TARILE ROMANE SI STATELE VECINE INTRE DIPLOMATIE SI

CONFRUNTARE

Politica de cruciada a voievozilor romani

Cucerind Peninsula Balcanica si atingand la sfarsitul sec al XIV-lea linia Dunarii, Imperiul
Otoman a ajuns o amenintare directa pentru Tarile Romane si chiar pentru intreaga Europa.
Puterile europene au reactionat, declansand cruciadele tarzii pentru a-i respinge pe otomani.
Au fost atrase in aceasta actiune Ungaria si Polonia, care urmareau interese proprii in sud-
estul Europei.
1. Mircea cel Batran -1386-1418- domnitor al Tarii Romanesti a fost primul domn care a
dus o politica de cruciada. La inceputul domniei a incheiat o alianta cu regele Poloniei.
Cresterea pericolului otoman l-a determinat sa-si orienteze politica externa, a semnat in 1395
–la Brasov- un tratat de alianta antiotomana cu regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg.
A intrat in conflict cu otomanii din cauza stapanirii Dobrogei. Astfel, sultanul Baiazid in
fruntea armatei ataca Tara Romaneasca: batalia decisiva s-a dat la Rovine- data bataliei este
incerta-10 oct 1394 sau 17 mai 1395. Turcii au fost infranti, fiind nevoiti sa se retraga. Desi
victorios, domnul muntean isi pierde temporar tronul ca urmare a unui complot boieresc.
Victoria de la Rovine a incurajat Ungaria si statele occidentale sa organizeze o noua
cruciada antiotomana in 1396, insa cruciatii sunt infranti la Nicopole.
Dupa moartea lui Baiazid, Imperiul Otoman s-a confruntat cu o criza politica – luptele pt
tron intre fiii lui Baiazid. Mircea a intervenit in luptele interne din Imperiul Otoman,
sprijinind diferiti pretendenti la tron, favorabili politicii sale; incercarile sale au esuat.
Mehmed I, ajuns sultan, organizeaza o expeditie in Tara Romaneasca, Mircea este invins si
cedeaza otomanilor Dobrogea, acceptand si plata tributului. In schimb, turcii se obligau sa nu
atace Tara Romaneasca.

2. Iancu de Hunedoara – 1441-1456-voievod al Transilvaniei. S-a ridicat dintr-o familie

de cnezi hunedoreni; tatal sau a fost innobilat- pentru servicii aduse coroanei maghiare- cu
castelul si domeniul Hunedoarei. In 1438 devine ban de Severin, in 1441 voievod al
Transilvaniei, iar in 1446 guvernator al Ungariei. Credincios ideii de cruciada, a incercat sa-si
asigure sprijinul Tarii Romanesti si Moldovei, unde a impus domnitori credinciosi lui si luptei
antiotomane.
Contextul international era favorabil, datorita implicarii energice a papalitatii, dar si a
Ungariei si Poloniei. In 1441 Iancu a inceput campaniile impotriva turcilor si a invins o
armata otomana la Semendria- Serbia. In anul urmator, Iancu este infrant de catre turci la
Sầntimbru, langa Alba- Iulia; dar Iancu ii urmareste pe turci si obtine Victoria in apropiere
de Sibiu. A trecut apoi in Tara Romaneasca si a instalat un domn favorabil politicii
antiotomane. In sept 1442, obtine o noua victorie, pe raul Ialomiţa.
Pericolul otoman fiind indepartat pentru moment de la hotare, Iancu a inceput
organizarea unei cruciade cu scopul de a-i alunga definitiv pe otomani din Europa; nu-l are
alaturi decat pe regele Ungariei. In ‘’Campania cea lunga’’-1443-1444 au fost cucerite
orasele Niş si Sofia, dar venirea iernii a deteminat retragerea cruciaţilor. S-a incheiat o pace
avantajoasa la Seghedin in 1444, pe 10 ani. Pacea este rupta de regele Ungariei la cererea
papei; s-a organizat o noua expeditie la sud de Dunare- la Varna in noiembrie 1444, armata
creştină este infranta. In 1448 la Kossovopolje, voievodul este iar infrant.
Dupa esecul de la Varna, Iancu a reluat ofensiva antiotomana, cariera sa militara fiind
incununata de lupta de la Belgrad- 1456, orasul fiind considerat ‘’cheia Europei Centrale’’,
reusind sa-I infranga pe turci. La scurt timp dupa acest succes, a murit de ciuma la Zemun,
fiind inmormantat la Alba- Iulia.

