UNIVERSITATEA ȘTEFAN CEL MARE DIN SUCEAVA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE ȘI ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ

ASISENȚĂ MANAGERIALĂ ȘI ADMINISTRATIVĂ

PROIECT LA DISCIPLINA PROTOCOL ȘI RELAȚII PUBLICE:

REGULI SPECIFICE DE PROTOCOL ȘI ETICHETĂ ÎN DIFERITE ȚĂRI ALE LUMII

STUDIU DE CAZ: PROTOCOL ȘI ETICHETĂ ÎN CHINA ȘI ȚĂRILE ARABE

Realizat de: Baxan Nicolae

Coordonator: dr. Cioban Costel

-2020-
 Prezentarea conceptelor
„Regulile de conduită” sau „regulile de comportare” la care se referă
eticheta contribuie la buna desfăşurare a relaţiilor din societate.

Ceremonialul şi protocolul garantează egalitatea în drepturi a

partenerilor, care permite fiecăruia dintre ei să-şi facă auzită în mod liber vocea.
Şi unul şi celălalt impun curtoazia care trebuie să guverneze raporturile între
oamenii de bună credinţă.
Aspecte care contribuie la crearea unei bune prime impresii:
• Punctualitatea
• Ţinuta vestimentară
• Salutul (strangerea de mână)
• Conversatia

Punctualitatea

• În unele ţări (cu precădere în Germania, Olanda, Japonia) punctualitatea

absolută este cerută în cadrul întâlnirilor de curtoazie sau de afaceri.
• În altele (cum ar fi majoritatea ţărilor din Orientul Mijlociu şi America
Latină) punctualitatea nu este, în mod tradiţional, o prioritate – timpul pentru
întâlnire este considerat relativ.
• Astfel, în timp ce o întârziere de 30 de minute, în cazul unei întâlniri în
S.U.A., ar fi o insultă şi un fapt frustrant pentru participanţii ei, în Arabia
Saudită, acest lucru nu ar avea un impact deosebit.

Vestimentaţia

• Regula de etichetă vestimentară cere o îmbrăcăminte corectă, în plină

armonie cu conformaţia corpului şi împrejurările în care este purtată.
• A fi elegant nu înseamnă preocuparea exclusivă pentru numărul şi preţul
toaletelor, copierea fidelă a modei lansate de diferite case de specialitate, ci
preocuparea pentru alegerea unor materiale de bună calitate şi o croială
corespunzătoare.
• Vestimentaţia este importantă peste tot, dar standardele locale privind
îmbrăcămintea variază. Din fericire, nimeni nu poate greşi prea mult dacă se
îmbracă cu hainele de afaceri potrivit standardelor nord – americane sau
europene.
• Costumul gri sau albastru închis pentru bărbaţi şi (echivalentul acestuia
pentru femei) induce un anume profesionalism.
 • În unele ţări, în special cu climă caldă, purtarea unui costum s-ar putea
dovedi o îmbrăcăminte prea groasă. În astfel de climate, omul de afaceri care
vine la întâlnire ar putea să poarte o cămaşă deschisă la gât (aceasta este o
îmbrăcăminte obişnuită în unele ţări ca Israel, Nicaragua sau Malaesia).
• Femeile trebuie să fie mult mai atente la toate aspectele care privesc
ţinuta vestimentară. De exemplu, chiar dacă poartă un costum de culoare închisă
recomandat în Japonia sau Oman, decolteul bluzei nu trebuie să fie prea adânc.
Bluzele nepotrivite atrag atenţia în culturi care fie nu sunt obişnuite cu fizicul
multor femei occidentale, fie interzic acest gen de „expuneri” prin virtutea
propriei religii.

Pentru un bărbat:

• cămaşă albă cu cravată simplă (culori sobre, dungi şi modele simple);

• cămaşă cu dungi delicate şi o cravată cu imprimeu simplu;
• haină la un rând, care dă o linie zveltă şi arată bine pe oricine;
• haină la două rânduri, dacă sunteţi bine făcut şi nu prea solid;
• ţinuta oficială este dată de un costum cu vestă, în materiale închise la
culoare, care dau impresia de supleţe, sau în imprimeuri mărunte.

