MINISTERUL EDUCATIEI, CERCETARII, TINERETULUI SI SPORTULUI

INSPECTORATUL SCOLAR JUDETEAN PRAHOVA

LICEUL TEHNIC SI ADMINISTRATIV DE SERVICII ,,VICTOR SLAVESCU,,

PLOIESTI – PRAHOVA

PROIECT

EXAMENUL DE CERTIFICARE A
COMPETENTELOR PROFESIONALE NIVEL 4

COORDONATOR: ABSOLVENTA:
Prof. Madalina Ionita ELEVA : Sandu Andreea Luiza

CLS a – XII – a F

- 2018 –
 TEMA LUCRARII

Modalitati de crestere a eficientei activitatii economoce a

unei Societati Comerciale ,invederea imbunatatirii continue a
calitatii produselor cosmetic fabricate.
 CUPRINS

ARGUMENT
CAPITOL –I- ROLUL SI NECESITATEA CRESTERII EFICIENTEI
ECONOMICE

CAPITOL – II - ROLUL MANAGEMENTULUI IN CRESTEREA

EFICIENTEI ECONOMICE

CAPITOL – III – STUDIUL DE CAZ – MODALITATI DE CRESTERE A

EFICIENTEI ECONOMICE LA ,, S.C. COSMETICS ORIFLAME
ROMANIA S,R.L.

C O N C L U Z II

B I B LI O G R A F I E
 ARGUMENT

     

Marimea si calitatea activitatii precum si modul de utilizare a resurselor economice de catre

agentii comerciali se caracterizeaz 21321e424v a într-un ansamblu de rezultate economico-
financiare care definesc eficienta activitatii comerciale.Ea constituie principiul fundamental al
eficientei si prosperitatii oricarei firme comerciale si, pe plan mai larg, conditia integrarii
comertului în cerintele unei

economii moderne.

          Conceptul de eficienta este asimilat în teoria si practica economica cu diverse forme de

manifestare a rezultatelor obtinute de agentii economici, cum sunt: rentabilitatea, productivitatea
factorilor de productie, eficacitatea capitalului,

economisirea costurilor, etc.

          Privit ca principiu de organizare si conducere a activitatii în economia de piata, el are însa

un continut mult mai bogat si, totodata, generalizator al tuturor

rezultatelor favorabile obtinute de agentii economici. Alegerea eficace în satisfacerea unor nevoi
nelimitarea cu resurse limitate sau maximizarea satisfacerii nevoilor sub contrângerea resurselor
sunt expresii prin care eficienta este situata în centrul teoriei si practicii economice.

          Prin eficienta activitatii economice, în speta a comertului ,se întelege raportul dintre

efortul economic depus si rezultatele obtinute de un agent economic si de comert, în ansamblul
sau, sau raportul dintre rezultate si efort. Efortul se masoara prin consumul de resurse economice
(materiale, umane si financiare), iar rezutatele prin volumul desfacerilor sau alte efecte calitative
ale activitatii economice (cresterea profitului sau a productivitatii muncii, reducerea nivelului
relativ a cheltuielilor de circulatie, promovarea progresului tehnice).

          Locul celor doi termeni - efort, rezultate - în exprimarea eficientei are semnificatia sa. În
principiu, se raporteaza efortul la rezultate în situatia în care resursele economice sunt prioritare
prin caracterul lor limitat în deciziile conducerii, urmarindu-se a se evidentia consumul acestora
pe unitatea de rezultat. Dimpotriva, se raporteaza rezultatele la consumul de resurse pentru
situatia în care atingerea unui nivel al activitatii economice constituie obiectul deciziei,resursele
disponibile urmând a fi angajate în acest scop.

          Eficienta economica este expresia cerintelor unor legi obiective si,în primul rând, a legii
economice de timp, care dirijeaza si comportamentul agentilor economici. Progresul economic
este obiectiv conditionat de economisirea muncii, respectiv a resurselor, în toate sferele activitatii
economice. Micsorarea costului distributiei prin perfectionarea activitatii comerciale duce, în
primul rând, la sporirea randamentului capitalului comercial, prin folosirea unui capital mai mic
pentru acelasi rezultat sau obtinerea unor rezultate superioare cu acelasi capital. În acelasi timp,
micsorarea costului distributiei duce la reducerea pretului de vânzare cu amanuntul, ceea ce
permite o mai mare accesibilitate a produselor pe piata, largirea pietei si, în final, la cresterea
economica.

