Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
I) Diagnosticul de edentaţie
Applegate:
dintre arcade.
În cazul unei edentaţii Clasa a III-a Kennedy, breşa edentată este mărginită spre
mezial şi spre distal de către dinţi restanţi. Edentaţiile din zona frontală care nu
depăşesc linia mediană sunt şi ele încadrate în aceasta clasă.
2. Clasificarea Costa:
Categorii de breşe:
Citirea se face de la dreapta la stânga la ambele maxilare sau, conform modificărilor după
Prof. Ioniţă, în sens orar, începând cu hemiarcada maxilară dreaptă şi încheind cu hemiarcada
mandibulară dreaptă. Breşele extinse sunt denumite în funcţie de poziţia primului dinte
absent, în ordinea de citire.
Numele breşelor sunt despărţite în scriere prin virgulă, iar linia mediană este notată cu
cratimă, dar se citeşte „m”. Dinţii absenţi ce nu urmează a fi protezaţi nu sunt luaţi în
considerare.
Obs.1.: se pune mai întâi diagnosticul preliminar de edentaţie. Dacă este necesar să se
extragă unii dintre dinţi, acest diagnostic preliminar se poate modifica, situaţie în care se
precizează acest lucru şi se pune diagnosticul final de edentaţie.
4. Traumatismele
5. Tumori
Existenţa lor nu se poate aprecia de regulă pe model.
Examen parodontal:
Inflamatie/edem
Retracţii (mm) eventual cu interesarea furcaţiei (grade)
Migrări
Grad de implantare restantă (coroborată cu Rx)
Factori de microiritaţie: tartru, obturaţii debordante, lucrări protetice
necorespunzătoare, resturi radiculare
Toţi pacienţii prezintă un anumit grad de afectare a parodonţiului marginal. Deci,
vom găsi fie gingivită, fie parodontopatie marginală cronică (superficială / profundă). Pe
model se pot observa măriri de volum gingivale de diferite cauze cu hipertrofie/hiperplazie
gingivală şi tartru.
În parodontopatia marginală cronică superficială, pe model se pot observa:
tartru + placă dentară (placa nu se vede, dar o precizăm şi pe ea
deoarece însoţeşte tartrul)
discretă retracţie gingivală
în forma hiperplazică se presupune existenţa pungilor parodontale
false.
Parodontopatia marginală cronică superficială mai are şi alte semne (de exemplu
mucoasa gingivală tumefiată, etc.), dar ele NU se pot observa pe model.
În parodontopatia marginală cronică profundă, pe model se pot observa:
retracţii gingivale
migrări dentare
depozite tartrice
creasta edentată slab reprezentată, atrofiată.
!!! Atenţie la concordanţa dintre diagnosticul parodontal şi diagnosticul etiologic.
Dacă am precizat că edentaţia are drept cauză parodontopatia, precizăm şi aici că pacientul
prezintă parodontopatie marginală cronică profundă.
b) Simetria arcadelor :
simetrice
asimetrice
Simetria arcadelor este relevantă pentru montarea dinţilor artificiali şi pentru
realizarea ocluziei funcţionale.
3. când avem ocluzie adâncă acoperită – trebuie să luăm un număr mai mare de
dinţi stâlpi;
e) Bolta palatină:
Ne interesează doar dacă restaurăm edentaţia prin proteză. Vom preciza:
adâncimea bolţii
a. plată favorabilă obţinerii adeziunii
b. înaltă favorabilă pentru stabilizare orizontală
c. medie
prezenţa torusului, mărimea, forma şi localizarea lui (pentru alegerea
conectorului principal). Dacă torusul este foarte proeminent, atunci va
trebui să alegem un conector principal palatinal care ocoleşte torusul.
forma bolţii – de exemplu forma în „v” este nefavorabilă protezării
Cea mai favorabilă protezării atât totale, cât şi parţiale, este bolta plată, fără torus.
Pe model se pot observa numai toruşii palatini de dimensiune mare sau medie. Cei de
dimensiune redusă nu se pot reda pe modelul de studiu deoarece consistenţa materialului de
amprentă este redusă.
aspectul şi întinderea rugilor palatine.
localizarea papilei incisive (dacă edentaţia interesează zona frontală).
h) Torusul mandibular
Dacă este situat bilateral şi voluminos, impune alegerea unei bare vestibulare la
proteza scheletată (nu se poate pune o bară linguală din cauza prezenţei lui). Atunci când are
dimensiuni reduse, se poate folia. Dacă este de dimensiuni mari, se poate rezeca chirurgical,
însă de cele mai multe ori se reface.
3. Analiza DVO
DVO poate fi păstrată chiar şi de un singur contact dento-dentar.
Atenţie !!! DVO nu este menţinută de stopurile ocluzale (stopurile ocluzale menţin
stabilitatea ocluziei). Exemplu: în abraziunea patologică generalizată se poate întâmpla să nu
mai avem stopuri ocluzale, dar DVO să fie de cele mai multe ori păstrată (rămâne constantă)
prin egresiune compensatorie. Există şi situaţii de abraziune extremă în care egresiunea nu
mai reuşeşte să compenseze abraziunea şi în care DVO este micşorată.
Putem întâlni trei situaţii:
DVO mărită - când pacientul are lucrări protetice incorecte care
măresc DVO; este o iatrogenie gravă.
DVO micşorată - când pacientul nu are contacte dento-dentare
ocluzale, de exemplu în edentaţia intercalată sau în edentaţia totală
unimaxilară
- când pacientul are contacte dento-dentare,
dar cu anumite modificări ce scad DVO; pacientul nu are dinţi în
zonele laterale şi se produce vestibularizarea dinţilor frontali
superiori cu scăderea DVO sau abraziunea este accentuată şi
generalizată (grad III).
DVO păstrată
Putem întâlni DVO păstrată şi în abraziunea generalizată din cadrul
parafuncţiilor, datorită erupţiei continue a dinţilor. Totuşi conservarea DVO în această
situaţie depinde de gradul de abraziune care, la un moment dat (II spre III), este
decompensatoriu. Iniţial, ritmul abraziunii este relativ lent datorită durităţii smalţului. Pe
măsură ce abraziunea înaintează în dentină, ritmul depunerii osoase nu mai urmează
armonios pe cel al abraziunii deoarece duritatea dentinei este mai scăzută şi abraziunea
înaintează mai rapid.
Situaţia DVO se determină cu ajutorul testelor funcţionale precum şi a aspectului
facial:
A. Aspectul facial:
DVO mărită:
- pacientul are facies crispat;
- buzele nu intră în contact sau intră în contact forţat;
- dinţii sunt prea vizibili.
DVO micşorată:
- aspectul feţei este îmbătrânit;
- şanţurile peribucale sunt accentuate;
- roşul buzelor este diminuat.
B. Teste funcţionale:
a) Testul lui Silvermann:
- la pronunţarea unor cuvinte care conţin litera “S” (exemplu: Mississippi, pas
cu pas, etc.) trebuie să existe un spaţiu minim de vorbire între arcadele
dentare, până la 1mm.
- privim marginile incizale ale frontalilor superiori şi inferiori şi observăm
spaţiul dintre ele:
spaţiu > 1 mm DVO este mică (dacă şi aspectul
estetic înclină spre această constatare); dacă efectul
estetic este corespunzător este posibil ca pacientul
să prezinte un spaţiu minim de vorbire mai mare;
nu există spaţiu şi există contacte între marginile
incizale DVO este mărită
Fişa de laborator: