ACADEMIA DE POLITIE “ALEXANDRU IOAN CUZA”

FACULTATEA DE STIINTE JURIDICE

SI ADMINISTRATIVE-DREPT

LUCRARE DE SEMINAR
INSTITUȚII DE DREPT CANONIC –
Normele juridice și canoanele bisericești

COORDONATOR: STUDENT:
Lector universitar Florin Vladoi Prajanu
Marian

Bucuresti
 2021

CUPRINS

CUPRINS..............................................................................................1

INTRODUCERE..................................................................................2

1 Normele și canoanele, izvoare de drept și expresii ale legii...........3

2 Rolul normelor canonice în general................................................5

3 Sistemul de drept bizantin...............................................................5

4 Modul de însușire a vechilor pravile...............................................8

5 Raportul dintre normele juridice și cele religioase.......................11

6 Biserica și politica. Perspective canonice.....................................13

CONCLUZII.......................................................................................17

BIBLIOGRAFIE.................................................................................18

2
 INTRODUCERE

Călătoria omului prin această lume văzută este guvernată de reguli și de norme de conduită pe
care Însuși Dumnezeu le-a impregnat de la facerea lumii în fiecare creație a sa (,,Căci, când păgânii care
nu au lege, din fire fac ale legii, aceștia, neavând lege, își sunt loruși lege”– Rom. 2, 14). Rațiunea
creației lui Dumnezeu se găsește de la cel mai aparent neînsemnat atom până la plenitudinea creației și
se bazează pe Rațiunea divină, pe Logosul Persoană al lui Dumnezeu. Ordinea pe care Dumnezeu a
lăsat-o în natura umana a fost dezbătută de filosofii antici și cei moderni, de teologia creștină și de noile
științe, aceste reflecții pornind de la diferite principii și fiecare dintre ele expunând un mod de vedere
diferit.1 Cert este că o ordine există în orice aspect al vieții și al naturii, că această ordine este de sorginte
divină, căci Hristos nu a venit să strice Legea, ci să o împlinească (Matei 5, 17 2), iar din această ordine
derivă și normele juridice și canoanele bisericești.
Am ales această lucrare la disciplina Logică juridică pentru a putea înțelege și expune raportul
dintre normele juridice și cele bisericești, ca expresie a preferințelor spirituale și religioase proprii în
mediul academic în care studiez. Normele, fiind instrumentul de bază al juristului fac parte din viața
uzuală a sa, iar eu îmi propun să arăt importanța lor și a canoanelor bisericești în viața creștinului. Cât de
mult pot influența canoanele comportamentul celui ce a simțit chemarea lui Dumnezeu de fi credincios
asumat? Cât de importante sunt normele bisericești, dar și cunoașterea normelor juridice de specialitate
în viața unui credincios? Acestea sunt doar câteva întrebări cărora voi încerca să le răspund.
Pentru a alcătui o lucrare cât mai sistematizată, voi parcurge termenii pe care îi pun alături în
titlul lucrării de la etimologie, voi prezenta generalități și idei din materiale ale unor autori, precum și
concluziile personale și deducțiile pe care le voi face privind raportul dintre cele două instituții de drept
laic și bisericesc.

1
Cfr. Pr. Gheorghe POPA, Introducere în Teologia Morală – Principii și concepte generale –, Editura mitropolitană Trinitas,
Iași, 2003, pp. 46-49.
2
Textele și trimiterile biblice sunt citate din BIBLIA sau Sfânta Scriptură, tipărită sub îndrumarea și cu purtarea de grijă a
Preafericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura IBMBOR,
București, 1998.
3
4
 1 Normele și canoanele, izvoare de drept și expresii ale legii

Dreptul, în accepțiunea curentă, se confundă cu noțiunea de adevăr, de bine, iar pentru a lămuri
această noțiune trebuie să prezentăm câteva accepțiuni ale dreptului. Dreptul exprimă puterea sau
valoarea superioară, raporturile de îndreptățire ale unui individ. Dreptatea are sensul de stare creată stare
creată de aplicarea Dreptului, iar legea este forma materială a dreptului. Dreptul, sub aspectul formei
poate fi scris sau nescris, iar fenomenul juridic sau ordinea juridică constă în reglementarea prin legi de
drept a activităților și relațiilor omenești. 3
Ordinea morală reprezintă reglementarea vieții sociale printr-o serie de prescripții, norme,
restricții ori interdicții și este garantată prin existența conștiinței morale. Conștiința morală împarte
acțiunile și inacțiunile noastre în bune sau rele și se leagă în principal de viața omului și comportamentul
acesta care trebuie să fie în conformitate cu ordinea morală. 4 Omul este îndreptat ontologic către
înfăptuirea ordinii morale, fiindcă nu se axează doar pe axa rațională a existenței ci si pe cea sensibilă,
morală.5
Sfinții Părinți au legat dreptul de bine și sfințenie, iar pe ambele virtuți le-au legat de Adevăr. În
plan moral, această legătură se caracterizează prin subordonarea dreptului față de bine. Principiul de
ordine morală desemnează o stare de echilibru între rațiune, libertate și conștiință. Echilibrul pe care îl
presupune nu este unul stabil ci unul mobil, desemnat de succesiunea de obligații morale din viața
omului.6
Raportul dintre ordinea morală și cea juridică, de drept, este inerent, având în vedere relațiile
umane pe care subiectele raportului le guvernează. ,,Dreptul îndeplinește în ordinea juridică rolul pe care
binele îl îndeplinește în ordinea morală”7, dar am precizat că dreptul este subordonat binelui, deci și
ordinea juridică, dreptul în sens extensiv este subordonat ordinii morale. Însă, între cele două sunt mai
mult asemănări decât deosebiri. Tot ceea ce este drept este și bun, dar nu tot ceea ce este bun este
reglementat ca drept. Observăm o dependență între cele două ordini și a principiilor existențiale ale celor
două ordini.

