Tema:Bariere de intrare pe piaţă

Definirea pietei:

Piaţa cuprinde întreaga gamă de acţiuni prin care vânzătorii şi cumpărătorii intră în
contact pentru a schimba bunuri şi servicii, indiferent de locul unde se desfăşoară aceste acţiuni1.
Pieţele pot fi clasificate după o varietate de criterii. După spaţiul geografic de desfăşurare a
tranzacţiilor pieţele sunt: locale, regionale, naţionale, mondială (internaţională). După natura
bunurilor tranzacţionate pieţele se clasifică în: piaţa bunurilor şi a serviciilor, piaţa factorilor de
producţie (care cuprinde: piaţa muncii, piaţa pământului, piaţa capitalului) şi piaţa financiar
valutară.

Bariere de intrare pe piaţă :

Conceptul de barieră la intrare se referă, într-o măsură mai mare sau mai mică, la
capacitatea firmelor de a intra pe piaţă. Orice factor care împiedică intrarea unei noi firme pe o
piaţă, oprind-o să concureze pe picior de egalitate cu firmele deja existente pe piaţa
respectivă.Din această perspectivă, barierele la intrare caracterizează procesul concurential, ele
constituind un câmp de investigaţie deosebit de interesant pentru specialistul în economie
industrială, pentru analistul şi gestionarul problemelor pieţei, pentru practician.

Bazele teoriei barierelor la intrare au fost puse în anul 1956 când J. Bain a explicat rolul
concurenţei potenţiale şi integrarea jocului concurential, ceea ce a permis evidenţierea de noi
maniere de analiză strategică. De asemenea, s-a luat în considerare o nouă dimensiune a
concurenţei şi anume concurenţa potenţială. Această teorie cunoaşte două etape în dezvoltarea
sa: analiza tradiţională şi teoria jocurilor.

Conceptul de barieră la intrare se referă, într-o măsură mai mare sau mai mică, la
capacitatea firmelor de a intra pe piaţă. Din această perspectivă, barierele la intrare caracterizează
procesul concurential, ele constituind un câmp de investigaţie deosebit de interesant pentru
specialistul în economie industrială, pentru analistul şi gestionarul problemelor pieţei, pentru
practician.
Studiul comportamentului consumatorului, cunoaşterea nevoilor sale şi a cererii sale
caracteristice, definirea produsului, nu constituie singurii factori care determină firma să decidă,
dacă să intre sau nu pe piaţă.

Intrarea pe piaţă nu priveşte numai întreprinderea nouă. întreprinderile care se

diversifică, acelea care crează un nou produs sau care caută să cucerească o piaţă străină, sunt
confruntate cu aceeaşi problemă.
Barierele de intrare nu sunt de insurmontat, dar „barierele virtuale” de intrare, concretizate prin:
„percepţia unui mediu instabil pe piaţă” induc riscul ca investiţia odată făcută să fie blocată, ceea
1
Manual de economie, ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, p. 48
ce descurajează multe iniţiative încă din faşă.

Barierele la intrare presupun existenţa pe piaţă a doi actori

a) Firma deja instalată, care doreşte să se protejeze în faţa potenţialelor firme rivale care au
intenţia să intre pe piaţă (FIP);
b) Firma potenţială, care doreşte să intre pe piaţă, încercând să deblocheze barierele protectoare
ridicate de firma deja instalată (FPP). 
c) Se vorbeşte de bariere la intrare dacă există un ecart pe termen lung între cele două categorii
de preţuri. Profiturile firmei instalate vor fi superioare mediei realizate pe piaţă mai puţin
perioada ecartului amintit.
Yves Morvan, citindu-1 pe J.Bain, abordează natura barierelor la intrare susţinând că există trei
categorii de bariere :

A. Bariere la intrare de natură juridică, concretizate în diverse dispoziţii juridice care

protejează firmele instalate împotriva concurenţei potenţiale:
- brevetele;
- concesiunea;
- licenţa;
- exploatarea unui savoir-faire;
- monopolurile legale;
- protecţionismul vamal etc.

B. Bariere la intrare care decurg din condiţiile în care are loc procesul de producţie şi de

vânzare:
- avantajele absolute de cost;
- economiile de scară;
- diferenţierea produselor.

C. Bariere la intrare destinate unor strategii de dezvoltare a firmelor instalate, pentru a-şi

asigura o protecţie mai mult sau mai puţin puternică:
- presiuni asupra puterii publice pentru promovarea de iniţiative legislative care să protejeze
firmele instalate;
- intimidări la adresa concurenţei rivale;
- dezvoltarea politicii de preţ limită;
- menţinerea nivelului ridicat de producţie atins înainte de intrare.