Pentru femei, este recomandabil:

• Să poarte fuste clasice, rochii cu croială clasică, simplă;

• Ca poşeta să fie bine organizată, în stare bună şi nu trebuie lăsată pe
masă ori la vedere;
• Să nu poarte bijuterii zgomotoase care sunt iritante;
• Să nu amestece bijuteriile de aur cu cele de argint;
• Să nu poarte inele pe toate degetele;
• Machiajul și accesoriile să fie discrete;
• Să nu poarte dresuri în culori stridente și cu modele;
• Ca pantofii să se asorteze cu geanta (din aceasi gama cromatica);
• Să evite să poarte tocuri prea înalte.

Salutul

Salutul este o manifestare de curtoazie faţă de o altă persoană sau de un

grup de persoane.
Câteva reguli de baza în legătură cu salutul:

• bărbaţii salută primii femeile;

• persoanele mai tinere salută primele pe cele mai în vârstă;
• subalternii salută pe superiorii in grad.
 Răspunsul la salut este obligatoriu: un gest contrar poate fi socotit ca
lipsă de politeţe.
În timpul salutului se folosesc şi formulele: „bună dimineaţa, bună ziua
sau bună seara”. La întâlnirile oficiale se pronunţă denumirea rangului: „bună
ziua domnule director, presedinte, ministru etc.
• Strângerea de mână poate interveni fie când persoanele care s-au salutat
se opresc pentru a sta de vorbă sau a continua drumul împreună, fie cu ocazia
prezentării lor.
• „Strângerea” nu este niciodată prea rigidă şi nu se scutură mâna. În Asia,
strângerile de mână pot dura până la 10 sau 12 secunde.
• În toate împrejurările, bărbaţii se ridica pentru a strânge mâna
interlocutorului; femeile, în schimb, nu se ridică în picioare decât când este
vorba de o persoană mult mai în vârstă sau pe care doresc s-o onoreze în mod
special.
• Sărutul mâinii continuă încă să fie practicat în numeroase locuri sau
împrejurări, fiind considerat ca o formă de curtoazie. Sărutul mâinii se face într-
o formă politicoasă, prin aplecarea corpului, este recomandabil să se simuleze
gestul (nu se atinge cu buzele mana persoanei).

Conversatia

• Pentru desfăşurarea unei conversaţii plăcute se cer cunoştinţe variate de

cultură generală, tact, atenţie, politeţe etc.
• În ceea ce priveşte atitudinea în timpul unei conversaţii, de obicei se
spune că nu este frumos „să pari nici mai inteligent şi nici mai instruit decât
interlocutorul tău”.
• Trebuie evitate întreruperile partenerului cu exclamaţii de felul: „nu
aveţi dreptate!”, „ce eroare!” etc.
• Se va evita, pe cât posibil, tusea sau strănutul zgomotos în timpul
conversaţiilor, acestea făcându-se cât mai discret posibil şi întotdeauna în dosul
batistei, cu corpul întors într-o parte faţă de interlocutor.

Convorbirea telefonică:
• Convorbirile telefonice necesită respectarea unor reguli de care este
indicat să se ţină seama. În acest sens, trebuie cunoscută în primul rând
necesitatea de a se face prezentările de rigoare. Prezentarea trebuie să se facă
indicându-se numai numele apelantului.
• Dacă este vorba de o convorbire profesională, mesajul se va transmite
succint și făcând referire la elementele cele mai importante.
• În cazul transmiterii unei comunicări de o deosebită importanţă, nu este
greşit şi nici nepoliticos să se ceară citirea, pentru controlul exactităţii, a notei
transmise.
 Semnificatia culorilor

În lume, culorile au diferite înţelesuri şi asocieri.