3
Pr. prof. univ. dr. Liviu STAN, Biserica și Dreptul. Fragmente de curs, ediție coordonată de pr. conf. univ. dr. Irimie
MARGA , vol. 8, Editura Andreiana, Editura Astra Museum Sibiu, 2017, p. 13.
4
Mitropolit dr. Nicolae MLADIN – prof. diac. dr. Orest BUCEVSCHI – prof. dr. Constantin PAVEL – prof. diac. Dr. Ioan
ZĂGREAN, Teologia Morală Ortodoxă, Vol. I, Morala Generală, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2003, p. 73.
5
Cfr. Pr. Gheorghe POPA, Introducere..., p. 54.
6
Cfr. Pr. prof. univ. dr. Liviu STAN, Biserica și Dreptul. Fragmente..., pp. 113-114.
7
Pr. prof. univ. dr. Liviu STAN, Biserica și Dreptul. Fragmente..., p. 115.
5
 Legea este forma materială a dreptului, iar în forma ce mai generală, ,,prin lege se înțeleg
directivele sau îndreptarul după care acționează orice lucru sau ființă, sau o forță îndrumătoare a
acțiunilor sau efectelor.”8 Legea, ca sumă de legi de drept, a apărut ca o consecință a căderii în păcat și
insuficiență a legilor religios-morale ca urmare a căderii din nou în păcat. Din raportul dintre bine și
drept, ordine morală și ordine juridică, putem deduce un alt raport de subordonare între legea
dumnezeiască, legea morală naturală și legea juridică. De aceea, necesitatea și folosul legii omenești,
este redată de necesitatea concretizării legilor superioare, divină și morală. Prin hotărârea explicită a
modurilor de aplicare a principiilor superioare amintite, legea juridică, atât laică cât și bisericească, își
găsește necesitatea. De exemplu, legea dumnezeiască cere postul, dar este datoria Bisericii să
reglementeze modul și timpul postului.9
,,Necesitatea de generalizare și sintetizare a unor moduri de apreciere a faptelor sau a relațiilor
omenești a dus la stabilirea unor principii juridice care, datorită caracterului lor general, se numesc
norme juridice”10. Normele sunt reguli care reglementează raporturile dintre om și diferite realități (alți
oameni, natură, chiar raportul cu Dumnezeu). În raport cu Dumnezeu, normele se numesc dogme sau
norme de credință și au la bază un adevăr revelat și sunt formulate de Biserică,
Legea bisericească este ansamblul normelor emise de Biserică ,,în scopul asigurării binelui
duhovnicesc al credincioșilor, adică pentru mântuirea lor veșnică, precum și pentru buna organizare și
conducere a Bisericii”.11 În forma canoanelor se descoperă legile bisericești elaborate de Sfintele
Sinoade și bazate pe dogmele de credință, și privesc disciplina bisericească cu scopul desăvârșirii morale
a credincioșilor și clericilor.12 În jurul canoanelor plutește o aură de sfințenie datorită caracterului
dogmatic și revelat pe care îl au, temeiul lor fiind Sfânta Scriptură, Tradiția apostolică și cea patristică.
În ansamblul lor, canoanele formează dreptul canonic.13
În concluzie, ,,norma de drept este o normă de conduită generală, care în Stat exprimă voința
clasei politice și a cărei aplicare este exercitată prin forța coercitivă a Statului. Norma canonică este o
normă de credință creștină și se aplică prin consensul unanim al Bisericii”.14