Studiul barierelor la intrare este abordat sub un dublu aspect :

- Din punctul de vedere al firmei, se au în vedere gradul de facilitare a intrării pe piaţă,

intensitatea factorilor care pot împiedica intrarea. Se pune în discuţie însăşi existenţa firmei care
poate fi influenţată de condiţiile de piaţă. Conceptul de barieră la intrare constituie baza
dinamicii concurenţiale care nu permite să evaluăm poziţia firmei pe piaţă. - Din punct de vedere
instituţional, funcţionarea mecanismelor pieţei este condiţionată de respectarea unor reguli de joc
care formează cadrul legislativ, impus în Europa de Comisia Europeană şi în SUA de Federal
Trade Comission. Poziţia dominantă pe piaţă nu trebuie să restricţioneze concurenţa existentă şi
potenţială. Aceste instituţii supraveghează comportamentul firmelor dominante şi analizează
permanent politicile faţă de concurenţii existenţi şi potenţiali.
Conceptul de barieră la intrare este abordat în contextul globalizării, deoarece mediul
concurential este marcat de mondializarea pieţelor care atrage multiplicarea alianţelor de firme,
pe de o parte, şi decompartimentarea pieţelor naţionale cu efecte deosebite aspra mecanismelor
pieţei pe de altă parte.

Există o multitudine de definiţii date barierelor la intrare, dintre care se

remarcă definiţiile autorilor:

Joe S. Bain: Barierele la intrare reprezintă un ansamblu de factori care permit firmelor dintr-

un sector să practice preţuri superioare costului mediu minim pe termen lung, fără a atrage noi
intrări pe piaţă.

George J. Stigler : Barierele la intrare sunt costuri de producţie pe care firma trebuie să le

suporte pentru a intra pe piaţă şi pe care firma existentă pe piaţă nu le ia în seamă.

W.J. Baumol şi R.D. Willig:  Barierele la intrare reprezintă un fenomen care impune din partea
FIP o cheltuială, dar nu şi din partea FEP.

C. C. Von Weizsăcker : Barierele la intrare sunt costurile de producţie care trebuie suportate

de către o firmă care doreşte să intre pe piaţă, costuri pe care firmele existente nu le suportă şi
care implică o alterare a procesului de alocare a resurselor din punct de vedere social. 

⇒ Uneori, barierele la intrarea pe o piaţă cu structură de oligopol sunt

create în mod deliberat de autorităţi. De exemplu, Comisia Naţională
pentru Audio-Vizual controlează numărul posturilor de radio şi de
televiziune care există pe piaţă;
⇒ bariere la intrarea pe piaţă îl constituie dreptul de
proprietate asupra resurselor nereproductibile. De exemplu, intrarea
în industria cinematografică este dificilă dacă toţi actorii de vârf se
află deja sub contract cu alte firme;
⇒ un alt tip de bariere la intrarea pe piaţă este reprezentat de
patente şi de drepturi de autor.

Barierele la intrarea pe piaţa,mai sunt clasificate si in:

a) bariere structurale;
b) bariere legale.

Art. 16. - (1) Există bariere structurale la intrarea pe piaţă atunci când nivelul tehnologiei,
structura costurilor asociate acesteia şi nivelul cererii sunt în măsură să creeze condiţii
neechilibrate între furnizorii existenţi şi concurenţii lor potenţiali, capabile să conducă la
împiedicarea sau la întârzierea intrării pe piaţa relevantă a acestora din urmă.
 (2) Barierele structurale pot consta în existenţa pe piaţă a unor economii substanţiale de scară,
scop şi densitate, precum şi în costurile fixe nerecuperabile ridicate pe care le presupune intrarea
pe piaţă.

Art. 17. - (1) Barierele legale la intrarea pe piaţă rezultă din dispoziţiile legilor sau ale actelor
administrative care au un efect direct asupra condiţiilor de intrare şi a poziţiei furnizorilor pe
piaţa relevantă, nedepinzând de condiţiile economice.

(2) O barieră legală semnificativă poate să existe atunci când intrarea pe o anumită piaţă devine
neviabilă ca efect al unor măsuri impuse prin lege sau prin acte administrative, estimându-se
totodată că această situaţie va persista o anumită perioadă.

(3) Existenţa în trecut a unor bariere legale, precum unele drepturi speciale sau exclusive, poate
amplifica impactul unor bariere structurale, cum ar fi economiile de scară sau de scop, integrarea
pe verticală, controlul asupra unei reţele sau infrastructuri asociate, greu de duplicat, controlul
asupra unor standarde tehnice la care concurenţii trebuie să se adapteze, practicarea unor
subvenţii încrucişate între servicii sau inerţia utilizatorilor.2