• In S.U.A. şi Europa, culoarea neagră este asociată cu moartea. La o

înmormântare se poartă negru, anunţul funerar este tipărit cu cerneală neagră
(adesea încadrat într-un chenar negru). Totuşi, acest fapt nu reprezintă o alegere
universală.
• În mare parte din Asia, oamenii poartă culoarea albă la înmormântări, iar
în tradiţia budistă, numele persoanei decedate nu este scris cu negru, ci cu roşu.
Din acest motiv, în Asia, numele personal nu trebuie să fie niciodată scris cu
roşu. Tipărirea numelui unei persoane aflate în viaţă cu roşu poate fi extrem de
ofensatoare. Poate fi înţeleasă chiar ca o ameninţare – o prezicere că acea
persoană va muri în curând. Dacă înmânaţi o carte de vizită unui asiatic, având
numele dumneavoastră scris cu roşu, veţi transmite un mesaj extrem de
indezirabil.

• Pe de altă parte, roşul poate fi o alegere foarte bună în mare parte din
Asia pentru orice, în afară de numele personale.
• Roşul şi galbenul sunt considerate culori norocoase. In tradiţia Asiatică
bonusurile anuale pentru angajaţi sunt date cu prilejul Noului An Chinezesc în
plicuri roşii care sunt denumite hong bao.
• Lumânări roşii sunt arse la petreceri, iar miresele la nunţile tradiţionale
poartă deseori roşu. Deci, roşul este o bună alegere în Asia pentru logo-ul
companiei sau ambalarea produselor.
• Roşul este, de asemenea, culoarea cea mai asociată cu regimul comunist.
În orice ţară care a luptat împotriva comunismului, alegerea culorii roşii poate
avea o conotaţie nu tocmai plăcută.
• Numai albastrul este pentru băieţi, iar numai rozul pentru fete?
• Printre occidentali, aceste asocieri de culori sunt atât de bine fixate încât
par instinctive.
• Mare parte din restul lumii, de exemplu, asociază galbenul cu femeile. În
multe ţări, roşul este culoare masculină predominantă.
• Acest lucru este adevărat chiar şi în Anglia, unde roşul este văzut ca
fiind mai masculin decât albastrul (soldaţii britanici au avut deseori uniforme
roşii, iar imperiul britanic a fost întotdeauna colorat în roşu pe hărţi).
• În unele ţări culoarea galbenă este asociată cu laşitatea (în S.U.A.,
despre un laş se spune că are o dungă galbenă).
• Galbenul poate fi considerată, de asemenea, culoarea bolilor (aceasta
fiind, probabil, o imagine derivată de la „febra tifoidă”).
 • Poate din cauza asocierilor sale cu aurul, galbenul a fost deseori rezervat
pentru persoanele de rang înalt din Asia. În trecut în China, numai Împăratul
avea voie să poarte galben.
• În Malaesia, chiar şi în zilele noastre o nuanţă distinctă de galben este
rezervată pentru regele malaesian. În Japonia, culoarea familiei imperiale este
movul.
• Culoarea verde este în mod intens asociată cu mediul înconjurător.
• Este, de asemenea, culoarea Islamului, ceea ce o transformă într-o
culoare sensibilă în ţări unde Islamul determină conflicte. Astfel de ţări sunt
Algeria (confruntată cu accese de fundamentalism), Israelul sau Bosnia, precum
şi Turcia sau India (unde islamul constituie o chestiune de diviziune politică).
• Purtarea de pălării verzi în China nu este recomandată deoarece pălăria
verde este simbolul tradiţional asociat soţului înşelat sau proxeneţilor.

CHINA

Diferențele culturale dintre China și vest sunt foarte mari. Astfel ca unele
obiceiuri care sunt normale în vest pot fi considerate deplasate de către chinezi,
așa cum și ceea ce este normal în China poate părea ciudat pentru occidentali.

În vizită la o familie de chinezi:

Chinezii sunt oameni foarte ospitalieri. Dacă ești invitat de o familie sau
tu ești cel care vrea să le facă o vizită trebuie să țineți cont de câteva lucruri
esențiale.