          Interdependenta dintre comert si alte ramuri ale economiei nationale determina o

interconditionare dintre eficienta comertului si eficienta acestora. Astfel, micsorarea consumului
de resurse în sfera comertului determina deplasarea capitalului, disponibilizat relativ în raport cu
nevoile circulatiei, spre ramurile care produc masa fizica a bunurilor, contribuind la sporirea
avutiei nationale. Totodata,prin accelerarea vitezei de circulatie a marfurilor, prin reducerea
timpului de realizare a acestora, se micsoreaza timpul reproductiei,cu urmari favorabile asupra
dezvoltarii economice. La rândul sau, eficienta comertului, marimea resurselor consumate, este
conditionata de activitatea ramurilor cu care comertul intra în relatii. De exemplu, procesele de
depozitare, formele de difuzare a produselor la consumatori, timpul de vânzare a marfurilor sunt
conditionate de starea în care produsele sunt livrate de industrie, mijloacele cu care circula,
rapiditatea cu care sunt încheiate tranzactiile comerciale. Aceasta interdependenta impune ca
actiunile privind eficienta activitatii comerciale, criteriile de optimizare a diverselor aspecte ale
circulatiei marfurilor sa fie apreciate prin prisma consecintelor pe care ele le au asupra întregului
circuit al miscarii marfurilor. De exemplu, modelele de optimizare a stocurilor au drept criteriu,
micsorarea cheltuielilor pe seama unei reale accelerari a vitezei de circulatie pe întregul parcurs
producator - consumator, si nu o simpla  deplasare a stocurilor din comert la industrie sau invers,
cu consecintele firesti asupra cheltuielilor de stocare.

          Si în interiorul ramurii comertului, unde la distributia produselor participa mai multi
intermediari, eficienta trebuie privita atât pentru fiecare întreprindere, cât si pentru ansamblul
comertului. Miscarea marfurilor atât prin veriga cu ridicata, cât si prin cea cu amanuntul poate sa
se desfasoare în conditii de eficienta pentru fiecare din ele, cu toate ca pe ansamblul comertului o
asemenea miscare sa nu fie eficienta, solicitând cheltuieli mai mari.
 CAPITOL – I - ROLUL SI NECESITATEA CRESTERII EFICIENTEI
ECONOMICE

  Aspectele variate sub care se manifesta obiectivele economice în

comert, eforturile facute pentru îndeplinirea lor si rezultatele obtinute
conduc la concluzia ca pentru exprimarea eficientei economice trebuie folosit
un complex de indicatori, care ss evidentieze aceste raporturi la nivelul
ramurii comertului si al fiecarei societati, pentru ansamblul activitatii
comerciale si pentru diverse laturi ale acesteia.

          În ceea ce priveste eficienta de ansamblu a comertului, deci

rezultatele conjugate prin interdependenta lor ale tuturor agentilor
economici, se folosesc

urmatorii indicatori:

          a) Productivitatea factorilor de productie (numar de personal,

capital social), calculata ca raport între volumul activitatii si fiecare din
factorii respectivi; ea poate fi comparat cu productivitatea factorilor de
productie din industrie si exprima în dinamica schimbarea raportului dintre
cei ce produc si vând un volum de marfuri dat, sau schimbarile în eficienta
muncii lor.

          b) Veniturile la bugetul de stat aduse de comert,în principal cele

provenite din impozitul pe profit, care cresc pe masura sporirii eficientei
activitatii, a dezvoltarii activitatii si micsorari consumului de resurse.

          c) Timpul mediu de circulatie a marfurilor ( ca raport dintre

stocurile medii din diferite grupe de marfuri si desfacerile medii zilnice )
comparativ cu timpul mediu de productie al marfurilor respective, reflectând
în dinamica schimbarile în calitatea distributiei.

          d) Numarul de personal din comert fata_de totalitatea

populatiei active sau a salariatilor Indicatorul caracterizeaza în mare
masura eficienta sociala a comertului, nivelul observarii comerciale.

          e) Nivelul relativ al cheltuielilor de circulatie caracterizeaza

complexitatea si rationalitatea distributiei, cheltuielile la o mie lei desfaceri
fiind diferentiate pe agenti economici de acelasi profil în functie de felul în
care îsi gospodaresc resursele.

          Eficienta activitatii unei societati comerciale sau a diverselor laturi ale

acesteia, ca expresie a minimizarii cheltuielilor sau a maximizarii
rezultatelor, este apreciata pe baza urmatoarelor criterii:
               - eficienta utilizarii resurselor economice ( materiale, umane si
financiare);

           - costul circulatiei marfurilor;

           - rentabilitatea activitatii economice.

          Eficienta utilizarii resurselor economice se exprima prin

indicatorii în care resursele economice ( ca efort ) se raporteaza la
rezultatele economice ( ca efect ), obtinându-se consumul de resurse la o
unitate de rezultat ( de exemplu, valoarea fondurilor fixe, valoarea
fondurilor financiare, fondul de timp la un milion lei desfaceri ). Printr-un
raport invers se obtin rezultatele la o unitate de efort. Complementar se pot
folosi indicatori care exprima coeficientii de utilizare a unor resurse în raport
cu potentialul lor ( de exemplu, coeficientul de utilizare a capacitatii unui
mijloc de transport, a unui utilaj, coeficientul de utilizare atimpului de lucru
calendaristic).