alta clasificare le imparte in bariere: - naturale

- create.7
Pentru ca profiturile unei firme de monopol să persiste pe termen lung, intrarea unor firme noi în
industrie trebuie să fie prevenită prin apelarea la bariere efective şi eficiente de intrare.
Barierele naturale apar cel mai adesea ca rezultat al economiilor de scară. Atunci când
curba costului mediu pe termen lung are pantă negativă pentru un intrval mai mare al nivelului
producţiei, firmele mari au costuri medii semnificativ mai scăzute decât firmele mici.
Un monopol natural apare atunci când, dată fiind tehnologia curentă a industriei,
condiţiile cererii nu permit ca mai mult de o firmă să acopere costurile, în timp ce produce la un
punct minim la curbei de costuri pe termen lung. Într-un monopol natural nu există preţ la care
două firme să producă amândouă destul, astfel încât să-şi acopere costurile totale.
Un alt tip de barieră determinată tehnologic este costul de instalare. Dacă o firmă ar
putea fi catapultată pe piaţă complet dezvoltată, ar putea fi capabilă să intre în competiţie
efectivă cu monopoliştii existenţi. Însă costul ca o nouă firmă să intre pe piaţă, să-şi dezvolte
produsele şi să stabilească astfel de lucruri cum ar fi imaginea şi reţeaua de colaboratori pot fi
atât de mari, încât intrarea ar putea fi neprofitabilă.
Multe bariere de intrare sunt create prin acţiune guvernamentală conştientă şi, de
aceea, sunt oficial acceptate. Legile care vizează protecţia invenţiilor şi inovaţiilor, de exemplu,
pot preveni intrarea, conferind doar deţinătorului patentului unicul drept legal de a produce un
produs, pentru o perioadă de timp specifică.
Protecţia invenţiilor a condus la o bătălie majoră şi prelungită între naţiuni, desfăşurată
în organizaţii internaţionale, care încearcă să forţeze condiţiile pentru comerţ şi investi încearcă
să forţeze condiţiile pentru comerţ şi investiţii corecte. Majoritatea ţărilor dezvoltate, unde se
realizează cea mai mare parte a cercetărilor şi dezvoltării mondiale, au încercat să-şi extindă
drepturile de protecţie a investiţiilor şi la alte ţări. Ei oboectează că, fără profiturile temporare de

2
DECIZIE nr.136 din 12 decembrie 2002 pentru aprobarea Regulamentului privind identificarea pieţelor relevante
din sectorul comunicaţiilor electronice
77
Lipsey R.,Chrystal K.Alec, ECONOMIA POZITIVĂ, Editura Economică, Bucureşti,1999,p.279.
monopol pe care le crează protecţia unei invenţii, stimularea de a crea noi produse şi noi
procedee de producţie ar fi slăbită. Ţările mai puţin dezvoltate au încercat să menţină legi slabe
sau inexistente ale protecţiei inven- ţiilor. Aceasta le permite să producă produse noi în condiţii
mai competitive şi să evite astfel plata profiturilor de monopol deţinătorilor drepturilor de brevet
din ţările dezvoltate.
O firmă poate, de asemenea, beneficia de un document sau de o autorizaţie care
interzice prin lege competiţia. Reglementarea şi autorizarea firmelor, adesea în industria
serviciilor, poate restrânge sever intrarea. De exemplu, Legea Băncilor din 1979 cere tuturor
băncilor din Regatul Unit să fie autorizate de Banca Angliei. Legea Serviciilor Financiare din
1986 cere tuturor vânzătorilor de produse de investiţie să fie autorizaţi de Consiliu Titlurilor de
Valoare şi al Investiţiilor (SIB) sau de un alt consiliu desemnat să reglementeze astfel de
raporturi, care se bucură de recunoaştere.
Alte bariere pot fi create de o firmă sau de firme care există deja pe piaţă. În cazuri
extreme, teme de violenţă sau de sabotaj poate stopa intrarea. Cele mai evidente bariere de acest
tip sunt întâlnite în producţia şi vânzarea de bunuri şi produse ilegale, unde operarea în afara
legii permite impunerea unor bariere în faţa noilor intrări ilegale, dar foarte puternice. Comerţul
cu droguri este un exemplu curent. Dimpotrivă, firmele legitime pot utiliza tactici legale care au
ca scop creşterea costurilor de instalare ale unui nou venit. Exemple sunt teama de reduceri de
preţ, care sunt destinate impunerii de pierderi insuportabile unui nou venit, şi o reclamă intensă a
numelor de marcă.
Deoarece nu există bariere de intrare în concurenţa perfectă, profiturile nu pot persista
pe termen lung.
Profiturile atrag intrări, iar intrările erodează profiturile.

Bibliografie:

Manual de economie, ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, p. 48

DECIZIE nr.136 din 12 decembrie 2002 pentru aprobarea Regulamentului privind identificarea pieţelor relevante
din sectorul comunicaţiilor electronice

Lipsey R.,Chrystal K.Alec, ECONOMIA POZITIVĂ, Editura Economică, Bucureşti,1999,p.279.

https://ukuytdom-nn.ru/ro/barery-na-vhozhdenie-firmy-v-rynok-barery-vhoda-na-rynok-i-
vyhoda-s/