 A anunța din timp vizita și a ajunge la ora stabilită este un „must”;

 Alege o oră potrivită pentru vizită, după-amiază sau seara este cel
mai potrivit;
 Este indicat ca oaspetele să se prezinte la întâlnire cu un cadou,
impachetat în orice culoare în afară de alb, culoarea morții pentru
chinezi;
 Cadoul va fi înmânat întodeauna cu ambele mâini. Se pot dărui
obiecte de artă, o fotografie înramată, obiecte de birou sau de casă
etc. Nu se oferă ceasuri în special celor bătrâni, nu se oferă perle
cuplurilor, medicamente celor bolnavi și lenjerie intimă celor de
sex opus.
 Oaspetele se va descălța si va folosi papucii ce îi vor fi oferiți cu
siguranță de către gazdă;
 Nu te așeza până când nu ți se permite acest lucru;
  Nu sta mai mult de o oră, exceptând atunci când gazda insistă să
mai rămâneți.
Intotdeauna mulțumește pentru tot înainte de plecare.

La masă:

 De cele mai multe ori masa este de formă rotundă, felurile de

mâncare fiind așezate în mijloc. Fiecare invitat se va servi din
farfuriile de mâncare cele mai apropiate, fără a se întinde pentru a
gusta din farfuriile mai îndepărtate;
 Așezarea la masă corespunde și importanței sociale. Așadar, cel
mai important invitat va fi așezat în dreapta gazdei;
 De regulă, gazda va rosti câteva vorbe înainte de masă. Oaspeții vor
gusta din mâncăruri numai după ce gazda lansează invitația;
 Fiecare oaspete va avea în față un bol, o ceașcă, o farfurioară și
două bețișoare. Ideal ar fi ca mâncarea să fie servită cu bețișoarele
însă dacă nu vor fi folosite, acestea vor fi aliniate unul lângă
celălalt, simbolizând poziția în sicriu. Îndreptarea acestora către un
comesean se consideră o insultă;
 Dacă se servește pește, oaspetele va evita să întoarcă peștele de pe o
parte pe alta, acest lucru simbolizând ghinion pentru pescar,
determinând răsturnarea bărcii asemeni peștelui, de pe o parte pe
alta;
 Plescăitul, râgăitul, ba chiar scuipatul pe jos nu sunt considerate
deprinderi dizgrațioase. În cazul râgâitului se consideră că
mâncarea a fost pe placul oaspetelui, iar gazda chiar apreciază acest
gest;
 Mereu se va lasă puțină măncare în farfurie în caz contrar, gazda va
tot umple farfuria;
 Păstrează-ți calmul la masă și abține-te de la a fuma;
 Oaspeții nu au voie să-și toarne singuri ceaiul sau vinul;
 Invitații se ridică de la masă doar după ce se ridică gazda;
 In situația în care nu vreți să serviți specialități locale precum
gândaci, labă de urs sau carne de câine vă sugerez să fiți atenți la
bucatele oferite;
 La restaurant nota de plată va fi achitată de către cel care a lansat
invitația;
 Strângerile de mână:

Strângerile de mână, reprezintă un limbaj silențios, și este important în

China, mai mult decât în alte tări.

 Întotdeauna va întinde primul mâna o persoană cu un rang mai

înalt, mai în vârstă, cel căsătorit – celui necăsătorit, profesorul –
studentului, etc.
 Dacă trebuie să dai mâna cu mai multe persoane, orientează-te în a
începe cu cel superior celui inferior.
 Gazda va fi cea care va saluta prima la sosirea invitaților, și tot ea
va întinde mâna prima la plecare.
 Există și o excepție: dacă iți este oferită o mână, indiferent de rang,
trebuie să răspunzi fără rețineri.
 Mâinile se strâng nu mai mult de 30 de secunde. Între trei și cinci
secunde este perfect, iar mâna nu se strânge cu putere, ci simplu și
ușor.
 Este inacceptabil când salutați să folosiți mâna stângă, să purtați
pălărie, mănuși sau ochelari de soare, să țineți o mână în buzunar,
să stați jos (exceptând imobilizarea), să refuzați strângerea de mână.