          Costul circulatiei ( sau cheltuielile de circulatie )

si rentabilitatea reprezinta criterii de apreciere a eficientei globale a
activitatii economice a unei societati comerciale si, într-o interpretare mai
larga, sinteza calitativa a activitatii acesteia. În marimea aceasta indicatori
se regasesc atât modul de utilizare a factorilor de productie, cât si calitatea
relatiilor cu partenerii, inclusiv conditiile de mediu.( Datorita acestei
importante tratarea lor va forma obiectul unor paragrafe distincte ).

          Alaturi de eficienta economica, teoria si practica activitatii comerciale

delimiteaza si eficienta sociala sau eficienta pentru cumparatori, constând în
calitatea deservirii comerciale. Un asemenea mod de abordare a eficientei
este specific acelor domenii în care întreprinzatorii intra în relatii directe cu
publicul, caruia trebuie sa-i asigure un anumit nivel al serviciilor oferite în
momentul acceptarii schimbului.

          Eficienta sociala se asociaza cu eficienta economica, un nivel ridicat

al deservirii comerciale determinând formarea pentru fiecare unitate
comerciala a unei clientele stabile, care prin puterea de cumparare
determina volumul activitatii ei economice. Totusi cele doua forme pot sa nu
se suprapuna, tendinta de economisire a resurselor, proprie
întreprinzatorului, sa se rasfrânga de la o anumita limita negativ asupra
nivelului de servicii comerciale.

          Eficienta sociala este apreciata prin indicatori privind marimea

resurselor materiale si umane folosite de comert în raport cu numarul de
locuitori deserviti ( de exemplu, suprafata comerciala sau numarul de
lucratori comerciali la o mie de locuitori ), serviciile comerciale oferite în
unitati, gradul de diversificare a sortimentului, calitatea relatiilor cu publicul
si altii.
 CAPITOL – II - ROLUL MANAGEMENTULUI IN CRESTEREA EFICIENTEI
ECONOMICE A FIRMEI

Principala functie, atât a stiintei managementului, cât si a

managementului stiintific este cresterea competititivitatii firmei.

          Ultimele decenii au marcat numeroase recunoasteri ale faptului ca

stiinta si practica conducerii stiintifice reprezinta un vector de baza a
cresterii economice. Astfel, cunoscutul specialist, Peter Drucher, unul
dintre cei mai reputati oameni de stiinta în acest domeniu sustine ca
managementul reprezinta principala cale de crestere economica.
Academicianul Mihai Draganescu puncta rolul managementului la
cresterea economica prin intermediul urmatoarei relatii matematice:

          PS = f (M, P, F, C)

în care:

          PS - produsul social brut;

          M - factorul care depinde de munca depusa;

          P - factorul care depinde de pregatirea personalului;

F- factorul care depinde de fondurile fixe de productie;

C - factorul progres în conducere (management).

Luarile de pozitie în ultimul deceniu, în special, în ceea ce priveste

contributia substantiala a managementului la cresterea economica,
reprezinta o reflectare a sesizarilor diminuarii intensitatii actiunilor
economice si sociale în ceea ce priveste energia si materiile prime, în
favoarea intensificarii activitatii intelectuale.

Fireste ca în aceste conditii se naste întrebarea: Cum contribuie în

mod concret managementul la sporirea eficiacitatii si eficientei economice
a societatii comerciale sau regieie autonome? O prima modalitate o
constituie potentarea muncii de executie la nivelul fiecarui loc de
munca,reflectarea în sporirea productivitatii datorita asigurarii, ca urmare
a deciziilor si actiunilor managerilor, de utilaje cu paramentrii tehnici
superiori a alimentarii ritmice cu materii prime corespunzatoare integral
din punct de vedere calitativ si cantitativ al necesitatilor de productie.

          Sporul de eficienta rezulta si din amplificarea functionalitatii globale

a firmeigenerata de rationalizarea ansamblului de conexiuni decizionale,
informationale si organizatorice reflectate în cresterea gradului de folosire
a capacitatii de productie, dimensionarea judicioasa a stocurilor de materii
prime si accelerea vitezei de rotatie a mijloacelor circulante. In sfârsit,
managementul contribuie la cresterea eficacitatii si eficientei
prin integrarea la nivel superior a activitatilor firmei în cadrul pietei si
economiei nationale pe baza de criterii economice, ceea ce are ca urmare
economisiri absolute si relative de munca vie si materializata, atât la nivel
de unitate economica, cât si la nivelul suprasistemelor în care aceasta este
integrata.

          Concret, eficienta rezulta din îmbunîtîtirea specializarii si cooperarii

în productie, din cresterea rationalitatii aprovizionarii si vânzarii si din
masura în care oferta firmei corespunde dimensional si structural cu
marimea si structura cererii de pe pietele interne si externe.

