pentru a reuși să treci peste obstacolele
adaptării, managerii trebuie să treacă peste prejudecățile conform cărora conducătorul comandă
și angajații efectuiază. Soluțiile pentru realizarea adaptării vizează colaborarea tuturor membrilor

7
dintr-o organizație și asumarea resposabilitații collective față de situațiile problematice cu care se
confruntă. Un lider, oricare ar fi nivelul la care se află și indiferent de felul cum este investit,
este nevoie să-și susțină pe oameni în confruntarea cu noile provocări, în ajustarea noilor valori,
în schimbarea perspectivelor și în învățarea noilor reguli.
O discuție în contradictoriu este legată de faptul dacă leadershipul este un fenomen de
grup sau individual. Unii experții în domeniu definesc leadershipul prin faptul ca acțiunile pe
care leaderii numiți le întreprind, ceea ce conduce la analiza personalitatea și comportamentul
acestora. Tot unii teoreticieni afirmă că leadershipul cuprinde toate eforturile pentru a influența
comportamentul altora, aceasta arată că leadershipul este o funcție exercitată în grup.
Controverse apar și față de definirea leadershipului în sine. Si aici opiniile sunt împarțite. Într-o
alta perspectivă cei care susțin că definiția trebuie să fie limitată la influențele liderului care au
success și aduc cu sine implicarea celorlalți. Această viziune a leadershipului ar trebui să aibă un
effect profund asupra celor conduși și să nu folosească autoritatea formal, să se bazeze pe
recompensă și pedeapsă sau să manipuleze. În altă ordine de ideii sunt susținători ai faptului că
leadershipul include și direcționarea de rutină care să mențina o anumită stare de fapt – concret
muncă de manager.
Ca și definiții date în timp de diferiți cercetători și nu numai putem considera
următoarele:
Liderul este „cineva care exercită influenţă asupra altor oameni” (Huczynscki şi Buchanan
1993).
 Leadership înseamnă „a aduce viziunea oamenilor la un nivel superior, a creşte
performanţa lor la un standard mai înalt, a construi personalitatea lor peste limitele normale” (P.
Drucker 1986).
 Liderul „trebuie să aibă un optimism contagios. Testul final pentru un lider este
sentimentul pe care îl ai atunci când nu mai eşti în prezenţa lui după o conferinţă. Este un
sentiment de înălţare şi încredere?” (Bernard Montgomery)
 Leadershipul este „a crea o viziune la care alţii să aspire şi a-i energiza pentru a munci
pentru a îndeplini acea viziune”(Anita Roddick)
 Leadershipul poate fi descris ca „un proces dinamic într-un grup, unde un individ îi
influenţează pe ceilalţi pentru a contribui voluntar la îndeplinirea sarcinilor grupului într-o
situaţie dată.”(G.A. Cole 1994)

După cum se poate observa, este greu sa generalizăm o definiție, însă esențial este că se
poate define ca o relație interpersonal prin care o persoană influențează atitudinile, credințele dar

8
 mai ales comportamentul sau acțiunile celorlalți, influențandu-i să întreprindă aceste acțiuni
voluntar fără să ceară în mod direct acest lucru sau să existe o teamă de consecințe negative care
ar putea rezulta din nesupunere. Aspectul “voluntar” al leadershipului îl deosebește de alte
procese care au la bază influența, cum ar fi puterea și autoritatea. Asta înseamna că leadershipul
nu se poate separa de activitățile de grup și de cele de teambuilding. Așa cum afirma Ronald M.
Levin, liderii trebuie să se concentreze pentru a face ca oamenii și organizațiile să progreseze
prin creșterea competivității și cooperării dintre echipe, respective a performanței organizației.
Liderii trebuie să creeze un mediu care încurajează dezvoltarea abilitățiilor, învățarea și
deschiderea la nou astfel încat cei din echipă să participle la întreg procesul de transformare a
resurselor.

Rolul liderilor şi importanţa leadershipului

Leadershipul este in strânsă legatura cu motivația, comportament interpersonal și procesul
de comunicare. În încercarile de a reduce insadisfacția angajațiilor este destul de important. Un
leadership bun implică și procesul de delegare a sarcinilor. Leadershipul nu este limitat la
comportamentul liderului care determină un comportament al celor care îl urmează. El este un
proces dinamic, unde relația dintre membrii grupului si liderii este una reciprocă și influențează
performanța la nivel organizațional cât si individual.
Ca și leadership performant din partea managerului unei organizații ajută la dezvoltarea
muncii în echipă și înglobează obiectivele individuale cu cele ale grupului. De asemenea ajută
motivația intrinsecă prin accentuarea importanței muncii pe care oamenii o realizează. Odata cu
schimbarea muncii în organizații, împreuna cu structurile aplatizate și cautarea permanentă a
utilizarii eficiente a resurselor umane a adus la creșterea importantei leadershipului. Natura
managementului se îndepartează de ideea de a obține rezultate printr-un control strâns și este
direcționată spre un mediu unde coaching-ul, sprijinul și delegarea predomină. Hooper and
Potter accentuiază importanța liderilor în vremuri de incertitudine și schimbări profunde și
transmit faptul că liderii buni sunt sensibili la impactul pe care schimbarea îl are asupra
oamenilor. Liderii cu un randament ridicat, reușesc să modifice percepția oamenilor asupra
schimbării și să o transforme dintr-o amenințare într-o schimbare interesantă2.
Plecand de la definiția leadershipului, putem stabili câteva elemente care exprimă
importanța leadershipului. Un lider:
 face ca lucrurile să fie realizate prin oameni;
 creează mijloace eficiente de comunicare;
 soluţionează conflictele;
 creează o direcţie pentru organizaţie, divizie, departament;
9
 organizează resursele;
 i-a decizii informate şi eficiente;
 obţine performanţa optimă de la cei care realizează munca;
 asigură dezvoltarea continuă şi perfecţionarea oamenilor;
 monitorizează şi evaluează munca şi pe cei care sunt implicaţi în muncă;
 ia măsuri de remediere atunci când este necesar;
 armonizează abilităţile celor care sunt implicaţi în realizarea muncii cu natura muncii în sine;
 Caută posibilităţi de dezvoltare în ceea ce priveşte mediul de muncă şi oferă oportunităţi de
dezvoltare pentru oamenii din organizaţie, departament sau divizie;
 motivează şi încurajează, promovează relaţii de muncă armonioase, positive şi productive.

10