8
Mitropolit dr. Nicolae MLADIN – prof. diac. dr. Orest BUCEVSCHI – prof. dr. Constantin PAVEL – prof. diac. Dr. Ioan
ZĂGREAN, Teologia Morală Ortodoxă, Vol. I, p. 88.
9
Cfr. Mitropolit dr. Nicolae MLADIN – prof. diac. dr. Orest BUCEVSCHI – prof. dr. Constantin PAVEL – prof. diac. Dr.
Ioan ZĂGREAN, Teologia Morală Ortodoxă, Vol. I, p. 174.
10
Pr. prof. univ. dr. Liviu STAN, Biserica și Dreptul. Fragmente..., p. 35.
11
Mitropolit dr. Nicolae MLADIN – prof. diac. dr. Orest BUCEVSCHI – prof. dr. Constantin PAVEL – prof. diac. Dr. Ioan
ZĂGREAN, Teologia Morală Ortodoxă, Vol. I, p. 177.
12
Cfr. Mitropolit dr. Nicolae MLADIN – prof. diac. dr. Orest BUCEVSCHI – prof. dr. Constantin PAVEL – prof. diac. Dr.
Ioan ZĂGREAN, Teologia Morală Ortodoxă, Vol. I, p. 177.
13
Cfr. Pr. prof. univ. dr. Liviu STAN, Biserica și Dreptul. Fragmente..., p. 64.
14
Pr. prof. univ. dr. Liviu STAN, Biserica și Dreptul. Fragmente..., p. 66.
6
 2 Rolul normelor canonice în general
Normele și canoanele Bisericii sunt adresate în general creștinilor. Ele au un caracter universal în
cadrul comunității ecleziale. Rolul lor este de a fixa reguli de conduită pentru subiecții de drept
bisericesc. Normele canonice stabilesc ,,principiile prin care este îndrumată conduita credincioșilor în
scopul mântuirii. Ele nu pot fi impuse prin constrângere […] deoarece Bisericii îi lipsește puterea
coercitivă.”15 Biserica nu poate legifera decât în scopul mântuirii oamenilor, iar Mântuitorul arată clar că
cine voiește, să-I urmeze, de aceea norma canonică este obligatorie celor ce și-o însușesc, prin liberă
acceptare a învățăturii creștine.
Prin puterea și autoritatea Bisericii de a interpreta și explica Sfânta Scriptură reiese și autoritatea
de a legifera în materie de conduită creștină. Prin formularea și emiterea legilor bisericești canonice,
Biserica protejează libertatea evanghelică și legile evanghelice, căci Biserica explică lămurit voința lui
Dumnezeu din Evanghelie. De asemenea, prin norme și canoane se concretizează un mijloc efectiv de
educare, necesar și eficace, ,,întrucât îndeamnă pe creștini la pocăință, ascultare și viață evlavioasă, prin
aceasta putând ajunge mai ușor să-și dobândească mântuirea.”16
Forțând un limbaj juridic, în sens metaforic, putem spune că normele bisericești sunt contracte
încheiate cu Dumnezeu pe care omul le semnează prin acceptarea lor arbitrară, din care se nasc obligații
de conduită, iar garanția respectării lor este chiar frica cea bună, frica de Dumnezeu și de judecata Sa.
Normele canonice sunt norme tip, ce se adresează unor categorii de oameni, nu se referă la o
persoană ci la un număr nelimitat de persoane din cadrul aceleiași categorii, la grupuri de persoane. În
acest sens, există normele canonice care au ca subiect calificat categoria clericilor, categoria monahilor,
categoria oamenilor căsătoriți etc.

3 Raportul dintre normele juridice și cele religioase

Pr. prof. univ. dr. Liviu STAN, Biserica și Dreptul. Fragmente..., p. 65.
15

Mitropolit dr. Nicolae MLADIN – prof. diac. dr. Orest BUCEVSCHI – prof. dr. Constantin PAVEL – prof. diac. Dr. Ioan
16

ZĂGREAN, Teologia Morală Ortodoxă, Vol. I, p. 178.