          Aceste trei modalitati determina amplificarea eficientei economice a

firmei, adica îmbunatatirea raportului venituri / costuri, reflectat în
sporirea valorii adaugate a venitului net si implicit a profitului obtinut.

          In ultimele decenii, în tarile dezvoltate se opereaza trecerea

treptate la evaluarea eficientei economice a firmeni si managementului
apelând la tenicile actualizarii.

Contributia managementului nu se rezuma doar la latura economica,

asa cum arata un cunoscut specialist francez si anume ca, deosebit de
importanta este si eficienta sociala care se refera la aspectele
necuantificabile direct, dar cu multiple consecinte asupra tuturor factorilor
implicati în activitatea firmei si în primul rând asupra factorului uman.

De asemenea, are loc abordarea contextuala a eficientei bazata pe

conceperea întreprinderii ca un sistem deschis integrat, pe multiple planuri
si intens în cadrul economiei nationale si internationale.

In conditiile trecerii la economia de piata si amploarea abordarii

contextuale a eficientei, dobândeste dimensiuni sensibil superioare ce
reflecta transformarea "de facto" a unitatilor economice de stat si
cooperatiste în societatile comerciale private si regiile autonome
concomitent cu înfiintarea societatilor comerciale private cu capital
autohton si/sau strain care în mod organic nu pot fi evaluate decât prin
raportarea interinseca la mediul ambiant în care-si desfasoara activitatea.

Un element relativ nou care se manifesta în evaluarea eficientei

consta în situarea pe primul plan a potentialului firmei si componentelor
sale cu diminuarea corespunzatoare a ponderii acordate rezultatelor
efective obtinute în perioada curenta.

Contributia managementului nu se rezuma însa doar la sporirea eficientei.

O a doua finalitate a sa o reprezinta eficacitatea. De remarcat ca
întotdeauna eficacitatea se suprapune cu eficienta.

          Managementul profesionist se caracterizea concomitenta a

eficacitatii si eficientei organizatiei, bazata pe abordarea lor corelativa.

Din cele aratate rezulta faptul ca managemebtul fundamentat pe

conceptele, metodele si tehnicile puse la dispozitie de stiinta
managementului reprezinta un vector de baza a cresterii economice, un
factor primordial al sporirii competitivitatii firmelor cu tendinte de
amplificare pe masura trecerii la economia de piata, a ridicarii nivelului de
dezvoltare economica si a situarii pe primul plan al factorilor calitativi.
 CAPITOL –III- STUDIUL DE CAZ PRIVIND
MODALITATILE DE CRESTERE A EFICIENTEI
ECONOMICE LA ,,COSMETICS ORIFLAME
ROMANIA,,

  Motivarea personalului
           Motivarea consta in corelarea necesitatilor, aspiratiilor si intereselor personalului din cadrul firmei cu
realizarea obiectivelor si exercitarea sarcinilor, competentelor si responsabilitatilor
atribuite. Motivatiile desemneaza acele elemente – formale sau informare, de natura
economica sau moral-spirituala – pe care proprietarii si managerii le administreaza
salariatilor firmei satisfacandu-le anumite necesitati individuale si de grup, pentru a-i
determina ca, prin atitudinile, eforturile, deciziile, actiunile si comportamentele lor sa
contribuie la desfasurarea activitatilor si indeplinirea ovbiectivelor firmei.Tipul de
motivare desemneaza ansamblul de motivatii, delimitate in functie de anumite
criterii, folosite in mod repetat de manageri intr-o optica specifica, care se bazeaza,
constient sau inconstient pe anumite ipoteze privind conditionarea motivationbala a
performantelo salariatilor firmei.

Tipuri/forme de motivare:

     pozitiva - mariri de salariu, prime, cote parti din profit, multumiri , laude,
ceremonii, acordarea de titluri, promovari;

     negativa reduceri de salariu, amenzi, retrogadari, amenintari verbale, mustrari;

     cognitiva are in vedere latura, dimensiunea intelectuala a salariatului, axandu-se

pe satisfacerea nevoilor individuale de a fi informat, a cunoaste, de a opera si
“controla” mediul in care isi desfasoara activitatea;

     afectiva – are in vedere ca salariatul sa se simta bine la locul de munca si in

cadrul firmei, sa fie apreciat si simpatizat de colegi, sefi, subordonati, sa se
manifeste fata de el simpatie si consideratie;

     intrinseca – determinarea salariatului sa se implice, sa depuna efort si sa obtina

rezultate in cadrul firmei intrucat din aceste procese el obtine satisfactii ce tin de
personalitatea lui;

     extrinseca – determinarea salariatului sa se implice, sa depuna efort si sa obtina

rezultate in firma pentru ca acestea vor genera din partea organizatiei anumite
reactii formale si informale, economice si moral-spirituale care ii vor produce
satisfactii;
      economica – salarii, prime, gratificatii, penalizari la salarii, imputari financiare
in caz de erori

     moral spirituala – acordarea de catre manageri a increderii in salariati,

exprimarea de multumiri si laude, lansarea de avertismente, mustrari si invective,
acordarea de titluri onorifice.