3. Vlad Tepes - 1456- 1462- domnitor al Tarii Romanesti. Dupa moartea lui Iancu de
Hunedoara, rolul de aparator al crestinatatii la Dunarea de Jos a fost asumat de Vlad Tepes.
Pe plan intern a dus o politica autoritara, indreptata impotriva abuzurilor boierimii soi de
sprijinire a comertului romanesc.
A declansat revolta antiotomana, refuzand plata tributului in 1459. In iarna anului 1461-
1462, domnul muntean a organizat o expeditie la sud de Dunare. Sultanul Mehmed al II-lea, a
organizat o campanie de pedepsire, atacand Tara Romaneasca. In noaptea de 16/ 17 iunie
1462 Tepes a atacat oastea otomana la Targoviste- Atacul de noapte de la Targoviste; nu a
fost o victorie decisiva, Tepes fiind nevoit sa se retraga in Transilvania, unde cade victima
unui complot initiat de negustorii sasi si Matia Corvin-regele Ungariei; Vlad este inchis la
Buda.
Turcii au instalat domn pe Radu cel Frumos, tara platind din nou tribut turcilor.
In 1476, la cererea lui Stefan cel Mare, Vlad Tepes a fost eliberat si inscaunat ca domn,
dar la scurt timp a fost asasinat de boieri.

4. Stefan cel Mare- 1457-1504- domnitor al Moldovei.

Expansiunea otomana a continut si in a doua jumatate a sec. al XV-lea, urmarind
stapanirea bazinului Marii Negre si ocuparea cetăţilor Chilia si Cetatea Albă.
A ocupat tronul cu ajutorul lui Vlad Tepes.
Obiectivele politicii externe ale lui Stefan urmareau:
a. ĩnchegarea unui sistem de aliante care sa-i permita evitarea confruntarilor militare cu
doi dusmani simultan; astfel a acceptat suzeranitatea Poloniei, iar in 1467 l-a infrant pe Matia
Corvin in batalia de la Baia.
b. ĩnlăturarea suzeranitatii otomane: a incheiat un sistem de aliante cu Venetia, a refuzat
plata tributului, a intervenit in Tara Romaneasca inlocuindu-l pe Radu cel Frumos cu Laiota
Basarab, favorabil politicii antiotomane.
In 1475, o numeroasa armata otomana, condusa de Soliman-Pasa a atacat Moldova, dar
este infranta de armata lui Stefan la 10 ian 1475, la Vaslui. In acelasi an, a incheiat un tratat
de alianta cu Matia Corvin.
In anul urmator -1476- sultanul Mohamed al II-lea, cu sprijin muntean si tătar a atacat din
nou Moldova. Batalia de la Valea Albă- Războieni s-a incheiat cu victoria turcilor care au
beneficiat de avantajul numeric; Stefan desi invins, a reusit sa alunge trupele turce din tara.
Din pacate, statele crestine-Venetia, Polonia si Ungaria au incheiat pace cu turcii; ramas
fara aliati, Stefan a semnat in 1489 pace cu otomanii. La sfarsitul domniei, in 1497, il infrange
pe regele Poloniei, Ioan Albert, care atacase prin surprindere Moldova, suzeranitatea poloneza
fiind ĩnlaturata.

Raporturile romano- otomane in sec XVI

Relatiile dintre Tarile Romane si Poarta erau reglementate prin acorduri si capitulaţii, prin
care: domnii romani recunosteau suzeranitatea sultanului, acceptau plata tributului si
promiteau sa urmeze politica externa otomana, iar otomanii se obligau sa nu atace tarile
romanesti si sa le ofere protectie impotriva otomanilor.
In sec al XVI-lea Tarile Romane intra sub dominaţie otomana, isi pierd independenţa, dar isi
pastreaza autonomia.