7
 În acest subcapitol vom încerca să prezentăm raportul, relația dintre cele două tipuri de norme
din trei perspective care vizează chestiuni diferite, dar prin însumarea lor conturează acest raport dintre
normele juridice si normele religioase.
În primul rând, ,,legătura dintre drept și religie apare ca inevitabilă în istorie. Nicăieri dreptul nu
s-a născut cu fizionomia laică pe care o are în contemporaneitate. Autoritate pe care o reprezintă ordinea
juridică, își găsește baza în originea divină atribuită regulilor de drept” 17. Această ipoteză ne arată
originea comună sau cel puțin confundarea de fapt a principiilor de drept și a principiilor religioase.
Însăși dezvoltarea dreptului este un proces amplu, care nu poate fi bine stabilit cronologic, întrucât
,,primele forme ale normelor juridice sunt destul de difuze, împletite cu obiceiuri, practici religioase și
reguli morale”18. Factorul comun îl reprezintă morala și extinderea ei la noțiunea de dreptate, exprimată
în final prin lege. În sens religios legea reprezintă voia divină și este în conformitate cu morala care
rezultă din principiile religioase. ,,La început, în istoria statelor, dreptul se confundă cu religia, în sensul
că regulile de drept sunt considerate ca emanând de la divinitate”19.
Ca evoluție a raporturilor dintre drept și religie s-au observat mai multe etape. O primă fază
prezintă o confundare totală a normelor de drept cu cele religioase. Această confundare este specifică
sistemelor teocratice (egipteni) și a sistemelor suverane de drept divin (romani, chinezi). O a doua fază
reclamă o emancipare progresivă a dreptului privat de religie ca urmare a evoluției istorice influențată de
schimbări a factorilor economici, sociali și politici. În acest caz nu vorbim de o separare totală ci de o
coexistență, dar și de domenii care rămân în sfera de influență a religiei (de exemplu, dreptul familiei
rămâne o chestiune rezervată religiei până la Revoluția Franceză). A treia fază este reprezentată de
separația totală, chiar extremă a dreptului laic față de fenomenul religios. La sfârșitul secolului al IX-lea
se semnalează termenul de laicitate care avea un sens anti religios, prezent în articolul 10 din
,,Declarația Universală a Drepturilor Omului și Cetățeanului”.20
În al doilea rând, părintele Liviu Stan semnalează o problemă referitoare la folosirea și a
normelor de drept pe lângă cele religioase și morale de către Biserică. Zelul contestatarilor merge ,,până
la a declara că prin acest lucru conducătorii Bisericii ar fi căzut din har, s-ar fi predat lui antihrist, s-ar fi
supus acelei vestite «civitas diaboli», când ei se pretind cârmuitori în «civitas Dei»” 21. Astfel de curente
sunt reprezentate prin atitudini anarhice, care au consecințe practice în lovirea directă a autorității de
17
Prof. dr. Ion CRAIOVAN, Tratat de Teoria Generală a Dreptului, p. 198.
18
Conf. univ. dr. Marieta SAFTA, Drept constituțional și instituții politice. Vol. I. Teoria generală a dreptului constituțional.
Drepturi și libertăți, ediția a 4-a, revizuită, Editura Hamangiu, București, 2018, p. 3.
19
Prof. dr. Ion CRAIOVAN, Tratat de Teoria Generală a Dreptului, p. 198.
20
Cfr. prof. dr. Ion CRAIOVAN, Tratat de Teoria Generală a Dreptului, pp. 198-200.
21
Pr. prof. dr. Liviu STAN, ,,Biserica și Dreptul”, în pr. conf. univ. dr. Irimie MARGA (coord.), Biserica și Dreptul.
Teologia Dreptului, vol. 1, Editura Andreiana, Sibiu, 2010, p. 19.
8
stat, împotriva cârmuirii de orice fel și în final a autorității bisericești, sub egida apărării dreptei credințe,
a legii Domnului cuprinsă în Sfânta Scriptură ca singur mod de organizare normativ. În final, s-ar ajunge
la cârmuirea fiecăruia după cum ,,îi va da duhul” 22. Aceasta este o atitudine schismatică și nu reprezintă
atitudinea creștinilor autentici, care din punct de vedere al vieții în cadrul societății sunt datori să dea
Cezarului cele ce sunt ale Cezarului. De altfel, Biserica ne învață ca nu doar prin credința mistică ci și
prin exercițiul faptelor bune se dobândește mântuirea. Prin legile de stat se completează metodele strict
religioase în efortul Bisericii de a-l recâștiga pe om, prin ,,obișnuirea lui cu rânduiala” 23 și prin exercițiul
ascultării poruncii Mântuitorului de a da lui Dumnezeu numai cele ale lui Dumnezeu, nu și cele ce se
cuvin puterii seculare. O astfel de nesocotire are implicații din cele mai grave și poate provoca o
confundare între cele ce se cuvin Domnului și cele ce se cuvin Cezarului, sau invers, între cele ce se
cuvin Cezarului și cele ce se cuvin Domnului. Tot acest aspect impune o dependență în sens minimal,
dar real, al Dreptului în viața Bisericii ca pază împotriva claselor antagoniste, anarhiste.24
Cel de-al treilea aspect ce ține de raporturile normelor juridice laice și cele de drept bisericesc
reiese dintr-un studiu al părintelui Irimie Marga 25, și anume necesitatea dezvoltării unui drept civil
religios, ca expresie a recunoașterii dimensiunii religioase a omului de către Legiuitorul român. Dintre
aspectele pe care le are în vedere autorul, expunem în primul rând nevoia de respectare a tradiției
istorice care a avut un caracter nomocanonic. Ca un demers firesc, se impune integrarea noului drept
civil religios în context european, dar nu în sensul uniformizării globalizante, ci în sensul unității în
diversitate. Astfel, respectarea unor principii comune, cum ar fi drepturile omului și principiul
democrației trebuie alcătuite în spiritul specificului nostru. Ca ultim aspect, părintele Marga vede
necesară armonizarea dreptului civil religios cu dreptul intern al fiecărui cult, în general, și în special cu
dreptul canonic ortodox. O astfel de armonizare s-ar putea baza pe libertatea religioasă și manifestarea
Bisericii în concordanță cu dreptul ei canonic să nu poată fi îngrădită de dreptul laic. Printre posibilele
conflicte dintre normele dreptului laic și prevederile canonice, se arată în primul rând ridicarea ipotezei
unei discriminări față de femei prin prevederile canonice referitoare la preoția sacramentală dedicată
bărbatului, ca o complementaritate a vocației de a lua parte la creație pe care o are femeia. Un alt aspect
important este cel al capacității dreptului religios din România de a preciza în sferă cărui tip de drept
intră relația dintre episcop și preot. Vorbim aici de un raport de muncă sau de ascultare? Cum se