Viziuni contemporane privind motivatia

Ierarhia nevoilor a lui Maslow si Teoria celor doi factori a lui Herzberg sunt teorii ale
motivatiei larg cunoscute. Fiecare reprezinta un pas inainte semnificativ, fata de viziunea
ingusta a managementulu istiintific si fata de Teoria X si Teoria Y, dar au

o slabiciune. Fiecare cauta sa stabileasca ce ii motiveaza pe oameni, fara a explica de ce si

cum este generata motivatia, sau cum este sustinuta motivatia in timp. In ultimi iani,
managerii au inceput sa exploreze trei alte metode care dinamizeaza viziunea asupra
motivatiei: teoria echitatii, teoria asteptarii si teoria intaririi.Teoria echitati Teoria echitatii
porneste de la premiza ca oamenii sunt motivati, pentru inceput, sa obtina si, apoi, sa mentina
un anume sens al echitatii. Echitatea o denumim ca totalitatea de distribuire a recompenselor
direct proportional cu contributia fiecarui lucrator la rezultatele organizatiei (sau, mai pe
scurt, „plata egala, la munca egala”, in cadrul aceleias organizatii). Nu este nevoie ca toata
lumea sa primeasca aceiasi recompensa, dar recompensa trebuie sa fie in concordanta cu
contributia individuala.Conform acestei teorii, tindem sa implementam ideea echitatii in felul
urmator. La inceput dezvoltam raportul dintre rezultatul personal si„intrarile' individuale, care
se refera la lucrurile cu care contribuim la organizatie, cum ar fi timpul pe care-l afectam
companiei, efortul fizicsi/sau intelectual, priceperea, educatia, experienta si asa mai departe.
Rezultatul personal se refera la lucrurile pe care le primim de la organizatie, „iesirile', cum ar
fi salariul, diverse prime, beneficii, recunoastere profesionala, ori alte recompense. Apoi,
comparam acest raport cu ceea ce percepem a fi acelasi raport in cazul altor persoane -care
poate fi un prieten care lucreaza la alta companie, sau chiar o mediea tuturor angajatilor
organizatiei. Aceste persoane se cheama  „persoane de comparat'. Sa remarcam faptul ca
perceptia noastra asupra raportului obtinut de catre „persoanele de comparat' poate fi absolut
corecta, sau absolut gresita. Sa presupunem ca perceptia noastra este corecta si atunci exista
variantele: daca cele doua raporturi sunt apropiate ca valoare, consideram ca organizatia ne-a
tratat echitabil; in acest caz vom fi motivati sa pastram lucrurile asa cum sunt; daca raportul
nostru este mai mic decat cel cu care s-a comparat, ne consideram nerecompensati si suntem
motivati sa schimbam starea lucrurilor putem:

      descreste propriile „intrari', lucrand mai putin 'tare',

      sa incercam sa ridicam si mai mult realizarile noastre totale, princererea unui
salariu mai mare,

      sa incercam sa luam o alta „persoana de comparat', fata de care sa avem mai
multe „intrari', sau sa acceptam reducerea rezultatelor, sau a „iesirilor' proprii si,
atunci valoarea raportului nostru va creste,
       sa parasim locul de munca,

      sa facem noi comparatii, folosind diferite „persoane de comparat”.

Teoria echitatii, asa dupa cum am putut observa, este o teorie comparativa si este
relevanta in cazul in care se apeleaza la bani pentru a recompensa realizarea unei persoane
(cum este cazul salariului oral, saptamanal, sau lunar). Deoarece plata este o masura cat se
poate de realaa valorii unei persoane dintr-o organizatie compararea salariilor este fireasca
intr-o companie. Managerii pot evita aparitia de probleme cauzate de inechitate, asigurandu-se
ca recompensele, de diferite forme,sunt dirstribuite pe baza performantelor si ca toata lumea
intelege caacesta este singurul criteriu de recompensare.    

         Cosmetics Oriflame Romania are 136 de angajati, iar promovarea in functii de

responsabilitate se face prioritar din interiorul firmei. Cei mai seriosi salariati sint cei cu virste
de peste 35 de ani, iar cei tineri lucreaza la Oriflame, in general, nu pentru a promova, ci
pentru a stringe bani pentru cumparaturi sau vacante. Cosmetics Oriflame investeste in
ingrijirea personala a salariatilor proprii: doua zile pe saptamina, salariatele beneficiaza de
sedinte de infrumusetare realizate cu produse ale companiei. Media de virsta a angajatilor
Oriflame este de 28 de ani, iar compania este una din putinele care nu solicita, in mod expres,
experienta la angajare.