La o intalnire de afaceri:

 La o întâlnire cu un chinez cartea de vizită va fi oferită cu ambele

mâini. Niciodată cartea de vizită primită nu va fi pusă în buzunarul
din spate al pantalonilor și nu va fi uitată;
 Interlocutorul nu va fi privit în ochi și vor fi evitate atingerile sau
îmbrățișările;
 În cazul unor divergențe referitoare la afaceri, medierea este
considerată mereu un semn de înțelepciune;

În societate:

 Îmbrăcămintea va fi una sobră, hainele cu prea multe imprimeuri

țipătoare fiind considerate caraghioase;
 Se vor evita pantofii ce descoperă prea mult piciorul. Piciorul gol
are semnificații sexuale;
 În locurile publice se va vorbi încet, fără a face multă gălăgie.
 Țările Arabe

Arabii au reguli de comportament destul de diferite față de restul

popoarelor. Majoritatea sunt musulmani, iar rolul special pe care religia îl are în
viața fiecărui musulman, îi dictează acestuia un comportament în concordanță cu
textul Coranului. De regulă, discuțile cu un arab vor începe liber, cu întrebări
privitoare la familie, sănătate, ocupație, făcându-se de mai multe ori referire la
Allah.

În vizită la o familie de arabi:

Ospitalitatea este caracteristica ce îi definește cel mai bine pe arabi.

Pentru ei este foarte important ca oaspetele să se bucure de toată atenția. În acest
sens, există și o vorbă la arabi să fii mai generos decât Hatim Tayy, cel care și-ar
fi sacrificat singura lui camilă, un mare sacrificiu pentru beduini, pentru a-și
servi cum se cuvine un musafir neașteptat.

Rețineți:

 Punctualitatea nu joacă un rol extrem de important în cadrul

întalnirilor însă, ideal ar fi să nu se întarzie foarte mult, chiar dacă
arabii sunt destul de relaxați;
 Salutul cel mai cunoscut este Salaam alayakum (pacea să fie cu
tine), fiind însoțit de o strangere de mână. În unele țări, bărbații se
salută și atingandu-și vârful nasului (în special în Emiratele Arabe
Unite). O altă formă de a arăta respect pentru interlocutorul arab
este atingerea inimii cu mana dreaptă. Sărutatul pe obraji sau
imbrățișările între bărbați sunt de asemenea comune în randul
arabilor;
 Oaspetele va aduce un cadou familiei, de obicei dulciuri, flori sau
lucruri mai valoroase din argint, cristal, aur, în funcție de relația
avută cu cel care a lansat invitația. Sub nici o formă nu se va face
cadou alcool în țările arabe. Cadoul se va da întotdeauna cu mâna
dreaptă;
 Femeile arabe nu vor fi atinse și se va evita familiaritatea exagerată
față de acestea;
 Arabii adoră să le fie lăudată țara, tradițiile, mâncarea,
îmbrăcămintea sau chiar casa. A se evita însă, să se aducă laude
unor obiecte anume, pentru că arabul se va simți obligat să
dăruiască bunul respectiv, fapt ce îl obligă pe partener să-i
dăruiască apoi un lucru la fel de valoros;
 La masă:

Ca şi în alte culturi, invitatul este primul servit şi i se oferă partea cea mai
bună a mâncării. Mâncarea sau băutura oferită se refuză o dată sau chiar de două
ori politicos pentru a fi în cele din urmă acceptată. Acest ritual face parte dintr-
un set de maniere denumit ta(a)rof şi implică demnitate şi respect atât pentru
sine cât şi pentru musafir.

Dacă eşti invitat la masă în lumea arabă, mai mult ca sigur că vei fi primit
cu o cafea însoţită eventual de ceva curmale. A refuza este o ofensă aduză
gazdei. Cum cafeaua taie pofta de mâncare, aşteptaţi-vă ca masa să nu fie servită
imediat şi între cafea şi masă, va exista totdeauna o perioadă de socializare. A
servi cafeaua prea aproape de masă e un semn de nepoliteţe şi înseamnă că nu
prea eşti bine venit la masă.

Cafeaua este importantă la arabi. Este în general tare şi pe parcursul unei

vizite poţi bea câte cafele doreşti dar, bunele maniere spun că trebuie să te
opreşti la a treia sau a patra. Pentru a arăta că nu mai vrei cafea, roteşti ceaşca
rapid, din încheietura mâinii, de câteva ori.

