Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Laurentiu Dumitran
Curs 12
6.5. Paramagnetismul
Materialele paramagnetice sunt constituite din particule magnetic
polare (atomi, ioni sau molecule care prezintă momente magnetice
permanente). În absenţa câmpului magnetic exterior, agitaţia termică
determină o distribuţie dezordonată a orientărilor momentelor
magnetice permanente m p ale particulelor, suma vectorială a acestora,
respectiv, momentul magnetic total al corpului, fiind nulă. Drept
urmare, în absenţa câmpului magnetic corpurile paramagnetice nu
prezintă magnetizaţie ( M 0 ). Situaţia nu mai este aceeaşi în prezenţa
câmpului magnetic ( H 0 ) deoarece, sub acţiunea acestuia,
momentele magnetice ale particulelor tind să se orienteze după
direcţia vectorului H şi momentul magnetic al corpului, respectiv
magnetizaţia, sunt nenule. Paramagnetismul (sau efectul
paramagnetic) reprezintă proprietatea unor corpuri care conţin
particule magnetic polare de a căpăta, prin rotirea momentelor
magnetice proprii, o magnetizaţie temporară redusă ( M 0 ) şi de
aceeaşi orientare cu aceea a câmpului magnetizant.
H 0
mp
Mp 0
mp
H 0 Mp 0
Prof. Laurentiu Dumitran
omoparalelă a momentelor permanente în raport cu H 0 este mai
favorabilă din punct de vedere energetic. Astfel, numărul atomilor din
unitatea de volum, care au momentul magnetic orientat în acelaşi sens
cu H 0 este mai mare decât numărul acelora care au momentul
magnetic orientat în sens opus lui H 0 şi magnetizaţia paramagnetică
M p 0 are sensul câmpului magnetizant.
Din (6.57) rezultă că diferenţa de energie potenţială
corespunzătoare celor două orientări opuse este wm 2 0 m p H 0 .
Considerând m p 3 şi H 0 107 A/m, rezultă wm 4,4 10 3 eV,
energie care, la temperaturi suficient de mari, devine neglijabilă în
raport cu energia de agitaţie termică a particulei wT (la T0 300 K ,
3
wT kT 4 103 eV ). Prin urmare, la temperaturi mai mari ( T T0 ),
2
numărul particulelor ale căror momente sunt orientate omoparalel cu
H 0 scade şi se apropie de acela al particulelor care au momentele
permanente orientate antiparalel cu câmpul (şi magnetizaţia se
anulează).
Deducerea expresiei susceptivităţii paramagnetice m se face pe p
Prof. Laurentiu Dumitran
m H
N ' ' C exp 0 p 0 , (6.59)
kT
în care s-a ţinut cont că energia potenţială a unui atom care are
momentul m p orientat omoparalel cu H 0 este 0m p H 0 şi, respectiv,
energia potenţială a unui atom care are momentul m p orientat
antiparalel cu H 0 este 0m p H 0 .
Din (6.58) şi (6.59) se obţine expresia momentului magnetic
~ :
atomic mediu m p
Prof. Laurentiu Dumitran
0 m 2p N 0 m 2p N 1 C
m p , (6.64)
kT k T T
0 m 2p N
în care C reprezintă constanta Curie.
k
Prof. Laurentiu Dumitran
a) b)
Fig. 6.11. Variaţia susceptivităţii paramagnetice cu temperatura.
În cazul metalelor există şi un paramagnetism al electronilor
liberi (ale căror momente magnetice sunt datorate în exclusivitate
mișcării de spin). Acest efect este însă foarte slab în comparaţie cu cel
datorat ionilor magnetic polari.
6.6. Feromagnetismul
Feromagnetismul reprezintă proprietatea anumitor corpuri de a
căpăta o magnetizaţie foarte intensă şi de acelaşi sens cu câmpul
magnetic în care se află. Spre deosebire de corpurile paramagnetice, la
Prof. Laurentiu Dumitran
Prof. Laurentiu Dumitran
Prof. Laurentiu Dumitran
Prof. Laurentiu Dumitran
Prof. Laurentiu Dumitran
Prof. Laurentiu Dumitran
Prof. Laurentiu Dumitran
Prof. Laurentiu Dumitran
Prof. Laurentiu Dumitran
Prof. Laurentiu Dumitran
în care B ji reprezintă inducţia magnetică corespunzătoare atomului j
în punctul în care se găseşte atomul i .
Se poate spune că, fiecare moment magnetic reprezintă o sursă
de câmp magnetic căreia, în acord cu legile electromagnetismului, îi
corespunde o pereche de poli magnetici ( N S ). Energia potenţială a
momentului i este dată de relaţia (6.9) wm i mi Bi .
Energia potenţială totală a ansamblului de momente magnetice
se obţine prin însumarea energiilor potenţiale ale tuturor atomilor
polari şi, ţinând cont că interacţiunile se realizează între particulele
care compun o pereche (momentul i se găsește în câmpul magnetic la
a cărei existenţă contribuie şi momentul j i şi viceversa), aceasta are
expresia:
1
Wm
2 i
mi Bi . (6.70)
Exprimând inducţia Bi cu (6.69) şi ţinând cont de
omoparalelismul momentelor magnetice atomice, se obţine expresia
energiei Wm sub forma unei sume dintre o constantă şi un termen
variabil. Termenul variabil Wm' se numeşte energie magnetostatică a
corpului şi are expresia:
Prof. Laurentiu Dumitran
a) b) c)
1
Wm' 0 M H i dv , (6.71)
2 V
în care H i reprezintă intensitatea câmpului magnetic în interiorul
corpului şi M este magnetizaţia corpului.
Densitatea de volum a energiei magnetostatice este:
1
wm' M H i . (6.72)
2
Relaţia (6.71) arată că energia magnetostatică este asociată
prezenţei câmpului magnetic H i în corp şi, deci, prezenţei polilor
magnetici.
Se consideră un monocristal de fier, de formă paralelipipedică,
având muchiile paralele cu o axă de uşoară magnetizare. În cazul în
care monocristalul este alcătuit dintr-un singur domeniu magnetic (fig.
6.15 a ) şi este uniform magnetizat, pe feţele perpendiculare pe
vectorul magnetizaţie se pot defini densități de suprafaţă de sarcină
magnetică fictivă:
ms divs M M n , (6.73)
în care divs reprezintă operatorul divergenţă de suprafaţă, M -
magnetizaţia corpului şi M n - componenta normală a magnetizaţiei la
Prof. Laurentiu Dumitran
Prof. Laurentiu Dumitran