Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
3. Montarea dinţilor artificiali:
Pentru a se realiza corect macheta este bine să se execute întâi croşetele
şi apoi să se monteze dinţii artificiali Astfel, se pot adapta dinţii
artificiali în raport cu crestele alveolare, cu dinţii restanţi şi croşetele
situate în poziţia lor definitivă. Segmentele retentive ale croşetelor nu
trebuie să fie situate pe mijlocul crestelor alveolare, ci pe versantele
vestibular şi oral, la 1 mm de model pentru a fi inclavate în acrilat. Dacă
se confecţionează croşetele după proba machetei ese posibil ca dinţii
artificiali să fie mobilizaţi şi să fie necesară o nouă montare.
Tehnica de lucru:
• se adaptează pe modelul umezit (se introduce în apă câteva secunde) o
placă de ceară roz plastifiată, în limitele trasate, inclusiv pe feţele orale
ale dinţilor restanţi, realizând astfel baza machetei
• baza se lipeşte cu ceară fierbinte de model în 2-3 locuri; baza este
realizată din ceară roz, sub formă de plăcuţe de 2 mm grosime, rigidă
la temperatura cavităţii orale şi rezistentă la presiunile intermaxilare din
momentul probei şi are grad crescut de contracţie pentru a preîntâmpina
modificările poziţiwei dinţilor artificiali când este răcită brusc.
• croşetele din sârmă pot fi lipite cu ceară pe model
• pe baza machetei, la nivelul breşelor edentate se lipesc rulouri (şuviţe)
de ceară groase de 2-3 mm şi înalte cât ½ din înălţimea dinţilor vecini,
plasate pe mijlocul crestelor alveolare; pe aceste rulouri se vor plasa
dinţii artificiali astfel:
• se plastifiază o porţiune de ceară cu spatula fierbinte şi se aşează dinţii
corespunzători stabilind poziţia pe arcadă funcţie de vecini şi
antagonişti
• după stabilirea poziţiei corecte a fiecărui dinte se picură ceara fierbinte
împrejurul său pentru a-i consolida poziţia
• dinţii din acrilat se vor acoperi cu ceară 1 mm la colet, iar cei din
ceramică atât cât să fie acoperite retenţiile mecanice
2
toţi dinţii artificiali se montează pe mijlocul crestei alveolare pentru
a asigura stabilitatea viitoarei proteze prin căderea fortei de
masticaţie în poligonul de sprijin;
fiecare dinte vine în raport cu 2 dinţi antagonişti realizând astfel o
unitate de masticaţie şi asigurând eficienţa masticatorie; excepţie:
incisivul central inferiori şi ultimul molar superior;
dinţii superiori acoperă în sens cervico—ocluzal dinţii inferiori
(grad de supraacoperire = 1/ 2 cuspizii laterali);
dinţii arcadei maxilare circumscriu în sens vestibulo-oral, dinţi
arcadei mandibulare (în zona laterală cuspizii vestibulari ai dinţilor
superiori depăşesc pe cei ai dinţilor inferiori, şi invers în sens oral);
cuspizii vestibulari inferiori contactează în jgheabul mezio-distal al
dinţilor superiori; cuspizii orali ai dinţilor superiori contactează în
şanţul mezio-distal al dinţilor inferiori;
între dinţii celor 2 arcade trebuie să se realizeze minim 3 puncte de
contact (în propulsie);
în mişcarea de lateralitate trebuie să existe contacte atât pe partea
activă, cât şi pe partea de balans.
3
➢ faţă de creasta alveolară: perpendicular pe mijlocul crestei alveolare;
➢ faţă de planul de ocluzie: contactează planul de ocluzie prin cuspidul
mezio-palatinal;
➢ faţa vestibulară a molarului prim superior se află în acelaşi plan cu
faţa vestibulară a premolarului doi superior;
➢ faţa ocluzală este orientată în jos, in afară (vestibular) şi înapoi
(distal);
➢ între molarul prim superior şi molarul prim inferior se stabilesc
rapoarte din cheia Angle.
4
MODELAREA DEFINITIVĂ A MACHETEI
5
o marginile protezei nu se extind peste zona de mucoasă neutră de
la periferia câmpului protetic;
o suprafeţele externe ale protezei se modelează astfel încât
tonicitatea unor muşchi să fie antrenată pentru menţinerea
protezei pe câmpul protetic;
o modelarea versanţilor şeilor protetice şi al plăcii linguale:
- versantul vestibular al şeii frontale – uşor concav;
- versantul vestibular al şeii laterale – uşor concav;
- versantul lingual al protezei mandibulare – plan.
5. Perfectarea igienei:
o modelarea versantului vestibular în zona frontală – compromis
pentru a asigura funcţia fizionomică;
o zona laterală: versantul vestibular al şeii va fi plan sau uşor
convex, fără redarea papilelor, inserţiei gingivale sau spaţiilor
interdentare pentru a favoriza igiena.