ROMANITATEA ROMÂNILOR ÎN VIZIUNEA ISTORICILOR

Ideea romanităţii românilor este una din ideile fundamentale care privesc istoria românilor.
Cercetătorii care au studiat problema etnogenezei româneşti au avansat o serie de teorii istoriografice
menite să explice acest proces istoric.

TEORIA CONTINUITĂŢII:
A fost susţinută de istorici renumiţi precum: A. D. Xenopol, D. Onciul, N. Iorga, Gh. I. Brătianu. Se
consideră astfel că poporul român s-a format în spaţiul carpato-danubiano-pontic între sec. II-VIII în urma a
două sinteze.

 106-271 – Dacia este cucerită şi transformată în provincie romană. Sunt aduşi colonişti
romani și se desfăşoară procesul de romanizare;
 271-sec. VIII – Romanii retrag din Dacia armata şi administraţia. Majoritatea populaţiei
rămâne pe loc şi convieţuieşte cu grupuri de popoare migratoare pe care le asimilează.

TEORIA IMIGRAŢIONISTĂ
Principalii săi reprezentanţi au fost F. J. Sulzer şi R. Roesler, ideea romanităţii românilor deveniind o
armă politică. Conform teoriei imigraţioniste, se consideră că:

 Dacii au fost exterminaţi ca popor în urma războaielor din 101-102 şi 105-106;

 Romanizarea nu s-a putut realiza în 165 de ani de stăpânire romană;
 Dacia e părăsită în totalitate de populaţie în timpul retragerii aureliene, teritoriul
Transilvaniei de astăzi fiind o „terra deserta” în momentul venirii ungurilor;
 Poporul român s-a format la sud de Dunăre de unde a migrat în secolul al XIII-lea în teritorii
care fuseseră deja ocupate de unguri şi saşi.

Argumentele teoriei imigraţioniste: existenţa unor elemente lexicale comune între limba română şi
albaneză, lipsa din limba română a unor elemente germanice, inexistenţa unor izvoare istorice care să
ateste prezenţa românilor la nord de Dunăre înainte de secolul al XIII-lea.

Sursa A Sursa C
„Traianus, după cucerirea Daciei, a adus o mulţime foarte mare de oameni
din toate colţurile lumii romane pentru popularea oraşelor [...], căci Dacia
fusese secătuită de bărbaţi în urma lungului război al lui Decebalus”.
(Eutropius, Breviarium ab urbe condita)

Sursa B
„Deosebit interes prezintă faptul că materialele arheologice de factură
dacică au apărut în numeroase castre şi în aşezările civile care s-au
dezvoltat pe lângă ele; până acum se cunosc peste 20 de castre de trupe
auxiliare de pe cuprinsul Daciei în care s-a descoperit olărie de factură
dacică: Slăveni, Bumbeşti, Cătune, Drobeta, Pojejena, Mehadia, Micia, (...).
Avem şi în aceste cazuri dovezi materiale directe, legate de prezenţa
autohtonilor sub romani, dar şi a unei simbioze clare între trupa staţionată
în castru şi comunitatea dacică din împrejurimi”. (C.C. Petolescu, Dacia: un
mileniu de istorie)

Sarcini de lucru:
1. Interpretează expresia subliniată din sursa A. Ce poate însemna ea? În ce măsură este demnă de
crezare afirmaţia lui Eutropius ştiind că ea a fost formulată în secolul al IV-lea?
2. Compară sursele A şi B şi explică într-o propoziţie care dintre acestea oferă informaţii mai valoroase.
Sursa D Sursa F Traducere :
„Avem motive să credem că elementul dacic supus s-a D(is) M(anibus) Zeilor Mani. Iulia
 ROMANITATEA ROMÂNILOR ÎN VIZIUNEA ISTORICILOR
ţinut departe de contactul cu civilizaţia romană şi şi-a Iulia Kalli- Kalligenia a trăit 40
menţinut duşmănia faţă de Roma. Romanitatea Daciei genia, vix (it) an(nis) de ani. Iulius
a fost însă diferită de cea a altor provincii cucerite de XL. Iul(ius) Dacis- Daciscus a trăit …
armata Romei. (...) În Dacia însă a fost creată o cus vix(it) an(nis)… ani. Velerius Vivibius
adevărată ţară de colonizare dintr-un teritoriu slab Val(erius) Vivib(ius) a trăit 50 de ani.
locuit şi înconjurat de o populaţie duşmănoasă, în Vix(it) an(nis) L (…) Iulius Valenus,
care romanitatea nu şi-a înfipt rădăcini atât de Valenus aug(ustalis) augustal al coloniei
adânci”. (R. Roesler, Romänische Studien) Col(oniae) Drobeta, a pus
Sursa E Drub(etensium) con- monumentul soţiei
iug(i) pientisi- preapioase şi
mae et amicis prietenilor care au
b(ene) m(erentibus) binemeritat”.
p(osuit)

Sarcini de lucru:
3. Analizează sursa D şi arată cum vedea R. Roesler relaţiile dintre daci şi romani.
4. Izvorul epigrafic prezentat în sursa F constituie un argument în favoarea teoriei ……………………………
5. Analizează cele două imagini (sursa C şi sursa E) şi recunoaşte care este tipul de ceramica dacică şi care
este tipul de ceramică romană.
Sursa G Sursa H
„Văzând că Illyricum e devastat şi Moesia Donariul de la Biertan (sec. IV d. Hr.)
ruinată [Aurelian] a părăsit provincia întemeiată
de Traian peste Dunăre, Dacia, pierzând
speranţa de a o mai putea menţine, retrăgând
din ea armata şi pe provinciali. Oamenii luaţi de
acolo i-a aşezat în Moesia şi a numit (noua
provincie) Dacia sa (adică Aureliană) care acuma
desparte cele două Moesii” (Vopiscus Flavius,
Historia Augusta)

Sarcini de lucru:
6. Ce credeţi că înţelegea biograful lui Aurelian
prin „provinciali” ? Ce a însemnat în fapt
„retragerea aureliană”?
7. Care credeţi că era originea persoanei care a
pus obiectul creştin din imaginea alăturată
având în vedere inscripţia „Ego Zenovius votum
posuit”?