22
Pr. prof. dr. Liviu STAN, ,,Biserica și Dreptul”, p. 20.
23
Pr. prof. dr. Liviu STAN, ,,Biserica și Dreptul”, p. 23.
24
Cfr. pr. prof. dr. Liviu STAN, ,,Biserica și Dreptul”, pp. 25-33.
25
Pr. lect. dr. Irimie MARGA, ,,Raportul dintre dreptul civil religios și dreptul canonic ortodox în România”, în Libertatea
religioasă în context românesc și european. Simpozion internațional, București, 12 – 14 septembrie 2005 – ACTA, ediție
îngrijită de lect. dr. Adrian Lemeni, dr. Florin Frunză și Viorel Dima, Editura Bizantină, București, 2005, p. 203.
9
întrepătrund și care prevalează? Acestea sunt doar câteva din problemele ce ar trebui clarificate pentru a
nu lăsa loc de interpretări sau supoziții din partea niciuneia dintre cele două sfere.26
Concluziile acestui subcapitol ar trebui să răspundă la întrebarea:
Un cleric (și un creștin mirean n.n.) ce trebuie să respecte, mai întâi, dreptul canonic ortodox sau dreptul
de stat? Răspunsul corect ar fi: amândouă. Pentru aceasta condiția este ca cele două drepturi să nu se contrazică
sau să nu se excludă reciproc. Altfel, ori clericul respectă legea de stat și își încalcă convingerile lui, ori își
respectă regulile bisericești și încalcă legea de stat. Altă variantă nu există și, culmea, niciuna dintre cele două
variante enunțate mai sus nu este deplin mulțumitoare. 27

4 Biserica și politica. Perspective canonice

Părintele Irimie Marga precizează importanța deosebită a acestei teme, mai ales după 1989, și pune în
relație cei doi termeni, adică Biserica (incluzând cele trei categorii de membri, clerici, monahi și mireni) și
politica, atât în sensul apartenenței la un partid, cât și în sensul politicii statale ca parte a statului național. 28
Potrivit doctrinei canonice ortodoxe, clericii sunt opriţi categoric de a face politică de partid, sub
pedeapsa caterisirii. Motivul este simplu de intuit: pentru că propovăduirea Evangheliei este incompatibilă cu
politica de partid. Biserica prin definiţie înseamnă comuniunea care trebuie să-i cuprindă pe toţi, pe când
termenul «partid» vine de la «parte». În acest sens, clericii nu pot sluji, în acelaşi timp, şi tuturor şi numai unei
singure părţi. Misiunea clericilor este de a propovădui Evanghelia, iar nu platformele–program. Pastoraţia
urmăreşte câştigarea credincioşilor pentru Împărăţia lui Dumnezeu, iar nu pentru o anumită orientare politică. 29
Cu alte cuvinte, pastoraţia transcende politica. A face politică înseamnă coborârea în imanent, în
interese înguste şi viziuni temporare. În schimb, a face pastoraţie înseamnă exact contrariul politicii, adică
urcarea duhovnicească spre cele veşnice, lepădarea de sine şi de propriile interese, având mereu în minte şi în
inimă o viziune eshatologică asupra lumii.30
Sfântul Apostol Pavel, în Epistola a doua către Timotei spune că ,,niciun ostaş nu se încurcă cu treburile
vieţii dacă vrea să-i placă celui ce 1-a adus în oaste” (II Tim. 2, 4). Pe temeiul acesta au mers și Sfinții Părinți care
au reglementat implicarea clericilor în politică.
Astfel, canonul 6 apostolic prevede ca „episcopul, preotul sau diaconul să nu ia asupra sa purtări de
grijă lumeşti, iar de nu, să se caterisească”.31
Canonul 81 apostolic argumentează că nimeni nu se poate coborî la grijile politice (lumeşti), pentru că
„nimeni nu poate sluji la doi domni (Mt. 6, 24)”.32