Salariile variaza intre 1.000 si 1.500 de lei. Toti angajatii beneficiaza de asigurare
medicala la o clinica privata, al 13-lea salariu, prime trimestriale in functie de productivitate,
gratuitate la cursurile de dans organizate in cadrul companiei, acces gratuit la salonul de
infrumusetare al Oriflame, precum si de excursii la munte sau la mare, impreuna cu familiile.
In plus, salariatii Oriflame pot achizitiona produse ale companiei la preturi speciale.

      Consultantii

Sunt vanzatori directi Oriflame, persoane juridice, rezidenti ai statului roman care, in
numele si pe raspunderea lor, desfasoara activitatea de distributie directa a produselor
Oriflame catre consumatorii finali de pe piata pe baza unui contract incheiat cu Oriflame,
precum si servicii de consultanta cosmetica pentru cumparatorii Oriflame.

      Directorii Oriflame

Analiza SWOT

            SWOT  reprezinta acronimul pentru cuvintele englezesti Strengthts (Forte, Puncte

forte), Weaknesses (Slabiciuni, Puncte slabe), Opportunities (Oportunitati, Sanse)
si Threats (Amenintari). Primele doua privesc firma si reflecta situatia acesteia, iar
urmatoarele doua privesc mediul si oglindesc impactul acestuia asupra activitatii firmei.

Punctele forte  ale firmei sunt caracteristici sau competente distinctive pe care aceasta
le poseda la un nivel superior in comparatie cu alte firme, indeosebi concurente, ceea ce ii
asigura un anumit avantaj in fata lor. Altfel prezentat, punctele forte, reprezinta activitati pe
care firma le realizeaza mai bine decat firmele concurente, sau resurse pe care le poseda si
care depasesc pe cele ale altor firme.

            Punctele slabe ale firmei sunt caracteristici ale acesteia care ii determina un nivel de
performante inferior celor ale firmelor concurente. Punctele slabe reprezinta activitati pe care
firma nu le realizeaza la nivelul propriu celorlalte firme concurente sau resurse de care are
nevoie dar nu le poseda.

„Oportunitatile” reprezinta factori de mediu externi pozitivi pentru firma, altfel spus

sanse oferite de mediu, firmei, pentru a-si stabili o noua strategie sau a-si reconsidera strategia
existenta in scopul exploatarii profitabile a oportunitatilor aparute. „Oportunitati” exista
pentru fiecare firma si trebuie identificate pentru a se stabili la timp strategia necesara
fructificarii lor sau pot fi create, indeosebi pe baza unor rezultate spectaculoase ale
activitatilor de cercetare-dezvoltare, adica a unor inovari de anvergura care pot genera chiar
noi industrii sau domenii aditionale pentru productia si comercializarea de bunuri si servicii.

„Amenintarile” sunt factori de mediu externi negativi pentru firma, cu alte cuvinte

situatii sau evenimente care pot afecta nefavorabil, in masura semnificativa, capacitatea firmei
de a-si realiza integral obiectivele stabilite, determinand reducerea performantelor ei
economico-financiare. Ca si in cazul oportunitatilor, „amenintari” de diverse naturi si cauze
pandesc permanent firma, anticiparea sau sesizarea lor la timp permitand firmei sa-si
reconsidere planurile strategice astfel incat sa le evite sau sa le minimalizeze impactul. Mai
mult, atunci cand o amenintare iminenta este sesizata la timp, prin masuri adecvate ea poate fi
transformata in oportunitate.

Aplicarea analizei SWOT  este facilitata daca se foloseste  o lista de probleme care

trebuie urmarite in cadrul analizei si ale caror raspunsuri sunt relevante pentru evaluarea
situatiei de fapt a mediului si a firmei. Este recomandabil ca problemele urmarite in ceea ce
priveste punctele forte, punctele slabe, oportunitatile si amenintarile sa aiba o anvergura
necesara pentru a fi cu adevarat probleme strategice, sa aiba legatura cu planurile strategice si
sa ofere indicii semnificative pentru evaluarea judiciozitatii acestora si, la nevoie, pentru
reconsiderarea lor. O parte din principalele probleme de urmarit in cadrul analizei SWOT sunt
prezentate in continuare, ele pot fi folosite drept referinta pentru efectuarea unei analize, dar
pot si este preferabil sa fie completate cu alte probleme specifice firmei in cauza.

Probleme de urmarit in analiza firmei:

A. Cu privire la „Punctele forte” esentiale:

            - suficienta resurselor financiare disponibile;

            - existenta unei competente distinctive pe unul sau mai multe din planurile:

                        ◘ managerial;

                        ◘ organizatoric;
                        ◘ cercetare-dezvoltare;

                        ◘ calitatii produselor si/sau serviciilor;

                        ◘ pregatirii personalului,

                        ◘ costurilor;

                        ◘ comercial, etc.