Rețineți:

 Se va mânca doar cu mâna dreaptă, mâna stângă fiind considerată

impură, deoarece se folosește pentru igiena corporală. Nu e o
problemă dacă se mănâncă fară tacâmuri – este ceva normal;
 Se vor lua doar felurile care sunt oferite, gazda avand grijă să ofere
cât mai multe;
 Mâncarea va fi lăudată dar, sub nicio formă nu se va exprima
dorința de a le cunoaște pe bucătărese;
 În restaurante evitați să comandați carne de porc dacă sunteți în
compania unui arab;

În Maroc:

 Mâncarea se serveşte la mese joase şi rotunde.

 Se aduce un bol de apă la masă desupra căruia musafirului i se
toarnă apă pentru a se spăla pe mâini.
 Mâncarea se pune într-un vas comun pe mijloc şi fiecare se serveşte
din partea care se află în faţa sa.
 Mâncarea se serveşte cu o bucată de pâine sau cu degetul mare şi
primele două degete de la mâna dreaptă
  Nu se şterg mâinile pe şervet pentru că la sfârşitul mesei se aduce
din nou un vas pentru spălat.

În Arabia Saudită:

 Dacă masa are loc pe jos, se stă cu picioarele încrucişate sau pe un

genunchi.
 De obicei e foartă multă mâncare – e bine să încerci din fiecare fel
câte puţin. Abundenţa e semn de ospitalitate.
 Se vorbeşte puţin în timpul mesei.

La o întâlnire de afaceri:
 Lucrul cel mai important este ca partenerul să câștige încrederea
negociatorului arab.
 Arabii îi apreciaza în mod deosebit pe cei care le cunosc cultura și
le înțeleg modul de viață, acordandu-le mai mare importanță.
 Negocierile decurg destul de haotic. Există posibilitatea ca în
mijlocul unei discuții, să apară în încapere o a treia persoană care
va beneficia de toată atenția partenerului arab, în cu totul altă
conversație decât cea purtată inițial.
 Negociatorul arab nu admite nici un fel de compromis oficializat,
iar un răspuns de “da” sau “nu” echivalează deseori cu opusul sau
chiar cu “poate”.
 Negocierile și propunerile pot dura foarte mult, ușa negocierilor
fiind mereu deschisă.
 Partenerul se va arăta mereu puternic implicat personal în afacere,
într-o discuție cu un arab. Vocea puternică și chiar ridicarea tonului
denotă sinceritate în discursul arabilor, iar ei, la randul lor,
apreciază aceste lucruri.
 Contactul vizual este foarte important. O privire directă înseamna
că interlocutorul se bucură de toată atenția celuilalt.
 Arabilor nu le place să vorbească despre lucruri neplăcute, cum ar
fi bolile, nenorocirile, accidentele sau moartea. Le vine greu și să
dea vești proaste despre afacere, așa că o situație mereu roz de
multe ori poate da de gândit.
 Îmbrăcămintea adecvată pentru o întalnire de afaceri cu un arab
este costumul negru și cămașa albă la bărbați, iar la femei
îmbrăcămintea care va acoperi brațele și care nu vor arăta prea mult
formele corpului.
 În societate:

 Nu se vor fotografia femeile arabe fără acordul acestora;

 Nu se va manaca în public în perioada Ramadanului;
 La vizitarea unei moschei, se vor scoate pantofii iar femeile își vor
acoperi corpul;
 Ținuta de stradă trebuie să fie decentă, în cazul femeilor – una care
să nu lase la vedere formele corpului;
 Se vor evita gesturile tandre în public;
 Atenție la mijloacele de transport în comun pentru că în majoritatea
țărilor arabe, au compartimente speciale pentru femei.

Problema bunelor maniere este atât de gravă încat o doctrină eronată poate
fi pusă pe seama proastelor maniere, în timp ce în Islam, din punct de vedere al
religiei, oamenii pot fi considerați de rea credință doar din cauza unui
comportament netemperat.

Bibliografie:

 Ioana Vârsta - Protocol si eticheta diplomatice, Editura: C.H. BECK, 2018

 Mariana Mion Pop - Eticheta si protocol - Ghid expres, Editura: Universitară, 2008
 Orest Tărîța - Protocol, Ceremonial, Eticheta, Editura: Chișinău, 2006
 https://www.dalles.ro
 http://www.ruxandralacatus.ro