26
Cfr. pr. lect. dr. Irimie MARGA, ,,Raportul dintre dreptul civil religios și dreptul canonic...”, pp. 204-210.
27
Pr. lect. dr. Irimie MARGA, ,,Raportul dintre dreptul civil religios și dreptul canonic...”, p. 210
28
Cfr. pr. lect. dr. Irimie MARGA, ,,Biserica și perspectiva canonică”, în Anuarul academic 2000/2001, Universitatea
,,Lucian Blaga” din Sibiu, Facultatea de Teologie ,,Andrei Șaguna”, coordonator Decan pr. prof. dr. Dumitru ABRUDAN,
Tipografia Arhidiecezană, Sibiu, 2001, p. 397.
29
Pr. dr. Nicolae RUSU, Repere istorice în dezvoltarea relațiilor dintre Stat și Biserică la români, p. 43.
30
Pr. lect. dr. Irimie MARGA, ,,Biserica și perspectiva canonică”, p. 398.
31
Arhid. prof. dr. Ioan N. FLOCA, Canoanele Bisericii Ortodoxe. Note și comentarii, ediția a III-a îmbunătățită, ediție
îngrijită de Dr. Sorin Joantă, Sibiu, 2005, p. 11.
32
Arhid. prof. dr. Ioan N. FLOCA, Canoanele Bisericii Ortodoxe..., p. 48.
10
 Canonul 83 apostolic prevede că grijile politice sunt incompatibile cu preoţia, fiindcă „cele ale Cezarului
sunt ale Cezarului şi cele ale lui Dumnezeu sunt ale lui Dumnezeu (Matei 22, 21)”.33
La Sinodul IV ecumenic (451), prin canoanele 3 şi 7, se opreşte imixtiunea clerului în problemele
politice, sub pedeapsa caterisirii. Pe de altă parte, prin canonul 12 al aceluiaşi sinod se interzice şi imixtiunea
statului (politicului) în problemele bisericeşti.
La Sinodul VII ecumenic (787), reluându-se această problemă, prin canonul 10 s-a hotărât în privinţa
clericilor care „părăsindu-şi parohia lor... aleargă la dregătorii lumeşti..., pe aceştia nu este îngăduit a-i primi la
niciun fel de casă sau biserică”34, de aceea ori să înceteze, ori să se caterisească.
Părintele Irimie Marga critică și atitudinea unor preoți care au ajuns demnitari din partea unor partide,
,,necanonicitatea acestei situaţii s-a putut vedea şi din faptul că aceşti preoţi parlamentari nu au putut să acționeze
unitar, corespunzător credinţei lor, ci divergent, conform politicii de partid pe care au reprezentat-o” 35,
întotdeauna existând îndoiala asupra motivației interioare a acțiunilor lor.
În acest sens, Sfântul Sinod a făcut precizări în anul 1996, cu titlu de recomandări 36 iar abia în anul 2004,
Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a luat o hotărâre clară de interzicere a înscrierii clericilor în partidele
politice.37 Celor care, la acea dată, erau deja membrii de partid, li s-a dat posibilitatea de a se decide pentru una
din cele două: preoția sau activismul de partid. Rezultatul acestei hotărâri a fost evident, în Parlamentul României,
ales în 2004, nemaifiind preoți parlamentari.
Prin urmare, dreptul canonic ortodox opreşte clericii de a se implica în politica de partid, din două
motive38:
1. mai întâi pentru că politica de partid presupune coborârea clericilor de la propovăduirea credinţei creştine,
la afirmarea ideologiilor echivoce (şi de cele mai multe ori ieftine) de partid;
2. pentru că politica de partid îi obligă pe clerici să renunţe, practic, la activitatea lor misionar-pastorală spre
a lucra la afirmarea partidului sau a exercita diferite funcţii politice.
Aceste două aspecte constrâng clericii implicaţi în politica de partid la compromisuri inadmisibile.
Preotul trebuie să rămână preot, fără suspendări, fără întreruperi, fără pauze.
Părintele Rusu vine cu o precizare foarte interesantă cu privire la acestă problematică, de aceea o vom reda în
întregime:
33
Arhid. prof. dr. Ioan N. FLOCA, Canoanele Bisericii Ortodoxe..., p. 49.
34
Arhid. prof. dr. Ioan N. FLOCA, Canoanele Bisericii Ortodoxe..., p. 169.
35
Pr. lect. dr. Irimie MARGA, ,,Biserica și perspectiva canonică”, p. 399.
36
Comunicat Nr.1066/1996: „Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, întrunit în şedinţă plenară în zilele de 13-14
februarie 1996, face următoarele precizări în perspectiva alegerilor locale, parlamentare şi prezidenţiale din România, care
vor avea loc în anul acesta: (…) în conformitate cu sfintele canoane, episcopii, preoţii şi diaconii, ca părinţi duhovniceşti ai
tuturor credincioşilor, se vor abţine de a candida la alegeri pentru a deveni deputaţi sau senatori”, în Hotărari ale Sfântului
Sinod al Bisericii Ortodoxe Române referitoare la activitatea bisericească (1986-2002), Galaţi 2003, p. 65, apud pr. dr.
Nicolae RUSU, Repere istorice în dezvoltarea relațiilor dintre Stat și Biserică la români, p. 45, nota 74.
37
Hotărârea nr. 410/2004 luată de Sf. Sinod în cadrul lucrărilor dintre 10-13 februarie 2004, apud pr. dr. Nicolae RUSU,
Repere istorice în dezvoltarea relațiilor dintre Stat și Biserică la români, p. 46, nota 75.
38
Cfr. pr. lect. dr. Irimie MARGA, ,,Biserica și perspectiva canonică”, p. 399.
11
 Unii teologi şi-au exprimat părerea că intrarea preotului în politică, şi prin aceasta în parlament, este o
necesitate pentru că astăzi nu se mai permite episcopilor să fie membrii de drept în Parlamentul României.
Aceasta este însă o soluţie de compromise, ori, după părerea noastră, compromisul nu poate duce la progres.
Soluţia reală ar fi lupta insistentă a Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române pentru recuperarea dreptului istoric
pierdut, pentru prima dată, prin Constituţia din 1991, ca episcopii să redevină membrii de drept în Parlamentul
României sau, cel puţin, rezervarea dreptului, prin lege, de participare a episcopilor la consultările privind
deciziile în probleme morale majore ale societăţii. 39
Dacă oprirea clericilor de a face politică de partid este de la sine înțeleasă dar și reglementată, la fel de
evidentă este necesitatea de a se implica, în totalitatea lor și în mod unitar, în politica națională, fiind chiar
,,obligaţi moral, prin hirotonia lor, să propovăduiască Evanghelia la toată făptura şi să urmărească întruparea ei în
realităţile cotidiene. Apărarea valorilor creştine şi a identităţii noastre spirituale este misiunea fundamentală a
Bisericii noastre”40.
Laicii nu sunt opriți de la a face politică, singura condiție, de bun simț creștin, este de a avea întotdeuna o
viziune creștină. Chiar este recomandată implicarea creștinilor în politică, pentru a nu cădea aceasta pradă
cetățenilor nereligioși, evitând depărtarea societății de valorile creștine.
Monahii, ca ultimă categorie de membri ai Bisericii, au interdicție totală de a-și exercita drepturile civile,
și prin extensiune și dreptul de a alege și a fi ales. Acesta se bazează pe moartea spirituală care înseamnă tunderea
în monahism.
Canonul 4, de la Sinodul IV ecumenic prevede că „cei ce trăiesc în viaţa monahală să se supună
episcopului, să păzească liniştea şi să petreacă numai în post şi rugăciune, rămânând neîncetat în locurile în
care au fost rânduiţi, să nu tulbure treburile bisericeşti şi nici cele ale vieţii obşteşti, nici să nu se amestece în ele
părăsindu-şi mănăstirile lor”41.
Concluziile acestui subcapitol impun o relație a Statului cu Biserica prin neconfundarea celor două
instituții, și deci neconfundarea dintre membrii care definesc aceste instituții. Doar așa ,,raportul dintre Biserică şi
politică va fi în deplină normalitate: numai prin respectarea riguroasă a prevederilor sfintelor canoane” 42.