            - posedarea unor brevete de inventii de produse si /sau tehnologii care confera firmei
avantaj competitiv;

            - posedarea unor abilitati deosebite in materie de inovare a produselor si/sau

tehnologiilor;

            - detinerea pozitiei de lider sau de varf de piata;

            - posedarea unor abilitati comerciale deosebite;

            - existenta unei imagini favorabile despre firma;

            - posibilitatea de a practica economia de scara;

            - existenta unui sistem bine organizat si eficace de planificare strategica;

            - viteza de reactie decizionala la modificarile produse in mediul intern sau extern,

            - calitatea culturii de intreprindere

B. Cu privire la „Punctele slabe” potentiale:

- inexistenta unei directii strategice clare;

- lipsa unor abilitati sau competente deosebite;

- existenta unei infrastructuri neadecvate, uzate fizic sau moral;

- lipsa competentei manageriale;

- deteriorarea continua a pozitiei competitive;

- erodarea imaginii firmei in perceptia detinatorilor de interese;

- vulnerabilitatea la presiunile concurentei;

- reducerea ponderii pe piata;

 - existenta unor dezavantaje competitive (handicap tehnologic, costuri ridicate);

- mentinerea unui nomenclator inadecvat de produse si/sau servicii (prea larg sau prea
ingust);

- atentie precumpanitoare data problemelor curente in detrimentul celor de perspectiva.

Probleme de urmarit la analiza mediului:

A.  Cu privire la „Oportunitati” potentiale:

- cresterea rapida a pietei;

- posibilitati de extindere a nomenclatorului de produse si/sau servicii;

- existenta cererii de noi produse si/sau servicii pe pietele existente sau pe piete noi;

- existenta cererii pe noi piete a produselor si/sau serviciilor existente;

- posibilitati de integrare verticala;

-manifestarea unei stari de stagnare sau regres la firmele concurente;

-posibilitati de incheiere a unor aliante, acorduri etc. avantajoase;

-posibilitati de incheiere a unor contracte de leasing, factoring, franchising.

B. Cu privire la „Amenintari” potentiale:

- adoptarea unor reglementari legislative sau normative restrictive cu impact

nefavorabil;

- intrarea intr-o perioada de recesiune economica la nivel national sau international;

- schimbari demografice nefavorabile;

- schimbari ale nevoilor, gusturilor sau preferintelor clientilor;

- crestere mai lenta, stagnare sau chiar recesiune a pietei;

- intrarea unor noi competitori pe piata;

- cererea crescanda pentru produse de substitutie;

- presiunea crescanda a concurentei;

- puterea crescanda de negociere a furnizorilor si/sau a clientilor;

- vulnerabilitate la fluctuatiile mediului de afaceri

 Analiza SWOT se poate desfasura la scara ansamblului firmei sau, pentru adancirea
investigatiei si conturarea unor concluzii mai detaliate, la cea a domeniilor functionale din
cadrul firmei: marketing, vanzari si distributie, cercetare- dezvoltare, productie, financiar si
personal - relatii de munca. Analiza are un pronuntat caracter calitativ, permitand formularea
unui diagnostic asupra conditiei trecute si actuale a firmei sau a domeniilor ei functionale, pe
baza raspunsurilor la problemele mentionate anterior, conturandu-se perspectivele de evolutie
pe termen lung ale firmei si ale domeniilor respective. Diagnosticarea in urma utilizarii
analizei SWOT, poate fi definita ca o cercetare complexa a aspectelor economice, tehnice,
sociologice, juridice si manageriale ce caracterizeaza activitatea unei firme, prin care se
identifica punctele forte, punctele slabe, oportunitatile, amenintarile si cauzele care le
genereaza si/sau le va genera, se formuleaza recomandari de eliminare sau diminuare a
aspectelor negative si /sau de valorificare a celor pozitive.

ANALIZA SWOT  A FIRMEI SC ORIFLAME COSMETICS ROMANIA SRL

PUNCTE TARI PUNCTE SLABE

1. Traditia de renume 1. Slaba promovarea

2. Calitatea produselor
3. Costurile  scazute de 2. Problemele interne legate de
realizare a produselor impartierea dreptului de producere
4. Gama de produse
5. Gradul de inovatie
6. Calificarea personalului
7. Renumele international al
marcii

OPORTUNITATI AMENINTARI
1.      Notorietatea marcii 1. Firmele multinationale
2. Rata de imbunatatire a
2.      Raportul calitate-pret foarte produselor concurente
ridicat 3. Recesiune economica
4. Modificarile preferintelor
3.      Deschiderea  mai multor consumatorilor
spatii de distribuire

4.      Extinderea gamei de produse

 Concluzii si propuneri

Chiar daca acest tip de cosmetice nu s-a impus imediat pe piata, evolutia din ultima
perioada a fost una spectaculoasa, evoluand de la o piata de nisa la una aproape matura. Acest
segment inregistreaza anual o crestere intre 20-25% in comparatie cu 5-10% pe piata inchisa.
Din ce in ce mai multi consumatori sunt convinsi de eficacitatea produselor naturale care sunt
considerate mai pure, naturale si mai putin daunatoare, certificarea internationala  fiind
garantia produselor. Firma, specializata in vanzari directe (Multy-Level-Marketing), deruleaza
97% din vanzari prin intermediul internetului. Firma Oriflame are intotdeauna clienti care
prefera contactul direct cu angajatii nostri, plasandu-si comenzile in centrele noastre de
vanzare.