39
Pr. dr. Nicolae RUSU, Repere istorice în dezvoltarea relațiilor dintre Stat și Biserică la români, p. 46.
40
Pr. lect. dr. Irimie MARGA, ,,Biserica și perspectiva canonică”, p. 400.
41
Arhid. prof. dr. Ioan N. FLOCA, Canoanele Bisericii Ortodoxe..., p. 80.
42
Pr. lect. dr. Irimie MARGA, ,,Biserica și perspectiva canonică”, p. 403.
12
 CONCLUZII
Instituția de drept canonic pe care am vrut să o prezint, norma canonică, a fost pusă
în raport cu norma juridică pentru a face o paralelă pedagogică și a ajuta la înțelegerea ei,
precum și la delimitarea conceptuală dintre cele două instituții. Atât norma juridică cât și
norma canonică sunt expresii materiale ale dreptului, ce izvorăsc de la Stat sau de la
Biserică. Diferența ce se arată din primele cercetări se prezintă sub instrumentul
persuasiv care duce la respectarea normei: cel coercitiv al Statului în cazul normei
juridice față de iubirea față de Dumnezeu și frica cea bună față de El, în cazul celor
canonice.
În această lucrare am încercat să o arăt succint o paternitate a dreptului canonic
față de dreptul laic pe care îl cunoaștem astăzi în România. Raportul dintre normele
juridice și cele bisericești nu este unul al distincțiilor, având în vedere sursa comună de
drept, izvorul nomocanoanelor din perioada bizantină, care au fost asimilate după
specificul Țărilor Române în perioada medievală, fapt ce s-a reflectat în vechile pravile
românești.
Bibliografia folosită cuprinde izvoare (din Scriptură, canoane etc.), manuale și
cărți, precum și studii de specialitate juridică cât și canonică a unor nume cunoscute în
domeniile incidente.
În final, consider că mi-am atins scopul de a cuprinde o arie largă a celor două
instituții pe care le-am alăturat spre analiză, am înțeles mai bine cele două tipuri de norme
și cred că am reușit să exprim, la nivel de lucrare de seminar/referat tema propusă.

13
 BIBLIOGRAFIE
1. BIBLIA sau Sfânta Scriptură,
Tipărită sub îndrumarea și cu purtarea de grijă a Preafericitului Părinte Teoctist,
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura IBMBOR,
București, 1998
2. BALAN, Marius, lect. univ. dr,
Drept constituțional și instituții politice, volumul I. Teoria generală a statului și
constituției. Constituția română în context european, editura Hamangiu, București, 2015
3. CRAIOVAN, Ion, prof. dr.,
Tratat de Teoria Generală a Dreptului, ediția a 2-a revăzută și adăugită, Editura
Universul Juridic, București, 2009
4. DIOTALLEVI, Luca,
,,Church–state relations in Europe and the crisis of the European social model” în Gabriel
MOTZKIN – Yochi FISCHER (ed.), Religion and Democracy in Contemporary Europe,
Published by Alliance Publishing Trust, London, 2008, pp. 125-139
5. FLOCA, Ioan N., arhid. prof. dr.,
Canoanele Bisericii Ortodoxe. Note și comentarii, ediția a III-a îmbunătățită, ediție
îngrijită de Dr. Sorin Joantă, Sibiu, 2005
6. FLOCA, Ioan N., arhid. prof. dr.,
Drept canonic ortodox, legislație și administrație bisericească, vol. I și II, Editura
IBMBOR, București, 1990
7. MARGA, Irimie, pr. lect. dr.,
,,Biserica și perspectiva canonică”, în Anuarul academic 2000/2001, Universitatea
,,Lucian Blaga” din Sibiu, Facultatea de Teologie ,,Andrei Șaguna”, coordonator Decan
pr. prof. dr. Dumitru ABRUDAN, Tipografia Arhidiecezană, Sibiu, 2001, pp. 397-403
8. MLADIN, Nicolae, Mitropolit dr. – BUCEVSCHI, Orest, prof. diac. dr. – PAVEL, Constantin,
prof. dr. – ZĂGREAN, Ioan, prof. diac. dr.,
Teologia Morală Ortodoxă, Vol. I, Morala Generală, Editura Reîntregirea, Alba Iulia,
2003

14
9. POPA, Gheorghe, Pr.,
Introducere în Teologia Morală – Principii și concepte generale –, Editura mitropolitană
Trinitas, Iași, 2003
10. SAFTA, Marieta, conf. univ. dr.,
Drept constituțional și instituții politice. Vol. I. Teoria generală a dreptului constituțional.
Drepturi și libertăți, ediția a 4-a, revizuită, Editura Hamangiu, București, 2018
11. STAN, Liviu, Pr. prof. univ. dr.,
Biserica și Dreptul. Fragmente de curs, ediție coordonată de pr. conf. univ. dr. Irimie
MARGA , vol. 8, Editura Andreiana, Editura Astra Museum Sibiu, 2017
12. STAN, Liviu, pr. prof. univ. dr.,
,,Biserica și Dreptul”, în pr. conf. univ. dr. Irimie MARGA (coord.), Biserica și Dreptul.
Teologia Dreptului, vol. 1, Editura Andreiana, Sibiu, 2010, pp. 19-33
13. STAN, Liviu, pr. prof. univ. dr.,
,,Codificarea canoanelor”, în pr. conf. univ. dr. Irimie MARGA (coord.), Biserica și
Dreptul. Izvoarele dreptului canonic ortodox, vol. 2, Editura Andreiana, Sibiu, 2012, pp.
78-118
14. STAN, Liviu, pr. prof. univ. dr.,
,,Tradiția pravilnică a Bisericii”, în pr. conf. univ. dr. Irimie MARGA (coord.), Biserica
și Dreptul. Izvoarele dreptului canonic ortodox, vol. 2, Editura Andreiana, Sibiu, 2012,
pp. 119-171
15. STAN, Liviu, pr. prof. univ. dr.,
,,Importanța canonică și juridică a Pravilei de la Târgoviște”, în pr. conf. univ. dr. Irimie
MARGA (coord.), Biserica și Dreptul. Izvoarele dreptului canonic ortodox, vol. 2,
Editura Andreiana, Sibiu, 2012, pp. 285-321
16. STAN, Liviu, pr. prof. univ. dr.,
,,Despre modul de însușire a vechilor pravile: receptare sau asimilare?”, în pr. conf. univ.
dr. Irimie MARGA (coord.), Biserica și Dreptul. Izvoarele dreptului canonic ortodox,
vol. 2, Editura Andreiana, Sibiu, 2012, pp. 348-363
17. RUSU, Nicolae, pr. dr.,
Repere istorice în dezvoltarea relațiilor dintre Stat și Biserică la români, Teză de
doctorat, Constanța, 2013, ediție electronică

15
16