Oriflame foloseste aerosoli - care nu distrug stratul de ozon. Pentru a proteja mediul
inconjurator, ambalajele produselor sunt realizate din materiale reciclabile. Produsele
cosmetice Oriflame sunt testate pe voluntari umani si nu pe animale, garantandu-se astfel ca
sunt sigure si eficiente, chiar si pentru cea mai sensibila piele. Oriflame are standarde unice
pentru toate pietele, in conformitate cu normele Uniunii Europene. Produsele cumparate la
Bucuresti sunt identice cu produsele cumparate la Londra sau Stockholm.

Distributia produselor ORIFLAME se face in mod direct de catre reprezentantii

nostrii, clientilor le este prezentat catalogul cu produse din luna curenta si acestia pot
comanda ceea ce doresc. Oriflame are la ora actuala in Romania 2.000 de distribuitori.
Momentan, Oriflame Romania are un centru de distributie national la Bucuresti, in regiunea
Baneasa. In viitor, Oriflame Romania si-a propus infiintarea unei divizii de transport si a
uneia de turism. De asemenea anul acesta va fi infiintata o divizie care va avea ca scop
extinderea retelei de distribuitori in randul tinerilor. Aceasta divizie va acorda finantare
studentilor pentru a-si deschide o firma de distributie

Avand in vedere analiza SWOT a firmei SC ORIFLAME COSETICS ROMANIA

SRL observam ca aceasta are mai multe puncte tari ceea ce inseamna ca e greu de combatat
de alte firme concurente aparute noi pe piata. Firma incearca sa imbunatateasca calitatea
produselor, pe masura ce face noi descoperiri cu privire la incredientele acestora. Tinand cont
de conjuctura actuala in care piata de produse cosmetice este in continua schimbare SC
ORIFLAME COSMETICS ROMANIA SRL este nevoita sa apeleze la strategiile care pot fi
influentate in cea mai mica masura de mediul extern. De aceea motto-ul societatii trebuie sa
fie “Ne bazam pe punctele tari, folosim oportunitatile si ne ferim de amenintari”. In
consecinta, singura sansa de a rezista si de a fideliza clientii firmei ORIFLAME este
indeplinirea a doua obiective majore:

    Orientare catre client

      continuitatea in oferirea produselor Oriflame

      mentinere portofoliului de clienti

      Imbunatatirea imaginei companiei

 Aceste obiective pot fi atinse prin cresterea satisfactiei clientului

 si in acest sens trebuie sa fie foarte clare urmatoarele aspecte:

               Clienti vor fi cheia competitiei din sector

               Trebuie anticipate, identificate si satisfacute nevoilor tuturor clientilor

actuali si potentiali

               Trebuie depuse eforturi deosebite pentru imbunatatirea continua a calitatii

produsului si serviciilor in scopul cresteri satisfactiei clientului si implicit a
loialitati acestuia

               Imaginea pozitiva a produsului si a companiei are un efect benefic asupra

satisfactiei si loialitatii clientului

               Imaginea trebuie construita temeinic, sistematic si profesional

Trebuie transmise clientilor sistematic informatii despre eforturile pe care compania le

face pentru a imbunatati relatia cu clientii
 1. BIBLIOGRAFIE

1. Adascalitei Virgil, “Tehnici promotionale fundamentate”, Ed. Universitatii, Brasov, 1996.

2. Boier Rodica, “Comportamentul consumatorului”, Ed. Graphix, Iasi, 1993.

3. Baker J. Michael, “Marketing”, Societatea Stiintifica si Tehnica, Bucuresti, 1997.

4. Blyhte Jim, “Comportamentul consumatorului”, Ed. Teora, Bucuresti, 1998.

5. Borden, Neil H., “The Concept of the Marketing Mix”, Journal of Advertising Research
June 1964.

6. Biberi E., “Reflectii asupra conceptiei de marketing in ultimul deceniu al mileniului”,

Marketing nr.1/1990.

7. Catoiu Iacob (coord), “Cercetari de marketing - probleme si studii de caz”, Ed. Uranus
Bucuresti, 1997.

8. Catoiu Iacob, Balaure Virgil, “Mutatii in economia mondiala si reorientari in politica de

piata a intreprinderilor”, Tribuna Economica nr.15/1990.

9.  Dubois Pieré-Louis, Jolibert Alain, “Marketing teorie si practica”, Universitatea de Stiinte

Agricole, Cluj-Napoca, vol. I, 1992, vol. II, 1994.

10. Demetrescu Mihai, “Marketing”, Ed. III, Ed. Europa Nova, Lugoj,1991.